743 matches
-
străjuindu-ne dinspre El Greco. Deloc trufaș, gestul prin care pictorul nostru își asumă rememorarea nu vrea să tivească în slavă barochizantă episoadele revolute, nu ține ca istoria să atîrne peste ele, amenințător postișă, ca pînza unui decor umflată de furtuni expansive. Dincolo de pathos, în sobrietatea unui înăuntru răspunzînd înăbușit sfîrtecărilor nemiloase, pămîntul către care se întoarce acum pictorul este acela care, la Putna, a dat un semnal de seism irepresibil, în noaptea uciderii mișelnice a lui Grigore Ghica Voievod și a
CONSTANTIN FLONDOR - T r i p t i c by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/6030_a_7355]
-
în trup, spre deosebire de cuvîntul scris. Din poze ne întîmpină o privire dogoritoare, răsucită spre orizontul din spatele spectatorului, o privire care te absoarbe din chenarul unor ochi cu licăr cețos, în vreme ce fizionomia dă să-i iasă din copertă, într-un gest expansiv de dilatare a tensiunii feței, semn că în puterea fascinatorie a acestui chip se împletește fervoarea trăirii cu noblețea unui ținute hieratice. O dîrzenie ariană pornită dintr-un nucleu de ardere mistică, aceasta e formula de suflet a pozei lui
Sfîntul fără moaște by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6136_a_7461]
-
ale omului se deapănă abrupt. De aici bizareria cărții: în locul unui reporter spășit și intimidat, care e bucuros că se poate folosi de notorietatea altora spre a se pune pe sine în lumină, dăm peste un regizor aflat în elan expansiv, care se folosește de actori spre a-și atinge intenția, aceea de a-i împinge pe vorbitori pînă la pragul unei mărturisiri sincere. Urmarea este că Ioana Revnic își ia în posesie interlocutorul spre a-l domina, de unde și senzația
În arena cu lei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5240_a_6565]
-
ocupe o funcție didactică marginală. * Am avut altădată prilejul să zăbovesc pe îndelete, în „Secolul 20”, asupra rezonanței încrezătoare, de tonică rezurecție, cu care evenimentele din decembrie ’89 au dăruit creativitatea lui Mircea Spătaru. Răbdarea silențioasă a făcut loc solicitărilor expansive, din exilul său sculptorul se găsi chemat triumfal de către studenți, să le fie profesor, rector si reformator al Academiei de Artă din Capitală. Ceea ce acumulase statornic atelierul său, sustras privirilor vreme de aproape două decenii, constitui materia primului mare eveniment
Patior ergo sum - Pentru sculptorul MIRCEA SPATARU by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5256_a_6581]
-
se vîntură importanți și infatuați pe la televiziuni fel de fel și lumea crede că ei sînt artiștii mari? Cui să strig că Rodica Tapalagă, de pildă, există, ca și scenograful Ion Popescu Udriște? Că valorile mari, autentice nu întotdeauna sînt expansive sau exteriorizate, că nu le interesează vîlva și moda de bresle făceau parte, cîndva, elitele. Nu se făcea caz, nu se vorbea în gura mare, selecția era numai după competență și valoare, ca principiu fundamental. În fine, la noi și
Ce se vede și ce nu se vede by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6519_a_7844]
-
se vîntură importanți și infatuați pe la televiziuni fel de fel și lumea crede că ei sînt artiștii mari? Cui să strig că Rodica Tapalagă, de pildă, există, ca și scenograful Ion Popescu Udriște? Că valorile mari, autentice nu întotdeauna sînt expansive sau exteriorizate, că nu le interesează vîlva și moda trecătoare, că au trăit și trăiesc de bresle făceau parte, cîndva, elitele. Nu se făcea caz, nu se vorbea în gura mare, selecția era numai după competență și valoare, ca principiu
Ce se vede și ce nu se vede by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6519_a_7844]
-
se vîntură importanți și infatuați pe la televiziuni fel de fel și lumea crede că ei sînt artiștii mari? Cui să strig că Rodica Tapalagă, de pildă, există, ca și scenograful Ion Popescu Udriște? Că valorile mari, autentice nu întotdeauna sînt expansive sau exteriorizate, că nu le interesează vîlva și moda trecătoare, că au trăit și trăiesc numai pentru arta lor, pentru teatrul de valoare care să bucure și să uimească aici și pretutindeni? Cui să spun ca să mă audă că spectacolele
Ce se vede și ce nu se vede by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6519_a_7844]
-
prind orice vibrație a personajului ei, mișcările partenerului, pîndit, analizat, hărțuit, înghesuit. Mi se pare nucleul cel mai bine realizat, împlinit, din toate punctele de vedere. {i Irina Velcescu, tăcută, interiorizată, cea mai casnică și pașnică apariție, și Cristina Florea, expansivă și provocatoare, nonconformistă, și Andreea Vasile, femeia sigură pe ea, realizată, puternică, femeia pe care a iubit-o și o iubește Guy, femeia care cu puține gesturi face mult, și Diana Cavallioti, puștoaica maturizată mult prea iute, făcută femeie la
Un dramaturg by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6580_a_7905]
-
dram din venalitatea unui politician și o picătură din ingeniozitatea unui art director. Ceva mai încolo, vulpea din celebra fabulă a strugurilor acri ajunge în sfârșit să-și spele obrazul, dar se dovedește insensibilă la noul gust. Ceremonialul e deopotrivă expansiv și cumva intimist: aceasta se antrenează îndelung, își lucrează mușchii la sala de forță, își scurtează coada cât să n-o tragă înapoi. Reușind în văzul lucrătorilor o săritură de zile mari, prinde cel mai copt ciorchine, defilează triumfal cu
Pensula lui Ingres by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6494_a_7819]
-
alte puncte de interes pe care le oferă aceste interviuri. Ion Pop e un frecventator al mediilor literare din Cluj și din București, puse câteodată în antiteză, primul, în mare vorbind, mai auster, mai sobru, celălalt mai colorat și mai expansiv. Deosebirea pare a fi aceeași, în ochii săi, și în ce privește felul de manifestare al tinerilor, din Ardeal și din vechiul regat, chiar și atunci când și unii și alții militează pentru înnoire: „...încet, încet s-au conturat și la noi (la
Melancolia echilibrului by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4423_a_5748]
-
Vasile Gorduz), ar fi lipsit spațiul românesc tradițional, modern și actual, de apartenența sa la latinitate, la acest prim universalism deja european, în sensul construcției angajate și proiectate ca imperiu deschis absorbției culturale, metisajelor de idei și stiluri, sub forța expansivă a aculturației romane. Reprezentarea lupoaicei reia aluziv forma stindardului dacic, ca o voalată indicare la un universalism arhaic, din care s-au individualizat cele două civilizații în conflict. Reacțiile vehemente, față de acest pachet de semnificații indică o dublă repulsie față de
Retorica artei și retorica străzii () [Corola-journal/Journalistic/4591_a_5916]
-
ce a scris, dar nu a întrerupt scrisul literar, după cum se poate vedea, printre altele, din continuitatea de viziune și de atmosferă sufletească a noilor poeme cu cele de mai demult. Nu mă refer la poezia începuturilor Blandianei, care era expansivă și jubilativă, ci la aceea de mai tîrziu, din ce în ce mai mult încărcată de tensiuni dramatice. Apar trimiterile la o lume contemporană dezaxată, explicite câteodată, aceste trimiteri, până la a da sentimentul că vor să impună o teză, impresionând totuși puternic prin imaginea
Revenirea by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5759_a_7084]
-
gînd fiind că ai în față o ființă pudică animată de candori nepotrivite vîrstei. E ceva aparte în ochii lui Vasile Morar: o emotivitate ce culminează într-o clipocire neastîmpărată, dar o emotivitate care nu e patetică, țîșnind în gesturi expansive și îndrăznețe, ci melancolică, sfîrșind în tresăriri retractile și în mișcări sfioase. Ochii îi sunt încărcați de o sineală dolorică de căprioară rănită, aruncînd în afară privirile serafice ale unui călugăr care tocmai și-a încheiat șirul de mătănii, și
Epoca postmorală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5809_a_7134]
-
Ion Cojar, Cătălina Buzoianu, Alexandru Tocilescu, Alexandru Darie, Alexandru Dabija, scenografii Doina Levința, Lia Manțoc, Puiu Antemir. Aici au fost, ani și ani, zile și nopți, cu demnitate și curaj, cu pasiune și cu dorință actorii. Îl văd pe Birlic expansiv, domnul Jourdan, cît pe-aci să iasă din imagine. Îi recunosc în tinerețea lor, în forța lor, pe Gheorghe Dinică și pe Marin Moraru. Aici i-am văzut pe scenă și am crescut cu Valentin Plătăreanu, Sanda Toma, Constantin Băltărețu
Despre memorie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5832_a_7157]
-
afișele care prezintă retrospectiva pariziană reproduc nuduri. Latura sacră nu e însă cu totul ascunsă, tocmai pentru că nudurile nu sunt ale unor femei oarecare, ci ale Evei sau ale Sfintei Ecaterina. Ca să nu spun că e vorba de o carnalitate expansivă și chiar provocatoare, pe scurt, profană. Oarecum surprinzător e să descoperi într-un tablou de la începutul secolului XVI o scenă religioasă, cu Iisus ieșind din mormânt și cu, în fundal, Crucificarea, în al cărei prim-plan se află doi bărbați
Sacru și profan by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5629_a_6954]
-
valori, a culturii solide). Și era de o politețe grijulie cum rar se mai întâlnește. Când a avut necazuri (și știu că a avut), nu m-a încărcat cu ele. Nu îi împărtășeam toate opiniile, dar asta nu ne deranja. Expansiv și discret, blazat și totuși peste măsură de simțitor, risipind ca o păpădie în bătaia vântului talentele sale felurite, a fost un om care mi-a înfrumusețat viața. Îi permiteam doar lui să-mi diminutiveze numele într-o manieră care
Lui Leo, magister ludi, in memoriam by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/5630_a_6955]
-
de peisaj moldovenesc, acum vreo 15 ani, la Tescani, pe locuri legănate în aburul unei atmosfere enesciene, foarte aproape de Moineștii unde umblase Luchian. Parcă ferindu-se de orice ieșire precipitată în arenă, își amenaja o zestre taciturn acumulată, pentru manifestările expansive din acești ultimi ani. Vitală și directă, nu se încurca în vreo pedanterie, picta adesea păsări cu ceva din sufletul ingenuu al păsărarului din povestea Flautului fermecat. Cum Papagena, la întrebarea lui, răspunsese glumeț, atribuindu-și o etate inverosimilă, numărată
Miracolul păsărilor by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5502_a_6827]
-
eului”, eul devenind „sistemul de referință”. Nu e greu de observat că această formulă categorială ar putea include și poezia lui Mircea Cărtărescu, pe dimensiunea ei vizionară desfășurată de la elementele cele mai „umile” ale cotidianului de către un eu central și expansiv. Iată așadar o dublă mișcare paradoxală, simptomatică pentru sincronizarea și chiar sincretismul modernism postmodernism în poezia românească. În timp ce Mircea Cărtărescu, considerat cel mai reprezentativ exponent al postmodernismului „optzecist”, ilustrează la un nivel de vîrf vizionarismul poetic, Ion Mureșan, un modernist
Tînărul Mureșan (I) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3509_a_4834]
-
Vladimir Streinu, ție, v-a adus ani de excludere socială, sub amenințare și cu scadența indigenței, a acelei mizerii cu decență ascunsă, pe cât de împovărătoare. Singur în mulțime, sociabil în singurătate - acesta este chiar portretul artistului la tinerețe, atât de expansiv în ceasurile lui de comunicare, atât de închis la orice încercare de luare în posesiune. Mi te amintesc, în acei puțini ani dintre terminarea războiului și intrarea în pata comunismului, între boema irepresibilă a lui Dimitrie Stelaru și goliardeștile inițiative
Pavele, Pavele! by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/15325_a_16650]
-
nu este o esență, el nu există? El există, doar atît că el nu este ,esențial" (adică nu este o esență, o substanță), el nefiind nimic altceva decît o emoție colectivă. Chiar asta înseamnă sentimentul (sufletul) național: emoția discretă sau expansivă pe care oamenii o împărtășesc prin chiar faptul că aparțin aceleiași comunități. Orice grup uman are o stare de spirit, adică o dispoziție afectivă ce se răsfrînge asupra fiecărui membru al grupului. Starea aceasta de spirit nu supraviețuiește grupului și
În spiritul lui Platon by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10980_a_12305]
-
atitudinea-i discretă, altruistă și responsabilă, sunetul întărește cuvîntul, sporindu-i sensurile și semnificațiile ori congestionîndu-l în așa măsură încît să poată atrage atenția și chiar să monopolizeze interesul, pentru ca apoi să umble liber, nestingherit de propriul reazem sonor. Alteori, expansiv ori intransigent, sunetul acoperă cuvîntul cu țipătul lui strident, se răstește la acesta, obnubilîndu-i razele și sclipirile, avînd, în acest fel, posibilitatea de a-l reduce la tăcere. Și într-un caz și în celălalt avem de-a face cu
Pretextele muzicii cu text by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11037_a_12362]
-
piedicile ci și a antrena materiale eterogene, a-și contura identitatea cu ajutorul acestora. Un vertij vizionar biruitor în pofida oricăror reguli, preconcepții, delimitări. Stihialitatea imaginarului pare sans rivages. Și totuși o asemenea poetică dezlănțuită tînjește după formă. în pliurile referențialității sale expansive se pot găsi notele unui ideal formal acut, matematizant. Note îndeajuns de numeroase spre a fi simptomatice: "Figuri geometrice ciudate au început să apară în lanurile mele./ Unele le-am recunoscut a fi gîndurile și sentimentele noastre./ Dar altele..." (Confesiuni
între formal și informal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10806_a_12131]
-
culoarea, în ipostaza ei de ton și de tușă, cu cele mai rafinate și mai tandre valori, dar și neliniștită, frustă, înspăimîntată de limitele materiei și de relativitatea instrumentelor. O energie primitivă, la limita idolatriei, emană permanent din compozițiile ei expansive, înspăimîntate de vid, de o vigoare pe care doar cenzura permanentă a sentimentului o împiedică să plonjeze de-a dreptul în sălbăticie. Arhitect al culorii, cu mare capacitate de a construi solid și sintetic doar din cîteva pete, dar și
Wanda Sachelarie Vladimirescu 90 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10852_a_12177]
-
al cercetătorului literar, voit impersonal prea adesea, preocupat, înainte de toate, să nu trădeze spiritul exactității, acei cititori vechi, așadar, vor observa deosebirea: cel care vorbește acum despre sine și despre întâmplări și oameni care l-au marcat este volubil și expansiv, dispus să transmită textului o emoție pe care altădată o jugula. Sunt pagini dintre cele mai pline de căldură din câte a scris Vârgolici, acestea care ne trimit în lumea îndepărtatei copilării și adolescențe, în proximitatea celor doi părinți, a
De neamul brăilenilor by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4119_a_5444]
-
ca și "experiența tot mai dură a persistenței urâtului din jurul său", precizează că acele trăsături amintite mai sus nu fuseseră niște constante ale vieții sale, ci se acutizaseră în ultimii săi ani: Rezervat fusese întotdeauna. Deveni tot mai singuratec. Puțin expansiv fusese întotdeauna. Acum își ferecă sufletul. Cei ce nu l-au înțeles niciodată l-au privit ca mizantrop. Și totuși: nu poate exista o formă mai pură și mai desăvârșită decât cea care a făcut întotdeauna adevăratul fond al comportamentului
Omagiu lui Ovid Densusianu by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/10645_a_11970]