1,039 matches
-
covîrșește uneori textul-bază. În variantă originală, Psaltirea lui David reprezenta o suită de paragrafe redactate în proză poetică, adică într-o proză cu cîteva trăsături stilistice marcate: repetiții anaforice și epiforice, ritm de diferite facturi, revenirea unor cuvinte-cheie, interogații și exclamații retorice etc. Versificîndu-l, Dosoftei aduce poemul sacru la o formă inedită. În varianta poetului român se află imbricate trei categorii diferite de texte: traduceri în versuri ale psalmilor; comentarii și glose ale lui Dosoftei pe marginea acestora; în fine, versuri
Apariția poeziei românești culte: Dosoftei (1623-1692) by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4307_a_5632]
-
obicei, am intrat în baie să fac duș, dar mam oprit în fața oglinzii și nu-mi venea să cred ce vedeam: radiam, aveam o aură în jurul capului, nu mai aveam cearcăne, întinerisem. Când, în sfârșit, am ieșit din baie, prima exclamație de uimire a venit de la colega de cameră care-mi spunea uimită ce bine arăt. știam și era o bucurie și o bună dispoziție în mine cum de mult nu mai simțisem și care a durat mult timp. Asta se
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
eu?” „- Da!” Clara și-a desprins brusc mânuța din strânsoare și a țîșnit înainte săltând de pe un picior pe altul. Vântul îi răvășea părul blond ca și cum ar fi luat-o pe sus, după cum păreau să spună țipetele-i ascuțite și exclamațiile: „Uite, bunicule! Uite, bunicule!” * * * Drumul pe care continuă să meargă Profesorul împreună cu Clara se pierde în zare, peste culmea dealului. Poate vor ajunge și acolo într-o bună zi. Deocamdată se opresc aici: ca să-și tragă sufletul și să se
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
începută trebuia dusă la capăt fără doar și poate. Nedescoperirea comorii ar fi însemnat o înfrîngere prea dureroasă pentru întreaga echipă și orice participant era perfect conștient de urmări. Săpa deci fiecare cum putea, icnind, gemînd, scuipînd în palme, scoțînd exclamații de mirare cînd săreau scîntei la loviturile cazmalelor, îndemnîndu-se unul pe altul, mă rog, se cunoștea că te afli printre niște adevărați căutători de comori și nu printre șoricari! Mai trist era însă altceva: comoara încă nu se lăsa descoperită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
fi păcat, zău, să pierdem o asemenea ocazie, cu care cine știe dacă ne mai întâlnim vreodată! Și... cine știe?... Poate că dăm dee... Dar nu mai termină ce avea de spus, că tocmai atunci toată peștera se umplu de exclamația Bărzăunului: Extraordinar! Ia uitați-vă ce-am descoperit! Toți se întoarseră nedumeriți spre Bărzăun așteptîndu-se parcă să-l vadă cu lampa lui Aladin în mînă. Ia uitați-vă ce-i aici, continuă Bărzăunul cu fața iradiind de bucurie, chinuindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
adică să simtă că posedă obiectul. Tot ce-i dincolo de ei trebuie să existe cu adevărat... - O, nestăpânită sete de real! O, lume care te crezi mai reală decât ești, fiind astfel atât de puțin realistă! Socot că aceste două exclamații cu un evident efect retoric sunt suficiente pentru ca toți cititorii săși dea seama că am talent, ba chiar nu-s lipsit deloc de așa ceva, încât vor continua lectura până la identificarea teribilului meu personaj. Să o luăm deci metodic, ca într-
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
academicieni care își însușesc lucrările subalternilor, ingineri care nu predau construcțiile la termen. Aici „tăia în carne vie”, era necruțător, încât Primul (Secretar P.C.R.) a prins drag de el, acordându-i „onoarea” să-i compună discursurile, de fiecare dată cu exclamații măgulitoare: „De ce nu am eu condeiul tău?! Scriitor m-aș face, Bacalbașa al zilelor noastre!” ( Primul citea și recitea o singură carte: Moș Teacă...) Radu Mercea roșea de plăcere, la gândul că va fi „promovat” curând. Și nu a așteptat
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
seama că se înșelase crezând că acesta poartă ciorapi negri... Aș! Era culoarea lui „naturală”, dobândită în timp (cu câtă demnitate a rasei!), prin ignorarea totală a apei și a săpunului... La care constatare, tovarășu' Perju „participă” printrun sincer „- Săracu'!...”. Exclamație care, bineînțeles, trebuia să ajungă și la urechile lui Lulu Chiracu. „Popular?”, ne întreabă el. Chiar mai mult decât atât. Și ne povestește cum într-o zi, mergând cu tramvaiul, îl vede pe tovarășu' Perju urcând grăbit, în stația din fața
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
mult (nu cumva mai puțin?), viața mea, visul, dorința, idealul, mobilul moral-social individual... O mișcare mai iute sau mai leneșă, care a strâns între zbateri imperceptibile (sonor) de fluturi, să zicem Albilița, invadând livezi nevăzute, atâtea vorbe, frânturi de idei, exclamații repetate de generații, golite (și iar umplute!) de conținut ani și veacuri la rând (blestemul danaidelor?), dar cu atât mai prezente, presante, prizante, precante, pre..ante! - coji de timp mestecate și scuipate în rigola goliciunii universale: vreau, nu vreau, te
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
fost descoperită America de către Columb, ar fi fost descoperită Europa de un navigator aztec, guarani sau quichua? Ce va fi Apolodor al meu?" Gîndește să urce scările casei și îi iese copilul în față exclamând: Tată, vreau să fiu general! Exclamație care cade ca un bolid în meditațiile sale. Nu, omule, nu; nu-ți poți dori asta... ești confuz, fiul meu... Cine te-a învățat asta? Cine ți-a spus că vrei să fii general? A, da! Pentru că ai văzut trecând
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
dramatic, ca acumulare de tensiune atât în prezentarea faptelor, cât și a personajelor. Deși sentimentele dominante rămân ura și dorința de răzbunare, Electra lui Euripide se caracterizează prin sălbăticie, nu prin dârzenie. O demonstrează blestemele asupra cadavrului lui Egist și exclamația: „Să mor, cu condiția să sugrum pe mama mea!”. Toate acestea o dezumanizează astfel încât, prin contrast, ea reușește să deștepte o oarecare simpatie pentru cei uciși. Or, tocmai această ferocitate a ei clatină, după părerea unor critici, edificiul arhitectonic al
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
cică să se sfătuiască cu Ghenadie... Îți mulțumesc, nemernicule. — Păi de-aia ai venit aici. Haide, arată-mi ce ai tu mai frumos. — Să nu uiți nimic din ce ți-am zis... — Ce să uit?... Dar nu și-a continuat exclamația ineptă, fiindcă ochii i s-au făcut cât cepele când ea și-a desfăcut picioarele de fildeș moale, iar el a fost impresionat astfel de faptul că ea nu avea chiloți și că un asemenea cadou nu Îi mai fusese
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
și au pornit spre Zamora. Pentru Beatrice, drumul săniei prin zăpadă, fulgii mari topindu-i-se pe obraji, clinchetul clopoțeilor cailor, era un spectacol netrăit niciodată. Și ceilalți se bucurau de bucuria ei. Au ajuns la castel și din nou exclamații de uimire și bucurie. Castelul, pe fundalul unei păduri de brazi uriași, apărea exact ca în poveste. Brazii erau împodobiți din vârf și până la poale de zăpadă, poiana sclipea și ea în mii de cristale și peste tot în aer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
stăpânilor învâr tindu-și cozile. Petre hotărî să consulte "specialiștii Cooperativei" și chemă, pentru "o reuniune de lucru", pe inginerul Pavelescu și badea Ion. Pe masa mare din fața verandei puseră "documentația". Începură a studia planșă cu planșă. Nu mai conteneau cu exclamațiile de uimire și aprobare. Cei doi specialiști prezentară felicitări "domnișoarei Ana" și conveniră să treacă, la atelierul lui badea Ion, la confecționarea primelor piese după modelele Anei. Inginerul Pavelescu mai spuse că știa la Văleni un meșter sticlar și că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
propriei inteligențe. Nu avea nicio importanță că nu pășise în viața ei într-o librărie, că se lăsa venerată cu nonșalanță fără să ofere nimic în schimb (nici măcar un refuz cinstit) și că-și exprima gîndurile mai mult în onomatopee, exclamații și suspine. Eroul trăia în plină ficțiune, cea țesută de el însuși în jurul unui chip amăgitor. La alți indivizi (mai cu seamă în lumea politicienilor de pretutindeni, aș zice) trăsăturile feței se constituie într-o negație vie a propriilor cuvinte
Chipul și sufletul by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/7190_a_8515]
-
alta, ele sunt construite prin aglomerarea de obiecte sonore provenind din lumea rurală : pocnete de lemne, bătăi de toacă, glasuri de fluiere și de păsări (inclusiv de buhă rău-prevestitoare), acordaje și pizzicato-uri de instrumente de coarde, clinchete de clopoței, exclamații și strigăte... Dacă țesătura lor n-ar fi atât de densă iar culoarea n-ar fi deliberat "arhaizantă", imaginile ambientale ar putea trece drept decupaje din lumea sonoră a satului maramureșean din totdeauna. În a treia categorie intră polifoniile de
O vară fierbinte pe Iza by Speranța Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/8710_a_10035]
-
legate de un sens mai nou al cuvîntului, frecvent în uz, dar în mod surprinzător neînregistrat de dicționarele noastre din ultimii ani. Nene(a) nu mai este de mult doar termen de adresare (Hai, nene! Nene Vasile...), devenit uneori simplă exclamație (Nene, ce de bani are!). A devenit și un substantiv cu sens generic - "persoană de sex masculin, ins, individ" - , în limbajul copiilor și al adulților în adresarea lor către copii ("baby talk"). În registrul familiar-infantil al românei actuale, perechea fundamentală
"Nene" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9123_a_10448]
-
episod este nașpa rău... dar vom vedea ce se întâmplă în continuare" (forum.titrari.ro); "nașpa rău emisiunea" ( e-felicitari.net); "jocul e nașpa rău de tot" (linkmania.ro); "e nașpa rău la ergonomie" (forum.softpedia.com); adesea devine o exclamație de profundă nemulțumire: "Doar la terapie intensivă am avut parte de apă caldă, în rest... nașpa rău!" (treiursuleti.ro). Cum se vede și din unele exemple de mai sus, nu e rară plasarea secvenței în contexte tehnice, în asociere intenționată
Bun rău by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9276_a_10601]
-
ci întregul... dealul, pădurea... și poate că mișcările mîinilor mele urmau un ritm, oricît de curioasă ar părea afirmația mea, universal, nu particular, banal, al falangelor, falangetelor, falanguțelor anatomice... Odată, exasperat de gălăgia vizitatorilor, de dezordinea lor, de rîsetele și exclamațiile stridente, țin minte precis, am ieșit din casă și mi-am notat febril pe o margine de ziar, sprijinit de treptele de ciment de la intrare: "Eu trebuia să fiu în soare/ Să nu cunosc nici un cuvînt,/ Lăsîndu-mi mîna ca pe-
Emil Brumaru:"Aș citi trei sute de ani... Iubesc cărțile ca pe femei" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9336_a_10661]
-
de la bărbatul care o fixează, este o ființă care nu cunoaște știința vindecării de frică. Iată de ce, în atitudinea acelei femei, bărbatul joacă inconștient rolul neantului. Singurătatea lui pare neajutorată - singurătatea ei mulțumită, hrănită de fru musețe, pare jignită. Și exclamația plină de sugestii a Annei de Noailles: „Singurătate, dubla singurătate în care ni se ascund amanții!“ * Poetul... Civilizația a creat acest tip de infirm împotriva ei însăși. Iluzia, naivitatea și disperarea trebuiau să își aibă profetul lor - dar ce profețesc
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
într-o cantitate îngrijorătoare, păreri personale emise de către persoane inexistente în esență. Iar semnele sigure ale acestei inexistențe sînt verbiajul, delirul ideatic, agresiunea gramaticală, incontinența frazeologică. Să fie responsabilă de această stare de lucruri o conștiință colectivă sedusă egal de exclamația narcisiacă și de retorica tînguirii, care nu vrea nicidecum fapte nude și alte asemnea banalități, ci doar hrană incantatorie pentru cine știe ce voluptăți obscure, să fie vinovată nepotolita sete de tacla a cititorului sau, pur și simplu, explicația trebuie găsită în
Secvențe estivale by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9530_a_10855]
-
resentimentului, se transformă într-o obsesie a vinei, care nu-l perturbă mai puțin. își face o autoanaliză târzie în termeni patetici, pentru o posibilitate nerealizată, ratată și permanentizată ca vină imposibil de expiat altfel decât prin autoflagelare morală. Cu exclamația: "mi-e silă de mine" atinge paroxismul imaginii despre sine, atunci cănd "privațiunile supraomenești" l-au forțat să-i trimită lui Romain Rolland zguduitoarele Ultime cuvinte.... Eșecul total va veni mai târziu, după masivul succes literar și publicistic internațional temporar
Complexele lui Panait Istrati by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/9678_a_11003]
-
lui Rameau (Esrig), Război și pace de S. Bondarciuk, Unchiul 50 Vanea ( Koncealovski), Furtuna (Ciulei), Trilogia antică (A. Șerban), Birlic În Două loturi, Tragedia omului a lui Gh. Harag, filmele lui Fellini ș.a. mi-au smuls de pe buze, recunosc, punitiva exclamație. Ergo, om muri & om vedea... III. REGIE / REGIZORI / VIZIUNI REGIZORALE ... Voi vorbi despre o carte ciudată (fără autor!), cu un personaj-regizor ciudat, realizatorul unui gen de teatru ciudat. Dar fiindcă e vorba despre o personalitate - Robert Wilson - și o carte
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
de nervozitate, mută și el. Pafnutie se așază lângă Sisoe, cam împingându-l spre margine. Sisoe se trage ferit, se ridică și se îndreaptă spre cei trei rămași nemișcați la locul lor. Habacuc și Pafnutie joacă foarte concentrați, cu scurte exclamații. Sisoe trece la ucenici, le potrivește cămeșoaiele la gât, îi netezește pe cap, scoate din buzunar o batistă uriașă ți-i șterge pe rând la nas.) PAFNUTIE (fără să ridice capul): Ia seama, Sisoe, ia seama, nu le mai pune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Nepotul lui Rameau (Esrig), Război și pace de S. Bondarciuk, Unchiul Vanea ( Koncealovski), Furtuna (Ciulei), Trilogia antică (A. Șerban), Birlic În Două loturi, Tragedia omului a lui Gh. Harag, filmele lui Fellini ș.a. mi-au smuls de pe buze, recunosc, contestabila exclamație. Ce spunea marele Borges? Că n-a citit prea mult În viață : În schimb a știut să recitească... Dacă vă spun că sufăr teribil fiindcă nu am răgazul recitirii, o să mă credeți?! Ceva nou despre marele Will : cică piesele sale
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]