342 matches
-
de hrănit trupele românești în trecere spre Prut și pe cele locale... Țiganii au sosit plini de păduchi ... curând după sosirea lor au început să moară unii dintre ei. Medicii și-au dat seama cam târziu că au în fața tifosul exantematic... În iarna 1942-1943, au murit între 3-4.000 de țigani. Țiganii, chiar mai mult decât evreii, nu se armonizau cu abstracul concept românesc al esteticii în Transnistria: nu numai că erau murdari, infestați de păduchi răspânditori de tifos, îmbrăcați în
ROMÂNIA 1941-1943 by LAVINIU LǍCUSTǍ () [Corola-publishinghouse/Science/91605_a_107352]
-
de călătorie de către șeful stației unde s-a produs întreruperea. NUT 3 la art. 9.2 Sunt admiși la călătorie numai cu avizul special al unei unități sanitare suferinzii de boli molipsitoare sau cei suspecți de astfel de boli (tifos exantematic, variolă, difterie, pojar, scarlatina, febra tifoida, lepră și alte maladii infecțioase), însă numai în compartimente de clasa a 2-a rezervate ori în vagoane de marfă sau de bagaje, special comandate. În certificatul medical trebuie să se specifice condițiile în
ORDIN nr. 746 din 11 decembrie 1998 privind aprobarea Normelor uniforme pentru aplicarea Regulamentului de tranSport pe căile ferate din România. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/122998_a_124327]
-
au trecut Nistrul și ne-am stabilit În Moghilev, pe strada Adolf Hitler. Ne-au pus acolo. Acolo foametea, mizeria... În fiecare dimineață venea căruța cu clopotul și scotea oamenii care mureau În timpul nopții. A izbucnit și epidemia de tifos exantematic... Și eu am avut tifos exantematic și m-au dus Într-un spital, așa-zis spital... Am avut noroc cu maică-mea, Dumnezeu s-o ierte, că mi-a adus gheață din Nistru și mi-a pus gheață la cap
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
stabilit În Moghilev, pe strada Adolf Hitler. Ne-au pus acolo. Acolo foametea, mizeria... În fiecare dimineață venea căruța cu clopotul și scotea oamenii care mureau În timpul nopții. A izbucnit și epidemia de tifos exantematic... Și eu am avut tifos exantematic și m-au dus Într-un spital, așa-zis spital... Am avut noroc cu maică-mea, Dumnezeu s-o ierte, că mi-a adus gheață din Nistru și mi-a pus gheață la cap și așa am scăpat probabil de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Într-un spital, așa-zis spital... Am avut noroc cu maică-mea, Dumnezeu s-o ierte, că mi-a adus gheață din Nistru și mi-a pus gheață la cap și așa am scăpat probabil de boala asta, de tifos exantematic. Taică-meu a fost repartizat la muncă la prefectura Moghilev. Tăia lemne pentru prefectură și pentru cantină. Și m-a luat și pe mine, ca să nu mă ia În altă parte. Și m-am dus cu el, la tăiat lemne
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
trăiască”. Au făcut socoteala cu ce mănâncă ei și au zis că cu aia nu se poate trăi. Nu luptau pentru viață: ei au murit primii. Medicamente nu existau, nu era nimic. Nu știu cum am scăpat noi. Eu am avut tifos exantematic - erau două tifosuri, dracu’ știe, le-am avut pe amândouă. Mama mea a venit cu mine Într-o cameră, că erau camere destule goale, și Îmi fierbea niște apă, nu știu ce... Nici eu nu mai știu ce, că, după ce am scăpat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
ăsta și oamenii se duceau să mai mănânce din ăla. Cât de cât, și să știi că avea ceva substanță hrănitoare În ea. Ei, frig, foamete, fără mâncare, fără apă, fără nimic, a venit iarna și a apărut și tifosul exantematic. Păduchi - slavă Domnului, roiau păduchii. Nu aveai nici cu ce să te speli, nimic. Păduchi, tifos exantematic, murea lumea pe capete. În fiecare dimineață se scoteau Încă 10-20 de oameni afară, pe zăpadă. Cine mai avea câte ceva ieșea la gard
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
avea ceva substanță hrănitoare În ea. Ei, frig, foamete, fără mâncare, fără apă, fără nimic, a venit iarna și a apărut și tifosul exantematic. Păduchi - slavă Domnului, roiau păduchii. Nu aveai nici cu ce să te speli, nimic. Păduchi, tifos exantematic, murea lumea pe capete. În fiecare dimineață se scoteau Încă 10-20 de oameni afară, pe zăpadă. Cine mai avea câte ceva ieșea la gard să mai schimbe. În rest... Cam 2.500 de evrei au fost acolo - bătrâni, femei, copii, bărbați
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
fost trimiși toamna și am apucat o iarnă groaznică acolo și oamenii mureau pe capete. Se cărau dimineața cu roaba cadavrele Înțepenite - le căra cine mai putea să ajute la treaba asta. Iar molima care a măcinat lumea era tifosul exantematic. Păduchi, păduchi... Mă scuzați, poate nici n-ați văzut dumneavoastră cum arată un păduche, eu cred că nu (râde). Multă lume nu știe cum arată un păduche. Îmi amintesc că tata stătea lungit pe jos... Asta după ce trecuse prin acel
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
păduchi... Mă scuzați, poate nici n-ați văzut dumneavoastră cum arată un păduche, eu cred că nu (râde). Multă lume nu știe cum arată un păduche. Îmi amintesc că tata stătea lungit pe jos... Asta după ce trecuse prin acel tifos exantematic - a fost o fire mai robustă, mai rezistentă de nu s-a pierdut, pentru că medicamente nici vorbă, igiena era la pământ... În timp ce era bolnav, din cauza febrei și a stării groaznice, Își făcea nevoile pe dânsul, și-n momentul când s-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
ani este greu să-ți amintești tot felul de amănunte. Ce-a Însemnat pentru dumneavoastră acea perioadă petrecută În ghetourile din Transnistria? - Transnistria a Însemnat foame, frig, păduchi, boli și moarte. Din cauza mizeriei În care se trăia a apărut tifosul exantematic. Tatăl meu a contractat această boală. Timp de 14 zile, având febră foarte mare, a delirat, dar a supraviețuit. O mătușă de-a mea care s-a molipsit a decedat. Eu am fost bolnavă de febră tifoidă. A fost mizerie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
mari - nu-l lăsam pe tata să iasă, de frică să nu fie Înhățat și trimis undeva la muncă. Era foarte frig - atât de frig, Încât pe pereți era mereu un strat de gheață. Mama s-a Îmbolnăvit de tifos exantematic, nu prea aveam bani pentru medicamente și hrană. Alergam cât puteam pe la dentiștii care o duceau mai bine, lucrau chiar, dar primeau și ajutoare de la rudele din țară. M-a ajutat mult dentistul Mohr, deportat din Vatra Dornei - m-a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
M-a ajutat mult dentistul Mohr, deportat din Vatra Dornei - m-a ajutat să pot vinde puținele materiale dentare pe care le mai aveam. Când mama era În convalescență după această boală istovitoare, s-a Îmbolnăvit sora mea de tifos exantematic. Rugămințile noastre adresate domnului Nussbaum, care controla cazurile de Îmbolnăvire, de a o lăsa pe sora mea să fie Îngrijită acasă au rămas fără ecou. Ea a fost internată la spitalul de izolare, având și o bronșită acută. Cumpăram de la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
deasupra mamei. Noaptea mama, Împreună cu Jigun Smil, desculț, În zăpadă, În frig, reușeau să fugă pentru a aduce hrană pentru ceilalți, care nu se puteau deplasa. Astfel am supraviețuit Într-o luptă nemaipomenită pentru viață. M-am Îmbolnăvit de tifos exantematic, ca și ceilalți din Încăpere. Ne-am Îmbolnăvit toți În afară de mama, care, fiind imună la boală, pentru că a avut-o În celălalt război mondial, a reușit să-i salveze și pe ceilalți, cu minimele mijloace pe care a putut să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
-o În celălalt război mondial, a reușit să-i salveze și pe ceilalți, cu minimele mijloace pe care a putut să le folosească. Foarte mulți evrei au murit În acel lagăr, Înainte de eliberarea de către armatele rusești, În 1944, de tifos exantematic, boală și frig. Am trăit În permanență sub frică. Se perindau mereu trupe române, partizani, trupe nemțești. Odată niște soldați români au scos toți evreii din lagăr, pentru a ne Împușca. Erau deja pregătiți să tragă. Noroc că au fost
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
acolo, ne tratau bine, nu aveam ce să spunem de rău despre populația civilă. Numai primarul și persoanele din administrația locală cred că aveau rolul ăsta de a ne Îngrădi și de a face toate alea. În orice caz tifosul exantematic a măcinat foarte mulți oameni. Era chiar lângă noi o familie de medici care au murit, toți. Chiar medici fiind, n-au putut să se salveze. Asta a fost salvarea noastră, că mama și cu Jigun, care trăiește și cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
introdus limba rusă. Și cu limba rusă am mers până În anul II de facultate. O perioadă foarte grea, cu secetă și cu tot felul, după război, plus tarele care și-au spus cuvântul după atâta suferință de copil. În afară de tifosul exantematic, care este o boală mortală, mai ales pentru un copil, foarte mulți au murit. În afară de asta am avut și scarlatină, la 11 luni... aici, În Iași, am stat cu mama. Poate din cauza asta v-ați făcut medic. Cred că din cauza
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
despărțit, Însă familiile cu care eram erau toate din Câmpulung. Condițiile Îngrozitoare și lipsa de bani au Început să-și facă efectul. Nu aveai ce mânca și totul costa din ce În ce mai scump. Și iarna. Iarna a fost foarte grea și tifosul exantematic făcea ravagii - fiindcă, neavând apă, n-aveai cu ce să te speli, păduchii ne-au invadat ș.a.m.d. După ce a trecut această iarnă foarte-foarte grea, bunicii mei din Botoșani, care n-au fost evacuați, ne-au trimis o sumă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
acolo cu niște bani care n-aveau nici o valoare. Și hainele pe care le vindeam se Împuținau, Încât la un moment dat nu mai aveam aproape ce vinde. Ce s-a mai Întâmplat? Tatăl meu a făcut atunci un tifos exantematic, o formă foarte-foarte grea, și a fost În spital - se făcuse și un spital acolo. Majoritatea mureau, dar tatăl meu a avut noroc că a crescut la munte și era un om viguros și a rezistat. Dar a rămas surd
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
spital - se făcuse și un spital acolo. Majoritatea mureau, dar tatăl meu a avut noroc că a crescut la munte și era un om viguros și a rezistat. Dar a rămas surd pe tot restul vieții - o complicație a tifosului exantematic. În același timp soră-mea a făcut icter. A Îndurat 6 luni o hepatită. Din cauza lipsei de mâncare, din cauza lipsurilor totale. Singurul medic care venea era din Rădăuți: un om excepțional, care trata oamenii mai mult cu vorba, că medicamente
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
frig, Înghețați, oameni care n-aveau unde să stea, unde să muncească. Condițiile erau foarte grele, organizarea era foarte proastă - nu poți spune că cei care mureau de foame nu munceau fiindcă nu voiau să muncească. Gerurile erau groaznice, tifosul exantematic. Nu poți spune că a mers cineva cu pușca și a Împușcat. Era, totuși, un sergent-major, mi se pare, unu’ Costică - dacă apărea Costică trebuia să dispari: dădea totul jos, te lovea, Îi plăcea să țipe că el e regele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
așa cum am mai găsit pe aici. Opaiț, pentru că ăsta nu consuma prea mult și cu ăsta se stătea. Nu aveam altceva. Noaptea cădea pe la ora 4-4.30. Te băgai și stăteai așa În boarfe. De asta s-a făcut tifos exantematic, că mizeria era foarte mare. Nu puteai să Încălzești apa, n-aveai cum să Încălzești apa. Dacă nu erau condiții de igienă, se Întâmplau momente mai intime, să zicem, oamenii se Îndrăgosteau... În mizerie, În mizerie, În mizerie. Copii nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Mi-a cusut cu mâna cumva, mă rog, tata n-a mai putut să Îmbrace pufoaica, că era cu mâneci scurte (râde). Și cu cizmele alea, cu niște obiele, mă rog, cu ce era... Și venise iarna, am făcut tifos exantematic și n-am mai putut pleca. Nu se mai spera că am să scap, căci a fost o iarnă foarte grea În ’42. Și Într-o zi ne-am trezit cu ucraineanca asta În lagăr. A dat ceva la santinelă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
mai avea câte ceva, dar lucruri, așa, elementare - niște aspirină... Dar astea nu ajutau mult, pentru că trebuia intrat cu medicamente mai puternice și atunci problema era că Încă nu exista antibioticul. Acum se lucrează cu antibiotice la treburile astea. Adică tifosul exantematic a fost o problemă dintotdeauna, nu era numai În Transnistria. Dar tratamentul acestei boli a fost complicat mulți ani, până la apariția antibioticului... Tatăl meu, de exemplu, a făcut tifos exantematic În prizonierat În Rusia - și, fiind Încă foarte tânăr, n-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Acum se lucrează cu antibiotice la treburile astea. Adică tifosul exantematic a fost o problemă dintotdeauna, nu era numai În Transnistria. Dar tratamentul acestei boli a fost complicat mulți ani, până la apariția antibioticului... Tatăl meu, de exemplu, a făcut tifos exantematic În prizonierat În Rusia - și, fiind Încă foarte tânăr, n-avea nici un medicament și când a ajuns la ziua critică a găsit un butoi cu gheață și s-a băgat În el; și, Într-adevăr, de acolo a ieșit trecându
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]