617 matches
-
dar nu ai ceva de băut? am întrebat-o. Anna continua să se holbeze la mine. —De ce ești aici? m-a întrebat ea cu o voce slabă și îngrozită. Fiindcă sunt în căutarea unei nenorocite de băuturi, am zis eu exasperată. —Ai vreun mesaj pentru mine? a spus ea continuând să se uite la mine cu ochii mari. Dumnezeule, mi-am zis enervată. Anna era înnebunită după tot ce avea legătură cu științele oculte. Nimic altceva nu i-ar fi plăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
mai puțin să spună povești, la storcătorul de fructe care nu era destinat numai citricelor, ci era un storcător adevărat. Ce bine mi-ar fi prins acum. N-ai chiar nimic cu care să toc? am întrebat-o pe mama exasperată. —Păi, mi-a răspuns ea dubitativ, ce zici de asta? Ți-ar folosi? mi-a spus ea neliniștită oferindu-mi un feliator de ouă, care era în cutie. —Mulțam, mami, dar nu e bun, am oftat eu. Cu ce-o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
eu. N-o să uit! mi-a răspuns mama clar enervată. Știu cum să am grijă de un copil! M-am descurcat să cresc cinci producții proprii. — Știu, i-am spus, numai că fetița mea e deosebită. —Claire! a sărit mama exasperată. Nu vrei să pleci odată? Bine, bine, am zis repede, verificând dacă interfonul era deschis. Mă duc. —Distracție plăcută, mi-a strigat mama. —O să încerc, am răspuns cu buza de jos tremurându-mi. Drumul până-n oraș a fost un coșmar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
plutit către mine din susul străzii. —Așa simt că nu sunt singura persoană din lume care se simte infect. A, nu-ți face griji, m-am gândit eu, nu ești singura. Adam s-a uitat la mine și a oftat exasperat. —Ce vrei? Nimic, am spus. Putem să uităm tot incidentul ăsta și să mergem la sală așa cum am hotărât? —Bine, a zis el. Dar vocea nu-i suna prea prietenoasă. —Ei, fii drăguț cu ea! Dă-i un pupic, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
tine și cu tânărul Lochinvar 1? m-a întrebat ea de parcă nu era nici o scofală, în timp ce o mângâia pe Kate pe spate cu mișcări circulare. Cine? am întrebat eu. Făceam dinadins pe proasta. —Superbul Adam, mi-a explicat Laura ușor exasperată. —Ce-i cu el? am întrebat eu. Păi, în primul rând, e nebun după tine, iar în al doilea rând, arată absolut sublim. Dacă era cu cinci, șase ani mai mic, atunci începeam să fiu și eu interesată. —Laura, Adam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
plăcea să iște scandaluri. —De ce pleci? m-a întrebat el supărat și jignit. Îmi cer scuze că a durat atât. Dar am crezut c-o să mă aștepți. Am crezut c-ai plecat, am bolborosit. — Dar de ce? m-a întrebat el exasperat. De ce să fi plecat? Nu știu, am răspuns simțind că-mi vine să vomit de jenă. De data asta ai făcut-o lată de tot, mi-am spus singură. Uite! a strigat el trântind tava pe masă și vărsând cafeaua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
nu deții monopolul pe sentimentele astea. Oricum, în ce fel te sperii eu? —M-ai speriat pentru că am crezut că o să mă faci să mă cert cu Helen. Dar ți-am spus că n-am făcut așa ceva, a zis Adam exasperat. Și ți-am spus că pot să înțeleg de ce ai crezut asta, deși nu mi-a plăcut. —În orice caz, tu de ce ești așa de sensibil la subiectul ăsta? l-am întrebat temporar îndepărtată de propriile mele nenorociri. Credeam că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
geanta jos. La ce-ți trebuie geanta? N-ai nevoie să-ți refaci machiajul, mi-a spus el zâmbind. Nu vreau să mă machiez, prostuțule. Atunci de ce ai nevoie? Mă tachina. —Claire, relaxează-te, te rog, mi-a spus el exasperat rostogolindu-mă cu fața în sus. Presupun că te referi la prezervative. —Ăăăă, da, am zis eu nițel rușinată. —Ei, nu-i nevoie să-ți faci griji. Am eu câteva aici. A! Nu știam ce altceva aș fi putut spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
ar fi trebuit să fie. Așa că am lăsat deoparte sentimentul de milă pe care-l nutrisem pentru James și am zis: —James, ai adus actele apartamentului? —Ăăăă, nu, mi-a răspuns el cumva surprins. —De ce nu? l-am întrebat ușor exasperată. Nu știu, a zis el privindu-și pantofii. A urmat o pauză perplexă. Presupun că pur și simplu nu m-am gândit la asta. Am plecat din Londra în mare grabă. —Ai vreunul din actele noastre cu tine? am întrebat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Dublin numai ca să-i fac în ciudă. A, îmi pare rău, James, am bâiguit. Dacă mi-ai fi spus, ți-aș fi propus să ne fie trimise la birou, la tata. —Ei, nu contează, a oftat el, aparent iritat și exasperat și încercând să-mi transmită că dacă voia să obțină ceva, atunci era mai bine să se ocupe el personal decât să mă implice pe mine sau pe alți membri de gradul I ai familiei mele. Oricum, e prea târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
ajuns prea departe. Și zice c-o să sune toată noaptea, până când te duci și vorbești cu el. Scoate receptorul din furcă, i-am sugerat întorcându-mi atenția către actele apartamentului. —Claire, nu putem să facem asta, m-a anunțat tata exasperat. Helen îl tot pune la loc. —Da, de ce să sufere viața mea socială numai pentru că tu te-ai măritat cu un nebun? s-a auzit vocea înfundată a lui Helen venind de undeva de după ușă. — Te rog, Claire, m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
el cu o expresie dărâmată. — Nu, de fapt nu, am spus. Sunt de acord cu tine că, în situația respectivă, căsătoria n-ar fi rezolvat nimic. Chiar mă crezi ticălos, a zis Adam. Îmi dau seama. Ba nu, am exclamat exasperată. Spune mai departe. Personajele se dezvoltaseră prea tare, iar povestea nu avea destulă acțiune pentru gustul meu. Ne-am gândit să nască și apoi să dăm copilul spre adopție, dar Hannah n-a vrut așa ceva. Apoi am discutat despre varianta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
vine cu mine, mi-a spus el uimit. O iau pe Molly cu mine, la Londra. —Dumnezeule! am șoptit. Să nu-mi spui c-o răpești! Am mai auzit de tați care au făcut așa ceva. Nu, mi-a răspuns Adam exasperat. Hannah vrea s-o iau pe Molly cu mine. Hannah vrea să colinde lumea. S-a săturat să mai aibă responsabilități. Presupun că n-a fost o coincidență faptul că a fost cuprinsă subit de remușcări, pentru că nu m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
nimic sigur, ci totul va depinde de starea vremii și mai ales de starea sănătății mele la acea dată. La diverse emisiuni TV observ că se aruncă din belșug cu noroi din toate părțile, că se bruschează oponenții. Un politician exasperat că nu poate convinge pe nimeni de „adevărul lui”, se adresează direct unei doamne cu apelativul de obraznică. Ce urât spectacol în văzul unei țări și nici gând de discuții democratice... Din Iași prof. V. Fetescu mă informează la cerere
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
las baltă prezentarea. M-am îndreptat spre biroul lui Franklin. —Pot să vorbesc ceva cu tine? Distant, a înclinat din cap. Franklin, nu pot să vin la prezentare. Dar altcineva ar putea s-o facă în locul meu. Lauryn, de pildă. Exasperat, a zis: Avem nevoie de tine, tu ești cea cu cicatricea. Lauryn nu are o cicatrice. A rămas tăcut o clipă și sunt sigură că se întreba dacă ar putea să-i facă o cicatrice lui Lauryn. Trebuie să fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
În taxi, în drum spre casă, am spus: — Și dacă Rachel și Luke mă întreabă de rezultatul ecografiei? —Cum adică - oh, vrei să spui că ar putea să-i zică lui Joey? —Îhm. S-a gândit, apoi a zis, aproape exasperată: Bănuiesc că va trebui să afle la un moment dat că va avea o fată. Da. Devenea sfidătoare. Nu-mi pasă ce știe el. Spune-le ce vrei. Spune-le totul despre Ciufuțica. —Minunat. Bun. Pur și simplu nu voiam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
răspundă. — E mama ta, a anunțat ea prin interfon. Alice a înșfăcat receptorul recunoscătoare. Mama. O scânteie de normalitate într-o lume nebună și fracturată. —Bună, mamă! — Bună, draga mea. Ascultă-mă! Am niște vești pentru tine. Alice a ascultat. Exasperată, a simțit cum i se strânge stomacul. Dar, mamă, nu pot să las totul numai pentru că Sally se mărită. —Dar, draga mea, e verișoara ta. Cândva ați fost foarte apropiate. — Da, dar n-am mai văzut-o de când Bay City
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
spus asta, draga mea? a întrebat doamna Duffield cu prudență. Alice a simțit că începe să se enerveze. Oare maică-sa, așezată, în siguranță, pe vârful cel înalt al fidelității maritale, o trata de sus? —Ascultă, mamă, a răspuns ea exasperată, am mai avut discuția asta. Știi că motivul e acela că vreau ca Rosa să-i aibă alături pe ambii părinți. Nu crezi că trebuie să plătești un preț cam mare? Să-ți petreci tot restul vieții cu Jake? După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
capăt acestor gesturi. Nu știu, a spus Hugo continuând să se adreseze biroului. Nu poate să fie din cauză că-i e foame. Lui Theo îi place mâncarea și primește din belșug și aici, și acasă. Rottweilerul a adoptat o expresie ușor exasperată. —Domnule Fine, foamea e rareori cauza unui astfel de comportament. Copiii mici nu au tendințe canibalice. Iar gestul de a mușca nu e neobișnuit în rândul copiilor care nu au început încă să vorbească. Uneori e doar unul dintre modurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
dușmane și să zdrobesc ariergarda. - Ce avantaje mai ai? - N-am decât viteza călăreților, tehnica de sabie și plasarea arcașilor În punctele slabe. Și voia Domnului. - Cum scapi? - Atac centrul. Ucid conducătorul În luptă la sabie. - În sfârșit! exclamase Angelo, exasperat. Nu crezi că totul ar fi fost mai simplu dacă Începeai cu asta? Fusese o perioadă grea, dar absolut excepțională. Învățase cu pasiune sisteme de luptă și de manevrare a călărimii și a pedestrimii, măsuri de apărare a regelui pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Întoarse cu doi bărbați care purtau bărbi și erau Îmbrăcați fastuos. - Contele Loredan și vărul domniei sale, medic! spuse copilul, Încercând să-și tragă sufletul. Cei doi se aplecară asupra bătrânului Matteo. - Alexandru, spuse Oană grăbit, trebuie să plec. - Iar?! Întrebă, exasperat, băiatul. Ce se Întâmplă aici? Cine e omul ucis de săgeată? Ce caută lângă palatul nostru? Oană nu răspunse nimic, dar Alexandru Înțelese. - E paznicul meu... - Unul dintre ei. Va fi Înlocuit În curând cu un altul, dar asta poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
exercițiile cu aerul din interiorul și din afara lui. Asta Însemnase extrem de multe lucruri. Meditație În poziția Zazen, dezvoltarea intuiției cu ochii Închiși, exersarea loviturilor cu bățul de bambus din diverse poziții. -De ce bățul de bambus? Întrebase Într-o seară, exasperat că nu mânuise până atunci nici sabia, nici arcul, nici vreo altă armă cu care s-ar fi putut apăra. - În primul rând, fiindcă apărarea nu pornește de la arme. Ci din spiritul tău. În curând, Îți vei da seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Caii erau și ei flămânzi, iar unii căzuseră, slăbiți, neputând să se mai ridice. Călăreții trebuiseră să se alăture pedestrimii, mergând pe jos și trăgându-și caii de dârlogi. Micile unități de spahii trimise În recunoaștere nu se mai Întorseseră. Exasperat, Soliman trimisese În față un corp de cavalerie de cinci mii de achingii. Din aceștia se Întorseseră două sute, Înspăimântați. Fuseseră surprinși Într-o ambuscadă și mai bine de jumătate din ei căzuseră sub săgeți care veneau parcă de nicăieri. Ceilalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
schimbare a raporturilor de forțe din estul și centrul Europei. Rămânea, totuși, o Întrebare fără răspuns. Dacă Marele Maestru era, Într-adevăr, Ștefan Oană, atunci de ce Își amâna Întoarcerea În Moldova? 21 ianuarie 1476, Palatul Ak Sarai, Istanbul - De ce? Întrebă, exasperat, Marele Maestru. Fiecare oră În care eu sunt ținut aici poate Însemna viața tatălui meu! Atâția ani am așteptat clipa Întoarcerii! Iar acum Îmi aduci ordinul secret de Înființare a Ordinului Cuceritorilor și Îmi spui că trebuie să fiu legat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
valabile aici! Nu e drept! Ești cel mai mare arcaș al lumii de la Răsărit! Am dreptul la egalitate de arme! Alexandru făcu câțiva pași la o parte, eliberând calea luminată de făclii dintre Amir și Ogodai. - Ce se Întâmplă? șopti, exasperată, Erina. Nu Înțeleg nimic! - Tatăl meu l-a acceptat drept fiu. Amir Baian va răzbuna suferințele lui, luptând după legile cele vechi ale Asiei. - Legile vechi... .? - Doi oameni, doi cai, două arcuri cu câte trei săgeți. O singură linie În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]