782 matches
-
eu!" vru să spună băiatul, dar își mușcă limba. Doamne, ce dezgustată mă simt de toate! Mă întorc! strigă pe neașteptate cumnata, neputându-se stăpâni, și-o luă hotărâtă înapoi. Miluță se trezi respirând greu. Cum așa? De ce? Ah, mă exasperezi! izbucni femeia. Ești mai rău ca bătrâna. Nici eu nu vă înțeleg pe voi. Ce-aveți cu mine? Cu tine!! Eu!?! Da. Tu și maică-ta, și toți. Judecă singură! M-ai luat, m-ai pus pe drumuri, și-acu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
aimable, Dansent, dansent les paladins, Les maigres paladins du diable, Les squelettes de Saladins. "IAD înseamnă TIMP" (Un timp), declară Emil Botta fără echivoc. Sentimentul timpului, a fi în timp, pentru Goliatul Dezolării înseamnă, nu rareori, așteptare: Lore a fost exasperat de o așteptare care nu se mai sfârșea. (Liniștiți și neliniștiți) Așteptarea se materializează, capătă contururi concrete, este ca o temniță: închide nu numai victima, ci și un fragment de timp. În felul acesta, așteptarea îngheață timpul, devi-ne o mască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
de la aprozar și... iată drama! Deși nu l-am înscris în acest carusel, omul meu există, există cu adevărat! Dovada? Chiar a doua zi l-am reîntâlnit. Ba și a treia, și a patra, că la un moment eram aproape exasperat. Cum îl vedeam, o luam la fugă, deși părea să nu mă observe niciodată. Îl văd azi, îl văd mâine, îl văd atât de des încât încep să-mi pun întrebări. Mi-a devenit atât de familiar, și totuși depărtat
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
hotărârea de a intra în război. Această decizie ar fi avut, poate, o urmare importantă, utilă pentru menținerea păcii; națiunea n-ar fi fost însă la fel de fermă în hotărârea ei, așa cum a fost atunci când violarea neutralității Belgiei de către Germania a exasperat conștiința puritană a întregului popor englez. E drept că instituțiile democratice tind să facă azi tot mai dificilă intrarea națiunilor în război, dar nu chiar imposibilă. Pe de altă parte, dacă opinia publică ar fi exaltată și războiul ar izbucni
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
Rosa, Rosa vieții mele! "Vai, Clarita!" murmură Apolodoro. Închid ochii moartei și ies. Și acum, după această moarte, pare că instinctul îi strigă lui Apolodoro cu mai multă forță: "Fă-te nemuritor!" este o dorință nebună, o neliniște care îl exasperează când o vede pe Clarita și deja nu poate să se mai abțină. Așa se face, că în puține nopți, în întuneric, se aude un: "Taci, taci... Clarita! Clarita ! Clarita !" Așteptata promisiune e gata, pentru că Petra cedează. Când după puține
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
Numărul 1 în informații! Nota 10 în instalații! Bun, e puțin cam lung pentru un slogan, dar având în vedere informația pe care ți-o transmite, e ok. Numărul 1 în informații a apărut datorită faptului că prietenul meu era exasperat de cei care veneau să ceară informații și apoi plecau și cumpărau din altă parte, iar nota 10 exprima de fapt viziunea pe care o are despre activitatea pe care o desfășoară. Sloganul e format din fraze scurte, ritmate și
Cum să-ţi faci publicitate : ghid practic testat by Dan Ştefanov [Corola-publishinghouse/Administrative/938_a_2446]
-
gregară a celorlalți fără să izbucnească, fără să fugă, să se Întoarcă la singurătatea lui obsedată de neatinsele delicii ale iubirii la care Încă visa? Maică-sa l-a pieptănat Îndelung, taică-său s-a uitat la el chiorâș. Îl exaspera ritualul acesta drăgăstos, prin care Maria Îl răsfăța pe Vasile sugerându-i că ea tot ca pe un băiețel Îl vedea și Încerca să Îl ocrotească. Ce naiba caută un tânăr serios, cum Încă Îl credea pe fiu-său, la cenaclu
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
rând, să provoace uimirea, să dezmintă ce e previzibil, neocolind exhibiționismul. Când Malraux a plecat în Spania, Drieu a stat pe loc, a rămas ostentaiv departe de înfruntare. În declarații însă s-a situat de partea lui Franco. L-a exasperat învârtirea în gol a cărturarilor, incapabili să concretizeze o aspirație, cantonați într-o retorică stearpă. La naziști a aderat în 1934, iar la finele unor rătăciri, în proză și în teatru readuce motivul vechilor incapacități, drogurile, femeile, iluziile pierdute. Încă
Dincolo de baricade by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8849_a_10174]
-
își semnează desenele, nu s-a întors în România fiindcă nu mai avea ce face pe-afară, ci fiindcă a decis să-și stabilească aici cartierul general. Dar cînd îl auzi, a mai decoperit ceva care nu-i place. Te exasperează cu picăturile lui chinezești și îl întrebi ce caută într-o țară care îl scoate din sărite de mai multe ori pe zi. Îți răspunde candid - te bănuiește, politicos, că ai un moment de prostie - că s-a întors în
Căpăţănosul şi genialul Grebu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9859_a_11184]
-
dublă, amintind de o întrerupere de sarcină, obligîndu-și colegul de școală, puștan romantic, să ia act de realitatea aspră a lumii, în care, vai, își găsesc loc și monstruozitățile rezultate din încălcarea unor tabuuri ancestrale. Ca prozator, Marco Santagata nu exasperează dialogul dintre texte, nu face colaje de fragmente disparate extrase din mai mulți autori, ca Umberto Eco. Unele romane ale acestuia din urmă par scrise spre deliciul cunoscătorilor stupefiați de ușurința asociativă, cărora frazele, versurile, unele sintagme le sînt bine
De la exegeză la ficțiune by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/9928_a_11253]
-
teatrul a abandonat teritoriul "imitației" factice, pentru a furniza dovada concretă a adevărului. Lucru care nu ne împiedica, totuși, să recunoaștem că, la urma urmelor, aveam de-a face tot cu un proces de fabricație; acesta atenua "falsul" care îl exaspera pe Barthes, fără a putea, totuși, camufla natura accesoriilor: uzura lor nu era adevărată, ele numai păreau să fi fost folosite și, în consecință, provocau doar "un efect de adevăr". Un efect seducător, firește, dar care continua să rămînă o
George Banu - Portretul tatălui în chip de colecționar by Anca Măniuțiu () [Corola-journal/Journalistic/9126_a_10451]
-
sensibilă, spunînd o seamă de lucruri care mă dezarmează prin sinceritate și lipsă de ezitări. Nu știi cît te iubesc". Și am stupiditatea de a fi flatat de lucrul ăsta" (sic!). Recunoscînd, precum G. C. Lichtenberg a fi superstițios ("Mă exasperează de exemplu floarea de cyclamen, pe care o am de două săptămîni și care mi se pare că îmi poartă ghinion, fiindcă de cînd mi-a intrat în casă nu mai pot să lucrez") și transcriindu-și numeroase vise ("Visuri
Sebastian ca personaj (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9308_a_10633]
-
termenilor. Nimic nu este retorică pură, metaforele și artificiile artistice nu-și au locul, fiecare cuvânt din scrisul profesorului Pop își are rostul său în nuanțarea judecății. Discursul critic astfel construit, chiar dacă nu este foarte spectaculos (pe alocuri didacticismul său exasperează) are trăinicia unui zid de cetate și cu greu i s-ar putea găsi fisuri. Cu liniștea cu care scrie despre modernitatea viziunii poetice a lui Ilarie Voronca, exegetul arată și punctele slabe ale poeziei: "...senzația de diluare a discursului
Un pedagog la școala avangardei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9333_a_10658]
-
absolută cu orice era în jur, nu mai eram eu, ci întregul... dealul, pădurea... și poate că mișcările mîinilor mele urmau un ritm, oricît de curioasă ar părea afirmația mea, universal, nu particular, banal, al falangelor, falangetelor, falanguțelor anatomice... Odată, exasperat de gălăgia vizitatorilor, de dezordinea lor, de rîsetele și exclamațiile stridente, țin minte precis, am ieșit din casă și mi-am notat febril pe o margine de ziar, sprijinit de treptele de ciment de la intrare: "Eu trebuia să fiu în
Emil Brumaru:"Aș citi trei sute de ani... Iubesc cărțile ca pe femei" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9336_a_10661]
-
oaie. "Iată, vedeți, și un om care nu ține cu mine, îmi dă dreptate. îl voi decora, pentru meritele sale științifice, firește. Pentru că sunt obiectiv, îi creez și un institut." Fenomenul dezvăluie standardele joase ale unei societăți. Pe tine te exasperează. Pe mine mă lasă rece. Cu riscul de a te dezamăgi am să-ți spun că nici măcar nu-i disprețuiesc pe acești inși, ci încerc să-mi lărgesc înțelegerea, ca față de gay și lesbiene. Și mai îmi vine în minte
Barbu Cioculescu:"Dacă este cazul să-mi recunosc un talent, atunci aș numi forța imaginației." by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9382_a_10707]
-
lopătari etc., fiecare cu purtători de placarde și steaguri roșii. Nu știu - nici mai tîrziu nu mi-am dat seama - cît de iubitor de muzică a fost Istrati. Dar știu că aceste coruri improvizate evoluînd în cacofonii de junglă îl exasperau. îl vedeam repezindu-se la dirijor parcă gata să-l ia la palme. "Destul!, se răstea la el. Să nu se mai cînte. Rîd ciocoii de noi". îl preocupa demnitatea demonstrației și teama de ridicol, care putea să bagatelizeze scopul
"Un anarhist al dracului de deștept" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/9407_a_10732]
-
fi triumfat gnosticii (Evanghelia lui Ioan este, în fapt, un text gnostic) ori sectele încă de tradiție eseniană, adunate sub dogma Noului Legământ... Erau însă prea subtili, prea filozofi, prea exigenți și mult apropiați de stilul lui Hristos ca să nu exaspereze populația, turma. Turma avea nevoie de păstori, or Hristos era prea individual și curajos în asumarea păcatelor. Exemplul revanșard al episcopilor a fost preluat la modul energumen de către prostovani. Episodul uciderii Hypatiei, femeie remarcabilă și bucurându-se de un prestigiu
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
se pare extraordinar. Ea se intitulează Istoria onoarei în Polonia. Mă gândesc cât de lungă ar fi o astfel de carte despre onoarea românilor. Probabil că n-ar depăși câteva paragrafe. Împreună cu Adriana Babeți, în urmă cu mai mulți ani, exasperați de faptul că oamenii care se ocupă de științele politice în România nu l-au tradus pe Adam Michnik (deși îl foloseau copios la cursuri!) ne-am apucat și am tradus - din franceză și din engleză - un volum care se
Adam Michnik și maladiile lumii contemporane by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9464_a_10789]
-
altora să le achite apartamentele în care aveau să locuiască, iar bolnavilor să le asigure spitalizarea gratuită. Ei sînt cei care azi încurcă locul, ei sînt vicioșii sărăciei și tot ei sînt cei care îndrăznesc să ne întrebe, cînd ies exasperați în stradă, de vrem să-i ucidem lent, cu pensii din care n-ar fi supraviețuit, dacă ar fi fost supuși unei asemenea pedepse în libertate nici pensionarii lagărelor de concentrare. Pentru a-i salva, merită să sfidăm FMI-ul
Eliberarea pensionarilor din lagărele de concentrare by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9509_a_10834]
-
modificări, care pot alcătui o adevărată istorie semnificativă a unei construcții narative. În 1986, la prima apariție, propusă Editurii Cartea românească, textul a fost cenzurat și a apărut cu numeroase intervenții. Autorul a beneficiat de o bursă în străinătate și, exasperat de constrângerile politice din țară, s-a decis să urmeze calea exilului. După o scurtă perioadă de azil în Germania, în 1987, se stabilește în Statele Unite ale Americii, devenind mai târziu profesor la Bard College din New York. În 1995 apare
Disperarea clovnului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9566_a_10891]
-
de o anume tradiție în literatura noastră (Emil Gârleanu, Tudor Arghezi - două exemple dintre cele mai convingătoare). În descendența acestei "direcții" îl aflăm pe Ioan Holban, cu o culegere de tablete (publicate inițial în ziare ieșene). Rod al unei conștiințe exasperate de evoluțiile post-decembriste ale socialului românesc, volumul își de-pă-șește, prin unitatea viziunii și prin reala sa li-te--raritate, condiția dată, aceea rapsodică, fragmentară. Ceea ce reușește să coaguleze este un întreg, o prismă descompunând și recompunând spectrul luminos, prin alternanța fărâmelor coloristice
Expresivitatea cotidianului by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/9652_a_10977]
-
dramatismul situației: "știu că în general astfel de lucruri/ nu se pun pe hîrtie/ nu se spun/ se trec sub tăcere/ chiar de aceea mi le imaginez/ atît de des și de sigur" (ibidem). Cum am putea explica materialismul compact, exasperat la care ajunge Nicolae Prelipceanu decît ca un antiidealism, pandant al antilirismului, id est ca un idealism întors cu furoare pe dos? Lumea ideală fiind abolită, discursul poetului se întrece în a configura cît mai multe orori ale materiei rămase
Oroarea de realitate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9654_a_10979]
-
adusă cafeaua și nota, într-o tăviță de metal aurit. I-am oferit cele două cubulețe de zahăr de pe farfurioară. Le-am desfăcut și i le-am întins la câțiva centimetri de gură. Și-a ascuns fața cu mâinile. - Vă exasperez? - Doriți să mor ca să scăpați odată de mine? Am băut cafeaua, am plătit nota. M-am ridicat, i-am spus că masa se terminase. M-am trezit primul. Ea era la celălalt capăt al patului, nu aveam nici un punct de
Régis Jauffret - Poveste de iubire by Dragoș Jipa () [Corola-journal/Journalistic/9692_a_11017]
-
esențiale. Se ajunge chiar pe culmile șantajului. Pedeliștii înșiși s-au obișnuit să susțină cabinetul Boc numai dacă primesc ceva la schimb: bani, funcții sau contracte. Așa arată majoritatea toxică. Din marea reformă în educație se alege praful. Frustrat și exasperat pe bună dreptate de lentoarea legislativului, guvernul Boc sare pentru a doua oară cu prăjina asumării răspunderii peste capul Parlamentului. Curtea Constituțională îl pune iarăși la punct și îl întoarce în Parlament. Câțiva judecători de la Curtea Constituțională sunt și ei
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
tablele de slănină și jamboanele de porc. Unii ne ofereau „o mușcătură“ (cei de încredere), cărora și noi le dăduserăm să mestece o gumă cu scorțișoară. Guma „străină“ se mesteca multe zile la rând, o aruncam de-abia când Muttilli, exasperată de plescăieli, ne amenința cu lingura de lemn. Nimeni nu stătea în casă în noaptea de Anul Nou. Maolina Ce noroc aveți, domnule Tăpălagă, că sunteți așa de tânăr. La 14 ani, viața se poate lua de la capăt. La 33
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]