205 matches
-
decât să așteptăm. Însă înfățișarea lui veselă spunea cu totul altceva. — Am impresia că ești tare mulțumit și nu văd deloc de ce. — Poate că Astaghfirullah nu mă cunoștea, dar eu îl cunosc de mult. Și am încredere în caracterul lui execrabil. A doua zi, șeicul părea vindecat. Oamenii i-au văzut turbanul circulând febril prin bazare, agitându-se pe sub porți, după care se pierdu într-un hammam. În vinerea următoare, la ceasul când îmbulzeala era cea mai mare, a luat cuvântul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
scoatem afară-n șuturi, fără să le-ntrebăm nimic, răspunse un bărbat vulgar. Dar numeroși oameni săriră în apărarea domnișoarei Jyotsna. — Cum poți să spui așa ceva? N-ai pic de rușine. — Oh, prostii, zise spionul, care era într-o dispoziție execrabilă în ultimele zile. Normal că trebuie să terminăm cu maimuțele. Fac dezordine peste tot. Oamenii nu-și credeau urechilor. — Ai auzit ce-a zis? se întrebau unii pe alții. Prostii, să terminăm cu, fac dezordine... Domnișoara Jyotsna se întoarse plină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
lucruri provocatoare îmi spusese. Totul fusese gândit dinainte, mi-am dat seama șocată. Intenționat îmi spusese toate chestiile alea. Ticălosul manipulant! Instantaneu, am început să spumeg de furie. Și cînd te gândești că dădusem vina pe mine pentru partida aia execrabilă de sex! Ce prostie! Chris era mult prea concentrat asupra lui pentru ca eu să mai contez în vreun fel. Idiotul! am exclamat. Cum s-a jucat cu mine! I-a făcut pe toți să-l îndrăgească! Și asta numai fiindcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
de la Grant Books era destul de impersonală, dacă nu luai în considerare faptul că pereții erau acoperiți cu ediții cu coperte tari ale titlurilor din categoria bestseller-urilor. Am privit expoziția. Vivian publicase niște cărți extraordinare - dar și niște cărți absolut execrabile. Gama era excepțională. Povestea sordidă scrisă de un fost star de telenovele care avusese, odată, o aventură fierbinte cu soția unui bine-cunoscut magnat european, era lipită de un tom voluminos despre operațiunile militare din Iraq, descrise de un consilier de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
publicarea acestei cărți avea să ne așeze, confortabil, pe cea mai joasă treaptă din canionul prostului gust - dar acum devenise limpede că existau profunzimi și mai mari de descoperit. Ca, de pildă, organizarea petrecerii de lansare la Lucky, cel mai execrabil club de striptease din oraș. Mi-am pus zahăr în cafea și m-am întors la birou. Aveam un munte de hârțoage care amenința să se prăbușească în orice secundă și o listă de telefoane care se apropia de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
dar expresia feței Îi rămăsese aceeași. Lăsasem un proaspăt absolvent de liceu, cu bacalaureatul luat cu nota maximă, și regăseam un om În pragul pensiei. După atâția ani, arăta tot ca un adolescent - dar un adolescent Îmbătrânit, cu o dantură execrabilă și o halenă neplăcută. Mi-l aminteam cu o hălăciugă de păr negru și creț. Acum albise de tot, părul Îi era lins, de un alb neverosimil... Poate era perucă! De ce nu? Ca să acopere... Glumești! Dacă i-ai fi văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
scoatem afară-n șuturi, fără să le-ntrebăm nimic, răspunse un bărbat vulgar. Dar numeroși oameni săriră în apărarea domnișoarei Jyotsna. — Cum poți să spui așa ceva? N-ai pic de rușine. — Oh, prostii, zise spionul, care era într-o dispoziție execrabilă în ultimele zile. Normal că trebuie să terminăm cu maimuțele. Fac dezordine peste tot. Oamenii nu-și credeau urechilor. — Ai auzit ce-a zis? se întrebau unii pe alții. Prostii, să terminăm cu, fac dezordine... Domnișoara Jyotsna se întoarse plină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
Silică îi va fi substanțial mai greu, ca să le ofere curcanilor, after, niște explicații credibile. Plus că îți datorează, ție, bani. Plus că nu ar fi moral, să-l abandonăm, ca pe-un sac de cartofi, pe tarla. Ar fi execrabil! Incalificabil! Inuman! Până la coadă, bun, ne-bun, Sile e și el de-al nostru, e nativ, nu? Bașca Spinoza, care zice, dacă nu mă-nșel, în "Etica"... Ho, bine, oprește-te, moară! punctează Dănuț sardonic, cu un flit sec, țintit
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
de Ozenfant, n-ar trebui luat în considerare. Ne detestăm. — E scris de Ozenfant, murmură Munro. Monboddo duse vîrful degetului la frunte. Wilkins murmură: — Maestrul dragon. Un om plin de energie. — Știu, știu. Niciodată nu uit un nume. Un muzician execrabil, dar un administrator excelent. Poftim stiloul, Munro. Uxbridge, vrei să-mi dai capa? Un herlad puse o pelerină verde și grea, dublată cu mătase purpurie pe umerii lui Monboddo, și-l ajută să-i îndrepte faldurile. — Nu, n-o să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
în regulă? ― Mda... Pune-le la loc. Sculptorul începu să râdă. Popa nu-l scăpa din ochi. Răsuflă ușurat abia după ce-l văzu Închizând tainița. ― Aveai o privire... observă amuzat Matei. Spune-mi, te rog, chiar așa impresie proastă fac? ― Execrabilă! ― Trebuie să ne sfătuim, declară Melania Lupu făcând ordine pe masă. ― Iar? Ce naiba, a mers totul pe roate! ― Domnii de la Miliție vor reveni... Popa șterse cuțitul pe o bucățică de pâine. ― De asta poți să fii sigură. ― Trebuie să justificăm
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
rămăsese credincioasă, și abia atunci am observat că golul din jur se extinsese. Cei mai mulți dintre bătrâni mă evitau încă și mai vizibil decât înainte, stimulați poate și de comportarea mea ciudată din ultima vreme. Anton mă acuza că mă purtasem execrabil față de Laura. "Proasta l-a iubit, bombănea el. Așa sânt femeile. Iubesc pe cine nu merită." Diavolii din mine au început imediat să se agite, să scoată capul. Mă sfătuiau, îmi șopteau la ureche: "Arată-le că nu-ți pasă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
în Casa Regală, sau viul Gallo. In colțul gurii le atârnă o țigară mentolată, cu filtru, care amenință să dea foc întregului câmp de bumbac. Deși locuiesc în apropierea râului Mississippi (Acest râu este slăvit prin niște cântece și versuri execrabile în care motivul prevalent este unul ce încearcă să-l impună ca surogat al noțiunii de tată. În realitate, râul Mississippi este o apă înșelătoare și sinistră, ale cărei bulboane și curenți revendică multe vieți în fiecare an. Nu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
va spune cum arată astăzi localurile de noapte din Capri? Sticla de Strathisla 1956 se va termina curînd. 1956 a fost și anul cînd mi-am schimbat colegiul. Iezuiții voiau să mă lase repetent sub pretextul că avusesem niște note execrabile la materii care, În ochii mei, nu erau mai puțin execrabile. Au insistat că aveam un an avans și că nu voi avea astfel nici o Întîrziere, de parcă anul acela de avans nu Însemna nimic pentru mine, ca și cum nu mă asigura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
de Strathisla 1956 se va termina curînd. 1956 a fost și anul cînd mi-am schimbat colegiul. Iezuiții voiau să mă lase repetent sub pretextul că avusesem niște note execrabile la materii care, În ochii mei, nu erau mai puțin execrabile. Au insistat că aveam un an avans și că nu voi avea astfel nici o Întîrziere, de parcă anul acela de avans nu Însemna nimic pentru mine, ca și cum nu mă asigura că voi deveni cît mai curînd posibil un artist care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
rămăsese credincioasă, și abia atunci am observat că golul din jur se extinsese. Cei mai mulți dintre bătrâni mă evitau încă și mai vizibil decât înainte, stimulați poate și de comportarea mea ciudată din ultima vreme. Anton mă acuza că mă purtasem execrabil față de Laura. „Proasta l-a iubit, bombănea el. Așa sunt femeile. Iubesc pe cine nu merită”. Diavolii din mine au început imediat să se agite, să scoată capul. Mă sfătuiau, îmi șopteau la ureche: „Arată-le că nu-ți pasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
o spune cu trei secole mai Înainte. Lăsând deoparte faptul că se Îndrăgostește de-o bătrânoagă, Joanna, și o consideră Sophia divină, omul ăsta nu era În toate mințile. Trebuie reținut că avea dușmani puternici, l-au numit câine, monstru execrabil, cloacă a tuturor ereziilor, posedat de o legiune de demoni. Cu toate acestea, chiar În ciuda scandalului cu Joanna, Inchiziția nu-l consideră eretic, ci mai degrabă amens, să zicem nițel țicnit. Adică n-au Îndrăzneala să distrugă omul, pentru că se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
vrei să ne Împiedici ca, la un pas de țintă, să punem mâinile noastre lacome pe secretul care ține-n mișcare de cinci secole istoria lumii? Rodin, vorbind În acest fel, devine Înspăimântător. Toate acele instincte de ambiție sanguinară, sacrilegă, execrabilă ce se manifestaseră la papii Renașterii se zăresc acum pe fruntea acestui fiu al lui Ignacio. Văd bine: o sete de dominație fără saț agită sângele-i impur, o sudoare arzătoare Îl inundă, un soi de abur grețos se Împrăștie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
spre locul de unde lăsaseră mașina, se opriră la o brutărie de modă veche. După cum o știa pe maică-sa, probabil că n-avea nimic bun pe-acasă sau doar biscuiți degresați, cu conținut scăzut în colesterol și cu un gust execrabil. De aceea, Fran cumpără o prăjitură de casă cu nucă, din aceea cu glazură albă și aluatul plin de nucă pisată, așa de dulce încât nu puteai mânca mai mult de-o felie. Era preferata tatălui ei. Avea obiceiul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
din cadă și se întrebă dacă mai fusese vreodată atât de nefericită. Făcuse ceea ce trebuia să facă, dar această certitudine nu-i aducea nici o alinare. În schimb, era conștientă de suferința pe care-o provocase - de faptul că se purtase execrabil cu Laurence, că o dezamăgise pe maică-sa și o umilise pe Camilla. Și cum rămânea cu ea însăși? Fran cea dintotdeauna, contemplând o altă relație care se dusese de râpă. Iar de data asta purta și responsabilitatea pentru încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
menit să înăbușe creativitatea. Era adevărat, și-a spus Hugo, fixând profilul nemișcat al lui Alice, că aspectul megalomaniac nu era evident. Dar, indubitabil, tocmai din cauza asta femeia era și mai periculoasă. Desigur, la fel ca și soțul ei cel execrabil, tipa dădea senzația de stăpânire desăvârșită de sine, încredere în propria persoană și pricepere. Și-acum iat-o răsfoind - pentru numele lui Dumnezeu - Cum să te distrezi pregătind cea mai bună mâncare organică pentru copil. Hugo a fost cuprins de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
dormit într-un cămin de fete vreo două nopți iar la cantine intrau ca la ei acasă și toți îi întâmpinau veseli: - Au venit bucureștenii! În orice caz, Laur i-a impresionat cu mulțimea de cântece. Vocea nu conta, era execrabilă... noroc că aveau ceilalți. Au vizitat muzeele, bisericile și mânăstirea, teiul lui Eminescu, hotelurile din centru.. să știe orientativ cât costă o cameră. La Unirea hotelul turn din centru, nou pe acea vreme, în timp ce se învârteau pe acolo să se
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
de cuvânt al autorului. J.S. Bach a avut douăzeci de copii (i-au trăit doar nouă). Când s-a căsătorit, Anna Magdalena, soția sa, avea 20 de ani (1720), era și ea muzician. Comportamentul băieților lor față de mamă a fost execrabil. Au lăsat-o să moară în sărăcie. Lucian Blaga l-a protejat pe Mihai Beniuc, dar infamii nu iartă niciodată un gest generos. În anii triumfului său comunist, Beniuc l-a lovit pe Blaga cu o ingratitudine exemplară. În cultura
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
violența în școală: Jean-Paul Sartre. Era cu neputință să-l convingi de contrariu pe acest interlocutor, a cărui indignare era sinceră șidespre care oricine-și putea da seama că era vorba de lupta de o viață, cea Autorilor buni împotriva execrabilului existențialism! Eram în 2002, iar Sartre murise de aproape douăzeci de ani... Ce contează? Nu caut să demontez acest gen de convingere și chiar mă înduioșează zeloții unei asemenea credințe literare. Dimpotrivă, simt o indignare (firește, prea puțin științifică în
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
numirea sau plecarea unui director, de exemplu. Am revenit în nouă gimnazii unde lucrasem deja la prima aplicare a chestionarelor iar în unele în 1998 și 1999. Expunem doar un exemplu, al unui dintre gimnaziile care avea în 1995 rezultate execrabile, legate de un conflict deschis și dramatic al directorului cu adjunctul său, dar și cu consilierii de educație. Lipsa de comunicare era totală și-mi aduc aminte primele cuvinte auzite în grupul de profesori pe care încercam să-i încurajez
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
arătat nici un pic de dragoste. DOMNUL KOVACIC (Plângăreț): Jur că n-am vrut să-l omor. Nu aș fi vrut să fie ucis de mâna mea. Ar fi trebuit numai să-l bag în sperieți, pentru că și așa totul merge execrabil azi... DESIRÉE: Fă bine și îngroapă stârvul micului meu hamster sub tufișul de trandafiri din grădina de legume și pe urmă încropește din câteva pietre o cruciuliță, ca să nu fie săpat mormântul la toamnă. Ascultă ce-ți spun, papa! (Domnul
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]