12,902 matches
-
d’Oro ce se pierde în zare. Módele trec. Paradoxal, tocmai de aceea sînt un mijloc de datare. Nonconformiștii în materie de modă, cei care se îmbracă numai cum vor ei - și nu adoptă uniforma zilei sau sezonului - sînt totdeauna excesivi. Uneori, în orgoliu: port bicorn, deci sînt Napoleon, va ști o lume întreagă și peste milenii. Iar alteori, în indolență: sînt eu însumi și nu-mi pasă ce cred ceilalți, nici acum, nici după veacuri. Și totuși, în acest din
Portretele trăiesc by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/13174_a_14499]
-
polemist Laszlo Alexandru ne oferă o carte consacrată activității lui Nicolae Manolescu, urmărind feluritele ramuri ale acesteia, eseul, monografia, polemica, istoria literară, teoria literară, cronica literară, echivalentă cu un... tratat. Adoptînd cu preponderență uneltele istoricului literar, își strunește vehemența (uneori excesivă) și renunță (nu total!) la utilizarea săgeților contestatare în favoarea documentului, detectat inclusiv printr-o „adevărată activitate arhivistică”. Document care, extras din paginile revistelor culturale, circumscrie atît scrisul lui N. Manolescu, cît și pe cel ai numeroșilor săi comentatori. Rodul efortului
Tratat despre Nicolae Manolescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13213_a_14538]
-
poet, ci un spirit reflexiv. Fapt ce ne-ar îngădui a-i aprecia „impresionismul” drept un element derivat, iar nu originar: „Nicolae Manolescu este mai interesat în sistemul său mental de configurația armonioasă a întregului și nu acordă o atenție excesivă elementelor componente. Mai importante vor fi pentru el relațiile dintre fenomene, și nu fenomenele înseși; explicația pe care ne-o prezintă e foarte convingătoare. «Aproape toate revelațiile intelectuale ale adolescenței mele au fost legate de noțiunea de „sistem”: cu alte
Tratat despre Nicolae Manolescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13213_a_14538]
-
și libertatea. Chiar și inteligența. Chiar și politețea. Libertatea practicată excesiv ajunge repede să fie o îngrădire a libertății altora, dacă nu chiar agresiune propriu-zisă - noi, românii trăitori după 1989, știm asta mai bine decît oricine. Inteligența (sau cultura) manifestată excesiv este ostentativă și, prin aceasta, riscă să fie o contradicție în sine, căci nu e inteligent (și nu prea este o dovadă de cultură) să-ți îndepărtezi auditoriul, excedat de discursul tău sclipitor, devenit orbitor. În fine, politețea excesivă este
Unde se termină literatura? by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Journalistic/13206_a_14531]
-
manifestată excesiv este ostentativă și, prin aceasta, riscă să fie o contradicție în sine, căci nu e inteligent (și nu prea este o dovadă de cultură) să-ți îndepărtezi auditoriul, excedat de discursul tău sclipitor, devenit orbitor. În fine, politețea excesivă este obositoare și chiar enervantă. Firește, ar trebui mai întîi să definim ce înseamnă, de la caz la caz, “excesiv”. Este dificil, dar, din fericire, inutil. Cred că, în această privință, ne putem raporta liniștiți la bunul simț, la percepția colectivă
Unde se termină literatura? by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Journalistic/13206_a_14531]
-
nu prea este o dovadă de cultură) să-ți îndepărtezi auditoriul, excedat de discursul tău sclipitor, devenit orbitor. În fine, politețea excesivă este obositoare și chiar enervantă. Firește, ar trebui mai întîi să definim ce înseamnă, de la caz la caz, “excesiv”. Este dificil, dar, din fericire, inutil. Cred că, în această privință, ne putem raporta liniștiți la bunul simț, la percepția colectivă, la regulile nescrise și acceptate (chiar dacă nu neapărat respectate!) de majoritatea membrilor unei comunități (căci, prin excelență relative la
Unde se termină literatura? by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Journalistic/13206_a_14531]
-
zeci de personaje din figurație, corul și ansamblul de balet animă fără încetare spațiul de joc, copleșit astfel. Deși perfect coerentă și argumentată foarte serios de la un capăt la celălalt, aș spune că viziunea lui Petrică Ionescu mi se pare excesivă uneori. Nu mă integrez părerilor care vorbesc despre o punere în scenă prea comercială - astăzi se întîmplă multe în montările de operă, iar la noi domnește o prăfuială teribilă. Meritul regizorului este și acela de a scoate trupa dintr-un
Două perspective by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/13371_a_14696]
-
idilic". (p. 30) Din păcate însă romanul lui George Arion este deficitar exact la acest nivel al limbajului. Monologul epic al lui Robert Gal (după model Marlowe) are un soi de jovialitate forțată, axată de cele mai multe ori pe o utilizare excesivă a jargonului. Felul său de a se exprima este total lipsit de naturalețe (el nu folosește limbajul "curat" al personajelor romanului tradițional, dar nici nu are dezinhibarea lexicală a prozatorilor de ultimă generație), stilul său este unul ludic-crispat care sfîrșește
Înapoi la parodie! by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12022_a_13347]
-
bîzîie și zboară după un algoritm doar de ele știut; să nu uit să-i semnalez locația tolomacului cu pliciu'. O mică pasăre viu colorată își părăsește culoaru' de zbor și înhață o omidă care devora hulpavă niște frunze. Pilozitatea excesivă a acesteia îi cade greu la stomac, așa că face să crească binișor cantitatea de guano de aici". (p. 175) Pe spații scurte, astfel de fraze pot fi chiar amuzante. Prin supralicitare însă aceste artificii stilistice nu doar că se devalorizează
Înapoi la parodie! by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12022_a_13347]
-
cunoscutului studiu apărut tot în 1927, Fenomenul românesc. Rețin un pasaj pentru acuitatea și concretețea observației: "ne deosebim de toată lumea Orientului, dar și de cea a Apusului. Există în caracterul nostru excese de lene, de plictiseală, de îndurare, de răbdare excesivă, care ne împiedică de a fi occidentali. Pe de altă parte, găsim în noi inițiative, o anumită hărnicie în a pricepe ce e bun în altă parte și în a ni-l apropia, o vioiciune în a pricepe imediat mecanismul
Un mănunchi de fascicole critice by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/12067_a_13392]
-
o singură concluzie. Lovinescu nu doar l-a ignorat pe Slavici, ci, mai grav, chiar l-a detestat în mod consecvent, în primul rând pentru filogermanismul său vinovat, dar și pentru lipsa intuiției psihologice (acuzată în Amintiri), pentru regionalismul său excesiv, pentru "limba greoaie, provincială, întrun stil demodat și supărător prin prolixitatea și lipsa de relief" din toată proza sa. Numai G. Călinescu, în Istoria... sa din 1941, a putut înfrânge aceste acuze și prejudecăți, foarte rezistente.
De ce l-a ignorat Lovinescu pe Slavici? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12089_a_13414]
-
titlu alternativ pentru film ar putea fi "amurgul zeilor". Hector manifestă acest tip de scepticism, dar nici Ahile (Brad Pitt) nu e prea departe. Iar idealul lor de glorie e mai degrabă medieval decât aheu. Lungmetrajul aduce și o umanizare excesivă a personajelor inițiale: Elena se simte vinovată pentru război și vrea să se predea, Priam îl îndeamnă pe Paris să lupte din dragoste, în timp ce restul luptă pentru putere și glorie, iar Ahile enunță maxime o dată la trei cuvinte. S-a
Cele mai vizionate filme din 2004 by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12116_a_13441]
-
aventură cu Dorothy. Toate personajele acestui film, cu excepția lui Jeffrey, se împart în două categorii: cele ireal de normale (Sandy, tatăl ei, familia protagonistului) și cele ireal de disfuncționale (Frank și acoliții săi, Dorothy). Prima categorie e de o artificialitate excesivă, de la casele stas în care locuiesc personajele până la clișeele pe care le debitează. A doua e una extrem de vie și de mobilă, dar suprarealist de perversă. Nici una dintre aceste două lumi nu e realistă. Iar relațiile dintre personaje fac ca
Fetișul lui David Lynch by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12140_a_13465]
-
pe Camil Petrescu ca pe unul din protagoniștii importanți ai modernismului pe care îl promova. Relațiile celor doi, nici cele strict umane, nici cele literare, nu au fost dintre cele mai bune. Datorită defectelor omului Camil Petrescu, marcat de o excesivă mândrie personală despre care au depus mărturie și alții, E. Lovinescu nu avea o mare încredere nici în scriitor. Forma cea mai deschisă și mai acută pe care a atins-o expresia antipatiei lovinesciene s-a dezvăluit public în volumul
Camil Petrescu furios by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12157_a_13482]
-
exercită asupra celorlalți, ca și cum, neapărat, ar trebui să fie să ofensezi, fie să fii ofensat" Niccolo Machiavelli (11 apr. 1981). Candoare feroce... (subsemnatul, 20 nov. 2004)... Cumintele, ipocritul la maximum, ajuns sus la putere, unde taie și spânzură. Invers, umilința excesiv profesată, pusă la încercare, înfruntând prefăcută un mare succes...Sau pudoarea în fața unei șanse prea mari ce i se ivește pe neașteptate cuiva mimând modestia, faptul că așa ceva, el personal, nu ar merita... Lucidul fără scăpare. Căruia îi mai rămăsese
Protocolul morții și beciul răcoros by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12182_a_13507]
-
pe bătrîna lui prietenă. Se uită în jur mirat, căci, în locul calabalîcului de de vechituri pe care și-l imaginase, găsea un salonaș Louis XVI, care îi amintea de atîtea și atîtea salonașe asemănătoare de la Passy sau Auteuil. Doar machiajul excesiv, stîngaci al bătrînei conferea încăperii ceva echivoc. Fața ei, acoperită de un strat de cremă și de pudră, era albicioasă ca luna, rujul de pe buze avea culoarea sîngelui, iar genele erau lungi și albăstrui ca de păpușă. - M-am gîndit
MAIGRET LA NEW YORK – de Georges Simenon by Nicolae Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12168_a_13493]
-
bip-uri" (alpinet.org). Pornind de la acest uz, bip devine un mijloc eufemistic, o modalitate de a atenua parțial vulgaritatea unei expresii, lăsînd totuși să se înțeleagă sensul ei agresiv. E folosit adesea cu intenție comică, mai ales prin acumularea excesivă care sugerează o imprecație extrem de violentă: , Păi părerea mea e că biiiiiiip bip bip bibip biiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiip biiiip bip bip bip cu bip în bip și să biiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiip în neamu..." (daciaclub.ro). Se ajunge chiar ca bip să capete, metonimic și
Bip by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12211_a_13536]
-
olaltă ca două picături de apă". în raza unui interes predominant experimental, care pulverizează materia primară a trăirilor, analizate cu impasibilitate sub microscop precum simple probe anatomice, personajul se anormalizează excesiv, se desubstanțiază. Asistăm "pe de o parte, la cerebralizarea excesivă a scrisului, care despică firu-n patru, deci la întoarcerea spre eroul fără suflet, cobai al examenului interminabil, iar pe de altă parte la reașezarea în centrul atenției a unui egotism de creator-tehnolog, pentru care problemele facerii operei literare devin chiar
Un inconformist: Cornel Regman by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12233_a_13558]
-
cîmpii... E un peisagist miraculos. Mă enervează că atunci cînd lumea vorbește de peisagiști, se gîndește întotdeauna la pictori. Dar scriitorii sînt și ei peisagiști, mai mult sau mai puțin, unii nu sînt defel, alții sînt admirabili. Unii sînt chiar excesivi, Balzac, de pildă, e ucigător, începînd cîte un roman cu 50 de pagini de descriere și devenind insuportabil, o și spune uneori, în cîte o paranteză a regretelor și a scrupulelor față de cititor: ah, cred că cititorul s-a săturat
Michel Tournier – "Paradisul și infernul se apară" by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Journalistic/12214_a_13539]
-
prozei lui Macedonski și Anghel. Nu ating însă nivelul acelora. La un om cultivat și fin ca Vinea, este stupefiant prostul gust de care dă dovadă în cîteva dintre ele, simple anecdote triviale. întîmplările sînt de obicei erotice iar comportamentele, excesive și pitorești. Firescul lipsește de pretutindeni. Același lucru îl putem spune și despre cele trei narațiuni din Paradisul suspinelor. în ciuda falsității lui, micul roman titular a fost raportat la Strindbeg, Villiers de L�Isle și Edgar Poe. Amestec de evocări
Avangarda și politizarea literaturii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12607_a_13932]
-
îl apără/ de singurătate" (Șiretenia). De asemenea în contul unei astfel de nefirești distorsionări a candorii primare putem trece și notele unei senzorialități acute, cinice în granulația sa provocator materială, care, în psihologia restaurată a copilului, tentează a corija dematerializarea, excesivă, angelica plutire ce ar împinge viziunea spre inexprimabil. Prin această mică enclavă a cruzimii, poeta oferă un tribut perspectivei moralmente negative, de care, deși programatic n-o împărtășește, nu poate face abstracție. Simțămîntul liric complex de care dă dovadă conține
Sub zodia "netrăirilor" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12643_a_13968]
-
un remediu paradoxal al demoniei și anume inocentarea acesteia. între angelic și demonic funcționează raporturi subterane, se produce un schimb eretic de înfățișări. Realul impur se arată a fi învăluit cu "literă îngerească": "Impresii notate cu migală, pe ascuns,/ caligrafiate excesiv, ca pentu a întârzia/ și îndulci vacarmul de fond, pentru a păcăli ochiul/ ostenit asupra unui peisaj toxic./ Ca pentru a înveli în literă îngerească realitatea/ cu practicile ei haotice" (Literă îngerească). Iar oglinda, instrument narcisiac, egolatru, devine bună conducătoare
Sub zodia "netrăirilor" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12643_a_13968]
-
naďve, ale altor neamuri, deosebindu-se lucid de ele pînă și în felul cum vedeau stelele, din a căror pulbere ne place să credem că suntem făcuți - au fost crunt persecutați. Să fi fost motive, disproporția era sau este întotdeauna excesivă, ca o însumare a întregei experiențe istorice. * Nici unui alt popor nu-i sunt prezise, prescrise în vreo carte nenorocirile ce i se vor întîmpla ca poporului care este eroul principal al Vechiului Testament. Capitolul 4 (26) : "Vă mărturisesc astăzi pe
Deuteronomul (3) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12661_a_13986]
-
deșertul pre-formalizărilor și al controlului sever asupra operei, girând totodată reprezentările unui sens și a unei semnificații trans-raționale și para-senzoriale. Același Derrida este convins că declinul structuralismului s-a produs atunci când structuralitatea însăși a început să fie conștientizată prin reiterare excesivă. într-o accepțiune largă, de-structurarea (disrupția) în plan componistic a vizat atât organizările spațiale (hors temps, cum le numea Xenakis), cât și pe cele temporale (sintactice). Pe de o parte, centrul tonal, regimul funcțional-gravitațional, de cealaltă parte, unitățile formale
Festin al silogismelor by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12686_a_14011]
-
făcut-o cu mâna lor. Observație cinică. Nici o trufie, oricât de acerbă, dacă este îndreptățită, nu poate fi expusă unor represalii rasiale crunte... Lăsând la o parte numele atâtor oameni de știință de prim rang... Dramă ascunsă într-o autoapreciere excesivă. Tactul nu merge cu orice perspectivă... * 8. Sau este vreun popor mare, care să aibă astfel de așezăminte sau legi drepte, cum este toată legea aceasta pe care v-o înfățișez eu astăzi? (...) 11. Atunci v-ați aropiat și ați
Deteronomul (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12676_a_14001]