131 matches
-
deceniu la Paris. Un deceniu deloc mai puțin obsedant, pentru noi toți, decât deceniile de exil intern pe meleagurile natale. Nu doar din cauza premiselor enunțate, ci și din rațiuni strict personale, ni se pare potrivit să adăugăm câteva cuvinte despre expatrierea prietenului nostru. Am plecat din România la finele lui ’86, aproape simultan cu Bernard și Sonia. Plecarea noastră, pe care cu greu am fi imaginat-o chiar și cu un deceniu În urmă, era culminarea disperării și neputinței, Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
astfel de ipoteză a autodistrugerii. Exilat Într-un trup de gândac, dar condamnat să-și păstreze sufletul și mintea de om, devenite, parcă, Încă mai umane, Gregor Samsa redevine ceea ce fusese, mereu, În familie și În afara ei. Pentru cobaiul imposibilului, expatrierea nu era doar o variantă extravagantă a Înstrăinării. Expatrierea fusese uneori o somație imediată, urgentă, chiar demonică. „Jegoasa liotă - așa i-am auzit vorbind despre evrei”, ne mărturisește Kafka În una dintre scrisori. „Eroismul de a persista În același loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
de gândac, dar condamnat să-și păstreze sufletul și mintea de om, devenite, parcă, Încă mai umane, Gregor Samsa redevine ceea ce fusese, mereu, În familie și În afara ei. Pentru cobaiul imposibilului, expatrierea nu era doar o variantă extravagantă a Înstrăinării. Expatrierea fusese uneori o somație imediată, urgentă, chiar demonică. „Jegoasa liotă - așa i-am auzit vorbind despre evrei”, ne mărturisește Kafka În una dintre scrisori. „Eroismul de a persista În același loc, În pofida a toate, este eroismul gândacului”, adăugase. Metamorfoza poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
din București. Între 1966 și 1979 publică poezii și eseuri în principalele reviste culturale bucureștene, este membru al Uniunii Scriitorilor, redactor la revista Amfiteatru și la studioul Animafilm. În urma respingerii sau amânării de către cenzură a mai multor texte, cere oficial expatrierea. În 1979 se stabilește în Franța. Aici obține două doctorate în filozofie, la Institutul Catolic și la Sorbona (cu teza „Icoana, experiență și realitate - discurs acrotatic“), iar în 1987 un doctorat la Institutul de Studii Orientale, secția română (cu teza
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
și mai apt pentru acțiuni proprii, ieșite de sub orice supraveghere. Două lucruri au contribuit masiv la această emancipare. Migrația spre oraș, când tinerii intră subit în anonimatul urban, unde totul devine permis și indistinct (sau migrația în sens larg, de expatriere, când schimbul de țară are scuza pierderii oricărui obicei anterior). Celălalt element al emancipării îl constituie absența războaielor, care, cu toată pacostea și nenorocirea lor, reprezentau o supapă de canalizare și reglaj a energiilor proaspete. Rezultatul, din ce în ce mai sumbru, al acestei
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
și literară. „Norman Manea a lipsit în mod straniu din literatura din care nu ar fi trebuit să lipsească. Este o întoarcere dificilă din cauza noastră, deoarece Manea a fost obligat să se expatrieze. A fost o întoarcere comparabilă cu trauma expatrierii“, a mai spus Cernat. Criticul a opinat și că „opera lui Norman Manea crește dintr-o rană care este și a culturii române“. Nu în ultimul rând, cărțile lui Manea ar trebui să îi oblige pe români să își revadă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]
-
de școală la Surabaya, Înțelegeți! Așa că i-a dat un telefon președintelui. Cum vă puteți imagina, un ordin primit direct de la președinte are multă greutate. L-au găsit imediat pe domnul de Willigen. Se pare că fusese pe lista de expatriere, din greșeală, zic ei, apoi s-a Îmbolnăvit și a trebuit să fie mutat din spital În spital. Birocrația polițienească nu-i prea eficientă. — A fost un lucru de mare curaj și de generozitate din partea ta să faci asta, a
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
mă invita la o cană de ceai de mentă, nimic mai mult. Pe urmă, însă, cărțile poștale venite de la rude apropiate și îndepărtate au pus capăt comportamentului meu de licean. Toate veștile convergeau: părinții și sora mea supraviețuiseră războiului și expatrierii fără daune exterioare. De curând, reușiseră să treacă din zona ocupată de sovietici în aceea de ocupație britanică. Dinspre Mecklenburg. Cu numai două geamantane peste graniță. După un scurt popas în Lüneburg, unde-și găsiseră refugiul bunicii, fuseseră, fiindcă nordul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
un om terminat; puteam face orice cu el: îl puteam trimite la muncă silnică, sau îi puteam da o însărcinare de rutină în serviciile noastre speciale. În schimb... — În schimb... — L-am lăsat să evadeze. O falsă evadare, o falsă expatriere clandestină, și și-a pierdut din nou urmele. Cred că recunosc mâna lui, din când în când, în materialele ce-mi cad sub ochi... Calitatea lor s-a îmbunătățit... Acum practică mistificarea de dragul mistificării... Nu mai avem nici o putere asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
de lucruri din comunitățile românești. Mulți exilați simt, poate, nevoia să se asigure că nu s-au înstrăinat de țară. Și, nu mă îndoiesc, sunt sinceri. Dar, dacă s-ar uita mai atent în jur, ar observa destule cazuri de "expatriere" interioară. Am căutat să-i conving pe cei înclinați să exagereze lipsa de civilizație de la noi, în comparație cu lumea în care se află acum, că țăranul român are în spate o experiență metafizică seculară ce-i lipsește fermierului american, însă n-
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
poate nega influența asupra poeților mai tineri”. Textul ales să ilustreze „rezultatele la care se poate ajunge prin «împerecherea cuvintelor din cele patru colțuri ale orizontului»” („La marginea orașului“) nu este însă un text dadaist, ci unul... predadaist, elaborat înaintea expatrierii și publicat, ulterior de către Vinea în Contimporanul... Printre promotorii autohtoni ai Dadaismului, nu putea să nu se numere Ion Vinea. Articolul „Dada“ apărut în Adevărul, anul XXXIII, nr. 11052, 15 aprilie 1920, este însă un text de susținere amuzată, detașat-complice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
poezia tînără” a momentului... În ceea ce privește „colaborările” poetice - destul de frecvente - ale lui Tristan Tzara, ele nu cuprind nici un text din perioada sa dadaistă și doar cîteva (în limba franceză) din perioada postdadaistă. Cele mai multe fac parte din seria „primelor poeme”, scrise înaintea expatrierii și rămase în posesia lui Ion Vinea („Vino cu mine la țară“, de exemplu, e datată „Gîrceni 1915”). Insurgentul de la Zürich a fost, așadar, recuperat pe linia - preponderent predadaistă - a unei moderații estetice nu lipsite de rafinament liric (într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
este de un integru democratism intelectual: scriți, totuși, și îngîmfați-vă, fie și numai de necaz!”. Sîntem, totuși, departe de îndemnul heliadesc pașoptist „Scrieți, băieți, numai scrieți!”... Adevărata soluție de afirmare externă prin depășirea obstacolului limbii o reprezintă, în aceste condiții, expatrierea, o soluție pe care Vinea (spre deosebire de Fundoianu, Tzara, Panait Istrati sau Brâncuși) nu a ales-o, dar pe care - în opoziție cu tradiționaliștii - nu o vede în contradicție cu specificul autohton. Acuzînd „marea mizerie care a pricinuit acest început de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
țara e interzisă muncii noastre, e foarte firesc. În cadrul unei «seri de artă» în limba germană, am serbat de curînd jubileul de 10 ani”. În definitiv, validarea externă a avangardiștilor originari din România a avut loc tot ca urmare a expatrierii lor în „centre” de vizibilitate publică și de influență artistică europeană, în special la Paris și Berlin (v. cazurile unor Tzara, Iancu, Matiss-Teutsch, Brâncuși, Fondane, Voronca, mai tîrziu Ionesco). Ca și colegii lor de la Contimporanul, avangardiștii maghiari își asumă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
decît însuși talentul. Literatura, ca și comerțul, are o latură viabilă prin reclamă. Datorită ei, d. Tzara a pătruns în conștiința marelui public european cu o ușurință și o impertinență deconcertantă”. Adăugînd în treacăt - cu ironia de rigoare - că, prin expatriere, „zeii rasei îi menise o soartă mai bună” decît cea de a scoate, rămas în țară, „vreo altă revistă de avantgardă”, Emilian face un scurt istoric al mișcării Dada, citîndu-i pe Ribemont-Dessaignes („Histoire de Dada”, în Nouvelle Revue Française, 213
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
hrănit întotdeauna imaginația” (Ov.S. Crohmălniceanu, Evreii în mișcarea de avangardă românească, text îngrijit, adnotat și prefațat de Geo Șerban, Editura Hasefer, București, 2001, p. 36). Corespondența Jacques G. Costin/Tristan Tzara conține (și) o dramă a conștiinței periferice. La fel - expatrierea interbelică a unor B. Fundoianu, Victor Brauner, Henri Gad, Mihail Cosma-Claude Sernet sau Ilarie Voronca. Emigrările ceva mai tîrzii au, fără îndoială, explicații politice mult mai marcate. Marcel Iancu pleacă în Palestina la începutul anilor ’40, ca efect al recrudescenței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
fi trecut imediat peste graniță) 22 aprilie, În Germania, să zicem; dar Întrucât toate zilele mele de naștere au fost sărbătorite, cu tot mai puțin fast, În secolul al douăzecilea, toată lumea, inclusiv eu Însumi, fiind transferați din cauza Revoluției și a expatrierii din calendarul iulian În cel gregorian, am adăugat treisprezece și nu douăsprezece zile la data de 10 aprilie. Eroarea este gravă. Ce este de făcut? În cel mai recent pașaport al meu văd că este trecut „23 aprilie“ sub „data
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
cele două surori ale mele, În camerele pentru copii, aflate departe, distinct separate de apartamentele fraților mai mari, atât În casa de la oraș cât și În conacul de la țară. L-am văzut foarte puțin În răstimpul celor două decenii de expatriere În Europa, perioada 1919-1940 și după aceea deloc, până la următoarea mea vizită În Europa, În 1960, când a urmat o scurtă perioadă de Întâlniri foarte vesele și prietenoase. Kirill a urmat școala la Londra, Berlin și Praga și colegiul la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
publicul american și l-a determinat să se emancipeze. În Europa Occidentală el a fost recunoscut prompt și fără rezerve ca unul dintre marii scriitori ai secolului XX. Iar În fosta URSS i-a făcut pe mulți cititori să considere expatrierea sa drept Încă una din nenorocirile aduse de Revoluția din 1917. Numai În România opera lui Nabokov n-a putut să pătrundă În cei cincizeci de ani de comunism (deși elita intelectuală o cunoștea din traduceri franțuzești și din auzite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
preia ordinea iacobină, mizând pe unitate și omogenitate ca factori în construcția identitară, Moldova este redusă la postura de bazin intelectual care alimentează, prin export cultural și politic, România modernă. Junimea nu face excepție de la această regulă de fier a expatrierii, regulă ce lasă Moldovei și Iașiului o poziție de rang secundar și un gust istoric al melancoliei, niciodată abandonate cu adevărat. Junimea încetează, după 1876, să mai fie un fenomen asociabil exclusiv Iașiului: cariera politică a corifeilor lasă în urmă
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
politicile nataliste au generat-o. Ar mai fi de adăugat doar un fapt: știu din sursă directă că legea nu se aplica atunci când tatăl (nelegitim) al copilului era cetățean străin, tinerelor propunându-li-se avortul pentru a împiedica o eventuală expatriere prin căsătorie; mai mult, am auzit fără a putea controla că aceeași discretă "îngăduință" opera și în cazul femeilor rome și maghiare. Într-un registru foarte diferit, aș da drept exemplu problema cenzurii: la sfârșitul anilor '60, Ceaușescu desființase cu
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
Occident, și o majoritate dezorientată, insuficient pregătită, dacă nu mai prost, pe fondul unei penurii cronice a învățământului, în momentul în care societatea descoperă un univers întreg de profesii, de moduri de a te îmbogăți repede, de precarități sau de expatriere rentabilă, provoacă un mare șoc: șocul anului (2008) în opinia publică românească. Am descoperit deodată criza educației naționale. Este o problemă care, dincolo de elementele moștenite din regimul trecut, depășește frontierele României, evidențiind faptul că educația, la acest început de secol
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
trăit atât de mă cuprinse greața/ în palmă port belciugul dresorului de mâini -/ piticul sulfamidă - geniu cât e și ceața”. În publicistică și în eseu T. s-a distins, nu mai puțin decât în poezie, atât înainte, cât și după expatriere. Există, de altfel, cititori care îl preferă pe eseist și publicist. În vremea dictaturii ceaușiste el a izbutit să practice o gazetărie ferită de servituțile politico-propagandistice, ceea ce era greu de evitat în epocă. Textele trădează un spirit efervescent, cu apetență
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290290_a_291619]
-
elină și desemnând „cârmuirea celor mai nepricepuți”. Aici se includ, într-o secțiune intitulată Mai mult ca perfectul singurătății, scrisoarea deschisă către Nicolae Ceaușescu și jurnalul perioadei în care scriitorul a fost prigonit și a făcut greva foamei în vederea obținerii expatrierii. Publicistica propriu-zisă, din anii ’90, este de atitudine politică și civică, de atitudine morală mai ales, combativă și intransigentă, în majoritate polemică, nu rareori pamfletară, violentă chiar, însă în limitele urbanității. Vădit este că T. se singularizează prin faptul că
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290290_a_291619]
-
apoi, problema cetățeniei politice a rezidenților dintr-un anumit teritoriu (pentru a se evita excluderea noilor imigranți). Drepturile civile esențiale sunt cele legate de: libertatea personală, apărare, viața privată, libertatea de ședere, libertatea de circulație și de rezidență, libertatea de expatriere și emigrare, libertatea și secretul corespondenței, libertatea de gândire și exprimare, libertatea de educație, libertatea presei și a informației, libertatea de asociere și de organizare (politică și sindicală). Mai mult, între drepturile civile, un loc deosebit ar trebui să-l
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]