6,028 matches
-
unul nu mă unesc cu o strâmbătură de virgulă. - Eihh!!...Vai! - Nu e treaba mea și nici a voastră. Nu suntem decât un auxiliar grafic și soarta noastră o decide altcineva. - Cine frate? Că m-ai făcut curios și mă exclamez ca bățosul ăla de Semn al exclamării. - Cine-cine-cine!? Cine mai e p'aci, de față? Tușesc emoționat pentru a-mi trăda prezența. Zeci de ochi ortografici mă țintesc ca pe un tipar. - Ăsta? Ăsta care habar n-are cu ce
CUVÂNTUL CARE RÂDE de LICĂ BARBU în ediţia nr. 896 din 14 iunie 2013 by http://confluente.ro/Cuvantul_care_rade_lica_barbu_1371196894.html [Corola-blog/BlogPost/342138_a_343467]
-
război de Stephen Ambrose, Oamenii monumentelor de Robert M. Edsel, Alianța diavolilor de Roger Moorhouse, Nach Paris! de Louis Dumur și plănuita ediție a cărții lui Stephan Ambrose Cetățeni și soldați, trezind spiritul, cu noblețea cu care doar cărțile reușesc. Exclama un personaj din proza lui Mircea Eliade, în acest sens: Am ieșit din labirint! Era riguros, cu o sobrietate discretă și, în același timp, atât de cordial, privind cu insistență mersul lumii și mersul semenilor, știind că există lume ca
Comemorarea lui Nicolae Dan Cetină la PUNTI DE LUMINA by http://uzp.org.ro/comemorarea-lui-nicolae-dan-cetina-la-punti-de-lumina/ [Corola-blog/BlogPost/93194_a_94486]
-
mereu și mereu. Acesta era de fapt compartimentul unui vechi birou al tatălui ei, pe când lucra ca avocat în cadrul Baroului. Era un birou din lemn de nuc, bine întreținut. Alma îl zărise mergând într-o vizită la serviciul tatălui și exclamase, îndrăzneață și plină de speranță: "Dady, ce birou frumos ai! Nu mi-l poți da mie?" "Dady" își iubea fiica mai mult decât orice altceva pe lume și aranjă cu cei din Barou ca biroul să poată fi luat acasă
CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 375 din 10 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Alma_cap_i_stan_virgil_1326192861.html [Corola-blog/BlogPost/361907_a_363236]
-
la mine? Aveam, la hotelul unde eram cazat, o cameră cu un pat dublu, grație unei mici atenții dăruită recepționerului-șef. Era locul ideal pentru ce avea să urmeze. - Evident că la mine, am spus roșind ușor. - Să purcedem atunci, exclamă Adina teatral. Dincolo de ușa camerei, timpul s-a comprimat dintr-odată. Nu știu prin ce miracol și cum, hainele noastre lejere s-au volatilizat pur și simplu de pe noi. Ne-am trezit goi, înlănțuiți unul de altul, un singur trup
IUBIREA ESTE UN ÎNGER DE LUMINĂ CU O SINGURĂ ARIPĂ de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 by http://confluente.ro/liviu_pirtac_1430843781.html [Corola-blog/BlogPost/379730_a_381059]
-
când îmi aduc aminte că Ion Luchian Mihalea, venea la spectacol, de la București, pe cheltuiala lui, fără să primească niciun ban de la organizatori, cu mașina lui broscuță, cu trei membri ai grupului Minisong, și, privind din culise, publicul din sală, exclama: „Și cum, domne, mai pot veni 3000 de oameni, în Iovacra, la un spectacol de umor?” Notă: GALA UMORULUI a fost organizată de Centrul Universitar Dolj al Asociațiilor Studenților Comuniști din România, în anii 1981 și 1982. După ediția din
Gala umorului concediat, de Liviu Florian Jianu by http://revistaderecenzii.ro/gala-umorului-concediat-de-liviu-florian-jianu/ [Corola-blog/BlogPost/339385_a_340714]
-
al eroului bacovian provine din starea de lucidă dedublare psihologică, pe de o parte plăcerea care pasează, pe de altă parte simptomul unei slăbiciuni în fața neantului. Subiectivitatea pură a fericirii ce-i exprimă hedonismul nu-l împiedică pe poet să exclame de plăcere: "Hau!... Hau!.. depărtat sub stele-nghețate.../ În noaptea grozavă la cine voi bate?..."("Plumb de iarnă"). Deoarece Bacovia era un idealist pentru care literatura era și "substanța"și "Unica armă adevărată a spiritului, esența și adevărul rațiunii"(Hegel
ELEMENTE ALE HEDONISMULUI ÎN POEZIA LUI BACOVIA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 263 din 20 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Elemente_ale_hedonismului_in_poezia_lui_bacovia.html [Corola-blog/BlogPost/356270_a_357599]
-
mai mic rol, ca întindere, pe care l-am jucat vreodată, dar mi-am dorit atât de mult să lucrez cu Iura Kordonsky încât, când mi s-a explicat pe vremea aceea de la direcție că nu am ce juca, am exclamat: „Dar sunt doua babe acolo, cum n-am ce juca!”. Și aceasta a însemnat o întâlnire fericită cu un om extraordinar cu care, iată, colaborez de atâția ani. Atmosfera acestui spectacol este credincioasă lui Cehov și îl slujește foarte bine
Teatru TV „UNCHIUL VANEA” , luni 16 martie, ora 20:10 TVR 2 by http://revistaderecenzii.ro/teatru-tv-unchiul-vanea-luni-16-martie-ora-2010-tvr-2/ [Corola-blog/BlogPost/339408_a_340737]
-
apoi să-și strivească degetul intenționat cu ușa, apostrofându-se „ticăloasa”, deci pentru a se pedepsi, umili, înjosi ca tentativă de a obține smerenia). Kolea Krasotkin se fălește că își bate colegii în timp ce aceștia îl adoră. „Sunt o fiară sălbatică!”, exclamă Grușenka. Rivala ei „infernală” are, la rândul ei, un caracter” groaznic”, sălaș al dragostei și al urii care declanșează „catastrofa” de la proces ... Sadismul este împlântat adânc în sufletul fraților. Smerdeakov personifică imoralitatea fără reticențe. La polul opus Aleoșa este un
DESPRE METAFIZICA CUVÂNTULUI ÎN ROMANUL FRAŢII KARAMAZOV DE F.M.DOSTOIEVSKI de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 130 din 10 mai 2011 by http://confluente.ro/Despre_metafizica_cuvantului_in_romanul_fratii_karamazov_de_f_m_dostoievski.html [Corola-blog/BlogPost/349611_a_350940]
-
se dezlănțuie, ci pe axa mediană, „orizontală”, a însemnului creștin.”( 25) Karamazovismul apare evident și din replicile și relațiile fraților cu celelalte personaje. Este o notă aparte, distinctă ce străbate întreaga societate rusă ce asistă la proces. „sunt un Karamazov!” exclamă Dimitri; „obraz de toval și suflet de Karamazov!”, gândește Miusov; „și eu sunt un Karamazov ... ”, recunoaște Ivan; „ Karamazovii nu sunt niște netrebnici, orice ai zice tu, ci niște filosofi ... ”, pledează Dimitri în fața lui Rakitin. „O lighioană o înghite pe alta
DESPRE METAFIZICA CUVÂNTULUI ÎN ROMANUL FRAŢII KARAMAZOV DE F.M.DOSTOIEVSKI de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 130 din 10 mai 2011 by http://confluente.ro/Despre_metafizica_cuvantului_in_romanul_fratii_karamazov_de_f_m_dostoievski.html [Corola-blog/BlogPost/349611_a_350940]
-
care curgea strălucitor în încăpere prin deschizătura jaluzelelor. Razele soarelui i-au transmis o stare de bine și, fără a mai sta pe gânduri, s-a ridicat voioasă din pat, deschizând larg fereastra pentru a privi îndelung afară și a exclama în gând, plină de satisfacție: - Bună dimineața, viață! A pus mâna pe telefon și a format, zâmbind, un număr... - Alo! Bună dimineața! Ce faci, doamnă? - Bună dimi..., ce faci, străine? În sfârșit, te mai aude lumea! Eu, bine! Tu ce
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XIII) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 by http://confluente.ro/olguta_trifan_1431289119.html [Corola-blog/BlogPost/368010_a_369339]
-
la baza construirii celui mai scump hotel din lume, Burj Al Arab, gândit la început că un cazinou! Numai imaginația tinerilor studenți de a-l construi pe mare l-au înduplecat pe bătrânul emir, care, la auzul cuvântului proscris a exclamat: cât trăiesc eu nu se va intanpla așa ceva pe pamant arab! Și a fost construit departe, pe mare, ca un răspuns la celebrul Tour Eiffel, la fel ca si ansamblul de insule artificiale Palm Tree. Am trecut prin pasaje prea
PARTEA I-A de DAN ZAMFIRACHE în ediţia nr. 1697 din 24 august 2015 by http://confluente.ro/dan_zamfirache_1440394475.html [Corola-blog/BlogPost/343979_a_345308]
-
la mine ? Aveam la hotelul unde eram cazat o cameră cu un pat dublu, grație unei mici atenții dăruită recepționerului-șef. Era locul ideal pentru ce avea să urmeze. - Evident că la mine, am spus roșind ușor. - Să purcedem atunci, exclamă Alina teatral. Dincolo de ușa camerei timpul s-a comprimat dintr-odată. Nu știu prin ce miracol și cum, hainele noastre lejere de vară s-au volatilizat pur și simplu de pe noi. Ne-am trezit goi, înlănțuiți unul de altul, un
EXISTENŢA SPIRITUALĂ DUPĂ DISPARIŢIA TRUPULUI FIZIC (NU CREZI, NU CITI ! GREU ÎŢI VA FI ÎNSĂ CÂND, VRÂND-NEVRÂND, TE VEI LOVI DE ASTA …) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1919 din 02 aprilie 2016 by http://confluente.ro/liviu_pirtac_1459544892.html [Corola-blog/BlogPost/369308_a_370637]
-
lui Phalaris un foc puternic încingea această lucrare. Țipetele celor închiși în carcasa metalică, ce ieșeau prin gură și ochii animalului înroșit, printr-un mecanism ingenios, afară se auzeau că o muzică ademenitoare și frumoasă. -Asa a fost comunismul! a exclamat Țină. -Si Dante invocă simbolul torturii scufundandu-l pe Guido da Montefeltro în bolgia infernului, continuă Constantin. -Dar, să lăsăm povestioarele ... Te rog Constantine citește din poeziile tale! În camera s-a lăsat liniștea. Prietenul a început să citească pe
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ, ROMAN, A NOUA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Geamanul_din_oglinda_roman_a_noua_zi.html [Corola-blog/BlogPost/356633_a_357962]
-
cu sufletul sfâșiat. Și tot cu bună știință i s-a lansat și o invitație de prietenie pe site-ul respectiv. - Adică? Ce s-a întâmplat?, a întrebat el nedumerit. În secunda imediat următoare, cu ochii pironiți pe monitor, a exclamat profund uluit: - Ce-i asta? - Ce să fie? O fotografie. Tu și cu ...”individa” ta. Această fotografie ați postat-o voi pe Internet și, cu o indolență fără margini, i-ați mai și trimis invitație de prietenie fetiței mele, pentru ca
O FOTOGRAFIE CÂT O MIE DE CUVINTE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 562 din 15 iulie 2012 by http://confluente.ro/O_fotografie_cat_o_mie_de_cuvinte_cristea_aurora_1342370104.html [Corola-blog/BlogPost/348310_a_349639]
-
spre cei din jur, mă zări, privirile ni se întîlniră și am avut impresia că a vrut să-mi spună: „Asta este! Ce pot să fac?!”... Și zâmbind peste capetele celorlalți, mi-a făcut un semn cu fruntea și sprâncenele, exclamând tare: „Roni!” Adică: Mă bucur că ești aici!" Un prieten scriitor umorist, care era atunci lângă mine a ținut, mai apoi, să-mi sublinieze atenția maestrului. Dar parcă mai era nevoie?! Mie mi-a fost de-ajuns gestul și cuvântul
„ÎNTÂLNIRILE” MELE CU AL. MIRODAN.. de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 542 din 25 iunie 2012 by http://confluente.ro/Roni_caciularu_intalnirile_m_roni_caciularu_1340640875.html [Corola-blog/BlogPost/358033_a_359362]
-
stăpânul casei... - Valea! - Măi băiatule, tu chiar nu mă recunoști? - Nu mă interesează cine ești! Aici este un cartier privat! Părăsiți strada că altfel plecați între patru scânduri! - Nu ne speriem! Suntem obișnuiți că am mai fost odată între scânduri! - exclamă Lenuța strângându-și bărbățelul de braț. - Hai dragă să plecăm că ăștia-s nebuni, - rosti omul supărat. - Dar cum își permite să înfrunte un președinte? - se nedumeri furioasă femeia. - Exact așa cum au făcut-o în 89 când ne-au împușcat
REÎNTOARCEREA LUI CEAUŞESCU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1196 din 10 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Ion_nalbitoru_1397138397.html [Corola-blog/BlogPost/347769_a_349098]
-
un cutremur prin toate; nimic cu mine n-am luat, și-acum m-am întors cu mâinile goale. „Poezia este un veșmânt în care ne îmbrăcăm iubirea și moartea.” - scrie undeva Lucian Blaga. Așa este. „Apele trec, pietrele veșnic rămân” - exclamă și autorul de față. Un poet fără vârstă, care își restitruie și se restituie sieși, venind către noi acum cu un nou, fascinant, volum de versuri, în veșnic proaspăta căutare de ideal, dislocând faustic spații mari de abur, în inconfundabila
LAZĂR LĂDARIU- SECUNDA DE PĂMÂNT , CRONICĂ DE MARIANA CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 818 din 28 martie 2013 by http://confluente.ro/Lazar_ladariu_secunda_de_p_al_florin_tene_1364451583.html [Corola-blog/BlogPost/345468_a_346797]
-
Baruri și cluburi Weekendul trecut, peisajul Centrului Vechi al Bucureștiului s-a îmbogățit cu un nou spațiu destinat distracției. Înainte să exclami „Încă un club?” ar trebui să știi că The Floor, căci așa se numește, este diferit de restul cluburilor din Capilală. În primul rând datorită locației deosebite în care este deschis: un etaj întreg dintr-o clădire construită în anul
Clubbing şi cultură la noul The Floor by http://www.zilesinopti.ro/articole/1554/clubbing-si-cultura-la-noul-the-floor [Corola-blog/BlogPost/97044_a_98336]
-
păcatul lumii, și Simeon, deoarece Duhul Sfânt era peste el, a cunoscut că răscumpărarea sa și viața veșnică le obține prin credința în Isus, Fiul lui Dumnezeu. De aceea, așa cum Arhimede spusese odată „Evrika!”, Simeon, cu ochii ridicați spre Cer, exclamă plin de bucurie: „- Acum, slobozește în pace pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău. Căci au văzut ochii mei mântuirea Ta, pe care ai pregătit-o sa fie, înaintea tuturor popoarelor.” Simeon nu s-a bazat deloc pe vorbe spuse
SIMEON – OMUL CU SCOPUL VIEŢII ÎMPLINIT de GEORGE DANCIU în ediţia nr. 40 din 09 februarie 2011 by http://confluente.ro/Simeon_omul_cu_scopul_vietii_implinit.html [Corola-blog/BlogPost/342528_a_343857]
-
transmis mai departe discipolilor săi, la toate seminariile și conferințele pe care le susținea - ca pe o deviză de suflet. În acel moment, în mintea mea s-au produs tot felul de conexiuni; m-am luminat la față și-am exclamat deodată, cu voce tare: „E-adevărat, copiii sunt cei care ne reconectează mereu cu Dumnezeu!” Astăzi, când lumea-ntreagă sărbătorește inocența mă încearcă nostalgia celei mai frumoase perioade din viața mea și-a fiecăruia dintre noi - copilăria - și amintindu-mi
RĂMÂI CA UN COPIL! de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 152 din 01 iunie 2011 by http://confluente.ro/Ramai_ca_un_copil_.html [Corola-blog/BlogPost/367196_a_368525]
-
prescurtate în care este înlăturat nu numai termenul comparat , dar și adverbul de comparație. Rămâne doar termenul cu sens figurat. Așa capătă mesajul forță, dacă, în loc să spunem: „soarele străpunse norii cu razele sale fierbinți, ca niște sulițe de foc”, vom exclama „soarele străpunse perdeaua de nori cu sulițe de foc”. Sau, în loc de: „câmpia acoperită cu zăpadă strălucește ca o pânză cusută cu diamante”, voi spune „Valuri de scântei unduiau lanurile de diamante”. Se observă diferența, pentru că mesajul, deși scurtat, devine convingător
LIMBA ROMÂNILOR-6 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1437 din 07 decembrie 2014 by http://confluente.ro/nastase_marin_1417947883.html [Corola-blog/BlogPost/376755_a_378084]
-
mică-mică, tăiată cam până la jumătatea scândurilor), urmată de broscuță, care încuie portița și piti cheia lângă uluci, sub o pietricică. După care porniră spre râu, pe o potecă udă de rouă, sub lumina lunii. — Ce frumoase sunt nopțile de septembrie! exclamă broscuța. De fiecare dată când ajung să le văd, mă năpădește plânsul. Fiindcă într-o asemenea noapte am încetat să fiu Lina și am devenit broscuța pe care o ai alături. Nu că broscuță e rău, dar oricât... — Dar cum
EUGEN DORCESCU, PORTIŢA VISELOR de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 by http://confluente.ro/eugen_dorcescu_1413617923.html [Corola-blog/BlogPost/349392_a_350721]
-
Ce? întrebă Octavia. Broscuța se întoarse spre ea și o cercetă cu ochii ei blânzi și bulbucați. — Să redevin ce-am fost. Ar fi și timpul. După calculele mele, au trecut aproape o sută de ani... O sută de ani! exclamă Octavia. E mult o sută de ani? Broscuța izbucni în râs. — Of, of, of, prostuță ce ești, zise ea. Firește că e. Numai că, în ce mă privește, timpul nu s-a scurs. Când n-o să mai fiu broscuță, o să
EUGEN DORCESCU, PORTIŢA VISELOR de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 by http://confluente.ro/eugen_dorcescu_1413617923.html [Corola-blog/BlogPost/349392_a_350721]
-
te va mai sâcâi. Se pare însă că te înșelai... E adevărat? — E, din păcate, cât se poate de adevărat, încuviință broscuța. Aveam să înțeleg asta curând, la câteva zile doar după întâlnirea de care ți-am pomenit... Vai, vai, exclamă ea dintr-o dată, cu glasul înecat de lacrimi, mi se tulbură inima când îmi aduc aminte. Parcă ieri s-au petrecut toate acestea și eu, iată, de un veac nu mai sunt ceea ce sunt... Vai, vai, nenorocita de mine... Lasă
EUGEN DORCESCU, PORTIŢA VISELOR de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 by http://confluente.ro/eugen_dorcescu_1413617923.html [Corola-blog/BlogPost/349392_a_350721]
-
toată ființa sa. Înțelesese acolo și marele zbucium care a risipit liniștea familială existentă până la acel nefericit accident. Un accident petrecut în împrejurări pe care Eugen nu le considera firești. „Nu este posibil să se facă cercetări în dorul lelei!” exclama el cu nemulțumire și revoltă. „Nu este normal să nu se găsească martori oculari într-o zonă intens circulată ziua și noaptea în orice anotimp... Cum se face că acea mașină nu a fost oprită? Nu admit că cel de la
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1168 din 13 martie 2014 by http://confluente.ro/marian_malciu_1394728750.html [Corola-blog/BlogPost/353445_a_354774]