262 matches
-
au înțeles nici acum că Dumnezeu este mai departe de oameni decât oamenii de el"36. Pascal, ca și Cioran, vede un Dumnezeu cu gând de răzbunare pe ființele care i-au nesocotit porunca și care l-au obligat la exilarea acestora din rai. Ca si cum nu s-ar fi mulțumit cu această pedeapsă, Dumnezeu le da oamenilor una și mai grea, moartea, în care Cioran vede încă o probă de "batjocură" divină: Nu vedem noi că Dumnezeu urăște și disprețuiește în
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
sufletului deveniră, pentru Sfântul Ioan, scopul principal al vieții sale; în fapt, au fost transmise urmașilor mai mult de 700 de predici autentice, rod al celor 12 ani de misiune în Antiohia și al celor 6 ani de episcopat (până la exilarea sa) în Constantinopol. Predicile sale erau practice. Predica pe subiecte sau teme apăsătoare - păcat, căință, credință, lucrarea pentru mântuire a lui Hristos. Multe dintre ele explică Sfânta Scriptură, sursă inepuizabilă de învățături morale și pretext de îndemnuri la sfințenie. Marele
Sfântul Ioan Hrisostom ca predicator. In: Sfântul Ioan Gură de Aur († 407) – Mare dascăl al lumii şi Ierarh. Studii academice comemorative by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/171_a_156]
-
anticolonială, coagulată încă de la transformarea țării în protectorat francez în 1912, capătă o formă organizată odată cu înființarea Partidului Istiqlal în 1944, iar din 1953 îmbracă haina luptei armate. Măsurile de forță adoptate în acest context de autoritățile franceze (între care exilarea sultanului Mohammed al V-lea în Corsica și Madagascar) au determinat radicalizarea atitudinii protestatare a opiniei publice, culminând cu proclamarea independenței Marocului la 02.03.1956. Acest eveniment are o anumită importanță și pe plan internațional, întrucât apariția Marocului independent
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3052]
-
sufletului deveniră, pentru Sfântul Ioan, scopul principal al vieții sale; în fapt, au fost transmise urmașilor mai mult de 700 de predici autentice, rod al celor 12 ani de misiune în Antiohia și al celor 6 ani de episcopat (până la exilarea sa) în Constantinopol. Predicile sale erau practice. Predica pe subiecte sau teme apăsătoare - păcat, căință, credință, lucrarea pentru mântuire a lui Hristos. Multe dintre ele explică Sfânta Scriptură, sursă inepuizabilă de învățături morale și pretext de îndemnuri la sfințenie. Marele
Sfântul Ioan Hrisostom ca predicator. In: Sfântul Ioan Gură de Aur († 407) – Mare dascăl al lumii şi Ierarh. Studii academice comemorative by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/171_a_157]
-
romanului are o dată precisă de naștere (10 aprilie 1910), un nume, Salvatore, un prenume multietnic Cippico, Cipiko și un spațiu real și ideal, matern și generator al mitului, în golful dintre Trieste și Istria, așa cum era pentru Foscolo "marea grecească". Exilarea din insula Lussino se află la originea furiei lui distructive, arătându-ne chipul vulgarității, cruzimii, josnicia unei istorii și a unei vieți "desacralizate", deposedate de călătoriile fantastice și mitopoetice, fără de care rămâne pe poziții de atac doar negația, moartea în
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
erau aduși soldați. Toamna se adăugau elevii și studenții. Supravegherea și reprimările de la noi prelungeau metodele din primele decenii postbelice de suprimare a tuturor foștilor fruntași politico-ideologici ai țării, ostili subjugării țării Estului Roșu. Singura deosebire era înlocuirea omorârii cu exilarea/expulzarea lor. După 1989, unii dintre anticomuniștii supraviețuitori și simpatizanții mai tineri adaugă resentimentelor atitudini și gesturi care prelungesc atmosfera ostilă revenirii la normalizarea activității instituționale și a relațiilor interumane tot mai învrăjbite. Decidenții din UE aleși democratic sancționează drastic
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
facem o lungă expunere în legătură cu manifestarea nihilismului înainte chiar de nașterea termenului. Ar trebui să arătăm, mai ales, cum cosmologia modernă prin concepția sa asupra naturii ca res extensa, cu alte cuvinte doar ca spațiu vid și materie, a provocat exilarea metafizică a omului. La începutul epocii moderne o înfiorătoare constatare a lui Pascal dă măsura transformării profunde pe care cosmologia materialistă a adus-o în raport cu poziția metafizică a omului în univers. Prăbușit în nesfârșita imensitate a spațiilor pe care nu
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
său se simte prizonier sau ca o infinitate ce exilează și neliniștește. În fața tăcerii eterne a stelelor și a spațiilor infinite care îi rămân indiferente, omul este singur cu sine însuși. Și fără patrie. Descriind în termeni atât de clari exilarea metafizică a omului modern, însemnarea lui Pascal intuiește cu mult înainte de vreme, în pragul epocii moderne, cauza mai profundă a apariției nihilismului. Atunci când sensul devine insuficient, când lipsește răspunsul la "de ce?", nihilismul bate deja la ușă. Acest oaspete neliniștitor potrivit
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
a obține salvarea și reunirea cu Dumnezeu, atunci nihilismul contemporan poate fi fi citit la rândul său ca un gnosticism modern și ateu: orb la orice formă de transcendență, acesta se concentrează pe o descriere tragică a dezrădăcinării și a exilării existenței muritoare. În solitudinea sa cosmică, existența repetă interogația gnostică, știind că va rămâne fără răspuns: cine suntem?, de unde venim?, încotro ne îndreptăm? Hans Jonas, elevul lui Heidegger și Bultmann la Marburg, a avut mai ales meritul de a fi
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
așadar de elemente mai mult decât suficiente pentru a ne da seama de faptul că tehno- știința doboară în continuu barierele și cadrul cultural în limitele căruia viziunea umanistă asupra lumii ar vrea s-o cuprindă. În situația de evidentă exilare care s-a verificat în acest caz ne întrebăm: umanismul furnizează încă o antropologie suficientă pentru a răspunde pe plan cultural și simbolic la solicitările tehno-științei? Ideea de umanitate subordonată acesteia mai este încă valabilă și împărtășită? Și ce valori
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
638) și Typos-ul lui Constans II. Acesta din urmă a dispus arestarea lui Maxim și a ucenicului său, Anastasie și aducerea lor la Constantinopol, în vara anului 653. Procesul care li s-a făcut, în 655, s-a sfârșit cu exilarea lui maxim la Bizya, în Tracia și cu exilarea lui Anastasie la Perberis. În 662, Maxim, ucenicul său, Anastasie monahul, și un alt ucenic, Anastasie apocrisiarul, exilat încă din 646, au fost readuși la Constantinopol unde au fost din nou
Părinții Capadocieni. In: CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/127_a_437]
-
a dispus arestarea lui Maxim și a ucenicului său, Anastasie și aducerea lor la Constantinopol, în vara anului 653. Procesul care li s-a făcut, în 655, s-a sfârșit cu exilarea lui maxim la Bizya, în Tracia și cu exilarea lui Anastasie la Perberis. În 662, Maxim, ucenicul său, Anastasie monahul, și un alt ucenic, Anastasie apocrisiarul, exilat încă din 646, au fost readuși la Constantinopol unde au fost din nou judecați, cerându-li-se să renunțe la învățătura lor
Părinții Capadocieni. In: CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/127_a_437]
-
întrucât poetul a fost relegat, cum am spus, după trei decenii. Alți exegeți, mai prudenți, s-au referit la tăinuirea relației dintre Iulia Minor (fiica Iuliei Maior cu Emilius Paulus) și aristocratul Decimus Iunius Silanus. Această ipoteză este susținută de exilarea simultană a Iuliei Minor, în insula Trimerium 6, și a lui Ovidiu, la Tomis, în anul 8 p. Chr. S-a presupus 7 că Ovidiu oferea vila sa pentru orgiile Iuliei Minor care punea în practică învățături din Ars Amandi
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
care ar fi discutat cu Fabia, soția sa, iar aceasta cu Marcia 19, soția lui Fabius, iar Marcia cu împărăteasa Livia. Dezvăluirea acestui secret de stat ar fi dus atât la asasinarea lui Agrippa din ordinul Liviei, cât și la exilarea lui Ovidiu prin edictul lui Augustus. Precizăm că Paulus Fabius Maximus cobora din gens Fabia, iar soția a treia a lui Ovidiu, tot din gens Fabia. Soția lui Paulus Fabius Maximus era Marcia, nepoata de soră a lui Iulius Caesar
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
7 p. Chr., în insula Planasia. Exegeții au urzit scenarii diferite despre implicarea lui Ovidiu în acest eveniment politic. I. K. Horvarth 25 crede că Livia ar fi vrut să-și otrăvească nepotul și că Ovidiu cunoștea acest plan. Prin exilarea lui Ovidiu, Livia ar fi scăpat de un martor incomod. Alți exegeți îl consideră pe Ovidiu conspirator 26, întrucât știa despre planul de eliberare a lui Agrippa Postumus, în speță despre vizita lui Augustus și a lui Fabius Maximus în
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
umane și le înalță la nivel universal. Prin creația sa de exil, care reflectă starea sa de surghiun și civilizația de răscruce de la Pontul Euxin, Ovidiu este un precursor paradigmatic al culturii noastre europene. NOTE 1 Lucrări antologice despre cauzele exilării lui Ovidiu au scris I. Severin, C. Blum, St. Bezdechi, I. M. Marinescu, N. Lascu și, de asemenea, N. I. Herescu și Demetrio Marin (vezi, infra, Bibliografia selectivă). 2 Acest fapt a fost consemnat de istorici: "poetam Ovidium pro eo quod
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
vedea, după părerea noastră, în chiar dualismul "confesiunii" poetului, care oscilează între a afirma și a nega, așa cum Ovidiu îi spusese de data aceasta fără nici un fel de ocolișuri prietenului (și rudei) lui Paulus Fabius Maximus, de îndată ce a aflat vestea exilării 3. Exprimarea echivocă din acel moment atât de decisiv pentru viața sulmonezului avea să devină într-o oarecare măsură parola care s-a transmis întregii producții literare ovidiene ce a urmat, condamnând tradiția criticii literare din toate timpurile să bâjbâie
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
și S. D'Elia16, de exemplu, la cauzele morale (legate de comportamentul puțin recomandabil ale celor două Iulii), le adaugă și pe cele politice, asupra cărora se va reveni în cele ce urmează. Nardi 17, în schimb, admițând că motivul exilării lui Ovidiu trebuie căutat în complicitatea poetului la întâlnirile amoroase dintre Iulia minor și Decimus Silanus, mai presupune că Ovidiu a scris și niște versuri satirice ocazionale (carmen) pentru a-și distra prietenii: mai ales această din urmă carmen ar
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
-ți brăzdau fața, când o căldură crescândă o lăsa uscată pe a mea; le consider ca pe un mare merit consolările spiritului meu îndurerat pe care mi le ofereai mie și ție în același timp"171. Compasiunea lui Rufus pentru exilarea lui Ovidiu se explică perfect datorită gradului apropiat de rudenie care-l lega de poet, prin Fabia. Dar afinitățile dintre Ovidiu și Rufus erau sporite de altele nu mai puțin importante, de exemplu: legături de noblețe, dacă se ține cont
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
din aceasta însă nu se poate schița profilul politic al destinatarului, aspect care ne intereseză în mod deosebit în acest moment. Se observă numai că, deși nu este decât foarte puțin familiar cu poetul, a gemut când a auzit vestea exilării lui Ovidiu 184: acest lucru indică o anumită participare, dacă nu la durerea poetului, cel puțin la cauza exilului său. Era legat de studii comune cu principele căruia Germania îi dă numele și, din câte se pare, acestuia și nu
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
s-a folosit Augustus pentru a-l exila și că, dacă nu ar fi existat acest pretext, nu i s-ar fi putut aduce nicio învinuire. Cu toate acestea, sulmonezul face clar distincție între acest pretext și adevărata cauză a exilării lui. Nu mă întreba dacă am comis vreo altă greșeală, pentru ca Arta să reprezinte întreaga mea greșeală." Ecquid praeterea peccarim, quaerere noli; Ut pateat sola culpa sub Arte mea (v. 75-76)221. Aici apare întrebarea: voința de a-și masca
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
greșeala" cu vina de a fi scris Ars amatoria se naște spontan în poet sau îi este impusă de Augustus? Nouă ni se pare evident că acesta din urmă este adevărul. În edictum-ul de relegare Augustus a fixat formal cauza exilării lui Ovidiu în faptul de a fi scris Ars amatoria, adevărata cauză trebuia tăinuită Alterius facti culpa silenda mihi. Nu era vorba, deci, de o datorie interioară, ci de una exterioară, de o impunere în adevăratul sens al cuvântului din partea
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
judecată Meque simul serva iudiciumque tuum. Se încheie așadar cu un apel la constanță în fidelitate și judecată (Ovidiu vrea să sugereze că, așa cum Atticus îi dădea dreptate prietenului la început, tot așa să continue să o facă și după exilarea acestuia). Ultima recomandare, mai ales, pare a indica faptul că Atticus avea opinii destul de oscilante (în primul rând, politice)240. Lui Brutus îi sunt adresate cu siguranță scrisorile Ex Ponto: I, I; III, IX; IV, VI241. E dificil de spus
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
bună dreptate poartă dulcele nume de tată. Din insistența asupra acestei pietas a lui Ovidiu față de Augustus și de casa acestuia reiese din nou, în mod clar, adevăratul motiv al exilului său: și anume lipsa unei astfel de pietas înaintea exilării. Oricum, Ovidiu a făcut cale lungă, cu toate că, și de această dată, este greu să distingem în mod cert până la ce punct Sulmonezul era loial și sincer în săvârșirea acestor rituri ale cultului imperial și până la ce punct era totul doar
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
personaje istorice și legendare: Rutilius la Smirna, Diogene în Attica, Temistocle la Argus, Aristide la Lacedemonia, Patrocle în Tessalia, Iason lângă Corint, Cadmus la Teba... și-apoi la vechii Romani Tibur (Tivoli) era locul cel mai îndepărtat în caz de exilare. Nimeni niciodată nu a fost trimis într-un loc atât de îndepărtat de Patria sa și așa de îngrozitor ca cel în care a fost relegat Ovidiu. Trebuie remarcat că aceasta este o acuză categorică, deși implicită, la măsura luată
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]