767 matches
-
contemporanii scriitorului, ca și a urmașilor lui, s-ar rezuma în capacitatea cu care acesta și-a devansat epoca, el întruchipând la superlativ tipul de om din cultura românească racordat la cele mai exigente standarde europene. Totodată, consecvent demersului său exegetic, criticul îl plasează pe Eminescu în contemporaneitatea noastră, polemizând eficient cu detractorii săi și anihilându-le elucubrațiile. Despre naționalismul, antisemitismul și antidemocratismul poetului și ziaristului, atacurile de astăzi înseamnă a doua sacrificare a genialului creator care, în deplina cunoaștere a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Eminescologia. Abandonând tonul polemic, Theodor Codreanu ia în discuție majoritatea exegezelor (începând cu cea călinesciană) care, de-a lungul timpului, au adus într-adevăr un punct de vedere nou, esențial în mai buna cunoaștere a poetului-arheu. Autorul constată o maturitate exegetică, avându-i printre exponenți (de fapt: adevărați piloni) pe Edgar Papu, Zoe Dumitrescu-Bușulenga, D. Vatamaniuc, Petru Creția, George Munteanu, Zvetlana Paleologu-Matta, Ioana Em. Petrescu și Mihai Cimpoi. Desigur, sunt vehiculate și alte nume de cercetători autohtoni, după cum trimiteri la exegeții
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
2002, o lucrare prodigioasă, doctorală, un monument de admirație și pietate, cum nu mai are nici un alt poet român în afara lui Eminescu. Domnul Theodor Codreanu a pus, cum se zice, în această monografie cap la cap toată informația documentară și exegetică existentă despre un poet nu prea spectaculos, dar iubit ca puțini alții, un poet care a devenit un "fenomen" și încă expansiv în conștiința publică. În 1970, în interviul dat lui Adrian Păunescu (și citat și în volum), Mircea Eliade
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
unei cărți care depășește limitele noționale ale monografiei Bacovia, propunându-și (reușind, fără îndoială) să aducă noutăți asupra personalității poetice și asupra mecanismelor creației, altfel spus, comprehensiune eliberată de prejudecăți de interpretare în ceea ce îl privește pe George Bacovia. Lucrarea exegetică se întitulează Complexul bacovian (Junimea, Iași, 2002) și se remarcă prin echilibru, consecință a rigorii argumentative și acribiei documentaristului. Complexul bacovian este cartea care ajunge la soluționarea tendințelor contrarii una alteia și amândouă spiritului bacovian: minimalizare, pe de o parte
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
George Munteanu asimila simplitatea artei bacoviene cu simplitatea "cenușăresei din poveste" (...) acest "complex al Cenușăresei", de care suferă, în definitiv, postmodernitatea poeziei banalului, a cenușiului marginalizant." La Bacovia, "caseta de plumb închide în ea aurul alchimic". Primul capitol al studiului exegetic Complexul bacovian operează periodizarea, cu analiza tendințelor, receptării critice a lui George Bacovia. Destinul autorului a stat sub semnul diagnosticelor ismelor, de care nici astăzi nu s-a eliberat de tot: "Înțelegem că eticheta simbolistă a constituit principalul obstacol în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
și mai plină de urmări este marea creație însăși. Ea surprinde prin noutatea ei, reface concepția despre lume și implicit judecă literatura veche." Dacă este așa, Theodor Codreanu favorizează opera bacoviană să-și valorizeze "complexul". Revenind la periodizare, autorul studiului exegetic propune patru etape: 1921, 1946, 1960 sunt ani ai trecerii de la o perioadă la alta: Ucenicia Cenușăresei, Consacrarea, Intermezzo în proletcultism, Spre apogeu. "Mai productive și mai utile sunt alte câteva direcții ale criticii bacoviene: investigația psihocritică și bachelardiană, tematismul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
de profunzimea existențială și "cultura sentimentului" toate aceste dimensiuni fundamentale ale mitopo(i)eticii vierene erau descoperite simpatetic, printr-o vibrare a colegilor letoni, lituanieni, ucraineni, georgieni, ruși în temeiul unei solidarități intelectuale și literare. Theodor Codreanu face un periplu exegetic destul de lung, urmărind în oglinzi paralele ce au scris alți critici spre a determina propriile obiective ale analizei spre a-și găsi astfel "declicul" hermeneutic, cheia deschizătoare a căilor de acces, spre a polemiza din mers și a contura în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
culturale reputate ale literaturii, esteticii, filosofiei, mitologiei, criticii structuraliste, arhetipale, tematiste, psihanalitice. Această familiaritate atitudinală se poate explica în mai multe feluri. Siguranța tonului, dezinvoltura, bravada, fandarea critică, fronda polemică sunt date neîndoielnic de asumarea competentă și pertinentă a prerogativelor exegetice, susținute de lecturi temeinice, meticuloase, îndelungi, în complementaritate cu însușirea limbajului critic, stăpânirea conceptelor-cheie și remarcabile însușiri analitico-sintetice. Se prea poate ca acest subtil "complex de superioritate" să mascheze inconștient un "complex de inferioritate", generat de condiția specială a criticului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
poftă maculării, a contestației oarbe ne obligă să le formulăm. Fiindcă aceste ieșiri vitriolante, într-o epocă de rupere a zăgazurilor, în plină fermentație postrevoluționară nu l-au ocolit nici pe Eminescu. Nu e vorba, firește, de a vida spațiul exegetic eminescian de o discuție critică; respingem și noi uniformitatea de reacție și credem că idolatria nu face casă bună cu discursul exegetic. Bineînțeles, nu de sanctificare și imobilism avem nevoie. Dar, observăm cu regret, demitizarea funcționează și ea ca un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
plină fermentație postrevoluționară nu l-au ocolit nici pe Eminescu. Nu e vorba, firește, de a vida spațiul exegetic eminescian de o discuție critică; respingem și noi uniformitatea de reacție și credem că idolatria nu face casă bună cu discursul exegetic. Bineînțeles, nu de sanctificare și imobilism avem nevoie. Dar, observăm cu regret, demitizarea funcționează și ea ca un nou mit. Din fericire, posteritatea eminesciană e vie, expansivă și controversele iscate (benefice, negreșit) și asigură o longevitate străină de supraviețuirea muzeală
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
suntem tentați să credem o carte "din viitor". Altminteri n-am putea explica dezinteresul pentru acest, cu adevărat provocator, titlu. Știm însă că Theodor Codreanu nu e pe placul elitiștilor dâmbovițeni. Cărțile sale, masive, riguros articulate, merg în altă direcție exegetică. Dar criticul (care e și prozator; să amintim, în treacăt, că debuta, în 1981, tot la editura ieșeană mai sus pomenită, cu romanul Marele zid) își vede de treabă. Cuprins de frenezie editorială, acest maratonist al lecturilor (cum spuneam), trăitor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
dintre "logodnicele stelare" ale poetului național" (după o vorbă a lui Paul Anghel), iscând la București, cu ani în urmă, o furtună în eminescologie, mirată apoi ca trăitoare în spațiul helvet de ciudățeniile și alergiile elitiștilor noștri, își continuă preocupările exegetice de impresionantă consistență ontologică. După popasul în "luminișul cristalului", urmează, după câte știm, un studiu consacrat unui Eminescu dincolo de Heidegger, plombat în orizont platonician. Așadar, o grilă inedită de lectură, referințe înalte și o metabolizare a temei Într-un context
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
reputate ale literaturii, esteticii, filozofiei, mitologiei, criticii structuraliste, arhetipale, tematiste, psihanalitice", că "familiaritatea atitudinală" a lui se sprijină pe "siguranța tonului, dezinvoltura, bravada, fandarea critică, fronda polemică", adică tocmai acele calități dobândite atât prin "asumare competentă și pertinentă a prerogativelor exegetice, susținute de lecturi temeinice, meticuloase, îndelungi, în complementaritate cu însușirea limbajului critic", cât și prin "stăpânirea conceptelor-cheie", totul dublat de remarcabilele sale "însușiri analitico-sintetice". Ei bine, această imagine a criticului, eminescologului și eseistului de excepție care este Th. Codreanu s-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
deși dezinvolt și bine informat."; "6858. Studiul lui Sartre despre Baudelaire este un exemplu strălucit de acaparare abuzivă a unui stil de către alt stil."; "9210. O probă obligatorie pentru orice politician român: să cunoască în adâncime publicistica lui Eminescu." Inserările exegetice cuprind suite de "numere" ori pagini succesive când e vorba despre operele scriitorilor Rimbaud, Proust, Dostoievski, Franz Kafka, Jorge Luis Borges, Bachelard, Roland Barthes, de ex. Adevărate eseuri, care pot constitui substanța unor materiale independente sunt acelea despre nebunie, libertate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
consacrase două studii monografice: Creația lui Victor Teleucă în școală (1985) și Ecuația poetică a înaltului (1986). Totuși, creația poetului și publicistului de mare rafinament lingvo-stilistic, totodată adânc și original gânditor filozofic, deocamdată n-a fost trecută printr-o sită exegetică pe potriva amplorii și valorii ei. O încercare în acest sens a fost făcută în cadrul manifestărilor prilejuite de cei 80 de ani din ziua nașterii scriitorului, la începutul lui 2012: colegul Theodor Codreanu de la Huși, un adevărat împătimit de poezie și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
dedicat primul un tulburător poem limbii noastre. Tot el a fost primul poet căruia cenzura i-a spintecat o carte, omițându-se din ea (poemul) Ciocârlii basarabene" (p. 30). Cartea lui Theodor Codreanu are merite neîndoielnice și sub aspect propriu-zis exegetic. Deși cultivă din abundență citatul din alți cercetători, opiniile și concluziile confratelui hușean sunt juste și bine, copios chiar, argumentate. Nouă personal ni se par cu adevărat profunde eseurile Destinul limbii române (cu istoria poeziei O altă limbă mai frumoasă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
care totuși "nu-l recomandă nicidecum pe Victor Teleucă în postura fabricatorului de texte postmoderniste", deoarece textele lui Victor Teleucă au ieșit dintr-o "stare halucinantă" (p. 258-259). Am evidențiat câteva particularități definitorii ale creației lui Victor Teleucă în viziunea exegetică a lui Theodor Codreanu, a căror înțelegere ne poate apropia mult de miezul autentic al operelor scriitorului, chiar dacă lectura cărții În oglinzile lui Victor Teleucă nu ne dă impresia că am avea în față o exegeză în sens clasic, tradițional
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
poet și un filosof remarcabil. Temeinic întocmită, această carte semnată de unul dintre cei mai cunoscuți și mai apreciați critici literari contemporani, Theodor Codreanu, începe, cum era și firesc, cu un Tabel cronologic, continuând cu: Omul Victor Teleucă, Câteva incursiuni exegetice, Destinul limbii române, Victor Teleucă și Eminescu. Criticul Victor Teleucă ce se ocupă, printre altele, de Ion Creangă, Lucian Blaga, Nichita Stănescu, Nicolai Costenco, Grigore Vieru, Serafim Saka și alți scriitori din acest areal. Mai scrie Theodor Codreanu, în această
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
dată „găsim în limbajul sau înțelept și natural, savant și înfrumusețat, o simplitate nobilă și delicată”{\cîte 41}. Sfanțul Vasile se deosebește de marii săi contemporani prin aceea că nu a scris comentarii științifice despre cărțile Sfintei Scripturi. Abilitatea să exegetica este evidentă în numeroasele omilii, în care a folosit artificiile retoricii antice. A utilizat generos instrumentele celei de a doua Sofistici, ale metaforei, comparației, ecfrazei, ale figurilor de stil și paralelismelor gorgianice, după obiceiul timpurilor, dar a fost mai rezervat
Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/166_a_478]
-
asta, pentru că opera shakesperiană reprezintă o sinteză a tuturor problemelor de natură intelectuală, care au frământat gândirea umană încă de la origini, cu un accent special pe formele cunoașterii. Alături de Platon și, dintr-o altă perspectivă, Biblia, Shakespeare este un moment exegetic, reușind să inducă cititorului o stare imprescriptibilă de aglomerare a contradicțiilor. Dramaturgul englez surprinde ca nimeni altul jocul antinomiilor prin ceea ce Camil Petrescu numește, cu o metaforă, "fiorul de vierme în trandafir", iar Binele, obsesia dilematică dintotdeauna a omenirii, rămâne
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
Voci" critice mult mai avizate (G. Călinescu, Tudor Vianu, Al. George, Al. Paleologu, N. Manolescu) s-au pronunțat pe marginea acestei problematici. Cât despre Proust, mai ales în a doua jumătate a secolului XX, s-a remarcat o adevărată inflație exegetică. Mihai Zamfir, pe baza unui studiu statistic, constată cu stupoare că în perioada 1930-1970, despre autorul francez s-a scris mai mult decât despre Balzac, Stendhal și Tolstoi, considerați împreună, în ultimii 150 de ani.456 O a doua rezultantă
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
Cui ie frică de Emil Cioran?tc "Cui i‑e fric\ de Emil Cioran ?" Mai mult decât orice altă încercare exegetică, o carte despre Cioran riscă să nu depășească limitele discursului tautologic. Oricum s-ar structura, scrisul Ă este convingerea lui Cioran însuși Ă nu are decât un singur obiect: autorul însuși. O lume de explorat și de întemeiat. O identitate
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
de către predecesorii săi. Pentru a șterge această imagine, Eminescu organizează conferințele cu o deosebită seriozitate: „prelegeri asupra metodei de-a propune diferite obiecte, ținute de pedagogi practici recunoscuți de la școalele din Iași”, demonstrații „ținute de învățătorii rurali înșiși”, precum și „convorbiri exegetice” asupra metodologiei. Constatând lipsuri serioase în pregătirea didactico-metodică a învățătorilor, propune - cu simț practic - schimbarea datei conferințelor, pentru a se putea beneficia de prezența în Iași a profesorilor școlilor secundare, „a căror metodă ar putea servi de model învățătorilor rurali
[Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
vie n-o pricep”, revizorul organizează altfel decât până atunci această acțiune de perfecționare: a) „prelegeri asupra metodei de-a propune diferite obiecte, ținute de pedagogi practici-recunoscuți de la școalele din Iași”; b) expuneri „ținute de învățătorii rurali înșiși”; c) „convorbiri exegetice asupra metodologiei”. Un program variat, punând în valoare forțele existente în rândurile învățătorilor, solicitându-le participare, angajarea activă în propria formare. Astfel se organizează - și ca principiu, și ca metodologie - un program de formare chiar și în timpul nostru, după un
[Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
Într-o singurătate prudentă, pentru a nu le provoca celorlalți necazuri. Cealaltă impresie pe care o am este că ceea ce se Întâmplă aici, mai ales În perioada 1962-1964, este căderea În gol a unei culturi foarte vechi. Mi se pare, exegetic și uman, o perioadă fascinantă. Ce se Întâmplă? Oamenii aceștia sunt Închiși În 1947-1948, dispun de o cultură interbelică foarte bine sedimentată, iar În momentul În care ies din Închisori se trezesc În mijlocul unor abecedare de alt tip, se trezesc
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]