458 matches
-
într-o lume justă și bine strujită, când o posacă de la masa de alături îți admiră inelele afgane și daghestaneze, asta n-ar trebui să însemne decât că urmărește să iasă din posăceală. Așa că tu scoți inelele și i le exhibi și-i spui că într-un eon apus ai băut cu comandantul Massoud, care semăna cu un Che Guevara musulman, scria versuri Îproaste, dar făcuse liceul francez din Kabul) și se antrena trăgând cu kalașnikovul în pisici când nu avea
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
înșiși într-o manieră pozitivă și să-și controleze imaginea socială tot în direcția unei percepții favorabile". Goffman a numit această viziune dramaturgică. El a studiat structuri sociale concrete (domestice, industriale, comerciale etc.), urmărind explicitarea modului în care individul își exhibă propriul eu, acțiunile sale în fața celorlalți în relațiile de muncă, modul în care dirijează și controlează impresiile pe care alții și le fac despre el. Concluzia lui Goffman este că viața socială, activitățile individuale și comunicarea organizațională nu se produc
Brandingul de angajator by Mihaela Alexandra Ionescu [Corola-publishinghouse/Administrative/900_a_2408]
-
o anumită carență care ține de Ťprofesiať mea, nu simt în fapt că am pierdut ceva. Pasiunea pură care mă purta către Ťa știť un autor sau altul s-a stins de mult". Și ca să nu persiste nici un dubiu, își exhibă dezabuzarea precum o pierdere a apetitului pentru hrană: "Dezabuzarea. De fapt, e ca și cum îți pierzi pofta de mîncare culturală: nici un fel nu te mai atrage, nici o carte nu-ți provoacă apetit cerebral". Să fie aceasta o stare generală, vagă, o
Pe marginea unui jurnal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9772_a_11097]
-
închinate de Tristan Tzara compozitorului francez, teoretician al "Grupului celor șase"; Cornel }ăranu (Tu reviendras I, Cloches sans raison, Cheminées, Partie sans fin și Tu reviendras II pentru voce și pian) își etalează încă o dată afinitățile cu genul liedului ce exhibă acele sensibilități micronice dintre sunete și foneme, dar și subtilitățile formale, macrocosmice de la nivelul profilului unui text poetic și arhitecturii sonore aferentă; Vasile Spătărelu (La mort de Guillaume Apollinaire pentru bariton și pian) fructifică în special conotațiile metaforei abrupte, colțuroase
Muzici pentru Tristan Tzara by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9340_a_10665]
-
cu bastoane subțiri de bambus, rasă-n cap și sugrumată într-un smoking verde -, o nebunie de lungancă!; învîrtea la glezna mîinii brățări de jad și coriandru, degetele ei lungi-prelungi îmbujorau ditamai inelele de-atîta anatomie divină și păgînă totodată; uneori exhiba fustalane grele, zglobii, negre, hachițoase: o duioșie comică se instalase în preajma sufletului ei copilin, nesfîrșit de crud și tandru; era însăși Fiica generalului!)... Cînd a auzit că o iubesc, a început să rîdă măreț, în hohote zdrobitoare, cu spume, cu
Emil Brumaru:"Aș citi trei sute de ani... Iubesc cărțile ca pe femei" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9336_a_10661]
-
învârte asemeni unui clown de iarmaroc scăpat de sub control, iar figurile hidoase pe care le percepem din goana bezmetică a evenimentelor au hidoșenia monștrilor care până acum stăteau în spatele gratiilor protectoare, iar astăzi au ajuns, cu biciul în mână și exhibându-și urâțenia, să preia conducerea lumii.
Adam Michnik și maladiile lumii contemporane by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9464_a_10789]
-
Temperamental musonic, orașul se dizolvă în ploaie, străbătut de luminescențele reclamelor japoneze, de unde și impresia spectrală a unor enclavate Chinatowns, a unor lumi siderale în interstițiile căreia se strecoară fluidă muzica lui Vangelis. Clădirile sunt imense, cum te și aștepți, exhibînd un baroc tumultos în amestec cu o eleganță Art-nouveau, totul atins de decrepitudine. Duelul dintre Deckard și Batty se desfășoară în atmosfera crepsculară, vetustă a unor interioare somptuare, cum am văzut la Sankt Petersburg, apartamente cu ceva de corabie înecată
Când androizii visează oi electrice by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9478_a_10803]
-
lume, între derizoriu și sublim, un continuu flux de impulsuri, îngerul dă lecții de zbor preopinentei, primind în schimb "mere și umor" - ca pentru echilibru. Un refuz al patetismului, dintr-o profundă pudoare - dar mascată - a unui eu ce se exhibă, aparent cu dezinvoltură, dacă nu chiar cu voluptate, pare a fi formula lirică a Ilenei Roman. Dar nu e numai atât, chiar când nu am lua în calcul insulele de nudă, ingenuă sensibilitate, ieșind din hora imaginilor: Iar noi ne-
Aventurile stilului by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9605_a_10930]
-
unii să devii bogat, pentru alții să devii vedetă. Este accepția populară a împlinirii, sau accepția sălbatică a împlinirii, după care suntem clasați, distribuiți în funcții, căpătuiți ... Pentru mentalitatea sălbatică (generală azi) vedetele sunt mai grăitoare decât modelele. Vedetele sunt exhibate de masmedia, sunt mașini de făcut bani. Vedetismul se extinde, de la artiști la politicieni, până la clerici ... Am văzut un cleric care, foarte roditor în asceza lui, a fost împins ușurel pe panta vedetismului și a fost transformat într-o mașină
Vasile Andru "Vedetele sunt mașini de făcut bani" by Angela Baciu-Moise () [Corola-journal/Journalistic/9730_a_11055]
-
de timid autor de provincie care nu pregetă să ofere în "Dileme" o carte a unei chelnerițe, gest suficient pentru a fi convocat de un anchetator stagiar; crezând că are în mână cazul secolului, respectivul nu face decât să-și exhibe suficiența și cinismul, setea maladivă de parvenire într-un rol de autoevaluare megalomană. Fusese, la rândul său, victima unei glume sinistre a șefilor, și într-un acces de conștiință reziduală, se gândește să-și dea demisia. în postură de "magician
Fețele naratorului by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/9757_a_11082]
-
duse totuși până la o limită a răbdării umane. În urma acestei compuneri indigeste a vieții postdecembriste, menită în închipuirea noastră să ridice vălul misterului acestui „El Dorado” mioritic, în care guvernele au jucat barbunca privatizării, nu-mi mai rămâne decât să exhibez și eu primele versuri ale imnului național: „Deșteaptă-te, române, / Din somnul cel de moarte” clinică! * Grădina casei noastre era mărginită, în preajma gardurilor, de tufe de coacăze îpăltinei), având fructe sferice micuțe, dispuse în ciorchini roșii sau negri la coacere
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
Bolșoi & Kirov... Alexandru Arșinel e un actor intens mediatizat. De decenii apare la tv, singur sau alături de infatigabila Stela, jucînd Încornorați, femei grase, senili slabi, cîntînd și povestind ce greu e să fii director la Revistă. De o vreme Își exhibă și hobby-ul gastronomic. Pe micul ecran, ori În reviste. La mai mare, Sandule! Numai că-ntr-o publicație cam de scandal, comicosul comite o afirmație scandaloasă :” În blocul celebru de pe strada Piața Amzei nr. 1, unde s-a născut
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
că posedează birou și mașină cu aer condiționat. Însă firește, când șofau nu dădeau drumul la climatizare, făcând economie la benzină, și sudoarea șiroia pe ei, câștigând net pariul cu deodorantele. Fetele n-aveau gel în păr, în schimb își exhibau o arie cât mai mare din celulita de pe coapse. În rest, erau de aceeași calitate cu populația masculină, taioarele fiind mai discret pătate la subraț. Băși se flendurea și el pe acolo numai ca să arate că, poftim!, e și 'mnealui
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Apocalipsei. El a descoperit corporalitatea ca artefact, fizionomia ca tehnică de agregare, lemnul inform, asemenea cărnii împietrite de mumie, ca substanță constitutivă a acestei noi viziuni. Antropocentrismul de altădată, suveran și orgolios, apare acum ca o simplă construcție care-și exhibă simultan fragilitatea și drama. Mitul se surpă, întregul nu este decît o tehnică a acumulării, iar iluzia vieții o simplă complicitate cu privitorul. însă dincolo de pauperitatea materialelor și de suspendarea iluziilor, de asumarea fragmentului ca singură garanție în aspirația către
Sculptori de astăzi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9217_a_10542]
-
cel puțin la exterior, În comportament, nici o urmă. Era interiorizată și deloc vulgară. Își făcea ca un elev conștiincios ,,treaba,,, primea resemnată banii, după care strecura În buzunarul fustei, și ieșea În ,,decor,, să se ofere următorului client, dar nu exhibându-și calitățile, ci concentrată În sine ca și când ar fi așteptat un vehicol pe care se temea să nu-l piardă. Nu după mult timp, Ben și-a dat seama că s-a Îndrăgostit nebunește de făptura asta subțirică, lucru care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
aceeași tristețe Întipărită pe chip, În zona Gării de Nord, dar Ben, nu s-a mai apropiat de ea. O pândea noaptea, din mașină. Ea părea că nu-l vede. În fond cunoscuse mulți obsedați În meseria ei, care se masturbau, Își exhibau mădularul sau dădeau târcoale cu cine știe ce gânduri criminale. Erau momente când pânda era zadarnică și fata nu apărea sau se pierdea prin hățișul complicat al viciului. Pleca distrus, refuzând să accepte. O iubea și era conștient că, cel puțin pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
valul greu în mare, / Cum roada-n verdele brocard.“ (În treacăt fie spus, forma corectă este „brocart“.) Altă regulă pe care trebuie să o respecte autorii de versuri scrise la comandă este grandilocvența. Maria Dincă respectă și ea această regulă, exhibând ceea ce este - sau doar i se pare că este - monumental în istoria noastră și lansându-se în tirade răsunătoare, asemănătoare pe alocuri cu discursurile lui Cațavencu: „Trecem prin Burebista, prin Decebal, prin Glad, / Prin Mircea, prin Corvinul, prin Ștefan și
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
critic. Evită să cadă atât în capcana banalității, cât și în fascinația pentru erotism. E o carte din toate punctele de vedere remarcabilă. Alexandru Călinescu În loc de prolog În beletristica secolului al XX-lea, era la modă ca autorii să-și exhibe fără rețineri, ba chiar într-un act elegant de frondă, procedeele de producere a textului. Ne vedem constrânși să subliniem chiar de la început: cartea pe care o aveți în față și în privința căreia aveți, desigur, dubiile pe care le adăpostește
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
surprindere, că rătăciții au patalama și că sunt cumularzi (companiile aeriene au trecută, pe formularele de înscriere online, în plus față de binomul universal Herr/Frau, rubrica Doktor, adresată, în general, acelor intelectuali frustrați care nu pot trăi fără a-și exhiba orgoliul de hidră în orice ocazie). Desigur însă, toți respectă legea și chiar cel mai pompos Herr Doktor are un raport ancilar, de servitute absolută față de ea. Dar abia în Japonia aveam să descopăr limitele neverosimile ale iubirii față de dura
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
nu subzistă, nici un punct de sprijin fix pentru o cunoaștere solidă. Or, potrivit acelei științe galileene a naturii care avea să bulverseze modul de gândire al omului european și să facă din el ceea ce este, continuă să fie posibil a exhiba, dincolo de relativitatea aparențelor sale subiective, o ființă adevărată a lumii, o lume în sine. Și aceasta în ciuda faptului că, în cunoașterea lumii, facem abstracție tocmai de calitățile sensibile și, în general, de tot ceea ce este tributar subiectivității, pentru a nu
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
la ele și avea experiența lor. Această posibilitate de a se raporta la obiecte, de a se depăși către ele pentru a le atinge este, în fenomenologia husserliană, intenționalitatea, care definește fondul conștiinței înseși, puterea sa de a arăta și exhiba, adică fenomenalitatea însăși. Este cât se poate de remarcabil faptul că în filozofiile care au pretins a respinge conceptele de conștiință sau de subiectivitate (sau în gândirea antică, care nu utiliza încă aceste concepte), acționează în mod tainic aceleași presupoziții
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
îi joacă aceeași festă. Nici un interior: nimic care să fie viu, care să poată vorbi în nume propriu, în numele a ceea ce încearcă, în numele a ceea ce este. Doar "lucruri", doar moarte: în proeminența lumii și în dezvăluirea sa extatică nu se exhibă și nu se expune decât veșnicul înainte, veșnicul în afară obiectul. Astfel, jocul unei cunoașteri care scoate din joc nu doar lumea-vieții, ci și, mult mai grav, viața însăși, adică ceea ce suntem, se arată dintru început încărcat de consecințe. Dacă
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
revedea, verifica și constata oricât de des ar pofti: numerația unei formule de laborator. Însă această stăpânire a realității de care dispunem, această modalitate de a o constrânge, de a o determina să se dezgolească în fața noastră și să se exhibeze în ea însăși așa cum este ea, să spună ea însăși că datează din secolul al XI-lea, al XVII-lea sau al XIX-lea nu este doar cunoașterea noastră, ci o cunoaștere absolută, nu pentru că este desăvârșită, ci pentru că nu
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
raportare la o obiectivitate, în care singurul nostru comportament față de ființă, prin urmare, constă în a o aduce în această condiție care este și care trebuie să fie a sa: de a fi acolo în față și de a se exhiba în acest în față pentru a se dezvălui acolo în ființa sa proprie. Abordarea fizico-matematică determină ce percepem cu-adevărat din ființă și ce vrem de la ea, ce putem aștepta de la ea, ce este legitim să facem din ea. Ceea ce
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
fi această estetică științifică? Va avea ea mijloacele, lăsând deoparte orice impresie subiectivă și, astfel, orice discurs asupra și în jurul operei de artă, de a pune în evidență un corpus de cunoștințe riguroase, pozitive? Va consta proiectul său în a exhiba într-o prezentare obiectivă explicită ceea ce nu va putea fi recunoscut și stabilit în mod absolut cert decât în interiorul acestui mod de prezentare și prin el? În așa fel încât tot ceea ce va ține de această ajungere la aparență făcută
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]