298 matches
-
traducerii trebuie relevat cu atât mai mult cu cât e vorba de un roman erotic extrem de îndrăzneț sub raportul vocabularului.“ NICOLAE MANOLESCU, România literară, nr. 8, 1993 „Traducerea Antoanetei Ralian din Anthony Bloomfield a reconstituit cu minuție ritmul de o exasperantă încetineală a acțiunii. Viziunea existenței în care nuanțele se contopesc în tonuri terne, lipsite de strălucire și relief, e dozată cu un precis simț al atmosferei; traducerea a izbutit să redescopere rafinamentul detaliilor de construcție a unei narațiuni de o
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
Secolul trecut a fost marcat de mișcările naționale ale multor popoare, dornice să-și dobândească propria independență. Secolul actual nu își primește amprenta sa de la mișcările naționale, ci de la cele naționaliste și imperialiste bazate pe doctrinele unor idolatrii de stat exasperante: „naționalism materialist, care divinizează și exaltă propria rasă deasupra tuturor celorlalte, făcând din aceasta un mit; naționalism exclusivist, care considerând totul bun în casa proprie, închide ușa suflului dătător de viață al altor civilizații și mai cu seamă operei renovatoare
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
cu prietenii la un șpriț prelungit, situația se schimba. Liniștea nu mai plana în casă. Dragostea lor de până atunci fusese o întâmplare fastă, o flacără care se aprinsese brusc, iar acum se stingea. Valentin devenea distant și rece. O exasperantă umbră de gelozie îi înăbușea respirația. Boala lui era obsesivă și urmată de amenințări dure. Carlina îl aștepta pe pat, rezemată de câteva perne. Când îl auzea că vine tresărea și o cuprindea o teamă și cu toate acestea îl
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
vrut să doarmă dar ochii îi rămăseseră închiși doar câteva minute ca apoi deodată, să fie larg deschiși. În stația unde trebuia să coboare nu îi aștepta nimeni. Ajungând acasă cu un taxi, Valentin vorbea la telefon pe un ton exasperant, trădând faptul că aflase vestea despre dispariția lor din spital. Când doctorul ajunsese în salon cu vizita era liniștit, dar când a aflat cum stătea situația împietri de uimire iar pupilele păreau că i se opriseră în loc. - E o glumă
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
să se redistribuie câte puțin pământ țăranilor, conform unei metode care nu-și are echivalent în niciuna dintre țările vecine, și ele angajate în același proces de decolectivizare agrară. Consecințele asupra economiei agricole sunt teribile. Tot de aici decurge încetineala exasperantă a privatizărilor din industrie (menajarea salariaților) și extrema opacitate a tranzacțiilor, ceea ce va agrava descompunerea situației economice a marilor complexe industriale și le va face complet neinteresante pentru eventualii investitori. Constituirea marilor averi în cadrul noii clase conducătoare provine din aceeași
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Administrative/882_a_2390]
-
Lista poate continua. Capitolul 3 Principii ale analizei financiare Fără principii, aplicația nu reprezintă nimic în plus față de un ansamblu de rețete. Acestea constituie ceea ce se numește rutină. Or, cu rutina, progresul este posibil, dar el este de o încetineală exasperantă. Louis Pasteur După parcurgerea acestui capitol, sperăm că veți avea o viziune asupra principiilor care merită aplicate în domeniul analizei financiare. Presupunem că visul dumneavoastră de a deveni manager financiar al unei companii se adeverește. Sunteți numit managerul financiar al
Management financiar Volumul I Diagnosticul financiar al companiei by Victor DRAGOTĂ, Laura OBREJA BRAȘOVEANU, Ingrid-Mihaela DRAGOTĂ () [Corola-publishinghouse/Science/198_a_286]
-
La Camino, unde mănânc seara, chelnărul îi bate și atunci se ascund toți pe sub mese, cu mesele în cap. Ca întâmplare: mi s’a răsturnat un pahar cu miere în poșetă; am plâns... Dar a trecut. Casa asta cu rezonanțe exasperante, cu salahori ce continuă lucrul, m’a odihnit totuși... Diminețile sunt friguroase până la 10. De la 10 - 1½ plaje, de cele mai multe ori minunată; serile, răcoroase extrem, mi amintesc că miercuri e 1 octombrie, că vara s’a dus... S’a dus
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
uit la ea cu disperare, ca și cum și-ar fi luat deja adio de la viață, de la pământul celor vii, ca și cum ar fi început deja să sugă seva florilor pe la rădăcină. Cred că există ceva din toate astea în tristețea, în melancolia exasperantă pe care-o târăște după ea ca pe un steag în bernă. Și-apoi Ly asta, imposibilă, care făcea o dramă când rămânea fără proteză dentară, seara, când o scotea înainte de culcare! Ca s-o scoată, se uita în oglindă
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
lider preponderent, cu toate consecințele decurgând din caracteristicile, opțiunile, background-ul intelectual și ideologic al lui I. C. Brătianu; Între ele numărându-se și decizia intrării În Conflagrația Mondială alături de Puterile Antantei (după doi ani de tergiversări, sinuozități imposibile și politică exasperantă).
Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by RUDOLF DINU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1260]
-
disprețul față de sine, accentuat de „mărturii biologice” penibile. La apariție (octombrie 1932), Voyage au bout de la nuit a entuziasmat și, deopotrivă, a scandalizat pe foarte mulți dintre cititorii vremii prin nonconformismul atitudinii și stil. „Écrit en français argotique un peu exasperant, mais en général avec beaucoup de verve. Serait à élaguer”, a fost aprecierea comitetului de lectură de la NRF, lucru interpretat de unii ca drept o respingere. Romanul, definit de Céline o „simfonie literară emotivă”, a apărut, fără nici o „plivitură”, la
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
de dulcea ei magie, nici de virtutea ei. Aproape că voia să-ți răneas că întâi inima, pentru a-și prilejui apoi plăcerea și mira colul de a te vindeca. Când plângeai sau te arătai iritat, îți spunea cu o exasperantă clemență: „Vino, și te voi vindeca.“ Și a și reușit să-i vindece pe câțiva, pe cei mai mulți. Toți prietenii ei, cu foarte puține excepții, au fost la început îndrăgostiți de ea. Avea mulți prieteni și i-a păstrat aproape pe
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
îndreptate spre mine, căpitanul care continua să urle, căutând parcă să justifice oamenilor hotărârea pe care o luase. Singur, șoferul, îmi arunca din când în când o privire, când consternată, când amuzată. Mărturisesc însă că poziția mea era atât de exasperantă și furia atât de mare încât aș fi fost în stare de orice, mi-era imposibil să mă pot liniști, să mă resemnez, cu toate că-mi dădeam seama că eram cu totul la discreția lor. Am reușit doar să nu mă
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
ca din cavernă (sau din biserică) : grave, metalice, cu neapărat ecou ! Și, ca și cum acestea n-ar fi de ajuns, filmul de față împinge sadismul până la a avea într-o scenă din trei câte un telefon vechi care țârâie strident și exasperant, acoperind până și muzica ubicuă a unui veteran al genului, Adrian Enescu (Cum spunea un coleg la avanpremiera filmului : Eu sunt Adam ! te face să regreți apariția sonorului.) Fie că-i regreți pe Bell, pe Marconi, pe Enescu (Adrian) sau
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
a termenului, ar fi intrat în impunătoarea galerie de sinucigași de elită, de la Socrate la Petroniu și Seneca, însă n-ar fi mântuit pe nimeni. Moartea „demnă“ e monumentală, dar sterilă. Aseptică. Dimpotrivă, abia din perspectiva sumbră a morții tragice, exasperante, nemiloase, explozia Învierii îți capătă strălucirea și prețul adevărat. Învierea e rezervată oamenilor vii, adică oamenilor care se întreabă, speră, se revoltă și mor. Statuile nu pot învia. Nu e frumos... Nu toate valorile pe care ne întemeiem viața sunt
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
nu e mai puțin lovită de vacuitate. Credinciosul „instalat“ con fortabil în credința sa, credinciosul care nu mai are întrebări, drame, griji sufletești, stupori și incertitudini e un simplu funcționar bisericesc, a cărui suficiență, al cărui „sedentarism“ spiritual pot fi exasperante pentru Dum nezeu însuși (cf. Isaia, 1, 11-15). La celălalt pol se situează cei care nu cred că cred, pentru că au despre credință o imagine în același timp schematică și sofisticată. Schematică, atunci când o confundă cu obediența formală, cu stricta
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
luni”. Un sfat delicios vine de la Silvia din Brașov: „Dacă îi dai lui bebe mâncărică din borcănelele acelea mici, nu le arunca. Eu (Silvia, n.n.) pictez (pe ele) tot soiul de animăluțe sau floricele”. Rețetele culinare sunt de o banalitate exasperantă, fiind inutile pentru orice adult care e în stare să fiarbă o supă. Și cum ar putea fi altfel? O cititoare din Târgu Secuiesc trimite o rețetă „pentru copilași mărișori, cărora nu le lipsește pofta de mâncare”. E de subînțeles
[Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
de tăcere, când bem bere și mâncăm homari... VITALIE CIOBANU: Scena sosirii noastre la Gara Atocha putea fi foarte bine inserată într-o cronică a războiului civil din Spania: cu evacuări dezordonate, cu țipetele călătorilor căutându-și bagajele, cu urletul exasperant al locomotivei, în fine, cu tot haosul ce preceda raidurile avioanelor franchiste. Secvențe alb-negru, privite într-un cinematograf de duminică de o pereche de liceeni - el și ea - mâncând fulgi de porumb, urmărind blazați o cronică documentară atât de îndepărtată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Români, membru din 1912, secretar în 1914, vicepreședinte în 1923, ales președinte în 1925 și 1927, director general al teatrelor în 1928, director la Direcția Educației Poporului în 1930, membru al Academiei Române din 1939 etc.). Refugiul în documentar (cu sentimentul exasperant că niciodată nu sunt epuizate detaliile) și fixarea biografiei sau a operei în contextul istoric, cât mai meticulos reconstituit, conduce spre o altă capcană: euforia provincialismului. Rebreanu este receptat și elogiat drept cel mai mare ardelean, bistrițean, năsăudean, măierean etc.
Capcanele rebrenologiei by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9005_a_10330]
-
piese constitutive într-un enorm proces de sintetizare. Nu forma de exprimare contează aici, nici strategiile și nici limbajul propriu-zis, ci o tensiune irepresibilă care se distribuie pretutindeni cu aceeași energie și cu aceeași lipsă de prejudecăți. Rațional, de o exasperantă luciditate în relație cu exteriorul și cu sine însuși, ludic și grav în același timp, Paul Neagu investește creația artistică și nenumăratele sale forme de acțiune cu un conținut, în cel mai exact înțeles al cuvîntului, terapeutic. El încearcă, simultan
Sculptori români contemporani by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14387_a_15712]
-
susține: "mă trimiseseră pe deal, eu și țărănușii, să culeg mure./ îmi legaseră o oală de pământ la brâu, cu un cordon./ ceilalți umpluseră, sporovăind, sacoșele,/ eu leneveam, gustând/ de pe fiecare rug. priveam rugii și bălăriile fantastice:/ trăiam o bucurie exasperantă,/ plantele erau eu erau mintea mea, peisajul ei reprezentat în concret./ știam asta și mă durea să n-o pot pune în cuvinte.// L-am descoperit într-o grădină, pe tijele uscate/ ce susțineau inflorescența unei buruieni./ întins, în toată
Nirvana by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10391_a_11716]
-
de plugușoare de pe vremuri". (p. 7) Și asta, în ciuda abilităților artistice reale ale poetului și al unui farmec inerent al lirismului inspirat de sentimentul iubirii care, crede criticul, ar putea face din poezia lui G. Țărnea o alternativă la "mizeralismul exasperant"al tinerilor poeți de azi. E. Negrici constată cu amărăciune - și, din păcate, are dreptate - că "asaltul zonelor tabuizate în comunism"printr-un limbaj sexual adesea repugnant "pare să devină o simplă sclifoseală literară"și riscă să se transforme repede
Tot poezia de dragoste by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15063_a_16388]
-
Al versului românesc,/ Vreau să-ți spun un adevăr/ Despre ceea ce gândesc." etc.) Și nu e de mirare că elevii "creează" în acest mod, cînd textele profesorilor sînt și ele pline de versuri de aleasă simțire, Luceafăr, nepereche și toate exasperantele ticuri didactice devenite reflex condiționat. Între penele ARIPILOR (senzația la lectură este chiar că, de pe vremea scrisului cu pana, limba didactică și-a păstrat șabloanele), am găsit și un interviu luat de învățătoarea Elena Marin președintelui Academiei Române, Eugen Simion. Întrebat
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17012_a_18337]
-
nu cunoaște această voluptate. Mai mult, nu cunoaște nici voluptatea a cărei sursă privilegiată Baudelaire o considera a fi certitudinea de a face răul. Nu imoralitate, ci amoralitate, adică indiferență, moarte termică a afectelor concomitent cu o trezie permanentă și exasperantă a simțurilor. Joe trăiește în imperiul simțurilor, al excitației permanente. Cel de-al doilea element care face ca sexul să devină placid este repetiția. Indiferent de nuanțele pe care le aduce în discuție, de la ceea ce am putea numi o morfologie
Melanconimfomania by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2805_a_4130]
-
ai produs-o an domeniul tău". Spre a răsuci cuțitul an rană, exegetul vrea să demonteze până la capăt aserțiunea lui Cioran: "Și mai curioasă e proba lui Cioran. ăncearcă să-l citească an franceză pe Heidegger. ai găsește un stil exasperant. Cum poate fi altfel, cănd Holzwege devine Chemins qui ne mènent nulle part? Ce vină are Heidegger aici?". Cioran nu se dă an laturi a exploata o informație obținută de la Ioan Alexandru, potrivit căreia, la ăntrebările "profunde" pe care poetul
Cioran pe fată si pe verso (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17424_a_18749]
-
cap, am mai tras de ele și eu și alții și n-am nici un chef să răsucesc fraze lemnoase" (p. 334). Alteori, scrisul este amânat pentru că încep știrile la televizor. Orice pretext este bun atunci când obligația de a scrie devine exasperantă. Chiar dacă nu-și asumă lenea cu superbie, ca Al. Paleologu sau Camil Demetrescu, Gabriel Dimisianu nici nu se consideră complet imun la aceasta. Să fie vorba doar de un bolnav închipuit?: "Nu-mi merge scrisul. Zilele trecute l-am auzit
Martorul necesar by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7933_a_9258]