145 matches
-
refuzând să moară și devenind un personaj indezirabil pentru autorități. în 1979, la intervenția președintelui de atunci al Franței, Valéry Giscard d'Estaing, a fost lăsat să plece din România și să se stabilească în Franța. Nimeni nu știa că expatriatul trecea granița cu mai multe microfilme ascunse în pingelele pantofilor. Acele microfilme conțineau informații despre mii de oameni nevinovați care suferiseră sau muriseră în gulagul românesc. A fost doar începutul. în străinătate, Cicerone Ionițoiu a continuat să adune și să
LUPTA CU AMNEZIA by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16641_a_17966]
-
--- Irina Grigorescu Până, autoarea unei "traduceri" ficționale a experienței exilului - Melbourne Sundays, publicată în acest an de Editură Integral - extrage din dilemă existențiala a expatriatului unică soluție ce-i poate permite unui intelectual autentic să supraviețuiască: un gen de transculturație, prin care civilizația rămasă în urmă și cea de abia cunoscută încep să dialogheze, să se contemple că într-o oglindă. Cartea Irinei Grigorescu Până
Exilul ca rescriere si tălmăcire () [Corola-journal/Journalistic/17515_a_18840]
-
ce le interzice străinilor să se apropie de podiumul pe care cântă o fanfara. Curios este, remarcă naratoarea, ca în conversațiile uzuale, Europa apare că un tărâm damnat, o alteritate detestabila și totuși invidiata în secret, un loc la care expatriații visează, schizofrenic, unde poate se vor întoarce într-o bună zi. Ce este însă Australia pentru intelectualul emigrant din Europa de Sud-Est? Ea seamănă cu un creuzet al alchimistului în care se desfășoară o operație cromatică în stadii succesive: melancolicul
Exilul ca rescriere si tălmăcire () [Corola-journal/Journalistic/17515_a_18840]
-
Sfatul lui Eliade către exilați, de a-l imită mai degrabă pe Dante din epoca Ravennei, decât pe Ovidiu la Tomis, își găsește expresia în acest mic opus admirabil al Irinei Grigorescu printr-o exemplara ieșire din dilemă funciară a expatriatului, altfel spus într-o traducere "prin corespondență" a celor două existente culturale aflate la antipozi, ce devin acum complementare. Irina Grigorescu Până, Melbourne Sundays, Ed. Integral, 1999
Exilul ca rescriere si tălmăcire () [Corola-journal/Journalistic/17515_a_18840]
-
florin, Florin Pupăză Românii nu sunt întotdeauna criticați în presa britanică. The Independent a publicat un material despre afacerile românilor și ale altor est europeni care creează locuri de muncă în Marea Britanie. Potrivit publicației britanice, un expatriat român, Emil Gal, în vârstă de 23 de ani, face parte dintr-un nou val de imigranți est-europeni ce vin în Marea Britanie pentru a începe afaceri în sectoare cu un puternic potențial de creștere, ca cel al tehnologiei și social
Britanici: Românii sunt buni la inginerie şi antreprenoriat by Florin Pupăză () [Corola-journal/Journalistic/55895_a_57220]
-
de un șal căruia i-a repartizat tot în somn o dublă cheie: de a înfășura gîtul grațios al unei doamne, dar și de a scoate în relief o inscripție în limba franceză, care trebuie decriptată. Pentru Derrida, fugarul Benjamin, expatriat, care resimte fericirea unui vis, cum exclamă, cu un an înainte de a se sinucide în retragerea sa spasmodică din fața naziștilor - ilustrează și o idee a prietenului său Adorno, cel după numele căreia s-a instituit premiul decernat. Șeful Școlii de la
Șalul, pălăria de paie, pasărea cu penaj colorat by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/15520_a_16845]
-
scriitorului, ciclu început la Paris, în 1930, când Miller sosește în Europa, așa cum spune legenda, cu numai zece dolari în buzunar. Fără bani, ducând o existență precară, nepublicat încă la vârsta de patruzeci de ani, mai mult vagabond („hobo”) decât expatriat, cum scrie Hassan (The Literature of Silence: Henry Miller and Samuel Beckett), Miller renaște miraculos, ca scriitor, odată cu Tropicul Cancerului, apărut în 1934, în capitala Franței, la Obelisk Press, unde i se scot apoi cinci ediții consecutive ale romanului, dintre
Grecia lui Henry Miller by Dan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/4991_a_6316]
-
nucleul creator al societății. Dacă forța de muncă a României nu depășește cifra de 10 milioane de oameni, înseamnă că aproximativ a treia parte din ea s-a expatriat. Finanțele țării asigură supraviețuirea economică mai ales datorită valutei pe care expatriații o trimit în țară, ca și unei părți din fondurile nerambursabile oferite de Bruxelles. Am spus "a unei părți", deoarece o altă parte a acestor fonduri, substanțială, se oprește în buzunarele particulare ale clientelei politice oficiale. Oricum, țara din care
Suferința scriitorului by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/12239_a_13564]
-
străin, la companiile străine lucrurile sunt un pic mai clare: în primul rând este vorba de profesionalism. Într-o firmă străină în care, de fapt, oamenii sunt comparați pe aceleași criterii, un anume post poate fi ocupat fie de un expatriat, fie de un localnic. Dar se preferă unul localnic, deoarece acesta are ceva în plus față de un expatriat. El are întotdeauna un atu în plus, cunoaște culoarea locală, cultura, oamenii, deci este mult mai eficient. Pe când expatriatul va fi întotdeauna
Agenda2006-24-06-economic () [Corola-journal/Journalistic/285049_a_286378]
-
o firmă străină în care, de fapt, oamenii sunt comparați pe aceleași criterii, un anume post poate fi ocupat fie de un expatriat, fie de un localnic. Dar se preferă unul localnic, deoarece acesta are ceva în plus față de un expatriat. El are întotdeauna un atu în plus, cunoaște culoarea locală, cultura, oamenii, deci este mult mai eficient. Pe când expatriatul va fi întotdeauna tentat să aplice regulile din propria sa țară. Alte diferențe nu cred că sunt esențiale. - În opinia dumneavoastră
Agenda2006-24-06-economic () [Corola-journal/Journalistic/285049_a_286378]
-
fie de un expatriat, fie de un localnic. Dar se preferă unul localnic, deoarece acesta are ceva în plus față de un expatriat. El are întotdeauna un atu în plus, cunoaște culoarea locală, cultura, oamenii, deci este mult mai eficient. Pe când expatriatul va fi întotdeauna tentat să aplice regulile din propria sa țară. Alte diferențe nu cred că sunt esențiale. - În opinia dumneavoastră, care sunt marile „boli“ ale economiei românești? - Cred că ar fi lipsa de viziune, pe termen lung, lipsa de
Agenda2006-24-06-economic () [Corola-journal/Journalistic/285049_a_286378]
-
susține 1,28 pensionari, așa cum a mărturisit sub tortură ministrul Petrescu, la Cotroceni. Las’ că jumătate dintre salariați lucrează tot la stat (unde s-au născut marile spirite de Drepta, tip Baconschi. Ce-i drept, e drept!). Mai rămân copiii expatriaților și mamele lor, atât de numeroși în această țară plină de mămicuțe și bebeluși, cum bine observa un mare economist keynesian. Dar ei nu prea votează. De unde speranța PNL-PDL, MRU, Udrea, Neamțu etc. că vor strânge 50% plus un vot
Politicianul uitat care îl poate face pe Ponta președinte by Editura DCNEWS Team () [Corola-journal/Journalistic/28289_a_29614]
-
din România) să reintre în circuitul literaturii de azi. Dacă, însă, primele două au beneficiat de reluări aproape anastatice, în cazul celei de-a treia ar trebui să vorbim mai degrabă despre o ediție aproape critică. Întâi, cei doi absenți (expatriați, deci indezirabili pentru regimul ceaușist) au fost incluși în pozițiile lor de drept, așa încât, din zece, autorii au redevenit doisprezece. Apoi, textelor de escortă inițiale li s-au adăugat altele, recapitulative. În sfârșit, volumul e împlinit (până într-acolo încât
Pact de neagresiune by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4419_a_5744]
-
a trilogiei Chipul tău, mâine - un proiect literar ambițios, ce amintește pe alocuri de jocul cerebral al lui Borges, de umorul negru al lui Pynchon și de lirismul meditativ al lui Proust. Volumul continuă povestea peripețiilor lui Jaime Deza, un expatriat spaniol care trăiește în prezent la Londra și lucrează ca analist în cadrul Serviciilor Secrete MI6, unde studiază și interpretează viețile persoanelor aflate sub observație, anticipînd posibilele lor acțiuni. Stăpânind admirabil mecanismele reflecției și digresiunii, descompuse cu minuțiozitate până la constituenții lor
Javier Marías - Chipul tău, mîine. Dans și vis () [Corola-journal/Journalistic/5747_a_7072]
-
garantat monopol pe piață pe o perioadă de 5 ani, timp în care tarifele au crescut semnificativ. Aceste profituri mai mari obținute ca urmare a unor tehnici anticoncurențiale se pot transforma în ieșiri de capital sub forma salariilor excesive ale expatriaților și a taxelor de redevență ridicate, influențând negativ balanța de plăți. În cazul țărilor în tranziție la economia de piață situațiile de acest gen nu sunt singulare, dacă avem în vedere concentrarea investițiilor străine directe pe piețele de tip oligopol
REGIMUL JURIDIC AL INVESTIȚIILOR STRĂINE by VASILE DUMBRAVĂ () [Corola-publishinghouse/Administrative/91680_a_92855]
-
să revenim la identitate, entitate și așa mai departe. Sunt esențiali, aș spune. Pentru că literatura este esențială. Cum se Întâmplă și În alte situații, Trieste dobândește conștiința realității sale atunci când această realitate este pe sfârșite. Marele loc de refugiu al expatriaților de oriunde și «melting pot», Trieste nu avea atunci absolut nici o conștiință culturală. Literatura Marelui Trieste de la finele secolului al XIX-lea este modestă, strict Înlănțuită de literatura italiană. Abia noua generație literară avea să creeze timpul triestin, devenit mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
aparat foto. Aveam o bănuială că e americancă. Din cauza bicicletei retro. Crom și turcoaz, cu niște aripi late ca ale unui Chevrolet, roți ca de roabă, și părea să aibă cel puțin patruzeci și cinci de kile. Un moft de expatriat, asta era bicicleta aia. Eram pe cale s-o folosesc ca pretext pentru a Începe o conversație când metroul s-a oprit din nou. Biciclista a ridicat privirea. Părul i-a căzut pe spate, dezvăluindu-i chipul splendid, Încadrat de glugă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
li se dădea șansa să urce pe scara socială doar dacă erau dispuși să-și disprețuiască propriul popor și să-și uite propriul trecut. Paradoxul Ienicerilor este la fel de relevant astăzi pentru orice minoritate pe cât era și ieri. Tu, copil al expatriaților! Trebuie să-ți pui iarăși și iarăși această Întrebare veche cât lumea: care va fi poziția ta cu privire la acest paradox; vei accepa rolul de ienicer? Îți vei abandona comunitatea pentru a face pace cu turcii și Îi vei lăsa să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
și trăiesc, de culturile cu care interferează. Organizațiile transnaționale, de exemplu, se confruntă cu probleme legate de interferențele între culturile oganizaționale ale diverselor țări în care au filiale și de diferențele dintre culturile de origine ale angajaților locali și ale expatriaților trimiși de la cartierul general al organizației să lucreze în altă țară (de obicei, managerul de țară și contabilul-șef plus alți angajați în poziții-cheie sunt expatriați). Poate cea mai importantă contribuție teoretică la analiza culturilor organizaționale este opera lui Geert
[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]
-
literaturi e ca un palimpsest în lucru. Întâlnim pe suprafața lui ștersături, corecturi, suprapuneri, operația fiind începută sub regimul trecut, în diverse etape. E adevărat că nu ne mai izbim de penibilele interdicții legate de scriitorii (unii de prima mâna) expatriați sau de cei indezirabili în optica unei politici discreționare. Dar se ivesc manevre ale unui soi de "politică a corectitudinii", ce ne îndeamnă, straniu, la hărțuieli ale celor vrednici, care au suferit într-un fel sau altul rigorile epocii totalitare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
conferinței de la Bonn și în Loya Jirga, care a pus bazele legale ale statului democratic. Ashraf Ghani a devenit, apoi, ministru de Finanțe și am înființat un fond pentru dezvoltarea capacității instituționale sub supravegherea sa, pentru a-i determina pe expatriați să se întoarcă în Afganistan și să lucreze pentru guvern. Ashraf Ghani și-a pierdut apoi slujba după alegeri și în cele din urmă fondul s-a consumat și nu a mai fost alimentat. Noi continuăm să sprijinim societatea civilă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1960_a_3285]
-
de un piston împingea aburul prin gaură. Ce țară, ce oameni, să își folosească inteligența în astfel de scopuri! Acum era și el unul dintre ei. În acea dimineață coborâse în port de pe pasarela vasului ca imigrant, un nou-venit, un expatriat. O oră mai târziu ieșise de la punctul vamal sută la sută american. Nici nu a fost nevoie să mintă. Tot ceea ce a trebuit să facă a fost să tacă. Petrecuse aproape 25 de luni, mai exact 753 de zile, tăcând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
devastată, apocaliptică, alienată, contorsionată tragic și grotesc - iată o „temă” (o „themă”, cum ar fi spus Ion Vinea...) prin care viitorul Fondane se alătură colegilor săi de generație simbolisto-modernistă și preavangardistă, de la Bacovia și simboliștii moldoveni la Tristan Tzara. Nostalgia expatriatului din 1923 față de ținuturile „coloniei” natale și față de limba română exprimă, în fond, o dramă a identității periferice, peste care se suprapune cea a condiției de Ahasverus, de evreu rătăcitor și de exilat etern. Volumul din 1930 este recuperarea unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
rămas definitiv Într-o stare de tulburare mentală paroxistică. Nu că ar fi fost un observator pasiv sau pacifist al conflictului. Dimpotrivă, este convins de nedreptatea pe care o reprezintă agresiunea germană și a făcut atât cât poate face un expatriat american trupeș și cu sănătatea șubredă pentru a susține cauza aliată. I-a vizitat pe răniți la spital (fluența exprimării sale În franceză apreciată de valonii belgieni, chiar dacă prietenii făceau speculații amuzate cu privire la ce vor fi Înțeles aceștia sau soldații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
florentin, evident inspirată din preumblările lor prin bisericile și galeriile Florenței. În ea, o tânără amercancă pe nume Margaret Stowe, cu o coafură foarte asemănătoare celei a creatoarei ei și cu același simț sec al umorului, cunoștea la Florența un expatriat, ca și ea, al cărui nume era Trafford Morgan, care avea aceeași vârstă ca Henry și aceleași cunoștințe aprofundate În materie de artă italiană. În timp ce el o Însoțea prin siturile artistice din Florența, Între ei se năștea o relație pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]