340 matches
-
despărțit, Însă familiile cu care eram erau toate din Câmpulung. Condițiile Îngrozitoare și lipsa de bani au Început să-și facă efectul. Nu aveai ce mânca și totul costa din ce În ce mai scump. Și iarna. Iarna a fost foarte grea și tifosul exantematic făcea ravagii - fiindcă, neavând apă, n-aveai cu ce să te speli, păduchii ne-au invadat ș.a.m.d. După ce a trecut această iarnă foarte-foarte grea, bunicii mei din Botoșani, care n-au fost evacuați, ne-au trimis o sumă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
acolo cu niște bani care n-aveau nici o valoare. Și hainele pe care le vindeam se Împuținau, Încât la un moment dat nu mai aveam aproape ce vinde. Ce s-a mai Întâmplat? Tatăl meu a făcut atunci un tifos exantematic, o formă foarte-foarte grea, și a fost În spital - se făcuse și un spital acolo. Majoritatea mureau, dar tatăl meu a avut noroc că a crescut la munte și era un om viguros și a rezistat. Dar a rămas surd
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
spital - se făcuse și un spital acolo. Majoritatea mureau, dar tatăl meu a avut noroc că a crescut la munte și era un om viguros și a rezistat. Dar a rămas surd pe tot restul vieții - o complicație a tifosului exantematic. În același timp soră-mea a făcut icter. A Îndurat 6 luni o hepatită. Din cauza lipsei de mâncare, din cauza lipsurilor totale. Singurul medic care venea era din Rădăuți: un om excepțional, care trata oamenii mai mult cu vorba, că medicamente
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
frig, Înghețați, oameni care n-aveau unde să stea, unde să muncească. Condițiile erau foarte grele, organizarea era foarte proastă - nu poți spune că cei care mureau de foame nu munceau fiindcă nu voiau să muncească. Gerurile erau groaznice, tifosul exantematic. Nu poți spune că a mers cineva cu pușca și a Împușcat. Era, totuși, un sergent-major, mi se pare, unu’ Costică - dacă apărea Costică trebuia să dispari: dădea totul jos, te lovea, Îi plăcea să țipe că el e regele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
așa cum am mai găsit pe aici. Opaiț, pentru că ăsta nu consuma prea mult și cu ăsta se stătea. Nu aveam altceva. Noaptea cădea pe la ora 4-4.30. Te băgai și stăteai așa În boarfe. De asta s-a făcut tifos exantematic, că mizeria era foarte mare. Nu puteai să Încălzești apa, n-aveai cum să Încălzești apa. Dacă nu erau condiții de igienă, se Întâmplau momente mai intime, să zicem, oamenii se Îndrăgosteau... În mizerie, În mizerie, În mizerie. Copii nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Mi-a cusut cu mâna cumva, mă rog, tata n-a mai putut să Îmbrace pufoaica, că era cu mâneci scurte (râde). Și cu cizmele alea, cu niște obiele, mă rog, cu ce era... Și venise iarna, am făcut tifos exantematic și n-am mai putut pleca. Nu se mai spera că am să scap, căci a fost o iarnă foarte grea În ’42. Și Într-o zi ne-am trezit cu ucraineanca asta În lagăr. A dat ceva la santinelă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
mai avea câte ceva, dar lucruri, așa, elementare - niște aspirină... Dar astea nu ajutau mult, pentru că trebuia intrat cu medicamente mai puternice și atunci problema era că Încă nu exista antibioticul. Acum se lucrează cu antibiotice la treburile astea. Adică tifosul exantematic a fost o problemă dintotdeauna, nu era numai În Transnistria. Dar tratamentul acestei boli a fost complicat mulți ani, până la apariția antibioticului... Tatăl meu, de exemplu, a făcut tifos exantematic În prizonierat În Rusia - și, fiind Încă foarte tânăr, n-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Acum se lucrează cu antibiotice la treburile astea. Adică tifosul exantematic a fost o problemă dintotdeauna, nu era numai În Transnistria. Dar tratamentul acestei boli a fost complicat mulți ani, până la apariția antibioticului... Tatăl meu, de exemplu, a făcut tifos exantematic În prizonierat În Rusia - și, fiind Încă foarte tânăr, n-avea nici un medicament și când a ajuns la ziua critică a găsit un butoi cu gheață și s-a băgat În el; și, Într-adevăr, de acolo a ieșit trecându
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
posibilități. Lucrurile astea erau legate de bani, de meseriași... Probabil, ulterior, după ce am plecat noi, au făcut, dar până atunci nu au avut nici chiar localnicii - și ei se duceau la iaz și de acolo Începeau toate infecțiile... A existat exantematicul, dar după asta a Început cel intestinal: vara Începeau muștele să roiască peste toate astea și Începea altă poveste... Și tifosul ăsta intestinal a ras o mulțime de oameni. Chiar și cei care au scăpat de tifosul exantematic picau În
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
A existat exantematicul, dar după asta a Început cel intestinal: vara Începeau muștele să roiască peste toate astea și Începea altă poveste... Și tifosul ăsta intestinal a ras o mulțime de oameni. Chiar și cei care au scăpat de tifosul exantematic picau În alt tifos, fiind deja slăbiți... Din familia dumneavoastră s-a Îmbolnăvit cineva de această boală? Da, mătușa cu care am plecat s-a Îmbolnăvit de tifos intestinal și a și murit... A ținut-o tata cu ce a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
convoi... La Moghilev am fost cazați În niște case rămase pustii după ce evreii localnici fuseseră evacuați... Case distruse, cu scânduri scoase, fără podele, dormeam pe jos... Și așa a venit iarna: cu foamete, cu frig și cu păduchi de tifos exantematic. — Cu cine erați În camera unde ați fost „cazați”? — Îmi amintesc că, atunci când eram Încă cu mama și fratele, venea la mine un băiat și-mi dădea chiftele. Cine era n-am putut să aflu niciodată... O fi fost un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
de lichidare a evreilor: metoda lui Antonescu a fost tot de lichidare, numai că a fost o metodă a lui, specială, prin deportare, prin Înfometare, boală, frig... Ne-au deportat Într-un loc unde nu aveam mâncare, febra tifoidă și exantematicul ne-au Îmbolnăvit și era un frig cumplit: asta era metoda lui de exterminare, de lichidare a evreilor... Era o metodă originală a lui Antonescu - nu știu dacă era chiar așa originală, dar asta era metoda lui. El nu ne-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
care era foarte mică, n-avea căldură, era un cuptor pe care Încălzeam apă sau făceam o mică ciorbă, ca să putem supraviețui... Și acolo mama și fratele meu au făcut În ’42 febră tifoidă - pe urmă au făcut și tifos exantematic... Tata și cu mine am scăpat, alte gene, și nu ne-am Îmbolnăvit. Într-o cameră vecină era un om care a murit, iar când a murit noi ne-am mutat În locul lui, pentru că unde stăteam noi erau niște condiții
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
ei au trebuit să se retragă și să ne primească pe noi... Erau totuși evrei de-ai noștri... — Deci, În 1942, În familia dumneavoastră s-au Îmbolnăvit doi membri... Da, s-au Îmbolnăvit - au făcut mai Întâi febră tifoidă, apoi exantematic, dar numai fratele și cu mama... Foarte curios, deși păduchii umblau pe noi, eu și cu tata nu ne-am Îmbolnăvit: am avut o rezistență naturală și am scăpat de boala aceasta... Aveam un prici din scânduri, unde dormeam toți
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
ei erau inconștienți... Mama stătea pe prici și fratele pe masă, iar noi stăteam cu cârpe ude și-i Înveleam - dar au avut rezistență naturală și au putut supraviețui... Dar vă spun că vecinul nostru de alături a murit de exantematic... Mă rog, ăsta era un fel de noroc al nostru, că ăla a murit și noi ne-am putut muta În camera lui... Stăteam tot timpul cu speranța că o să fie mai bine: speram că o să vină rușii și o să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
eu eram Îmbrăcată cu vreo trei-patru pulovere, trei-patru perechi de ciorapi, cu ghete mai mari, părinții mei tot așa, parcă existența acestor lucrușoare ne-a ajutat să rezistăm... De Îmbolnăvit s-a Îmbolnăvit toată lumea În prima iarnă: febră tifoidă, tifos exantematic și diaree - astea au fost bolile din acea perioadă; toată lumea din casă a fost bolnavă. Noi stăteam toți Într-o cameră... — Cum Încercați să tratați bolile? — Unchiul meu avea niște medicamente, niște aspirine... Deși nu era voie să se ia
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Iar apropo de tata, el fiind unica salvare a noastră... A făcut și el tifos, În aceleași condiții ca și mama, numai că voința lui era mai mare și era și un bărbat În plină forță. A făcut boala, tifos exantematic, și a dus-o pe picioare... Adică nu că ne-ar fi povestit, dar În timpul nopții se scula și aiura cumplit, era complet În afara conștiinței, iar dimineața pornea din nou la treabă... La Începutul anului 1943 deja, când am văzut
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
fost la muncă la turbă la Tulcin, iar tatăl meu nu a fost trimis, fiindcă el a condus o echipă de muncitori care lucrat colhozul din Șargorod. Fratele mamei s-a Întors? Da, s-a Întors, dar bolnav de tifos exantematic. Nici nu a stat foarte mult, pentru că s-a Îmbolnăvit de tifos exantematic la minele de turbă. Cum tratați tifosul la vremea aceea? Pe vremea aceea tifosul putea fi tratat În manieră ucraineană, ceea ce noi habar nu aveam, din care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
trimis, fiindcă el a condus o echipă de muncitori care lucrat colhozul din Șargorod. Fratele mamei s-a Întors? Da, s-a Întors, dar bolnav de tifos exantematic. Nici nu a stat foarte mult, pentru că s-a Îmbolnăvit de tifos exantematic la minele de turbă. Cum tratați tifosul la vremea aceea? Pe vremea aceea tifosul putea fi tratat În manieră ucraineană, ceea ce noi habar nu aveam, din care motiv au și murit foarte mulți oameni. Nu erau medicamente, nu știu nici
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
se tratează tifosul... Localnicii tratau tifosul cu gheață: bolnavul, care avea 40 de grade temperatură, era ținut În cearșafuri cu gheață și cu pungi de gheață pe cap. Dacă respectai tratamentul, puteai scăpa - așa a scăpat tatăl meu de tifos exantematic... Pentru că noi stăteam În casa felcerului, iar felcerul i-a explicat mamei mele că singura salvare este să-l țină În gheață, și frații mamei au cărat zi și noapte gheață de la lac... Lacul era Înghețat? Da, atunci era Înghețat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
omenesc... Cum mâncați sfecla? Sfecla se fierbea. Încercam să fierbem totul acolo, pentru că sfecla-de-zahăr În primul rând e mai bine dacă o fierbi: e mai hrănitoare, e mai bună pentru stomac... Se gătea tot pe acea sobiță? Nu, În afară de tifos exantematic, bătea și febra tifoidă și noi Încercam să fierbem totul, fiindcă febra tifoidă este o boală de stomac... Apropo, unde se gătea, nu se gătea pe acea sobiță, dar gazdele aveau În spatele camerelor noastre o Încăpere foarte Întunecată și În
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
mușca pe un bucovinean care nu avea anticorpi, acela făcea tifos... La 21 de zile după ce a spus tata că a găsit un păduche s-a Îmbolnăvit, iar În clipa când a făcut febră, noi am știut că are tifos exantematic... Grija cea mare până a se Îmbolnăvi tata era să se caute să nu existe alți păduchi. Asta Într-o cameră de 10 persoane și cu paie pe jos, așternuturile noastre erau niște saci cu paie... Deci toată lumea era cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
zile, ne-au introdus Într-un perimetru delimitat, În casele evreilor care fuseseră deja deportați... Și, În Edineț, probabil din cauza că frontul nu s-a mișcat atât de repede cât s-a crezut, am fost ținuți... Acolo a Început și exantematicul, a Început foametea, n-aveai de unde, cine, ce... Nu vi s-a dat nimic și nici n-aveați de unde cumpăra? Nu, nu ni se asigura nimic. Noi mai aveam, că au avut părinții niște lucruri mai de valoare, pe care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
ceea ce avea să urmeze În Transnistria - noi nici nu știam unde ne duc, cum, nimeni nu știa nimic... Deci ați stat tot În casele evreilor deportați? Da, tot În casele lor, cu grămada, familii Întregi În câte o cameră... După ce exantematicul a Început să-și arate colții și păduchii, și mizeria, și tot ce vreți, În octombrie ne-au scos și ne-au transportat, tot pe jos, spre Nistru. Nu știam exact unde ne duc, dar acum, deja pe drum, au
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
am ajuns acolo: era un haos fantastic, că ne-am dat de acum seama despre ce era vorba... Încă nu se instituise ghetoul, cred că la sfârșitul lui ianuarie am ajuns acolo, după care eu m-am Îmbolnăvit de tifos exantematic... Imediat? Imediat ce am sosit la Moghilev, cred că după o lună, că era deja primăvara... Unde v-ați cazat? Am stat Într-o casă a unor evrei localnici, pe o stradă, parcă văd și acum, Armianskaia Îi spunea - dar nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]