725 matches
-
te rog, această mică libertate! Cu ceilalți, facă-se voia lor!. Voi scrie altădată despre viziunea mea, privind trecerea efemeră pe acest pământ. După ce am citit pe Schopenhauer, Nietzsche, Kant, Heidegger, Goethe, Schiller ș.a., mi-am format o altă gândire existențialistă. Aproape că evitam să mă Întâlnesc cu vreo măicuță pentru că nu știam ce să fac, cum să mă adresez. Mă străduiam, Îmi impuneam, dar ridicolul Îmi tot dădea târcoale. „Of! Grea caznă!” Îmi spuneam În gând. Și până la urmă... ducă
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
pe oră, cu haine pe mine și pantofi în picioare, cu părul coafat și-un celebru fotograf de modă care-mi zice ce sentimente să-ncerc. El, țipând: Dă-mi senzualitate, păpușă. Flash. Dă-mi răutate. Flash. Dă-mi spleen existențialist detașat. Flash. Dă-mi intelectualism agresiv ca mecanism de adaptare. Flash. Probabil e șocul de a-mi vedea cea mai înverșunată dușmancă a mea împușcând-o pe cealaltă cea mai înverșunată dușmancă a mea. Bum, și-i o situație în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
de sens sau chiar al sensului prin antonomasie, fără a presupune nici un fel de sens intrinsec al realității. Găsesc problematic că trebuie să-mi creez propriile valori, fie ele și de tipul celor materialiste (așa cum considerau Feuerbach sau Marx) sau existențialiste (proiectând eu însumi existența și morala mea, cum vrea Sartre), sau structuralistă (după exemplul lui Saussure și al semiologilor, pentru care sensul este doar o construcție lingvistică a omului). Ar trebui într-adevăr să devin propriul meu Dumnezeu și creator
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
de putere. Relațiile dintre oameni sunt modificate prin diverse metode de legitimare, de întărire și altele de descurajare a anumitor comportamente. A deține putere poate însemna și a obstrucționa șansele de afirmare, de acțiune, de a afecta, după o expresie existențialistă, proiectul cuiva. Atunci când se intenționează deținerea controlului asupra cuiva, dominarea situațiilor de viață în care acesta se află, cele mai frecvente modalități sunt cele de influențare la nivel simbolic. Aceasta presupune modalități diverse, de la accentuarea unor stereotipuri (de pildă, femeile
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
alfabet ce se îmbină / doar în adîncuri / o risipă de texte / peisajul luminat rece / e de o candelă // și tu cu inima la vedere / te apropii" (Peisaj). Dar pietatea nu e adîncită. Spațiul simbolist se impregnează în schimb de umori existențialiste, de angoasele unei dezangajări, ale unei dizarmonii tot mai apăsătoare. Are loc așadar un aggiornamento al formulei poetice ce a constituit punctul de pornire. De la ezitare, tergiversare, impulsuri subiectiv-obiective, răsfrîngeri ale unor structuri absconse ce "vibrează în fundaluri" ("un singur
Un postsimbolism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7889_a_9214]
-
unui catalog de imbolduri lascive nedecantate, aflate într-o stare primară, în adîncul sufletesc tulbure al unei ființe austere. Vedem în Mariana Filimon o distinsă reprezentantă a unui postsimbolism indigen, ale cărui teme le învestește cu semnificații împrospătate, de alură existențialistă.
Un postsimbolism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7889_a_9214]
-
văzându-l, și calculează că pescarul anonim care l-a pescuit are un neam de-al său ucigaș, poate, după darul acela excepțional. încearcă iertare dând o asemenea lovitură de poker lui Dumnezeu, care a socotit cât face... Este tema existențialistă a răspunsului și răscumpărării. Amestecată cu practicismul uman, care vrea să biruie absolutul din conștiință (păcatul) printr-o supralicitare, faptă spectaculoasă... jucând această fantastică lovitură contra lui Dumnezeu, ca să facă uitată fapta... Apoi mâncăruri multe sunt aduse de-a valma
Note din carnetul gri folosit by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7666_a_8991]
-
a bulversat conștiința publică românească denunțând statutul tributar, "colonial" al culturii autohtone față de cultura franceză, după ce a revoluționat sensibilitatea lirică românească prin "Priveliștile" sale, el a reînnoit substanțial exegeza critică a poeziei moderne și a devenit un gânditor existențial - nu existențialist - de marcă la nivel european. Cărțile lui s-au bucurat de aprecierea unor autori precum Benedetto Croce, Miguel de Unamuno, Miguel Angel Asturias, Jean Cocteau, Jean Cassou, Marcel Raymond, Raymond Aron etc. În afara raporturilor mai mult sau mai puțin strânse
B. Fundoianu, 65 de ani de la moarte by Mircea Martin () [Corola-journal/Journalistic/6835_a_8160]
-
și de zborul / Vulturilor la sfîrșitul amurgului" (Bătaie de aripi funebre...). Însă voința de retragere, de autosuspendare a autorului revine în suficiente locuri pentru a o putea socoti nu mai puțin definitorie decît cea de redempțiune. Într-o consonanță întunecat existențialistă, d-sa ni se înfățișează ispitit de "chemările de dispariție" în așa chip, încît poemul însuși îi apare zadarnic, temător a mai veni pe lume. O situație-limită a viziunii celui deprins a vorbi "în criptograme" lirice e accepția sa nescriptică
Un avatar romantic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7125_a_8450]
-
și realitățile dure ale lumii postbelice reclamă însă o reîntoarcere la istorie, o reînvigorare a umanismului, precipitând astfel sfârșitul modernismului și revirimentul realismului. In varianta sa europeană, reflectând scepticismul și criza spirituală din acei ani, neorealismul postbelic conține puternice nuanțe existențialiste și elemente ale absurdului. În Statele Unite, deși realismul existențialist profesat de Sartre și Camus se regăsește la unii scriitori cum ar fi Wright, Mailer, Ellison, sau chiar Bellow și Updike, el ia preponderent forma unui realism moral, îndeosebi la scriitorii
John Updike și „mijlocul“ dilematic by Rodica Mihăilă () [Corola-journal/Journalistic/7630_a_8955]
-
reîntoarcere la istorie, o reînvigorare a umanismului, precipitând astfel sfârșitul modernismului și revirimentul realismului. In varianta sa europeană, reflectând scepticismul și criza spirituală din acei ani, neorealismul postbelic conține puternice nuanțe existențialiste și elemente ale absurdului. În Statele Unite, deși realismul existențialist profesat de Sartre și Camus se regăsește la unii scriitori cum ar fi Wright, Mailer, Ellison, sau chiar Bellow și Updike, el ia preponderent forma unui realism moral, îndeosebi la scriitorii evrei, sau un realism al moravurilor și instituțiilor sociale
John Updike și „mijlocul“ dilematic by Rodica Mihăilă () [Corola-journal/Journalistic/7630_a_8955]
-
pământul, creația pe care o poate concepe. El însuși este o creatură la granița dintre cer și pământ." Tetralogia Rabbit În universul prozei lui Updike speranța grației divine nu este iremediabil pierdută. Fără a recurge până la capăt la un realism existențialist, scriitorul își plasează protagoniștii între tentațiile societății de consum și spaima sau neliniștea la gândul morții, al irosirii (waste), al sfârșitului, între satisfacțiile mediocrității universului domestic în suburbiile înstărite și dorința de evadare, de libertate. Viața e o "fugă" cum
John Updike și „mijlocul“ dilematic by Rodica Mihăilă () [Corola-journal/Journalistic/7630_a_8955]
-
vestește ziua, credința în prezența, plină de bucurie sau de amărăciune, a "tumultului tăcut" al sufletului." Faptul că această preocupare persistă în condițiile în care protagoniștii lui Updike dau toate semnele că suferă de angoasele, dilemele și alienarea pe care existențialiștii le semnalează într-un univers în care omul este iremediabil părăsit de Dumnezeu, aduce în prim plan originalitatea cărților lui Updike. În romane precum Roger's Version (Versiunea lui Roger, 1986) în confruntarea dintre știință și religie, rațiune și credință
John Updike și „mijlocul“ dilematic by Rodica Mihăilă () [Corola-journal/Journalistic/7630_a_8955]
-
cotidiană. Pe cerul înstelat al conștiinței lui Horacio Oliveira, personajul-cheie din Șotron, există ceva apăsător: diferența hamletiană între a face și a nu face (nicidecum între a fi și a nu fi!). Renunțarea, abandonul (auto-abandonul), iată tema obsesivă a intelectualului existențialist în secolul XX! Iată un individ care ar putea să fie fericit, dar nu poate. Sau nu vrea? Ardoarea anunță arderea, consumarea, sfârșitul; dar acest lucru se întîmplă în logica naturală a lucrurilor. Apoi mai este ceva: a gândi prea
Julio Cortázar, scrisori de dragoste by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/7484_a_8809]
-
tânărul cameraman că filmează "modern" cu camera în mână, așa cum filmează adesea tânăra generație de cineaști în dezaprobarea grandilocventă a maeștrilor nicolaescieni. Scandalul devine măsura tuturor lucrurilor, asezonat de limba de linoleum și zâmbetul de celofan ale prezentatorului care disecă existențialist pe marginea temei, "a fost sau n-a fost", pornind de la premiza de o mare istețime că dacă lumea a ieșit în stradă înainte de fuga lui Ceaușescu, "a fost", iar dacă lumea a ieșit abia după fuga lui Ceaușescu, "n-
Locul unde nu s-a întâmplat mai nimic by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7253_a_8578]
-
vârsta la care Pistruitaul își făcea lecțiile revoluționare alături de ilegalistul Andrei, iar „Prințesa din Sega" își instruia astuțioasă prietenul școlar asupra raportului constructiv al tineretului revoluționar cu Partidul prelucrând intestin în catacombe chipul ascetic al lumii de mâine. Din pravila existențialistă a lui Jean Paul Sartre nu a mai rămas decât un clișeu și pretextul pentru a face dragoste. Lenin, Engels și cu Marx sunt simple marote pe care nimeni nu le mai ia în seamă. În locul pontifului Lenin, simbolul revoluției
Cireșarii de pe Aleea Soarelui by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6021_a_7346]
-
întâmplat nimic, iar ceea ce se întâmplă totuși stă sub semnul rutinei sau al derizoriului cotidian. Cu toate acestea, acest nimic dezvoltă o masă critică, are o densitate proprie, iar întrebarea unuia dintre protagoniști aruncă derizoriul într-o filozofie cu iz existențialist: „Dacă nu faci nimic, când știi să te oprești?” Dacă întrebarea nu ar fi lansată derizivretoric am avea aici un mic nucleu nihilist, însă nu de demoni dostoievskieni este vorba în film, ci de mărunte existențe surprinse fulgurant. Filmul este
Gară pentru cinci by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5746_a_7071]
-
la un loc de implacabila trecere a timpului. În această ipostază îl regăsim într-un anumit fel pe Giacometti, cel despre care Constantin Prut spunea, în Dicționarul său de Artă Modernă și Contemporană, că-și înfățișează personajele într-o postură existențialistă majoră, aflate mereu sub presiunea dată de eroziune aceluiași timp care își schimbă mereu paradigma, trecând pe nesimțite dinspre cel individual în cel istoric. Regăsim și la Andrei Uncruț această febrilitate, aproape strigată, de a se remarca, dar în nici un
Scrierea idelor plastice by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5904_a_7229]
-
constatat că nu puțini confrați (Adrian Marino, de pildă) suferă de megalomania persecuției”; „În intervenția sa, Dan Zamfirescu a adus un pios ciomagiu memoriei lui E. Lovinescu”; „Boala poeților epici sau cu ce se alege naratorul sedentar: cu Homeroizi”!; „Evoluția existențialistului român: De la angoase la aghioase”; „Un nebun (poetul) aruncă o piatră în apă și zece hermeneuți sar după ea”; „Unii critici se pun singuri în poziție critică, iar dintre poeți mulți se dovedesc versatili”; „Ce-i lipsește culturii române? Cei
Hazul lui Cornel Regman by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4861_a_6186]
-
noastre de cînd lumea. Exponent al unui dramatism ce ne îngăduie a deveni „părtași la experiențele lui grele”, poetul poate fi receptat la modul optim de un exeget aflat pe aceeași lungime de undă interioară, afin al gînditorilor de factură existențialistă mai curînd decît al celor operînd în pură abstracțiune. Aparținător al stirpei celor dintîi, Petru Ursache învăluie producția în cauză în considerații diverse, efectuînd planări ce-l depărtează și-l apropie alternativ de materia intrinsecă a acesteia. Ni-l reamintim
O critică existențială by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5404_a_6729]
-
fixare a lor ca heralzi într-un imaginar care nu se recunoaște ca imaginar, ci care se consideră Adevăr. Dar nu orice natură e Natură, sau, cu alte cuvinte, nu orice „se dă” este de fapt „făcut” (sau, în limbaj existențialist: nu orice existență precede esența). Barthes recunoaște deja în Mitologii nu doar că demistificarea obiectului îl distruge, ci și ceva esențial pentru gîndirea de astăzi: că motorul teoriei este afectiv. Că semnul este obiectul dorinței de a scrie. Acum putem
Cu ma(ju)sc(ul)ă, fără ma(ju)sc(ul)ă by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/5373_a_6698]
-
convenție inofensivă care cere ca, în cazul unui autor, să faci uz de un cuvînt încetățenit de trecerea vremii. Numai că Baudrillard nu ar fi spus niciodată despre sine că e sociolog, cum nu ar fi afirmat nici că e existențialist, ci mai curînd „gînditor radical”, ca să folosesc o sintagmă care apare chiar în postfața volumului de față. Oricum, din transcrierea textului pe care l-a spus în fața camerelor de televiziune a ieșit acest mic volum retrospectiv, pe care îl putem
Lumea ca simulacru by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5228_a_6553]
-
companie femeilor". Performanța lui este „adecvată, competentă, dar prea impersonală". Face dragoste într-un mod „oarecum autist". In cele mai intime relații umane „nu se conectează sau se conectează doar pentru scurtă vreme, intermitent". „Iși pusese în minte să fie existențialist, romantic și libertin. Numai că asta nu venea din lăuntrul lui, așa că nu știa cum. Libertate, sensualitate, erotism - totul nu era decât o ideie din capul lui, nu o pornire venind din trupul lui. Nu avea înzestrarea necesară. Nu era
Uite Coetzee, nu e Coetzee by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6505_a_7830]
-
lui Crulic transformând- o în inexistență. Situația kafkiană a unui deținut tot atât de nevinovat precum K, transferul dintr-o celulă în alta, corpul chircit cu aspect de bob de fasole care refuză să germineze, putrezind de viu, atrage atenția asupra potențialului existențialist al poveștii acestui Everyman din Est. Crulic se impune atenției noastre cu forța absurdului care-i macină existența. Chiar și așa, el continuă să viseze la paradisul unei copilării recompuse după expresia desenelor naive care însoțeau Ulița copilăriei a lui
Crulic – dosarul unei inexistențe by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4756_a_6081]
-
alcoolismului la Robert Frost) și că a tradus din engleză - despre care spune că nu o știe decît citi... - pentru că doamna Stela nu suporta literatura franceză a „triunghiurilor amoroase”. Din volutele amintirii prinde contur un mic, dar foarte dens roman existențialist de familie interbelică, apoi un „roman” al vieții universitare și redacționale din obsedantul deceniu, un „roman” al escapadelor bahice evazioniste ale scriitorilor (din care aflăm ce înseamnă „a pune temelie” prin localurile de pe traseele băuturii), un roman al pisicilor și
Măștile adevărului poetic by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4766_a_6091]