595 matches
-
sau motiv plauzibil. Alte publicații mai documentate, cu tentă psihanalitică, susțineau că omul ar fi ologit în urma unei traume psihice și că nu s-a putut constata vreo problemă a sistemului său motor. Într-una din zile i-a scris exasperată lui Damiel că a renunțat de tot să-l mai întâlnească pe Jorge. Sunt niște cozi interminabile zilnic explică ea -, stai cu orele și aștepți, iar speranța de a-l vedea în ziua respectivă este destul de mică. Ea nu avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
cărări printre manifestanți, lăsînd prăpăd în urma lor, oase zdrobite, carne tocată, băltoace de sînge. Unde erai la momentul ăsta? se trezește să întrebe brusc Bătrînul poticnindu se parcă în ultima frază, repetîndu-și în gînd aceleași expresii, masele de manifestanți devin exasperate și măcelul sălbatic se răspîndește în oraș. Păi unde să fiu, dom’ Colonel, dacă nu la filaj, zice Poștașul cu nonșalanță de parcă totul i-ar fi intrat pe-o ureche și i-ar fi ieșit pe cealaltă. „Pui de lei
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
își aruncă veșmintele, moartea își trage sufletul, toamna își paște castanele, naivitatea își scuipă întunericul, lumina plânge, gutuia ține un discurs, secundele ceasului vomită amintiri, ucigașul salivează metafore, amurgul se împiedică în pantalonii săi prea lungi... Până și cuvintele (probabil, exasperate) se cațără pe pereți. Se desfășoară, după cum se vede, o febrilă activitate în poezia scrisă de Tincuța Horonceanu Benevic. Nu întâmplător, cartea ei poate fi povestită (am și povestit-o mai sus, pe scurt). Trebuie doar să răspundem la întrebarea
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
ambigue dintre fenomene. Este interesant de urmărit și în funcție de ce criterii sunt operate aceste clasificări. Spiritul japonez este atent la nuanțe am spus nuanțe care pentru noi sunt lipsite de importanță: da, dar ce nuanțe? De unde atâtea nuanțe, se întreabă, exasperat, aspirantul la a învăța limba lui Basho, azvârlind, pentru a nu știu câta oară, manualul pe jos. Cele mai surprinzătoare pentru noi sunt, probabil, infinitele dantelării prin care aceeași situație este desemnată în cuvinte diferite în funcție de felul în care vorbitorul
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
imperialistă, să nu ne lăsăm impresionați de voința de putere; în această epocă, în care se asistă la îndepărtarea fără precedent a oricărui tabu și în care domină un consumism nelimitat, să nu devenim sclavi ai sexului și ai căutării exasperate a satisfacerii plăcerii personale; în această epocă, în care pare că unica valoare a omului este performanța, să apărăm demnitatea celor mai slabi, a persoanelor "neproductive" și sărace. Este vorba despre o nouă libertate: a deveni liberi începând cu realitatea
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
se ajungea la o recunoaștere aproximativă. Nimic absolut, fiindcă, atunci când nu mai aveam încotro, ne încăieram, vorbiți dinainte, și ne amestecam în așa fel, încât nici noi nu ne mai puteam alege cu adevărat. Parcă era sfârșitul lumii și tata, exasperat, ne amenința, tot mai des, că ne va însemna cu fierul roșu. Cam așa au stat lucrurile până pe la opt ani, când Mijlociul începuse a se rotunji din zi în zi, iar apropiata mea orbire era, deja, un fapt evident
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
al homeopatiei", "literalmente beat de infuzii, intoxicat de sedative". Tot așa, caută să-și prevină extenuantele lui gripe, care-l imobilizau mai multe luni pe an: își face anual "un vaccin homeopatic"; dar cînd se îmbolnăvește totuși de gripă, află, exasperat, că acesta "nu protejează decît două luni pe an", și-și dă seama că n-a luat singurul leac "cu adevărat eficace", adică vaccinul de la Institutul Pasteur. Cînd gripa îl pocnește din senin, iar el se doftoricește cu "leacuri băbești
Despre bolile filosofilor. Cioran by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/7892_a_9217]
-
angajat într-o trupă de actori ambulanți; o să joc în cartiere periferice. Plata este de 125 pentru un spectacol. Ucigător de puțin. Firește că din pricina acestor spectacole n-o să mai am cînd să scriu, un cerc vicios". Ca și următoarea exasperată recuzare a unui eroism, de care în realitate, nu l-am putea socoti străin: "Ar trebui să fii un erou de excepție ca să taci de-a lungul a patru ani, să taci fără speranța că vei putea să deschizi gura
O victimă a stalinismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7428_a_8753]
-
aici. Evantaiul ei de pene îl atinse încetișor pe la gât. Îi căută genunchii, dar ea îl evită cu abilitate, încercând însă zadarnic să iasă din colț. Cineva dornic s-o invite la dans îl abordă din spate iar ea spuse exasperată: Dansați, domnule Jones? E un teren foarte bun. Ce-ar fi să-l încercăm?" Pentru un debutant, Faulkner dovedește o incredibilă maturitate în a controla schimbările în psihologia personajelor, dar și mișcările mai ample din viața comunității. Charlestown, orașul de dinaintea
Primul Faulkner (IV) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6797_a_8122]
-
hanului, cartier general al cărții în care sunt conținuți, va îngheța, practic, acțiunea. Pe măsură ce întâlnirea instanțelor se apropie, apar, după o poetică marca Agopian, tot mai mulți actori mitici, de la Păsăroiul Ulise la alunecoasele stimfalide pe care acesta le stoarce, exasperat, din trupurile moloșilor uciși. Evenimentele stagnează pentru că naratorul delegat își împiedică, sistematic, pana de biografiile celorlalți, contrafăcându-le. Detașată din context, delațiunea acestuia cu privire la cei care "au zis că" pare, prin metrică și așezare, un poem, deși există, în Manual bucăți
Ostaticul istoriei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7539_a_8864]
-
Sorin Lavric Cu Owen Gingerich s-a întîmplat un lucru delicat: mișcîndu-se toată viața sub auspiciile pozitiviste ale astronomiei, s-a trezit într-o zi exasperat de platitudinea lor. Drept care și-a pus în gînd să vadă de unde-i vine nemulțumirea, culegînd un set de indicii menite a-i justifica senzația de strîmtorare pe care i-o dădeau disciplinele fizicii. La sfîrșit, contemplînd rezultatele căpătate, și-
Omisiunea lui Dumnezeu by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5708_a_7033]
-
Bratu Iulian O blondă conducea un Porsche pe o autostradă, cu 30 km/h. O depășeau camioanele prin stânga și se formase o coadă imensă în spatele ei. Un șofer exasperat sună la poliție. Vine poliția și o trage pe blondă pe dreapta. - Cu cât mergeți pe autostradă? Blonda răspune: - Cu 30. - De ce? O întreabă polițistul. - Păi nu scrie A30 pe toate panourile? - Dar colega dumneavoastră de ce e albă ca varul
Bancul Zilei: O blondă conduce pe autostradă by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/62298_a_63623]
-
Priapee, într-o emisie de texte scabroase, puse - cum altminteri? - sub emblema acelui fiu neizbutit al Afroditei care l-a repudiat din pricina enormului său organ genital. Umbra unui asemenea fabulos mădular se preumblă nestingherită peste paginile contemporanului nostru precum o exasperată reflectare a unei prezumate inadecvări psihosomatice. Estetismul "pozitiv" se răstoarnă ca o clepsidră pentru a măsura urîțenia. Freud constata că "organele genitale în sine, a căror vedere este mereu excitantă, nu sunt totuși niciodată considerate frumoase", iar Georges Bataille exprima
Emil Brumaru la ora actuală by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6594_a_7919]
-
însă cu vederea amestecul de realitate și închipuire din scrierile a căror exactitudine este viciată de năzuința autorilor de a-și polei imaginea și de alte la fel de lumești porniri sau scăderi, aplaudând în schimb modelul autoironic introdus de Mark Twain. Exasperat, parcă, de obraznica pătrundere a animalelor mici pe un teren rezervat bipezilor, începe înșiruirea cu memoriile atribuite lui Marley (da, Eu și Marley; viață și iubire cu cel mai rău câine din lume, de John Grogan, bestseller-ul anului 2005
Eu, naratorul și tot eu, protagonistul by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6459_a_7784]
-
scrie stirileprotv.ro. În SUA există tradiția, respectată cu sfințenie, ca atunci cand unui copil îi cade un dinte sau o măsea de lapte să îl pună sub pernă, pentru că "Zână Măseluța" să îi pună în schimb bani. Amy, mama fetei, exasperata, însă, de dezastrul pe care fiica să îl lasă în camera de fiecare data cand primea bani pentru un dinnte căzut a apelat la o metodă inedită pentru a-și descuraja copilul să mai facă deranj. Astfel ea i-a
Vedetă pe Facebook, după ce i-a scris o scrisoare fiicei sale by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/64891_a_66216]
-
de un furuncul sau de intoleranța lui bolnăvicioasă față de zgomote, dar scuzându-se uneori pentru că „te plictisesc probabil de moarte cu veșnicele mele lamentări". Chiar dacă presupunerea lui era îndreptățită (într-o scrisoare adresată unuia dintre fiii ei, Sand se declara exasperată de pisălogeala „tânărului (ei) prieten"), scriitoarea a rămas până la sfârșit perfect conștientă de disparitatea dintre ei în prezentul de atunci și în eternitate: „Ambiția mea nu s-a avântat niciodată spre aceeleași înălțimi ca a ta - i-a scris spre
Poștașul nu mai sună la ușă (II) by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6381_a_7706]
-
Bratu Iulian Un cuplu merge seara la grădina zoologică. Un urangutan exasperat stă la gratii și se uită la ei. El: Hai să încercăm ceva! Desfă-ți puțin bluza, să vedem cum reacționează. Femeia își respectă bărbatul, și se pune la treabă, desfăcând primii nasturi. Urangutanul face ochii mari, limba se află
Bancul Zilei: O femeie sexy, un bărbat revoltat și un urangutan by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/63461_a_64786]
-
războiască cu prognozele mele economice (care, din păcate, s-au adeverit) cu soluțiile concrete pe care le-am propus - pe care, din când în când, domnul Boc încearcă să le aplice pe ascuns, dar nu reușește pentru că nu le înțelege. Exasperat că nu mă poate controla, Traian Băsescu a ajuns să se întrebe public, într-un moment de sinceritate involuntară, «ce căuta Voiculescu în politică pentru că are deja totul?» - dovedind astfel diferența structurală dintre noi: pentru el, politica este un mod
Dan Voiculescu: Am greșit când am ales să susțin guvernul PNL-PD. Încă nu cunoșteam adevărata față a lui Băsescu () [Corola-journal/Journalistic/47424_a_48749]
-
nu îl mai descrie și nu-l mai anunță decât, când și când, în scenarii apocaliptice reluate periodic, poetul recuperează cel mai definitoriu dintre „viitorurile” sale: muritudinea. Situarea e piezișă și suspendată într-un prezent al așteptărilor înșelate. Înțelepți, ironici, exasperați, hăituiți de vedenii și visând viziuni salvatoare, tinerii dețin „știința morții”. Robert Șerban spune într-un interviu: „În cartea mea, moartea nu e un personaj negativ. Dimpotrivă. [...] Iminența morții te face să simți cu acuitate viața, ți-o potențează, îi
Despre moarte, numai de bine by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4402_a_5727]
-
schimbă numele personajelor și mută locația (regele e duce și nu mai are legătură cu istoria Suediei); dar și la Roma, premiera este oprită deoarece trei italieni tocmai încercaseră, la Paris, un atentat împotriva împăratului Napoleon al III-lea; compozitorul exasperat mută acțiunea pe alt continent, la Boston sub dominație britanică și regele devine conte (s-a tentat de curând montarea versiunii inițiale, dar fără ecou deosebit). Premiera a avut loc la Roma în 1859 cu mare succes și curând a
Un Bal mascat fără stil by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/4410_a_5735]
-
fleacurilor cotidiene, nu subestimez potențialul malign al situațiilor. În adolescență, una dintre mătușile noastre pentru care viața era un șir de calamități, ne scotea, pur și simplu, din minți. Împreună cu fiul ei, vărul meu primar, alcătuiam un grup iritat, comentând exasperați lamentările nesfârșite ale „tragedienei de serviciu” a familiei: „Ah, iar se crede Irene Papas!” (întâmplător, era născută în același an, la o zi diferență față de marea actriță grecoaică!). Din acest motiv, bucuriile mele nu au fost și nu sunt niciodată
Ești mulțumit de tine? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4351_a_5676]
-
compulsiunilor netemătoare. „Inclasabile”, își judecă tînărul plastician pornirile, raportîndu-le totuși la o metodă de abordare, de el numită „sculptura neurofiziologica”. Cărțile aruncate pe masă, formula aceasta, dezvăluită ca într-un gest de provocare, să nu ne dea iluzia unui jucător exasperat, care-și reneagă inerența și se blochează voluntar în imposibil. Mereu deschise unui impact senzorial, explorările mai înainte citate propun traiectoriei lor de analogii să integreze „imagini ale unor cîmpuri intra-neuronale”. Ceea ce promite constructivității, de totdeauna implicită în conștiința
În simbolismul corpului by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5666_a_6991]
-
de inteligență căreia îi lipsește orizontul de duh, adică busola dătătoare de iluzii consolatoare, de aceea cinic e un intelect care, știind că se chinuie într-o lume fără perpective, se răzbună alegînd expresia caustică. În schimb, lubric e intelectul exasperat care se înfundă în concupiscență mediatică, spre a-și scoate pîrleala în fața absurdității vieții. Toți sînt rafinați, numai că pe unii (pe cinici și lubrici) îi sufocă absurditatea vieții, iar pe ceilalți îi mîngîie vedenia unui sens. În fine, romanticul
Surclasarea spirituală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5501_a_6826]
-
a iadeșului. La Alecsandri, în Iorgu de la Sadagura (1844), Zoița ațâță gelozia soțului ei - personaj eminamente balcanic, cu nume greco-turcesc, Agamemnon Kiulafoglu -, cu care joacă iadeș („De când am pus iedeș amândoi, n-am cap să mă odihnesc”). Acesta îi cere exasperat cheia de la orologiul în care bănuiește că e ascuns un bărbat: „Zoița (dându-i cheia): Dacă nu mă crezi, poftim cheia... deschide și vezi. (Kiulafoglu ia cheia) ! am câștigat rămășagul”. Iadeș e și titlul unei piese a lui Alexandru Macedonski
Iadeș by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5505_a_6830]
-
socială, două-trei proiecte de bază duse la capăt și absența certurilor. Dacă tot nu facem nimic în peisajul țării, cel puțin să nu ne certăm. Aproape că vrei o țară liniștită care nu produce nimic, decât o țară profund nervoasă, exasperată, în criză de isterie în fiecare zi prin politicienii ei, care oricum nu produce nimic”, a subliniat analistul politic. Hurezeanu afirmă noi nu suntem în măsură să influențăm prea mult politica internațională, dar principala contribuție ar fi „împăcarea noastră, transformarea
Hurezeanu: Dacă tot nu facem nimic, cel puțin să nu ne certăm by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/33280_a_34605]