571 matches
-
Opinii Ștrandurile de cartier pentru mine sunt ca și barul cu păcănele din Piața Veteranilor- un loc plin de mister în care nu am fost dar de al cărui exotism nu mă voi îndoi niciodată Așadar ștrandul din cartierul meu este cu atât mai exotic cu cât are un gard imens de beton deasupra căruia se văd niște ciufuri galbene de umbrele branduite cu bere. Ștrandul din betoane are drept
Kitul paranoicului de dus la ştrand [Corola-blog/BlogPost/98048_a_99340]
-
inspirație în toți acești ani” - ne-a mărturisit Liza Panait. “Am plecat din antichitate, de la geți și daci, cu femeile lor dârze, dar cochete în același timp și am ajuns la lumea nomadă, plină de culoare O. Lipan Țăndărică și exotism. Am prelucrat aceste trend-uri pentru a le aduce la stilul actual. Sunt convinsă că tot mai multe femei din România se vor inspira din trend- urile tradiționale”. Introducerea în atmosfera antică a fost făcută desăvârșit de Ovidiu Lipan Țăndărică
?n ritmuri de toac? by Oana Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/83137_a_84462]
-
vieții. Acestea sunt urmărite la nivelul individului (care trece prin fiecare vârstă cu gesturi decise, dar până la urmă tipice), ca și la cel al familiei și al comunității aparent deschise, "sparte" în tot felul de aspecte specifice. Pe măsură ce lectura avansează, exotismul (sub)urban și senzaționalismul par să se risipească, lăsând să se vadă, tot mai clar, structura sistemică a lumii configurate, rațiunile, mecanismele, coerența ei. La Radu Aldulescu, procesul este mai accelerat, fiindcă imobilismul naturii umane e întărit de rigiditatea regimului
Flacăra Roșie (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8512_a_9837]
-
petrecut verile, dar uneori și iernile pentru a scăpa de năvala vilegiaturiștilor, îi erau realități profund familiare, pe care încearcă continuu să le interiorizeze. în tablourile cu turci și tătari, poate mai numeroase decât în opera oricărui alt pictor, dincolo de exotismul fizionomiei - ochi bridați, sprâncene arcuite, pomeți bine marcați - exotism căutat și accentuat cu bună știință, Tonitza descifrează întotdeauna un substrat de melancolie cu care simpatizează și se identifică. Ca și pentru alți pictori, Balcicul și exotismul balcanic au însemnat pentru
Tonitza și întâmplările artei românești by Ioana Vlasiu () [Corola-journal/Journalistic/8563_a_9888]
-
de năvala vilegiaturiștilor, îi erau realități profund familiare, pe care încearcă continuu să le interiorizeze. în tablourile cu turci și tătari, poate mai numeroase decât în opera oricărui alt pictor, dincolo de exotismul fizionomiei - ochi bridați, sprâncene arcuite, pomeți bine marcați - exotism căutat și accentuat cu bună știință, Tonitza descifrează întotdeauna un substrat de melancolie cu care simpatizează și se identifică. Ca și pentru alți pictori, Balcicul și exotismul balcanic au însemnat pentru Tonitza o regăsire a propriilor obsesii, remodelate într-o
Tonitza și întâmplările artei românești by Ioana Vlasiu () [Corola-journal/Journalistic/8563_a_9888]
-
oricărui alt pictor, dincolo de exotismul fizionomiei - ochi bridați, sprâncene arcuite, pomeți bine marcați - exotism căutat și accentuat cu bună știință, Tonitza descifrează întotdeauna un substrat de melancolie cu care simpatizează și se identifică. Ca și pentru alți pictori, Balcicul și exotismul balcanic au însemnat pentru Tonitza o regăsire a propriilor obsesii, remodelate într-o nouă dimensiune. în capitolul pe care-l consacra artei românești în istoria sa din 1928 asupra picturii europene, Henri Focillon, cel mai influent istoric de artă francez
Tonitza și întâmplările artei românești by Ioana Vlasiu () [Corola-journal/Journalistic/8563_a_9888]
-
economice, nu mai era decât un mic port cu depozite de grâne părăsite, dar care-și păstrase intactă atmosfera orientală, exotică și totuși familiară pentru ochiul pictorului român școlit la München sau Paris și hrănit cu un alt fel de exotism - cel breton de pildă. Jean Al. Steriadi, Ion Theodorescu-Sion, Iosif Iser, Camil Ressu, Nicolae Dărăscu, Al. Satmari, Dimitrie Ghiață, Cecilia Cuțescu-Storck, care pot fi socotiți "membri fondatori" ai exodului pictorilor spre Balcic, apoi Rodica Maniu, Nicolae Petrașcu, Vasile Popescu, Iorgulescu-Yor
Tonitza și întâmplările artei românești by Ioana Vlasiu () [Corola-journal/Journalistic/8563_a_9888]
-
de carte de vizită. Sînt prezentată nu doar ca "scriitoare braziliană", ci și ca "laureată Andersen", ceea ce îmi dă șansa de a atrage uneori o anumită privire, o curiozitate, o atenție deosebită, înainte de a fi aruncată în marea pubelă a exotismului. M.C. :- Cum este viața de fiecare zi a unui mare autor? Locul scrisului, cititului, al întilnirilor, al familiei...? Reușitți să le împăcați pe toate? A.M.M.: - Da, reușesc și o fac chiar zilnic, de patruzeci de ani. M-am obișnuit
Cu Ana Maria Machado despre literatura pentru copii by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6895_a_8220]
-
fraier și-a lărgit extrem de mult sfera de circulație, devenind un cuvânt familiar de bază, husen a rămas în cercul restrâns al limbajului lumii interlope, de unde pătrunde accidental și în stilul expresiv-agresiv a altor vorbitori, cu o anume notă de exotism.
Husen by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7042_a_8367]
-
în epoca în care a fost scrisă muzica pentru contratenori instrumentele nu erau puternice, iar ansamblurile camerale erau mici. O voce de contratenor este sensibilă, mai greu de menținut decât o voce de altistă. Este o chestiune de culoare, de exotism. Am avut un contratenor la Operetă, care nu avea decât un singur rol potrivit: prințul Ostrovski, din Liliacul. A emigrat în occident... De ce News: Michael Jackson nu era contratenor? George Balint: Greu de spus, nu era o voce cultivată, nu
INTERVIU - Dirijorul George Balint despre Narcis Iustin Ianău: Dacă românii ar fi avut mai multe cunoştinţe muzicale, pe nimeni nu ar fi surprins performanţa lui () [Corola-journal/Journalistic/70630_a_71955]
-
și anume un apostolat filozofic săvîrșit în numele vi-ziunii creștine. Cu un doctorat în Filozofie luat la Sorbona și cu o carieră universitară începută promițător sub direcția lui Rădulescu-Motru, Marin Ștefănescu întru-chi-pea-ză una din cele mai exotice apariții din filozofia românească. Exotismul lui vine nu doar din zelul de misionar cu care a propovăduit superioritatea spiritualității românești, dar și din ciudățeniile comportamentului său cotidian: fiind profesor de filozofie la Universitatea din Cluj, obișnuia să-și înceapă cursurile printr-un scurt preambul ritualic
O victimă a credinței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8089_a_9414]
-
pasiune sunt mai puțin femeile, cât ideile, chiar dacă acest lucru nu se vede totdeauna în film. Tot din fericire, Coppola nu cedează ispitei de a folosi ingrediente atât de apetisante, ezoterism, reîncarnare, ocultă nazistă, spionaj, femei fatale, zen, S.F., apocalipsă, exotism est-european, imortalitate, iubiri imposibile etc., potrivite pentru ghiveciul unui blockbuster, însă nu rezistă până la capăt și cedează melodramei, pentru a asezona subiectul pentru un public pentru care filmul înseamnă acțiune plus pasiune. Cred că filmul aduce ceva în plus unui
Visul chimeric al tinereții eterne by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6979_a_8304]
-
fiind grecoaică și evreică, și are ca miză să determine etnia fiecăreia ceea ce nu reușește, așadar semnele exterioare ale țigăncii sînt vagi. Baba care conduce stabilimentul e și ea țigancă, de unde numele locului. Dar atît. Mobilul autorului pare să fie exotismul etniei, care teoretic vine în atingere cu magia, cu nomadismul. Totuși, căderea lui Gavrilescu în falia temporală și revenirea lui „la țigănci” atunci cînd constată că în lumea în care s-a trezit nu mai are ce căuta, în loc de ore
Personajele – etnii și naționalități. Țiganii by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/4320_a_5645]
-
Cu toată părerea de rău, nu pot constata decât că privatizării Oltchim îi cam lipsesc prea multe elemente nu pentru a fi de succes, ci pentru „a trece clasa”. În chip total nefericit, bâlbăielile de OPSPI s-au întâlnit cu exotismul ofertei”, mai concluzionează Geoană. Potrivit senatorului, privatizarea combinatului vâlcean ”este o privatizare în stil Elodia, iar ceea ce pare că va dispărea este șansa unui loc de muncă pentru mii de vâlceni. Nu cred că trebuie să permitem aceasta. Nu este
Geoană: Privatizarea Oltchim este in stil Elodia, iar PDL este vinovat de această aventură () [Corola-journal/Journalistic/42182_a_43507]
-
Ne referim la romanul din 1992 al lui Michael Ondaatje, nu la filmul, după roman, al lui Anthony Minghella din 1996. Tradus și la noi, romanul a făcut epocă prin amestecul de exotism și universalitate umană, ca și prin finețea scriiturii. De curând, Ondaatje a publicat un nou roman, inspirat din copilăria lui, dar plin de o imaginație la fel de delicată ca și aceea din celelalte romane ale lui. Se intitulează Masa celorlalți. Ondaatje
Vă mai amintiți de „Pacientul englez”? () [Corola-journal/Journalistic/4256_a_5581]
-
se oferea ca un semn premonitor și incitant, îl aducea oarecum pe Gauguin, în raza de căutări a unei noi generații de talente, a viitorului nabism. Și, rostind numele lui Gauguin, cu aparenta suspensie între contrarii pe care o reprezenta exotismul său de apogeu, ochii ni se deschid spre una din cărările deloc sterile pe care le-a încercat arta modernă. Atîta mister, în atîta strălucire! - se minuna, uluitor de perspicace, un contemporan unic, Mallarmé. A simplifica radical, fără teama de
În magnetismul imaginarului by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/4452_a_5777]
-
o subțire fantă, la extremitatea superioară a cavernei, mi-a năvălit, însă, în priviri lumina de făgăduință a unei plaje incredibile. Asta, desigur, o vedea Ulysse. Era de un arbitrar absolut, de un rose-cyclamen neasemuit, ca un vertij de suprem exotism, - pustiul ei se popula fără de vrere, pentru mine, cu zvîcniri ingenue, de călăreți galopînd juvenil, ieșiseră, ași fi jurat, din primăvara eternă a unui tablou bine știut de Gauguin. Etern sacrala putere a ficțiunii - aceea plastică, de astădată -, corectînd orice
În magnetismul imaginarului by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/4452_a_5777]
-
și e liberă acum. Hai, vino să-ți dau în cărți. O chema Ana, dar eu adăugam sistematic „Ipătescu“, sperând că-s original, intimidat de cracii ei design și de faptul că-mi repeta, zâmbind tolerant, că obsesiile mele cu exotismul ocult sunt doar o fugă de real. La prima întâlnire o asigurasem, cu seriozitate măsu rată, că am acasă o oglindă păroasă. O oglindă alchimică, cu fața reflectantă acoperită de o blană ce crește din ea și în care, ca să
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
competiționale pentru multe firme românești trebuie să vină din diferențiere. Nu suntem atât de puternici, așa că trebuie găsite nișe în care specificul produselor și prețul să facă diferența. Avantajele evidente ale mediului organizațional românesc sunt: resursele naturale considerabile, un anumit exotism, o puritate încă nealterată a locurilor și oamenilor, prețurile (încă) mici ale forței de muncă, un anumit tip de creativitate care poate fi dirijat într-o direcție pozitivă, deschidere, toleranță față de străini și față de alte culturi. Produsele ecologice, turismul cultural
[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]
-
din specialiști în mitologie și gîndire magică, de la Kernbach la Blaga și cu referiri, poate mai multe decît se cade, la mai vechile-i scrieri pe temă. Totul asezonat cu nume dintr-o limbă definitiv străină, avînd, în sunetul ei, exotismul nostalgic al poveștilor copilăriei. Descoperirea trunchiului scobit, plutitor, descoperirea vîslei sînt capitole de istorie a tehnicii suprapuse peste o geografie la care nu avem acces, chiar dacă mai recunoaștem cîte ceva, și trebuie să credem călăuza pe cuvînt, cînd ne spune
Trecerea Apelor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8782_a_10107]
-
a Sagradei. Pe urmă, pe măsură ce, prin ani, se tot adăugau, ca într-un puzzle, noi și noi amănunte din viața lui, am început să-l și iubesc. Erau incitante și petele încă albe din viața sa, ca și aura de exotism și mister care-l înconjurau, deoarece era pomenit rar și atunci doar ca pildă de neurmat a decăderii artei burgheze. Până la urmă, perspectiva devenită plauzibilă de a mă întâlni cu el, va fi fost argumentul decisiv care m-a determinat
În căutarea Spaniei by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/8767_a_10092]
-
aici exilat, locul desfășurării unui al doilea roman cu sol dobrogean, trilogie ce s-ar fi întregit cu romanul Toragai, al stepelor străbătute de călăreții nomazi. Zarea de baștină, de formare, de asemeni, Dobrogea, cu vântoasele-i miraje ce depășesc exotismul de almanah, țărm de margine și ultimă treaptă spre marea în care afunzi un picior și ai impresia că ți se deschid porțile oricărei destinații, l-a obsedat pe Pavel Chihaia în scrisul lui, oferindu-i în chip firesc eroul
Un romancier al exilului by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8819_a_10144]
-
imposibilității nevinovate, a unui antipozitivism funciar, a unui relativism de cursă lungă. Într-un fel, depășind delimitarea impusă de copertele volumului, titlul spune ceva - și nu puțin - despre relația cititorului cu textul. Un ludic utilitar, un defect oricând disculpabil, un exotism stilistic obligatoriu, o elegantă incompatibilitate în pofida apropierii - toate ne sunt promise și toate ne sunt retrase pe parcursul adâncirii în capitolele Cărții de colorat pentru orbi. Ineditul acestui roman, atât cât este, vine din explorarea fictivă a propriului trecut familial, întins
Cumințenia pământului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8835_a_10160]
-
ci după dispoziții sufletești, după senzații și instincte. Modelul îl putem întîlni în romane celebre, Generalul în labirintul său, de García Márquez, Piticul, de Pär Largerkvist, etc dar întotdeauna satrapiile sud-americane, cele orientale sau africane au avut un plus de exotism ilustrat de un Kim Ir Sen, Mao Tse Dun, Pol Pot, ayatolahul Seyed Khomeini etc., Idi Amin pretinde că știe cînd va muri, așa cum pretinde să fie iubit. Unde se află realitatea Ugandei? În documentele fotografice care certifică ororile regimului
Un copil al secolului by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9856_a_11181]
-
Castigan este legat prin intermediul tatălui său de mediul irlandez extrem de violent al periferiei. Frank Costello îi poartă un respect deosebit părintelui decedat, asumînd față de fiul acestuia, ca și pentru Sullivan, un rol tutorial. Scorsese se pricepe să scoată la suprafață exotismul și specificul unor figuri criminale crescute în mediul alcalin al străzii, ca și trăsături etnice, cu o acribie de etnolog. Din acest punct de vedere, regizorul mizează foarte mult pe detaliu, iar felul în care personajul mănîncă sau vorbește, precum și
Băieţi buni, băieţi răi by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9904_a_11229]