571 matches
-
socialismul” promovat de sovietici, publicând în acest sens articole în care dezvăluia adevărata față a ideologiei bolșevice impusă de Stalin și acoliții lui. În această perioadă francezul Jean-Paul Sartre (1905-1980), filozof, prozator, dramaturg și eseist, având idei de stânga, fondatorul existențialismului ateu prin lucrarea „L`etre et le neant” (Ființa și neantul) publicată în 1943, dezvăluia teza libertății individului, a necesității obțiunii, a libertății determinată de intenționalitatea continuă a conștiinței. A avut legături strânse cu URSS. Tot în acestă perioadă Louis
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ-A TREIA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 317 din 13 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Geamanul_din_oglinda_a_treia_zi.html [Corola-blog/BlogPost/357286_a_358615]
-
și sunt obligatorii. Pe lângă acestea, în vederea desfășurării activităților în cadrul cursurilor opționale (C.D.Ș.), se vor studia/ pregăti și următoarele: a) termeni și concepte în plasarea textului în context istoric și cultural: ... - curente literare: iluminism, romantism, realism, realism magic, naturalism, modernism, existențialism, postmodernism etc; - genuri literare: poezie, dramă, nuvelă, român, non-ficțiune. b) principii de compoziție: ... - subiect, temă, voce poetică, atmosferă, tonalitate, procedee stilistice (epitet, metaforă, metonimie, alegorie, simbol); modalități narative: narațiunea obiectivă, subiectivă, omnisciența totală/partială, impersonalitate, construirea intrigii; tipologia personajelor; motivarea
EUR-Lex () [Corola-website/Law/235361_a_236690]
-
și figuri de stil. Limbaje de specialitate, stiluri funcționale. Elemente de analiză a discursului; tipuri de text. Literatura spaniolă 1) Elemente de istorie literară: termeni și concepte pentru plasarea textului în context istoric și cultural; curente literare (baroc, realism, modernism, existențialism); 2) Elemente de teorie literară: genuri și specii literare, concepte structurale de compoziție a textului literar (temă, subiect, vocea autorului, procedee stilistice, atmosferă; tehnici narative, construirea intrigii, tipologia personajelor, modalități retorice ale povestirii; structuri expresive dramatice caracteristice teatrului spaniol); 3
EUR-Lex () [Corola-website/Law/235361_a_236690]
-
București, 1986 19. Karl Popper, "Societatea deschisă și dușmanii ei", Ed. Humanitas, București, 1990 20. Jean Jaques Rousseau, "Discurs asupra inegalității dintre oameni", Ed. Antet, București, 2001 21. Bertrand Russell, "Problemele filosofiei", Ed. All, București, 1995 22. Jean Paul Sartre, "Existențialismul este un umanism", Ed. George Coșbuc, 1994 23. Dragan Stoianovici, Teodor Dima, Andrei Marga, "Logică generală", E.D.P., București, 1991 24. Ludwig Wittgenstein, "Caietul albastru", Ed. Humanitas, București, 1993 25. Mircea Flonta, "Kant în lumea lui și în cea de azi
EUR-Lex () [Corola-website/Law/172186_a_173515]
-
București, 1986 19. Karl Popper, "Societatea deschisă și dușmanii ei", Ed. Humanitas, București, 1990 20. Jean Jaques Rousseau, "Discurs asupra inegalității dintre oameni", Ed. Antet, București, 2001 21. Bertrand Russell, "Problemele filosofiei", Ed. All, București, 1995 22. Jean Paul Sartre, "Existențialismul este un umanism", Ed. George Coșbuc, 1994 23. Dragan Stoianovici, Teodor Dima, Andrei Marga, "Logică generală", E.D.P., București, 1991 24. Ludwig Wittgenstein, "Caietul albastru", Ed. Humanitas, București, 1993 25. Mircea Flonta, "Kant în lumea lui și în cea de azi
EUR-Lex () [Corola-website/Law/172538_a_173867]
-
și sunt obligatorii. Pe lângă acestea, în vederea desfășurării activităților în cadrul cursurilor opționale (C.D.Ș.), se vor studia/ pregăti și următoarele: a) termeni și concepte ��n plasarea textului în context istoric și cultural: ... - curente literare: iluminism, romantism, realism, realism magic, naturalism, modernism, existențialism, postmodernism etc; - genuri literare: poezie, dramă, nuvelă, român, non-ficțiune. b) principii de compoziție: ... - subiect, temă, voce poetică, atmosferă, tonalitate, procedee stilistice (epitet, metaforă, metonimie, alegorie, simbol); modalități narative: narațiunea obiectivă, subiectivă, omnisciența totală/partială, impersonalitate, construirea intrigii; tipologia personajelor; motivarea
EUR-Lex () [Corola-website/Law/228456_a_229785]
-
și figuri de stil. Limbaje de specialitate, stiluri funcționale. Elemente de analiză a discursului; tipuri de text. Literatura spaniolă 1) Elemente de istorie literară: termeni și concepte pentru plasarea textului în context istoric și cultural; curente literare (baroc, realism, modernism, existențialism); 2) Elemente de teorie literară: genuri și specii literare, concepte structurale de compoziție a textului literar (temă, subiect, vocea autorului, procedee stilistice, atmosferă; tehnici narative, construirea intrigii, tipologia personajelor, modalități retorice ale povestirii; structuri expresive dramatice caracteristice teatrului spaniol); 3
EUR-Lex () [Corola-website/Law/228456_a_229785]
-
se constituie, de fapt, în „soluție revelatoare“ a ceea ce este „pozitiv“, și invers. Programatic-esteticește, absurdul se impune ca inconfundabilă dimensiune spirituală / literară către jumătatea secolului al XX-lea "(literatura / teatrul absurdului)", grație unor mari filosofi / scriitori ce ilustrează totodată și "existențialismul", neaflând capacitatea "ens"-ului uman de a fi în acord / sens cu legile / canoanele societății: Edward Albee, Samuel Beckett, Albert Camus, Eugen Ionescu, Jean-Paul Sartre. Albert Camus ne încredințează - în celebrul său eseu, "Mitul lui Sisif" (1942): "Teatrul absurdului" ionescian
Absurd () [Corola-website/Science/310164_a_311493]
-
Camus a acceptat să făurească o artă de a trăi în timpuri de catastrofă, o artă a renașterii și revoltei în fața morții. Personalitate complexă a culturii franceze, se afirmă ca scriitor paralel și tangențial cu formarea unui nou curent ideologic, existențialismul, al cărui fundament teoretic îl oferă prin intermediul în principal a două eseuri filozofice ("Mitul lui Sisif" - 1942 și "Omul revoltat" - 1951), deși toată viața a negat această contribuție. Opera lui cuprinde romane, povestiri, piese de teatru și eseuri, ilustrând în
Albert Camus () [Corola-website/Science/297986_a_299315]
-
un filozof al absurdului și al revoltei, iar acest fapt se datorează celor două mituri conturate în eseuri: al asumării suferinței ("Mitul lui Sisif") și al salvării ("Omul revoltat"). Școala filozofică din care face parte, astfel, eseistul este cea a existențialismului, în sensul etimologic al cuvântului, sens pe care îl precizează și Ion Vitner în studiul "Albert Camus sau tragicul exilului": "Existență (ex-sistere) înseamnă, într-adevăr, «a fi situat în afară de», adică are sensul unei separări, al unei rupturi sau - cum traduce
Albert Camus () [Corola-website/Science/297986_a_299315]
-
Străinul (în ) este un roman scris de Albert Camus și publicat în 1942. Temă și perspectivele sale sunt adesea citate ca exemple ale filozofiei absurdului și existențialismului lui Camus, deși Camus a respins personal ultima etichetă. Personajul principal este Meursault, un franco-algerian indiferent ("un cetățean al Franței domiciliat în Africa de Nord, un om mediteranean, un "homme du midi" care abia cunoaște cultura mediteraneană tradițională") care, după ce a participat
Străinul (roman de Albert Camus) () [Corola-website/Science/311714_a_313043]
-
spun că eroul cărții mele este condamnat pentru că el nu joacă acest joc.” Romanul face parte din „ciclul absurdului”, o trilogie compusă din romanul „Străinul”, eseul "Mitul lui Sisif" și piesa de teatru "Caligula", constituind fundamentul filozofiei camusiene: absurdul, din cadrul existențialismului. Pe baza acestui roman, tradus în 40 de limbi, Luchino Visconti a realizat în 1967 o adaptare cinematografică. Meursault, un francez algerian, află de moartea mamei sale. La înmormântarea ei, el nu arată nicio stare de tristețe, ci mai degrabă
Străinul (roman de Albert Camus) () [Corola-website/Science/311714_a_313043]
-
în spatele fiecărei porți, o altă poartă deschisă.” Totuși, opera rămâne ficțiune, nu eseu; de altfel, Camus mărturisește că a scris "Străinul" pentru a se destinde: romanul are un scop ludic și nicidecum filozofic, cu o aparentă legătură între ficțiune și existențialism. Într-un ultim interviu, Albert Camus se justifica astfel în ianuarie 1955: "„Am sintetizat «Străinul», acum ceva vreme, printr-o frază de care-mi aduc aminte, deoarece e paradoxală: «În societate, fiecare om ce nu plânge la înmormântarea mamei sale
Străinul (roman de Albert Camus) () [Corola-website/Science/311714_a_313043]
-
colajul și accentua rama obiectelor sau a discursurilor drept fiind cea mai importantă, mai importantă decât opera însăși, idee preluată ulterior și dezvoltată de filosoful Jacques Derrida. Un alt curent ce a avut un impact fantastic asupra postmodernismului a fost existențialismul, care plasa centralitatea narațiunilor individuale drept sursă a moralei și a înțelegerii. Cu toate acestea abia la sfârșitul Celui de-al doilea Război Mondial, atitudinile postmoderne au început să apară. Ideea centrală a postmodernismului este că problema cunoașterii se bazează
Postmodernism () [Corola-website/Science/297646_a_298975]
-
Phänomenologie und phänomenologischen Philosophie"" ("Idei pentru o fenomenologie pură și pentru o filosofie fenomenologică", 1913). Fenomenologia a fost mai departe dezvoltată de Martin Heidegger în Germania și de Maurice Merleau-Ponty și Jean-Paul Sartre în Franța, ceea ce a dus la apariția existențialismului. Fenomenologia în concepția lui Husserl se poate defini ca o metodă "științifică" de gândire transcendentală, prin care să se ajungă la structurile universale ale experienței. Ea propune o înțelegere a lumii lipsită de prejudecățile naturaliste, dominante în epoca respectivă. Husserl
Fenomenologie () [Corola-website/Science/298026_a_299355]
-
fenomenologică. Din perspectiva metodologiei transcendentale, "Ființa" este privită ca un corelat al luării ei ca act de conștiință, fără presupuneri sau judecăți asupra existenței sau nonexistenței conținutului conștiinței. În Franța, fenomenologia, prin lucrările lui Merleau-Ponty și Sartre, stă la baza existențialismului. Fenomenologia a avut o mare influență asupra psihologiei contemporane și, în mod general, asupra epistemologiei. Pornindu-se de la lucrările lui Ludwig Binswanger, a apărut un nou curent în clinica psihiatrică, și s-a dezvoltat metoda de psihoterapie instituțională (Pierre Fédida
Fenomenologie () [Corola-website/Science/298026_a_299355]
-
paragrafele de început ale Legii”. Preotul și K discută apoi interpretările poveștii înainte ca Josef K. să plece din catedrală. Parabola este un exemplu strălucit de absurditate în opera lui Kafka. Ea demonstrează, de asemenea, în mod clar conceptul de existențialism, că omul de la țară poate să intre pe poartă doar pe propriul său drum. Fabulă este menționată și rescrisă în penultimul capitol al romanului "Elizabeth Costello" de J.M. Coetzee. Eseul lui Jacques Derrida, intitulat tot „În fața legii”, analizează aspectele meta-ficționale
În fața legii () [Corola-website/Science/329056_a_330385]
-
reprezentant de prim rang al fenomenologiei, influențat în mare măsură de lucrările lui Edmund Husserl. Datorită legăturilor sale strânse într-o anumită perioadă cu Jean-Paul Sartre și cu Simone de Beauvoir este adesea socotit în mod eronat ca exponent al existențialismului. se naște la 14 martie 1908 în Rochefort-sur-Mer, orășel portuar pe malul Atlanticului, în sud-vestul Franței. În vârstă de 6 ani își pierde tatăl, căzut în 1914 în Primul Război Mondial. Merleau-Ponty a primit o educație catolică și a fost
Maurice Merleau-Ponty () [Corola-website/Science/299291_a_300620]
-
venit Ludvig Holberg ale cărui comedii se joacă încă. Romantismul l-a influențat pe scriitorul de talie mondială Hans Christian Andersen, celebru pentru poveștile și povestirile sale, cum ar fi "Rățușca cea urâtă", iar filosoful contemporan Søren Kierkegaard a influențat existențialismul. La sfârșitul secolului al XIX-lea, literatura era văzută ca mijloc de influență a societății. Denumită Progresul Modern, această mișcare a fost promovată de Georg Brandes, Henrik Pontoppidan (laureat al Premiului Nobel pentru Literatură) și J. P. Jacobsen. În istoria
Danemarca () [Corola-website/Science/297801_a_299130]
-
Rifbjerg, Dan Turéll, Tove Ditlevsen, Inger Christensen și Peter Høeg, o parte dintre lucrările lor fiind studiate în școli. Filosofia daneză are o lungă tradiție ca parte a filosofiei occidentale. Poate cel mai influent filosof danez este Søren Kierkegaard, creatorul existențialismului creștin. Kierkegaard a avut câțiva adepți danezi, între care se numără Harald Høffding, care ulterior s-a alăturat pozitivismului. Printre alți adepți ai lui Kierkegaard se numără Jean-Paul Sartre, care a fost impresionat de ideile lui Kierkegaard despre individ, și
Danemarca () [Corola-website/Science/297801_a_299130]
-
considerate profetice, deoarece au anticipat comportamentul revoluționarilor bolșevici, precum și efectul unor curente socioeconomice și geopolitice specifice secolului al XX-lea: progresivism, socialism, nihilism. Dostoievski este și precursorul unor idei moderne în literatură și filozofie. Se consideră că ar fi părintele existențialismului, în special datorită nuvelei "Însemnări din subterană", descrisă de Walter Kaufmann ca „cea mai bună uvertură pentru existențialism scrisă vreodată”. Dostoievski este, alături de Tolstoi, unul din principalii scriitori ce au aparținut "vârstei de aur a literaturii ruse" (1820-1880) și unul
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
XX-lea: progresivism, socialism, nihilism. Dostoievski este și precursorul unor idei moderne în literatură și filozofie. Se consideră că ar fi părintele existențialismului, în special datorită nuvelei "Însemnări din subterană", descrisă de Walter Kaufmann ca „cea mai bună uvertură pentru existențialism scrisă vreodată”. Dostoievski este, alături de Tolstoi, unul din principalii scriitori ce au aparținut "vârstei de aur a literaturii ruse" (1820-1880) și unul din cei mai reprezentativi pentru cultura Rusiei și a Europei ortodoxe. Berdiaev mărturisește: « [...] culmile literaturii ruse sunt Tolstoi
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
și satira menipee. Grație libertății maxime a personajelor sale de a alege binele sau răul, necondiționate de istorie, ereditate sau condiție socială, Dostoievski este considerat un gânditor existențialist, la fel ca Søren Kierkegaard, Friedrich Nietzsche sau Jean-Paul Sartre. În eseul "Existențialismul este un umanism", Sartre consideră afirmația lui Dostoievski din "Frații Karamazov" « Dacă Dumnezeu nu există, totul va fi permis » punctul de plecare al crizei existențiale. În vidul moral creat de ateism prin expulzarea lui Dumnezeu se nasc monștri nihiliști precum
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
gen de estetism, dar cu sens invers » deoarece el « caută să apară în mod voit dizgrațios cu altul, să se exprime „în ciuda” lui și a gusturilor lui în toate. » Nuvela "Însemnări din subterană" a influențat mult evoluția filozofiei (în special existențialismul), precum și modernismul în literatură. De exemplu, "Omul invizibil" de Ralph Ellison i se aseamănă "Omului din subterană" prin forța ironiei. Protagonistul romanului, Rodeon Raskolnikov, este un student din provincie, care, din cauza sărăciei, este nevoit să abandoneze studiile. Cititorul îl cunoaște
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
criticilor literari că, alături de operele lui Dante Alighieri, William Shakespeare, Miguel de Cervantes, Victor Hugo și ale altor câțiva mari scriitori, romanele, povestirile și nuvelele lui Dostoievski se înscriu în Canonul european și au influențat în mod decisiv curente ca existențialismul și expresionismul. În literatura română, influența lui Dostoievski se face remarcată mai ales prin romanele "Huliganii" de Mircea Eliade sau "Animale bolnave" de Nicolae Breban. Albert Camus face parte dintr-un important grup de exegeți ai lui Dostoievski care consideră
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]