460 matches
-
pe re?ele de cabluri, de o frumuse?e tulbur?toare (acoperi?ul dot?rilor parcului olimpic de la M�nchen, 1968-1972; arhitect: G. Behnisch). Oricare ar fi materialele utilizate, aceste construc?îi, roade ale unor tehnici elaborate la nivel �nalt, exhib? �ntr-o imagine, că s? zicem a?a, analitic?, �nc?peri ?i asambl?ri ale structurilor lor cu scopul de a exalta infailibilitatea tehnologic?, expresie absolut? a modernit??îi. Aceast? arhitectur? se construie?te astfel din figuri care �i s�nt
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
ce permite neîncrezătorului luxul de a refuza o tranzacție fie și numai bănuită de intenții dubioase; a-și cultiva cele mai vagi bănuieli sporindu-le, a le trata cu toată seriozitatea traducându-le în decizii, înseamnă pentru el a-și exhiba somptuar tezaurul fără fund al negației. A refuza ca un nabab ce stă pe o grămadă de aur dătător de nepăsare... Asta da, domnie! În direcția ei, cel numit Rică (de la "Spărgerică") se lăsa deseori furat de visare. Numai că
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
imaginilor; în cazul lui, atracția suferise o reversiune, devenind respingere. Nu stranietatea temei fusese percepută ca familiară, ci familiarul își dezvelise dintr-o dată chipu-i hâd, rânjind la el extraterestru de străin, și cu atât mai hâd cu cât fusese exhibat ca adevăr al operei de artă. Arăta ca lupul echipat perfid cu boneta și ochelarii bunicii din povestea Scufiței Roșii. Pe Rică, prea marea intimitate cu suferința umană îl împiedicase să se lase pleoștit de sentiment, cumva imunizându-l, fortificându
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
de jos, după modelul clepsidrelor egiptene, prin răsturnare ar fi putut obține o mișcare prelungită, aproape continuă. Numai de-ar fi rămas strălucirea neafectată de trecerea prin strâmtoarea dintre cavități... Dacă în cea de jos ar fi ajuns pe dos, exhibându-și, adică, reversul hâd, ca Ianus? Nu găsise încă soluția, dar ideea reanimării prin lucrarea vidului înrămat artistic asupra văzului îl ispitea statornic. Auzind de mâini care redau viața cu vârf și-ndesat, regina tresări ca mușcată de-un șarpe
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
aici "fatalitatea" (personificată de vocea "prezicătorului" Ciprian), afirmată deopotrivă ca principiu coercitiv și catalizator al energiilor sufletești 196. Apoi, cum "individualistul" Andrei se confruntă cu imperativul etic al comunității (ilustrat de niște personaje vag particularizate, de o instinctualitate frustă, "animalică", exhibată în practica discursivă), e de așteptat ca intriga să dezvolte povestea unei "convertiri" (de la suferință la bucurie, de la moarte la viață), ca în orice tragedie. În fapt, "legea" căreia se vede constrâns să i se supună acum tânărul intelectual înclinat
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
Sara, fiica lui Raguel din Acbatana. Manualul... consemnează scrupulos manevrele grație cărora viața e manipulată în așa fel încât să capete o respectabilă aparență livrescă. Atitudinea față de acest tip de modelare - pe care tot autorul o sugerează personajelor - rămâne ambiguă. Exhibată pe de o parte, este compromisă pe de alta. De undeva, din culise, autorul se amuză pe seama personajului său, care se chinuiește cum poate ca totul să arate „ca la carte”. Spre deosebire de romane, unde anumite certitudini ale realului sunt măcar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285200_a_286529]
-
caracteristic de obișnuințele vorbitorilor, ea trebuie să se exprime ca lege de fier în operele pe care le generează. A vorbi și a face literatură trebuie să fie două activități solidare, conținute într-un singur gest. De aceea, dacă retorica exhibă procedeul, geniul limbii îl va camufla: a produce literatura pe baza practicilor comune ale limbajului înseamnă să constați emergența operei în sânul unei realități fără structuri specializate pentru literatură. Să descoperi figuri "ca din greșeală", acesta e idealul poeticii geniale
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
cum ar fi rușinea, umilința, singurătatea. Ce nu face omul ca să devină vizibil? Din urât, dă să devină interesant. Acceptă ca un alt student, beat ca și el, să-i tatueze pe capul tuns chilug un tatuaj blasfemiator. În loc să-și exhibe urâțenia accentuată de nefericitul desen, și-o ascunde mai rușinat, sub căciulă. Dar ea iese la lumină atunci când, sub artileria grea a unei mame ce s-ar îngriji chipurile de sănătatea spirituală a fiului său, i se smulge promisiunea (jurământul
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
Obiectivitatea e norma fundamentală ce condiționează organizarea comunitară a muncii științifice. Prin construc-ție, știința își propune să fie în corespondență strictă cu realul. O corespondență ce se testează prin confruntarea teoriilor cu faptele elementare pe care știința poate să le exhibe, oricare ar fi instrumentul epistemologic al testului: validarea, verificarea, coroborarea, refutarea ș.a.). Această opoziție radicală între bazele discursurilor explică modurile divergente de evoluție a filosofiei și a științei. Filosofia este irigată de sisteme filosofice diferite, ce pot coexista, deoarece evaluarea
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
lor familiar, cu trăsături di-ficil de cernut se impune ca rezultatul global și difuz al filiației lor comune. Primul principiu din care derivă ansamblul principiilor constitutive ale unei aceleiași ideologii ar fi deci o presupoziție ontologică. Fără riscuri, pot fi exhibate trei presupoziții ontologice, fiecare guvernînd trei clase de ideologii ale modernității: "liberalismul individualist", "socialismul camarad" și încă o cla-să, mai slab reperată, și anume "umanismul personal", a cărei existență este sugerată de tentativele reiterate de a scăpa primelor două. Din
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
că ele nu povestesc, nu descriu, nu rostesc vreo sentință și nici nu vor să convingă de ceva. Iată un prim sens al acestor poeme aride, concise, austere: mărturisirea implicită a unei atitudini rezervate, reținute, parcimonioase. Sobrietate care refuză să exhibe, să-și declare, să-și mărturisească zgomotos simțirea. Ce spune totuși textul? El numește, cît mai concis, două lucruri și, În felul acesta, le evocă În fața ochilor noștri. În puritatea lor, fără zorzoane metaforice, fără să chocheteze cu vreo intruziune
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
pescarului doar deznădejde Simona Dobrescu Despre ce vorbesc totuși cele două pome? Ele nu vorbesc. Cel puțin nu În felul În care sîntem obișnuiți s-o facem: descriind ceva, povestind o Întîmplare, convingînd pe cineva de ceva. Sau măcar exultînd, exhibînd frumusețea vreunor șiraguri de mărgele verbale, exaltînd ceva, bucurîndu ne sau Întristîndu-ne. Despre toate acestea, ele tac. Cuvintele conturează doar, cu o anume acribie aproape chirurgicală, numindu-le foarte lapidar, cîteva imagini: "aurul" (frunzarul galben al toamnei), palma În care
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
structura și a descifra sensul omisiunilor, acesta se remarcă mai curînd printr-un fel de onestitate a dezvoltării gradate dar ferme a Înțelesului. Și asta nu pentru că ar fi un poem simplist indiscret, declarativ, patetic. Din contra, emoția nu este exhibată În niciun fel, iar sugestia pe care articularea lui o degajă și o conturează treptat este cum nu se poate mai bine strunită. Primul vers, gătită de drum, desface generos un evantai larg de posibilități. GÎndul explorează mai curînd variantele
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
case te-ar face să crezi că Iașul găzduiește o serie Întreagă de suverani; sunt steaguri franceze, belgiene, bulgare, germane și... române. Vremea aerisirii covoarelor a venit Înainte de sâmbăta Paștelui: gospodinele le-au atârnat pe balcoane. E provincia care-și exhibă toată zestrea. Atât poate da, atât dă...” . Tonul adoptat de presa locală și mai ales de cea de opoziție a Îmbinat, de altfel, evocarea elogioasă a trecutului urbei și a personalității lui Carol cu critica autorităților centrale și locale, care
Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by I. NISTOR () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1283]
-
Nouă, care nota: „S-a știut de mai multe luni despre aceste festivități. De ce nu s-au făcut pregătirile pe Încetul și cu mai multă priveghere pentru gustul artistic al decorațiunilor de pe stradă!” Patimile și intrigile politice curente au fost exhibate și cu prilejul vizitei regale, conservatorii Încercând să minimalizeze contribuția liberalilor la pregătirea evenimentului și să se prezinte ca elementul de ordine, pe care Carol se putea baza și care oferea garanția unui climat stabil. Opinia nota În acest sens
Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by I. NISTOR () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1283]
-
între Encolpius și Circe, nouă referință parodică la încercatul Ulise. Iar dacă povestea uită de inocență în favoarea păcălelilor și chiar a imoralității, Petronius introduce în schimb un nou mod de afirmare identitară: prin sinceritatea maximă a protagonistului, pus să-și exhibe temerile în postura de narator. Căci, dacă în epopee lucrurile aveau o finalitate dinainte hotărâtă și resimțită ca atare de cititor, aici orizontul de așteptare este solicitat la maxim. Apoi, schema aventuroasă a tipului de narație amintit este ea însăși
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
receptării. În fond, romanul parodic, așa cum l-am analizat pornind de la forma antică și până la cea mai apropiată contemporaneității, adică postmodernă, se afirmă întâi drept un depozitar al conținuturilor precedente, modest sau arogant "explorator" prin textele altora. Abia apoi își exhibă cu luciditate caracterul convențional, artificialitatea. În majoritatea cazurilor avute în discuție, se observă limpede cum romancierii caută să-și precizeze modelul (modelele) pentru a-și etala ulterior distanțarea față de el (ele). Iată de ce orice încercare de definire a parodiei romanești
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
conclusion, le roman parodique, analysé à partir de la forme antique jusqu'à la plus proche de la contemporanéité, c'est-à-dire postmoderne, s'affirme premièrement comme un dépositaire des précédants contenus, modeste ou arrogant "explorateur" parmi les textes des autres. Après, elle exhibe avec lucidité le caractère conventionnel, l'artificialité. Dans la plupart des cas analysés, l'on observe clairement la manière dont les romanciers essaient de préciser leur modèle (leurs modèles) pour étaler ultérieurement la distance envers lui (envers eux). En fait
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
Roșie” și „Lenin”. 6. Revoluția Culturală chineză a fost unul din momentele cele mai intense ale cultului personalității în mișcarea comunistă. Aici, în cursul unui miting de la Beijing, în aprilie 1967, zeci de mii de soldați și de gărzi roșii exhibă Mica cărticică roșie a gândirii „Mao Tzedun”. =TEROAREA= 7. Comunismul chinez a fost deosebit de violent , și victimele lui se numără cu zecile de milioane. Aici este vorba de Wang Shouxin, secretară de partid în timpul Revoluției Culturale arestată în 1979 pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
obligată să retracteze declarații, să anuleze decrete prost întocmite și ordine românofobe - prin hățișurile legislației naționale și europene, cum au făcut-o comuniștii în acest prim an scurs de la alegeri. O altă caracteristică a comuniștilor basarabeni este antiintelectualismul lor afișat, exhibat cu o lipsă de complexe greu de imaginat pentru epoca în care trăim. Ești insultat zilnic, oră de oră, ca intelectual și ca persoană obișnuită să gândească, de felul în care guvernanții actuali vorbesc și încearcă, fără succes, să emită
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
prezenți la discuții. De la 1989 încoace, după atâtea întâlniri dintre scriitorii din România și Basarabia, este oarecum cunoscut modul de gândire care predomină în cele două instituții scriitoricești. Regretul cel mare este că, și de data aceasta, partea basarabeană a exhibat, fără pic de jenă, conflictul dintre generații. Un conflict vulgar alimentat de multiple și psihanalizabile complexe în plan etic, cultural, biologic etc., care se citesc ușor în reacții și în felul de a formula acuzații. Deloc literară, această dispută dintre
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
și alte tipuri de lansări de carte, pe care nici spațiul, nici cunoștințele mele limitate în domeniu nu îmi permit să le prezint aici. Cele invocate sunt reprezentative pentru acest gen de manifestări culturale, în cadrul cărora, după opinia mea, se exhibă - în toată splendoarea - lipsa de respect față de carte și, în ultimă instanță, față de public (firește, în măsura în care acesta are sentimentul imposturii la care asistă). Inadecvarea la subiect, lipsa de măsură, vulgaritatea și frivolitatea discursurilor, entuziasmul general, absența totală a spiritului critic
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
Vartic. Alături de Ion Mureșan, Aurel Pantea, Ioan Moldovan și George Vulturescu, P. ilustrează ramura ardeleană a generației ’80, promovând o poezie de filiație expresionistă, deschisă în egală măsură către transcendența numinosului și către visceral, amplificând angoasa la cote paroxistice și exhibând trăirea imediată până în pragul disoluției sinelui. Ca și în cazul poeților congeneri, lirica sa nu cunoaște mutații spectaculoase, ci doar modulații discrete, provenite din expandarea ori comprimarea unor nuclee semantice care păreau amorțite în latențele imaginarului. Oarecum similară e și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288793_a_290122]
-
245. Chiar luând în serios avertismentul necesității încadrării socio-istorice a analizei lui Mannheim, consider că e interesantă relaționarea emergenței mentalității utopice de grupurile sociale. Ca formă a imaginarului social, utopia contează și își manifestă influența atunci când are impact asupra comportamentul exhibat de anumite grupuri sociale. Acest comportament se opune ordinii existente, reprezentate de ideologie. În măsura în care se realizează prin influența exercitată asupra prezentului, utopia înlocuiește ideologia. Revenind însă la apariția utopiei în plan social, Mannheim notează că aceasta se poate datora și
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
totalitarismului utopia nu se raportează decât negativ la structurile ordinii prezente, insistând pe o proiectare rațională a unui viitor mai bun. Pentru a schimba prezentul, pe care-l denunță critic-negativ, utopia legitimează viitorul. În sensul de critică a ideologiei, utopia exhibă propensiunea spre predicții asupra consecințelor cărora dacă e să le raportăm chiar și la prezentul imperfect nu avem control, în sensul controlului pe care omul de știință, spre exemplu, îl are asupra unui experiment desfășurat în laborator. Fie și asumând
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]