445 matches
-
mai mult pe oameni decît complicitatea într-un lanț de nelegiuiri la care nimeni nu vrea să fie recunoscut ca făptaș. A fi atent la ceea ce vezi, a destăinui cele știute ar însemna să provoci mînia fraților, să te expui excomunicării și să-i pierzi pentru vecie. Astfel devine tăcerea o dovadă a solidarității grupului: fiecare renunță la adevăr pentru a rămîne în sînul comunității. Trebuie ca o religie să dea un sens și un temei pentru sacrificarea rațiunii. Religia face
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
de obicei. Ar trebui avizat,să ia măsuri. . - Spune-i dumneata, care-l vezi mai des. . - E dezagreabil, se apără Gaittany. Ș-apoi nici n-am fost la cuvântarea lui Pomponescu. Spune-i dumneata, care ai fost. Smărăndache numi atacul "excomunicarea lui Ioanide", și într-adevăr, până la un punct cuvântarea avu efectul unei excomunicări. Odată, întorcîndu-se acasă, Ioanide se trezi față în fată cu Suflețel, care ieșise, cu titlul de încercare, din sanatoriu. Suflețel venea în direcția arhitectului. Ajungând la câțiva
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
vezi mai des. . - E dezagreabil, se apără Gaittany. Ș-apoi nici n-am fost la cuvântarea lui Pomponescu. Spune-i dumneata, care ai fost. Smărăndache numi atacul "excomunicarea lui Ioanide", și într-adevăr, până la un punct cuvântarea avu efectul unei excomunicări. Odată, întorcîndu-se acasă, Ioanide se trezi față în fată cu Suflețel, care ieșise, cu titlul de încercare, din sanatoriu. Suflețel venea în direcția arhitectului. Ajungând la câțiva pași distanță, de unde identificarea nu mai suferea discuție, Suflețel se opri locului contrariat
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
fără să vă stimulez cu o răsplată. Obținerea multor rezultate dorite este posibilă fără a exercita o putere concretă asupra celorlalți. De pildă, unii catolici loiali ar putea să urmeze învățăturile Papei despre pedeapsa capitală nu de teama amenințării cu excomunicarea, ci din respect pentru autoritatea sa morală. Sau unii fundamentaliști musulmani radicali ar putea fi atrași să sprijine acțiunile lui Osama bin Laden nu pentru că ar fi amenințați sau răsplătiți în vreun fel, ci pentru că au convingerea că obiectivele lui
Puterea blândă by Joseph S. Nye, jr. () [Corola-publishinghouse/Science/1027_a_2535]
-
ar fi "lumile" sociale, unele activități sunt desemnate ca fiind mai mult sau mai puțin autentice. Problema este de a ști cine decide care sunt actorii și actele cele mai "autentice". Fenomenele de sprijin, abilitare, autentificare, afectare sau, dimpotrivă, de excomunicare, descalificare sunt în centrul acestei analize (ceea ce, în registrul lexical al lui Bourdieu, corespunde legitimării). Este vorba de probe sau proceduri care permit unui obiect, unui individ sau unei instituții să fie incluse sau excluse. Lucrările lui Becker despre devianță
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
Simachus În Senatul roman, În anul 384. Prea târziu... Protestantismul repetă același model. Luther pleda cu hotărâre pentru libertatea conștiinței, libera examinare a textelor biblice ca armă devastatoare Împotriva Bisericii. Aflat În pericol, pe punctul de a primi bula de excomunicare, apără cu tot zelul libertatea religioasă: „Oamenii nu trebuie să asculte atunci când conducătorii le cer să se supună erorilor superstițioase, așa cum nici nu se poate apela la ei pentru a apăra cuvântul lui Dumnezeu”. După câțiva ani, când se simte
Inteligența Eșuată. Teoria și practica prostiei by Jose Antonio Marina [Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
sprijini Biserica. Primii care au intervenit pentru oprirea mișcărilor pacifiste, la cererea împăratului, au fost episcopii, îndemnând credincioșii să revină la îndeplinirea îndatoririlor militare, fapt sancționat prin canonul 3 al conciliului din Arelate (Arles, Gallia, 314), care-i lovea cu excomunicarea pe toți cei care renunțau la serviciul militar ori refuzau înrolarea în rândurile oștirii romane. Intervenției religioase i-a urmat după patru ani și cea politică. Pentru a opri, prin autoritatea și severitatea legilor, ardoarea acestor idei pacifiste, care se
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
se năruia în țările plasate sub influența jugului sovietic. În schimb, această expansiune a favorizat mobilizarea creștinilor susținuți de condamnarea fără apel a "comunismului ateu și intrinsec pervers" de către Sfîntul Scaun, exprimată prin enciclica Divini Redemptoris (1937) ca și prin excomunicarea comuniștilor pronunțată de Sfîntul Oficiu în iulie 194913. Pentru a se opune eficient comunismului, catolicii trebuiau să se unească, repeta Pius al XII-lea. În contextul de după război, această unificare era profitabilă în primul rînd pentru partidele creștin-democrate, investite cu
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
valorificăm complementaritățile multiple din această Uniune. Căci fiecare are ceva de oferit. "Am pus fiecărui neam rînduială și semn", zice Domnul. Și atunci ? Concret, dacă datoriile suverane actuale sunt păcate ce trebuie ispășite și nu pot fi iertate, vor apărea excomunicări și prevalențe economico-religioase ce riscă să trezească demoni întunecați care pot genera totalitarisme pe care le credeam uitate în noaptea istoriei. Aferim ! Tot ce implică divinul se manifestă în constituția umană și-l poate ridica pe om către Sine. Asta
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
în viitor. Popoarele europene par a fi popoare fără de speranță, obosite, indiferente la ce va fi mâine, acel „mâine” colectiv, național, european. Cu același fenomen se confrunta Roma lui Augustus, în cuprinsul căreia nici legile demografice ale acelui împărat, nici excomunicarea lui Ovidiu pentru „corupătoarea” Ars amandi, nici severitățile ipocrite ale lui Tiberiu, n-au putut stopa dezastrul. El s-a produs și numai renovarea sufletească adusă de creștinism a salvat Europa, care altfel ar fi recăzut în barbarie o dată cu declinul
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2157_a_3482]
-
Duma au fost arestați sau li s-a stabilit domiciliu obligatoriu; monseniorul Stanislau Traian Iovanelli, ieșit din arest În anul 1951, a decis să adopte linia de colaborare cu regimul, semnând condițiile impuse de Securitate, faptă ce i-a atras excomunicarea 42. Orientarea sa „colaboraționistă” a fost continuată de Francisc Augustin, dar amândoi ar putea fi incluși și În categoria preoților persecutați, Întrucât la Începutul regimului totalitar au trecut prin Închisorile comuniste 43. Dicționarul editat de INST identifica 165 de clerici
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
avut nostalgia vieții ca operă de artă (vezi Oscar Wilde), cu o noimă imposibil de descifrat, deși totul se petrece la vedere printr-un exces de transparență. Simplitatea și limpezimea naturală a trăirii, în chip paradoxal, se află sub perpetua excomunicare a "artificiului", atât de frecvent în poetica polimorfă a barocului. Criticul de amplitudine europeană C. M. I. a abordat și fenomenologia sacrului. Schizomorfia teoretică heideggeriană a "gândirii" și a "numirii" avatar al anxietății existențiale se metabolizează finalmente în "liniște", în certitudinea
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
fapt cotidian care ar fi murit cu trecerea vremii capătă importanță odată cu transformarea lui într-un litigiu. Vorbele spuse la mânie, bătăile din uliță, înju răturile și bârfele numai pot fi trecute sub tăcere, căci cartea de blestem amenință cu excomunicarea pe cel care nu vrea să mărturisească, să povestească. Devenit eveniment, conflic tul se mută în instanță și reaprinde din nou comunitatea. Certurile dintre soți, violul sau conflictele dintre vecini sunt de altminteri evenimente ordinare prezente în viața de zi
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
loc cu Ariia, să moștenească bubele lui Ghezeu și să-l lovească cutremurul și suspinul lui Cain. Și până nu va mărturisi adevărul iertăciune nu va lua. Aceasta scriem, Grigore al Ungro vlahiei.“ Cei direct vizați mărturisesc de teama unei excomunicări sau a unei pedepse spirituale în cealaltă lume. Dincolo de consecințele groaznicului blestem valabil mai ales după moarte, afurisenia atrage după sine consecințe imediate, excluderea individului din comunitatea credincioșilor. Pentru o anumită perioadă de timp și chiar pentru toată viața, individul
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
im portanță mult mai mare în con știința soborului și fiecare individ în parte este pre lu crat din punct de vedere spiritual, explicându i-se implicațiile legământului acceptat la căsătorie, vătămarea trupului și a sufletului prin comiterea unui păcat. Excomunicarea este cea mai grea sancțiune de natură canonică ce poate fi dată unui creștin, dar ea apare foarte rar și se acordă cu precădere celor ce numai pot fi salvați și persis tă să trăiască în păcat. Alte sancțiuni canonice
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
Reamintirea rolului de lider al URSS-ului, în construirea socialismului, și denunțarea Iugoslaviei care nu a respectat acest precept, devin două constante ale unei diatribe violente la adresa lui Tito, orchestrate de către Kominform, care se transformă într-un tribunal cu putere de excomunicare și ale cărui decizii, exprimate prin două rezoluții, dobîndesc forță de lege pentru partidele comuniste 8. La cea de a treia conferință a Kominform-ului, raportul lui Gheorghiu-Dej este nemilos în privința Iugoslaviei: Îndeplinind voința imperialiștilor, trădătorii iugoslavi și-au luat drept
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
de avertisment. Din acel moment, alinierea sa la atitudinea sovietică devine mai vizibilă, mai clară. Cu atît mai mult, cu cît o puternică polarizare politică și socială există și în Italia. La 13 iulie 1949, Vaticanul nu ezită să decreteze excomunicarea comuniștilor. În plus, cîteva luni mai tîrziu, șase muncitori sînt uciși în timpul manifestațiilor din ianuarie 1950. La începutul anului 1953, PCF și PCI sînt deci cantonate într-o strategie pe care nu au ales-o, pentru care nu au fost
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
DE AL XX-LEA CONGRES Raportul Hrușciov După înlăturarea lui Malenkov din postul de prim-ministru în 1955, lupta dintre conservatori și renovatori capătă o nouă dimensiune în URSS. Reabilitarea lui Tito în interiorul mișcării comuniste pune de fapt problema responsabilității "excomunicării" sale. Orice întoarcere și orice repliere rămîne posibilă. În acest context trebuie înțeles spiritul celui de al XX-lea Congres și al raportului secret din februarie 1956. Congresul sprijină o linie politică începută din 1953: coexistența pașnică. Ideea nu este
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
comuniste din lumea întreagă. Prin intermediul "Pravdei", Moscova răspunde și acuză PCI de blasfemie. În timp ce PCI-ul înțelege să poarte o discuție de fond asupra situației țărilor socialiste, URSS-ul răspunde prin aruncarea anatemei. Ne aflăm pe marginea rupturii și a excomunicării. Nici unul dintre partide nu-și asumă riscul înveninării situației. În mod vizibil, liderii comuniști italieni nu-și doresc ruptura și, în orice caz, nu contează pe preluarea inițiativei din cel puțin două motive: * În primul rînd, în ajunul congresului din
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
Fulton. 1947 22-27 septembrie Reuniunea de Slarska Poreba a celor nouă partide comuniste, care stabilește crearea Kominform-ului. 1948 8 aprilie Înfrîngerea alianței PSI-PCI la alegerile legislative. 4 iulie Comuniștii iugoslavi sînt excluși din Kominform. 1949 3 iulie Decretul Vaticanului de excomunicare a comuniștilor. 24 septembrie Proclamarea republicii Populare chineze. Septembrie Procesul și execuția lui Lázlo Rajk. 21 decembrie A șaptezecea aniversare a lui Stalin. 1953 5 martie Moartea lui Stalin. 1956 14-25 februarie Al XX-lea Congres al PCUS. Raportul secret
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
date în vileag și după ce trupele Delfinului vor fi percheziționat castelul, Gilles este acuzat public de vrăjitorie, sodomie și crimă în serie; părăsit de Prelati și de slujitori, se predă spre a fi judecat de episcopul de Nantes. Amenințat cu excomunicarea (mai rea decât moartea), cere iertare și recunoaște tribunalul. Își recunoaște crimele și cere să-i fie aplicată cea mai cumplită pedeapsă. Depozițiile martorilor amănunțesc înfiorător păcatele seniorului de la Tiffauges, probându-i bestialitatea orgiastică de necrofil și ucigaș. Sindromul lui
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
-lea a sancționat la 23 aprilie 1222 Bula de Aur. În anul 1231, constrâns de clerul superior, regele extindea dispozițiile Bulei. Deosebirea constă în sancțiunea prevăzută: dreptul la rezistență acordat marii nobilimi, în primul caz, este sancționat acum sub forma excomunicării. Perioada de anarhie și criză politică din regatul Ungariei, la sfârșitul secolului al XIII-lea, în care Andrei al II-lea sancționa Bula de Aur, va profita Transilvaniei: asociate voievodului, stările impun participarea lor la viața politică în cadrul organizat al
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
privilegiate în legătură cu interdicția papei Bonifaciu al VIII-lea pentru principii laici de a impozita clerul fără autorizarea sa. Interdicția a fost cuprinsă în trei Bule papale succesive: Clericis laicos (1296), Asculta fili și Una sanctam (noiembrie 1301 decembrie 1302)188. Excomunicarea rămânea fără efect. Regele avea de partea sa nobilimea și puternicul patriciat. Față de orașe, politica lui Filip cel Frumos a fost favorabilă, găsind în ele sprijinul militar și financiar de care avea nevoie. La 10 aprilie 1302, în Catedrala Notre-Dame
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
egalității între aceasta și burghezie. Prezența celor două stări în Parlamentele generale a devenit formală. Numai clerul, prin poziția sa puternică, de care se bucura și în regatele spaniole, s-a putut opune plății impozitelor, neezitând să amenințe suveranii cu excomunicarea. Spre deosebire de Sicilia, unde în lupta cu stările monarhia era reprezentată prin vicerege, în calitate de interpus, în Neapole poziția regelui a devenit puternică prin exploatarea disensiunilor existente între cele trei stări privilegiate. Din 1509 Sicilia va fi separată de Neapole, păstrând viceregele
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
124 240 Prin "Actul de succesiune" regele anula prima sa căsătorie, privând și copiii din această căsătorie de dreptul de succesiune la tron; ceea ce l-a determinat să adopte "Actul de supremație" a fost tocmai neacceptarea divorțului de către Papă și excomunicarea sa. A. Maurois, op. cit., vol. I, pp. 296-298. G. Hermet, Istoria națiunilor și naționalismului în Europa, Institutul European, 1997, p. 83. E. Barker, L'Angleterre et les Anglais, Oxford University Press, London, 1945, p. 16. 241 A. Maurois, op. cit., vol
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]