592 matches
-
81 I4 clarificarea rolului și facilitarea interacțiunii 0,81 EXT expectanța totală față de conduita de rol 0,80 I3 instrumentalitatea preocupării pentru sarcină 0,77 I5 instrumentalitatea flexibilității comportamentale 0,76 VEI5 motivația infrastructurală a flexibilității comportamentale 0,76 EX5 expectanța față de flexibilitatea comportamentală 0,69 VT valența totală a conduitei de rol 0,60 Factorul poate fi definit, în consecință, ca „motivație pentru conducere”. Cercetarea noastră indică astfel că motivația conducerii militare este una foarte complexă, cuprinzând aspecte proiective, de
[Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
0,69 VT valența totală a conduitei de rol 0,60 Factorul poate fi definit, în consecință, ca „motivație pentru conducere”. Cercetarea noastră indică astfel că motivația conducerii militare este una foarte complexă, cuprinzând aspecte proiective, de așteptări (variabilele de expectanță) dar și aspecte pragmatice (variabilele de instrumentalitate), de utilitate în adoptarea unor proceduri de motivare a subordonaților. Și aceasta pentru că, așa cum am afirmat, conducerea militară diferă semnificativ de conducerea în alte tipuri de organizații, iar luarea în considerare a caracteristicilor
[Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
la subordonați, amintită mai sus și de care sunt conștienți, cel puțin, membrii eșantionului cercetat (CRA). 5) Factorul V (4,88% din varianță) conține variabilele: V5 valența flexibilității comportamentale 0,73 VEI5 motivația totală a flexibilității comportamentale 0,50 EX5 expectanță față de flexibilitate 0,44 VT valența totală a comportamentelor de conducere 0,45 Factorul cuprinde trei variabile legate de flexibilitatea comportamentală (CR5), respectiv valența (V5), expectanța (EX5) și motivația complexă (VEI5) și un factor de valență a comportamentelor de conducere
[Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
valența flexibilității comportamentale 0,73 VEI5 motivația totală a flexibilității comportamentale 0,50 EX5 expectanță față de flexibilitate 0,44 VT valența totală a comportamentelor de conducere 0,45 Factorul cuprinde trei variabile legate de flexibilitatea comportamentală (CR5), respectiv valența (V5), expectanța (EX5) și motivația complexă (VEI5) și un factor de valență a comportamentelor de conducere, fiind, apreciem noi, un „factor de motivare individualizată”. Este relevantă prezența acestui factor în structura competenței sociale a liderului militar, contrastant - așa cum am mai arătat - cu
[Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
CA li se comunică succint rezolvări pentru ipostaze locale ale unor probleme familiare pentru toți sau li se cer aprobări pentru situații uzuale pentru oricare facultate, pentru care există reglementări anterioare generalizate, cunoscute de decani. În baza acestei cunoașteri împărtășite, expectanțele sunt coordonate cu ușurință, într-un timp scurt: fiecare știe ce să facă în situația respectivă. Al doilea tip semnalează mai degrabă blocajul decât propagarea formală a reprezentărilor create în consiliile profesorale. Astfel, în perioada cuprinsă în această analiză nu
[Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
într-un cuvânt, învățarea socială conduce la un construct cognitiv al dragostei, mai mult sau mai puțin personal. Reprezentarea despre ce înseamnă iubirea și cum ar trebui să arate persoana de care merită să te îndrăgostești generează un fel de expectanță pentru „când va fi întâlnit omul potrivit”. 2) Așteptarea mentală se materializează în momentul în care și întâlnești persoana considerată potrivită, asupra ei revărsându-se reprezentarea formată, al cărei conținut e destul de ferm circumscris sociocultural (o anume vârstă, religie, înfățișare
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
de pildă, definea conducerea ca pe un proces care implică o tranzacție, un schimb social între lideri și subordonați, presupunând totodată influență și contrainfluență. După opinia lui, conducerea apare la intersecția a trei variabile: lideri (competențe, caracteristici de personalitate, motivație, expectanțe), subordonați (competențe, trăsături de personalitate, motivație etc.), situație (sarcini și resurse, structuri și reguli etc.). Interacțiunea și tranzacția sunt asemănătoare, dar nu identice. Tranzacția are în vedere influența reciprocă dintre lideri și subordonați, precum și schimbul social, dinamic, dintre cele două
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
satisfacția muncii este rezultatul expectațiilor împlinite, acestea din urmă reprezentând diferența dintre ceea ce individul speră să primească de la muncă și ceea ce el primește efectiv; dacă individul obține rezultate deasupra sau dincolo de expectațiile lui, atunci el va fi satisfăcut; dacă, dimpotrivă, expectanțele lui au fost mai mari decât a primit, va fi nesatisfăcut. O metaanaliză a 31 de studii efectuate pe 17.421 de angajați a demonstrat că expectațiile împlinite au fost legate semnificativ de satisfacția muncii (Wanous et al., 1992); modelul
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
comportamente organizaționale ce sunt profund afectate, fie dependent de propriile lor teorii elaborate în domeniile specializate ale psihologiei organizațional-manageriale. Astfel, Robbins (1991) listează șase teorii ale motivației (teoriile nevoilor, teoriile caracteristicilor slujbei, teoria stabilirii scopului, teoria întăririi, teoria echității, teoria expectanței) pornind de la puterea lor predictivă în raport cu productivitatea, absenteismul, satisfacția. Hersey, Blanchard și Johnson (2001) grupeză teoriile motivației din perspectiva capacității lor explicative în raport cu teoria leadership-ului situațional, bazat pe maturitatea subordonaților, dezvoltată de ei înșiși. Imediat după anul 2000, clasificarea teoriilor
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
crește chiar dacă nu s-ar aplica nici un fel de program educațional, în condițiile în care instrumentul de măsurare a achizițiilor ar fi același în etapele de pretest și posttest. -Factorii subiectivi ai experimentatorului afectează validitatea experimentului în măsura în care anumite caracteristici și expectanțe ale acestuia își pun amprenta asupra situației experimentale. Autoritatea, ostilitatea, apartenența etnică, statutul etc. sînt exemple de caracteristici care pot influența evoluțiile subiecților în cadrul anumitor experimente. Experimentatorul ideal are o poziție de neutralitate și relativă detașare. Există de asemenea o
GHID PENTRU CERCETAREA EDUCAŢIEI by NICOLETA LAURA POPA, LIVIU ANTONESEI, ADRIAN VICENTIU LABAR () [Corola-publishinghouse/Science/797_a_1743]
-
mod interdependent și afectează într-o forma interactivă deciziile de a acționa sau nu într-un anumit mod (de a consuma sau nu substanțe). Elementele intermediare de influență sunt: * ceea ce individul extrage din mediul sau, situații și trăsături de bază; * expectanțele pe care le are asupra comportamentului și evaluarea sa privind aceste expectanțe; * cunoștințele sale în legătură cu starea de sănătate. Modelul autocontrolului (Santacreu și colab., 1992), elaborat pentru explicarea inițierii și menținerii consumului de droguri, are la bază autocontrolul și pornește de la
[Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]
-
sau nu într-un anumit mod (de a consuma sau nu substanțe). Elementele intermediare de influență sunt: * ceea ce individul extrage din mediul sau, situații și trăsături de bază; * expectanțele pe care le are asupra comportamentului și evaluarea sa privind aceste expectanțe; * cunoștințele sale în legătură cu starea de sănătate. Modelul autocontrolului (Santacreu și colab., 1992), elaborat pentru explicarea inițierii și menținerii consumului de droguri, are la bază autocontrolul și pornește de la modelul bio- psiho- social. Autorii consideră că geneza problemei pornește de la încercarea
[Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]
-
alcool, cât și pentru restul drogurilor) * psihologici (autorii consideră importante personalitatea, inteligența și învățarea) * socioculturali (se referă la expectative, comportamente, evoluție istorică, valori culturale specifice) 2. În faza de cunoaștere sunt importante: mediu, procesul de învățare, procesul de socializare și expectanțele. 3. În faza de experimentare și inițiere a consumului, factorii decisivi sunt cei cunoscuți ca factori de risc și de protecție. 4. În faza de consolidare se face trecerea de la consum la abuz și la dependență. În această fază ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]
-
de comportament că, recunoașterea factorilor de risc și a factorilor protectivi trebuie să aibă în vedere interacțiunea dintre indivizi și mediul în care aceștia trăiesc. Teoria se bazează pe interacțiunea dintre trei variabile psihosociale: sistemul de personalitate (valori, credințe personale, expectanțe, atitudini și orientarea către sine și către societate), percepția despre mediu (sistemul atitudinilor părinților și grupului de prieteni despre comportament) și sistemul comportamental ce poate cuprinde atât comportamente ilicite precum consumul de substanțe cât și comportamente convenționale precum implicarea în
[Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]
-
adoptă sau promovează un stil de viață deviant; * la nivel familial, factorii includ: istoricul familial de consum, eficacitatea gestionării relațiilor din familie, comunicarea și disciplina, structura strategiilor de coping, gradul de atașament dintre copii și părinți, natura regulilor și a expectanțelor din partea părinților precum și calitatea relațiilor în cadrul familiei extinse. Adolescenții care provin din familii ce promovează un sistem de valori și norme morale și a căror structură este una autoritar- suportivă sunt mai puțin predispuși să dezvolte comportamente deviante; * la nivel
[Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]
-
Diferența apare din natura grupului la care se asociază adolescentul. * La nivel familial, factorii includ: istoricul familial de consum, eficacitatea gestionării familiei (comunicarea și disciplina, structura strategiilor de coping, gradul de atașament dintre copii și părinți, natura regulilor și a expectanțelor din partea părinților) precum și calitatea relațiilor în cadrul familiei extinse. Adolescenții care provin din familii ce promovează un sistem de valori și norme morale și a căror structură este una autoritar-suportivă sunt mai puțin predispuși să dezvolte comportamente deviante. * La nivel societal
[Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]
-
colaborării și a spiritului de a lucra în echipă 4. Aprofundarea comunicării dintre elevi și factorii educaționali: profesori, părinți, responsabili ai departamentelor comunitare REZULTATE AȘTEPTATE: În urma aplicării programelor și proiectelor în care participă tineri voluntari, se au în vedere următoare expectanțe: A. Pentru coordonatori: - Eficientizarea metodelor de lucru cu tinerii într-un cadru non-formal, - Implicarea responsabilă în activități cu character comunitar, - Îmbunătățirea performanțelor în educație prin metode active și lucru în echipă B. Pentru școală: - Însușirea de către elevi a unui capital
SIMPOZIONUL NAȚIONAL CU PARTICIPARE INTERNAȚIONALĂ CREATIVITATE ȘI MODERNITATE ÎN ȘCOALA ROMÂNEASCĂ by Lorica AXINTE, Carmen FILOTI () [Corola-publishinghouse/Science/91780_a_93168]
-
reprezintă un exercițiu narcisist, de ordin familial, care poate avea virtuți terapeutice. Acest lucru se realizează în măsura în care, construirea unei legende personale permite reafirmarea identității proprii, adesea, prost gestionată astăzi. Împărtășirea acestor informații contribuie la dezvoltarea unei paradigme familiale, la comunicarea expectanțelor, la construirea unui „caracter familial” și la întărirea sensului continuității și vieții împreună. 6. Comunicarea îndeplinește și funcția de dezvoltare a copiilor. Împărtășirea semnificațiilor permite schimbarea mediului familial, tranziția lui spre noi stadii ale relațiilor părinte-copil, ale unei relații familiale
Arta de a fi părinte by Prof. Alina Ciocoiu () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1390]
-
sensului continuității și vieții împreună. 6. Comunicarea îndeplinește și funcția de dezvoltare a copiilor. Împărtășirea semnificațiilor permite schimbarea mediului familial, tranziția lui spre noi stadii ale relațiilor părinte-copil, ale unei relații familiale mai profunde. Dezvoltarea relațiilor părinți-copii necesită ca reguli, expectanțele comportamentale și noile libertăți să fie continuu re-negociabile și clarificate. Învățarea acceptării autorității parentale, a dobândirii succesului în grădiniță și școală, a modului de adaptare la relațiile egalitare, căutarea unei mai mari autonomii și realizarea tranzacției spre vârsta adultă, necesită
Arta de a fi părinte by Prof. Alina Ciocoiu () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1390]
-
cartierele sărace și și-a pus problema dacă această perspectivă era valabilă și pentru profesori. În lucrarea lor Pygmalion în sala de clasă, psihologul Robert Rosenthal și directorul de școală Lenore Jacobson (1968) aduc argumente în favoarea existenței unui efect de expectanță a profesorului, precum și cu privire la impactul pe care așteptările profesorilor despre performanțele unui elev poate să-l aibă asupra rezultatelor concrete ale acestuia. Între 1965 și 1966, elevilor dintr-o școală primară din regiunea San Francisco li s-a aplicat un
[Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
performanțe deosebite a condus la îmbunătățirea rezultatelor lor. Studiul i-a interesat mai ales pe cercetătorii interacționiști, fiind concentrat pe dinamica micro de la nivelul claselor școlare. Schaeffer (1986) menționează un experiment care a confirmat rezultatele studiului privitor la efectul de expectanță a profesorului într-o tabără de instrucție a armatei israeliene: recruții care fuseseră etichetați, iar aleatoriu, ca având un mare potențial au învățat, într-adevăr, mai mult decât colegii lor. Soldații respectivi au dezvoltat, în plus, o atitudine mai favorabilă
[Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
să le ofere mai ușor o a doua șansă. Chiar dacă rezultatele testării experimentale a acestei teorii nu au fost întotdeauna concludente, datele de până acum dovedesc că rezultatele școlare depind de mult mai mulți factori decât aptitudinile elevului. Teoria efectului expectanței profesorului explică modul în care interacțiunile din clasă, mai ales dintre profesori și elevi, determină, prin forța etichetării, anumite rezultate școlare. Ideea efectului Pygmalion a fost sugerată și ca soluție pedagogică pentru creșterea șanselor școlare ale celor din categorii sociale
[Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
șanse foarte mari de a fi ignorați de către profesori și consilieri, cu excepția cazurilor în care sunt de o inteligență sclipitoare. Descoperirile lor cu privire la distorsiunile sociale ale consilierii școlare constituie un serios semnal de alarmă, având în vedere și efectul de expectanță a profesorului documentat, așa cum am arătat în secțiunea anterioară, de sociologii Robert Rosenthal și Lenore Jacobson (1968). Potrivit acestora, copiii din clasele inferioare pot suferi eșecuri școlare deoarece imediat ce intră în sistemul educațional sunt direcționați către grupuri cu rezultate slabe
[Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
beneficiază de un spor al rezultatelor școlare dacă în clasă au colegi proveniți din categorii cu un status mai înalt. • Activitatea în clasă a dascălilor poate influența rezultatele elevilor, dincolo de presupusele efecte pedagogice. S-a evidențiat funcționarea unui efect de expectanță a profesorului (efectul Pygmalion), potrivit căruia rezultatele sunt determinate de așteptările profesorului. Un mecanism similar acționează în cazul direcționării, prin care elevii sunt stratificați după abilități presupuse și tratați diferențiat. Efecte analoage de etichetare au fost evidențiate și în cazul
[Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
a nu determina un șir întreg de alte probleme și, bineînțeles, rezolvată. De asemenea, acest cîmp al comunicării intrasistemice mai cuprinde și analiza dorințelor elementelor componente ale sistemului, precum și ca-pacitatea și posibilitatea acestor elemente de a-și exprima gîndurile și expectanțele, bineînțeles, în diferitele materiale sau modalități puse la dispoziția acestora de către consilierul PR. B. Un al doilea mare cîmp, asupra căruia consilierul PR trebuie să-și îndrepte atenția, și care poate, de asemenea, să dezvolte probleme de comunicare, este reprezentat
by Flaviu Călin Rus [Corola-publishinghouse/Science/1035_a_2543]