148 matches
-
titlul Pepin titlul de patrician al romanilor. Pepin a condus o armata francă în Italia în 754 și 756. Pepin a învins longobarzii -a luat controlul asupra nordului Italiei - și a făcut papei un cadou: niște proprietăți care constituie fostul Exarhat de la Ravenna. În 781, Charlemagne codificată regiunile pe care Papa ar fi suveran temporar: teritoriul a fost extins pentru a include Ravenna, Pentapolis, părți ale Beneventoului, Toscana, Corsica, Lombardia și un număr de de orașe italiene. Cooperarea dintre papalitate și
Statele Papale () [Corola-website/Science/320401_a_321730]
-
cetate). Orașul intra în scurt timp sub autoritatea română. După dispariția Imperiului Român, orașul a rezistat invaziei lombarde și va rămâne atașat Imperiului Bizantin. La finalul secolului VI, Napoli a devenit capitala a unui ducat bizantin. În 751, odată cu căderea exarhatului de la Ravenna din care se ridicase, ducatul a devenit independent. În 1030, pentru a putea face față amenințării bizantine, ducele Sergiu al IV îi găzduiește pe normanzi în orașul vasal Aversă. Normanzii nu încetează incorporarea posesiunilor lor din Italia de
Napoli () [Corola-website/Science/297313_a_298642]
-
și, în acest scop, în vara anului 1381, Balc și Drag s-au deplasat personal la Constantinopol, unde au obținut de la patriarhie titlul de stavropighie pentru ctitoria lor, Mănăstirea Peri, cu aproape aceleași drepturi ca o episcopie și al cărei exarhat se întindea și dincolo de domeniile stăpânite de de Balc și Drag, și anume până în regiunile Bereg, Sătmar, Sălaj, Ciceu și Bistrița. În 1397 s-a refugiat în Ungaria Teodor Koriatovici, cneazul Podoliei, după ce a fost înfrânt de ducele Witold al
Maramureș () [Corola-website/Science/297292_a_298621]
-
Mediu Timpuriu, reducând orașul cândva înfloritor la grupuri de clădiri locuite, dispersate de-a lungul unor arii extinse de ruine și vegetație. Roma a făcut în mod nominal parte din Imperiul Bizantin până în 751 d.Hr., când lombarzii au abolit Exarhatul de la Ravenna. În 756, Pepin cel Scurt i-a oferit papei jurisdicție temporală asupra Romei și zonelor limitrofe, creând, astfel, Statele Papale. Roma a rămas capitala Statelor Papale până la anexarea sa de către Regatul Italiei în 1870; orașul a devenit o
Roma () [Corola-website/Science/296557_a_297886]
-
1462 - câteva luni) și a lui Mihai Viteazul (1599-1601). Deoarece în secolele XIV-XVI, Imperiul Otoman avansa spre Europa centrală, Dobrogea era o posesiune periferică, fără o mare importanță strategică sau economică. Ea făcea parte, din punct de vedere bisericesc, din Exarhatul Proilavon, cu sediul la Brăila, care cuprindea și Bugeacul. Dar pe măsură ce treceau anii, numărul musulmanilor creștea, ajungând sa fie pe alocuri majoritari. În multe locuri, cultura dispare în profitul ciobănitului extensiv, fostele orașe de coastă devin simple sate de pescari
Dobrogea () [Corola-website/Science/296624_a_297953]
-
După , Italia a fost cucerită de ostrogoți, urmați în secolul al VI-lea de o scurtă recucerire de către împăratul bizantin Iustinian. Invazia unui alt trib germanic, lombarzii, spre sfârșitul aceluiași secol, a redus prezența bizantină la câteva fragmente teritoriale izolate (Exarhatul de Ravenna) și a dus la începutul sfârșitului unității politice a peninsulei pentru următorii 1.300 de ani. Regatul lombard a fost ulterior absorbit de Imperiul Franc al lui Carol cel Mare la sfârșitul secolului al VIII-lea. Francii au
Italia () [Corola-website/Science/296633_a_297962]
-
este confirmat de Patriarhia Ecumenică. În prezent întâistătătorul acestei Biserici este mitropolitul Stephanos, al Tallinnului și a toată Estonia (ales în 1999). Folosește calendarul gregorian. Această biserică autonomă nu trebuie confundată cu Biserica Ortodoxă Estoniană (Patriarhia Moscovei), care este un exarhat al Patriarhiei Moscovei. Misionari ortodocși au activat printre estonieni în regiunile sud-estice, aproape de Pskov, din secolul X până în secolul al XII-lea. Prima mențiune a unei comunități ortodoxe în Estonia datează din 1030, în Tartu. În jurul anului 600 d.Hr
Biserica Ortodoxă Estoniană (Patriarhia de Constantinopol) () [Corola-website/Science/318178_a_319507]
-
Ortodoxă a Estoniei în Exil, al cărei Sinod s-a reorganizat în Suedia și-a continuat activitatea în conformitate cu statutul său canonic precedent până la restabilirea independenței Estoniei în 1991. Înainte de a muri, în 1953, mitropolitul Aleksander și-a transformat comunitatea în exarhat al Patriarhiei Ecumenice. Majoritatea episcopilor și clericilor care au rămas în țară au fost deportați în Siberia. În 1958 a fost ales un nou Sinod în exil, iar Biserica Estoniei s-a reorganizat în Suedia. După destrămarea Uniunii Sovietice, au
Biserica Ortodoxă Estoniană (Patriarhia de Constantinopol) () [Corola-website/Science/318178_a_319507]
-
și apoi mitropolit al eparhiei Ortodoxe-Ruse din Eparhia de Sourozh,Eparhiei Ortodoxe Ruse din Moscova,Patriarhiei Marii Britanii și Irlandei.Este cel mai numeros grup Ortodoxo-Rus din țară.Există,deasemenea,Biserica Ortodoxă-Rusă,din afara bisericilor Rusiei,precum și unele bisericii și comunități apaținând Exarhatul Patriarhal pentru Parohiile Ortodoxe de Tradiție Rusă din Europa de Vest. Astăzi,există șapte biserici care poartă titlul de catedrală în Londra,precum și în Birmingham(Adormirea Maicii Domnului și Sfântul Andrei) și Leicester.În plus față de acestea,există și biserici,în număr
Religia în Anglia () [Corola-website/Science/319536_a_320865]
-
coptate sub juridicția Bisericii Coptă Ortodoxă din Alexandria de către Papa din Alexandria.Biserica Coptă Ortodoxă din Regatul Unit a fost divizată în trei parohii principale:Irlanda,Scoția și Anglia de Nord;Midlans și zonele sale afiliate;și Sudul Țării Galilor.În plus,există Exarhatul Patriarhal la Stevenage,Hertfordshire.Cele mai multe convertiri britanice aparțin Bisericii Ortodoxe Britanice,care este parte canonică din Biserica Coptă Ortodoxă.Există,de asemenea,Biserica Ortodoxă Eritreea Tewahedo și Biserica Ortodoxă Etiopiană Tewahedo din Londra,dar și Biserica Apostolească Armeană. Deși Islamismul
Religia în Anglia () [Corola-website/Science/319536_a_320865]
-
În anii 710-711, generalul Musa a orodonat lui Tariq ibn Ziyad (un berber, fost sclav, acum general arab) să invadeze Hispania, începând astfel cucerirea arabă a Peninsulei Iberice, prin victoria asupra regelui Rodrigo și ocuparea capitalei vizigoților de la Toledo. Pierderea exarhatului african a fost o lovitură enormă dată imperiului bizantin în vestul Mării Mediteranene deoarece Cartagina și Egipt erau principalele surse ale Constantinopolului de forță de muncă și de cereale. A fost o lovitură enormă și pentru că în urma acestei campanii s-
Războaiele Bizantino-Arabe () [Corola-website/Science/320205_a_321534]
-
monumente din Ravenna, în lista patrimoniului cultural mondial UNESCO. Construcția bisericii a fost începută de către episcopul Ecclesius în 527,când Ravenna era sub dominația ostrogoților și terminată de cel de-al 27-lea episcop al Ravennei, Maximian în 547 în timpul Exarhatului din Ravenna. Arhitectul bisericii rămâne necunoscut. Construcția bisericii a fost sponsorizată de către bancherul grec, Julius Argentarius, despre care se știe foarte puțin, doar că el a sponsorizat și construirea bazilicii Sfantul Apollinare din Classe , cam tot în acea perioadă.Costurile
Bazilica San Vitale () [Corola-website/Science/316363_a_317692]
-
mai mare parte a energiei sale războinice împotriva amenințării bizantine. În acel an, el a consolidat puterea Regatului longobard, prin extinderea stăpânirilor ca urmare a cuceririi Sutri și a Perugiei, pe lângă alte orașe din Umbria aflate până atunci sub stăpânirea Exarhatului de Ravenna, în paralel cu menținerea de bune relații cu bavarezii. De asemenea, el a luptat împotriva avarilor și slavilor și a încheiat un armistițiu cu împăratul Mauriciu al Bizanțului în 598, prin intermedierea papei Grigore I "cel Mare". În
Agilulf al longobarzilor () [Corola-website/Science/324973_a_326302]
-
Robert Royster, (n. 2 noiembrie 1923, Teague, Texas; d. 28 august 2011, Dallas) a fost cleric al Bisericii Ortodoxe din America, care a îndeplinit funcția de arhiepiscop al Episcopiei de Dalles și de Sud (1978-2009). De asemenea, a condus și Exarhatul Mexicului (1972-2008). Robert Royster s-a născut într-o evlavioasă familie baptistă și s-a convertit la ortodoxie în 1941. A studiat între 1941 - 1943 la Universitatea Texas. Începând din 1943 a servit în Armata Americană ca traducător de limba
Dmitri Royster () [Corola-website/Science/323801_a_325130]
-
o biserică independentă bulgară, care a trezit primul sentimentul naționalist bulgar. Atunci când unii bulgari au amenințat să renunțe la Biserica Ortodoxă cu totul și să formeze o biserică unită bulgară loială Romei, Rusia a intervenit cu Sultan. În 1870, un exarhat bulgar a fost creat printr-un decret al sultanului, și Antim I a devenit lider natural al națiunii în curs de dezvoltare. Patriarhul Constantinopolului a răspuns prin excomunicarea lui Antim I, care a întărit voința pentru independență. O altă sursă
Redeșteptarea națională a bulgarilor () [Corola-website/Science/323314_a_324643]
-
606, cei care respingeau al doilea conciliu de la Constantinopol au ales un alt patriarh de Aquileia. Astfel, dioceza a fost divizată în două părți, noul patriarh de Aquileia aflându-se sub protecția longobarzilor, în vreme ce patriarhul aflat la Grado se supunea exarhatului de Ravenna (și, indirect, patriarhului de Constantinopol), iar mai târziu dogilor Veneției. Ducii longobarzi din Friuli stăpâneau Aquileia și teritoriile înconjurătoare din zona Cividale. În 774, ducatul longobard a fost cucerit de către regele Carol cel Mare al francilor, pentru ca în
Patriarhatul de Aquileia () [Corola-website/Science/324257_a_325586]
-
în intensitate. Înainte de a se implica în disputele cu bizantinii din 726, principalele energii belicoase ale lui Liutprand au fost canalizate către cucerirea castelelor deținute de bavarezi pe malul râului Adige. La începutul domniei sale, Liutprand s-a abținut de la atacarea Exarhatului de Ravenna și a Papalității. Însă în 726, împăratul Leon al III-lea al Bizanțului a emis primul său edict de înlăturare a icoanelor, inaugurând perioada iconoclastă în Imperiul Bizantin. Papa de atunci, Grigore al II-lea, a proclamat rezistența
Liutprand al longobarzilor () [Corola-website/Science/325085_a_326414]
-
serie de acțiuni secundare în regiunile vestice ale Turciei și regiunea baltică. Dezvoltarea mișcării de renaștere națională a bulgarilor a s-a deosebit de mișcările similare din Serbia și Grecia prin lipsa componentei militare, cel puțin în faza inițială. După fondarea Exarhatului Bulgar pe 28 februarie 1870, s-a dezvoltat o mișcare armată subversivă la începutul deceniului al optulea prin fondarea Organizației Revoluționare Interne și Comitetului Central revoluționar Bulgar. În aceeași perioadă, s-a remarcat implicarea activă a revoluționarului Vasil Levski în
Declinul Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/325186_a_326515]
-
căderea Imperiului Român de Apus în anul 476, orașul Anconă a fost succesiv atacat de către goți, longobarzi și sarazini, insă și-a regăsit ulterior puterea și importanța. A fost unul dintre orașele aflate în cadrul Pentapolis de sub guvernarea exarhului de Ravenna Exarhatul de Ravenna, unitate administrativă făcând parte din Imperiul bizantin. Odată cu cucerirea nordului Italiei de către francii carolingieni, a devenit reședința mărcii de Anconă. După anul 1000, Anconă a devenit treptat independența, în cele din urmă transformându-se într-o importantă republică
Republica Ancona () [Corola-website/Science/324522_a_325851]
-
acestuia și împrejurimile ajungând la nord până la râul Pad (dincolo de care se întindea ducatul de Veneția, nominal în serviciul Imperiului), iar la sud până la râul Marecchia (dincolo de care se afla Pentapolis, de asemenea sub un duce nominal reprezentând puterea imperială. Exarhatul a fost organizat într-un grup de ducate (de exemplu, Ducatul de Roma, Ducatul de Veneția, Ducatul de Calabria, Ducatul de Lucania, Ducatul de Spoleto etc.), care cuprindeau în principal orașele costiere ale Peninsulei Italice, dat fiind că "hinterland"-ul
Exarhatul de Ravenna () [Corola-website/Science/324529_a_325858]
-
nu erau situate pe coastă, precum Forlì de exemplu. Întreg acest teritoriu ajungea până la Munții Apenini. Teritoriile din jur erau guvernate de către duci și "magistri militium" mai mult sau mai puțin supuși autorității exarhului. Din punctul de vedere al Constantinopolului, exarhatul de Ravenna consta în întreaga provincie a Italiei. nu era singura provincie bizantină din Italia. Sicilia bizantină forma un guvernământ separat, în vreme ce Corsica și Sardinia țineau de Exarhatul de Africa. Longobarzii își stabiliseră capitala la Pavia și controlau valea râului
Exarhatul de Ravenna () [Corola-website/Science/324529_a_325858]
-
sau mai puțin supuși autorității exarhului. Din punctul de vedere al Constantinopolului, exarhatul de Ravenna consta în întreaga provincie a Italiei. nu era singura provincie bizantină din Italia. Sicilia bizantină forma un guvernământ separat, în vreme ce Corsica și Sardinia țineau de Exarhatul de Africa. Longobarzii își stabiliseră capitala la Pavia și controlau valea râului Pad. Valul longobard se răspândea mult către sud, invadatorii instaurând ducate la Spoleto și Beneventum; ei controlau interiorul, în vreme ce guvernatorii bizantini aveau sub autoritatea lor mai mult sau
Exarhatul de Ravenna () [Corola-website/Science/324529_a_325858]
-
imperial în Italia își pierde puterea sa anterioară, deși nominal controla regiuni ca Liguria (pierdută definitiv în 640 în favoarea longobarzilor), Neapole și Calabria (căzută în puterea ducatului longobard de Benevento). În ceea ce privește Roma, adevăratul stăpân era papa. La sfârșitul anului 740, Exarhatul de Ravenna consta din Istria, Veneția, Ferrara, Ravenna (exarhatul în sensul său restrâns), împreună cu Ducatul de Pentapolis și Ducatul de Perugia. Aceste fragmente ale provinciei Italia, au fost aproape integral pierdute, fie în favoarea longobarzilor, care în cele din urmă au
Exarhatul de Ravenna () [Corola-website/Science/324529_a_325858]
-
nominal controla regiuni ca Liguria (pierdută definitiv în 640 în favoarea longobarzilor), Neapole și Calabria (căzută în puterea ducatului longobard de Benevento). În ceea ce privește Roma, adevăratul stăpân era papa. La sfârșitul anului 740, Exarhatul de Ravenna consta din Istria, Veneția, Ferrara, Ravenna (exarhatul în sensul său restrâns), împreună cu Ducatul de Pentapolis și Ducatul de Perugia. Aceste fragmente ale provinciei Italia, au fost aproape integral pierdute, fie în favoarea longobarzilor, care în cele din urmă au cucerit Ravenna însăși în jurul anului 750, fie în urma revoltei
Exarhatul de Ravenna () [Corola-website/Science/324529_a_325858]
-
dintre papă și Patriarhia de Constantinopol, au făcut ca poziția exarhului să fie din ce în ce mai dificilă. Ravenna a rămas sediul exarhului până la răscoala din 727 cauzată de disputa iconoclastă. Ultimul exarh de Ravenna, Eutychius, a fost ucis de către longobarzi în 751. Exarhatul a fost atunci reorganizat sub numele de Catepanatul de Italia, guvernat de la Bari, care va fi și el pierdut în favoarea sarazinilor în anul 847 și recuperat abia în 871. Atunci când, în 756, francii i-au alungat pe longobarzi, Papa Ștefan
Exarhatul de Ravenna () [Corola-website/Science/324529_a_325858]