155 matches
-
cum ea înaintează, dintr-o perspectivă postmodernă, mai clar definită ca experimentalistă. Criticul distinge patru modele de poezie în secolul XX: tradiționalistă, modernistă, avangardistă și experimentalistă. Dacă acceptăm ideea călinesciană că tradiționalismul e o formă de modernism și ideea că experimentalismul e un avangardism constructiv, structura cvadripartită se reduce la una bipolară, esențială: dihotomia modernism-avangardism. Poezia experimentalistă ca "fapt scriptural" care relevă mecanismele literarității (Nichita Stănescu din ultima etapă de creație) produce exegetului cea mai mare bucurie și satisfacție speculativă. În
Cum înaintează poezia by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8603_a_9928]
-
o relicvă a poeticii tradiționale, grevate de prestigiul eminescian, și nu-l deranjează la Ion Barbu, de pildă. Sunt contradicțiile unor valorizări care privilegiază alte criterii. Dacă ar fi fost pe deplin consecvent cu sine, pe linia textualismului și a experimentalismului, a criteriului autonomizării eului poetic purificat de biografic, Marin Mincu ar fi lăsat deoparte cel puțin un sfert din poezia pe care a antologat-o și așa cu destulă exigență. Opțiunea lui Marin Mincu din antologia și din teoria sa
Cum înaintează poezia by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8603_a_9928]
-
purificat de biografic, Marin Mincu ar fi lăsat deoparte cel puțin un sfert din poezia pe care a antologat-o și așa cu destulă exigență. Opțiunea lui Marin Mincu din antologia și din teoria sa despre poezie pentru textualism și experimentalism se pretează la interminabile dar fructuoase discuții și dispute. Pentru a fi crezut în toate opțiunile lui, Marin Mincu rămâne dator cu un tratat despre poezie - misiune grea, dar nu imposibilă pentru un critic de mare calibru.
Cum înaintează poezia by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8603_a_9928]
-
mâinile acestui regizor. Elementul-surpriză e că Woody Allen e atât de versat în tragicomedie, că e incapabil să separe genurile și tocmai din eșecul acestei încercări i se trage lipsa umorului verbal care era TM-ul său. Orice pretenție de experimentalism lipsește din acest film, unghiurile și cadrele sunt la fel de clasice ca într-un interviu de Barbara Walters. Ca de obicei însă, majoritatea filmului se petrece în ,interioare", decorate cu gust, ce să zic... Un alt defect e inegalitatea serioasă a
Un american dispare,un sud-coreean apare by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11504_a_12829]
-
printr-o abundență de povestiri disparate. Episoadele narative sunt însă legate prin fire nevăzute și corespondențe subtile. Tectonica straturilor temporale și a grupurilor sociale nu e caracterizată de mișcări violente sau de rupturi de sens și semnificație. Prozatorul a lăsat experimentalismul abrupt și provocator în seama scrierilor sale de tinerețe și s-a transformat într-un povestitor din ce în ce mai tradiționalist, care triumfă în romanul Femeie, iată fiul tău. Nimic perimat în el, astăzi! Mărturisesc că romanul m-a descumpănit la prima lectură
O narațiune rizomatică by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10785_a_12110]
-
în favoarea unei viziuni exaltate și care pleacă de la teoria „machiavelismului relativ” ca să ajungă apoi la apologia creștină a împăcării și a iertării, virtuți specifice unei lumi „paradiziace”; Dăruind vei dobândi, unde nu se sfiește, dinlăuntrul unui crez - deși asaltat de experimentalismul protestant, ori contrabalansat de sobrietatea elegantă a unui discurs marcat de puternice lecturi catolice - pătruns, totuși, de tainele și de spiritul Ortodoxiei, să își afirme credința până și în mântuirea sinucigașilor sau, în fine, Jurnalul fericirii, în care desăvârșește ideea
Poveștile burgheze ale unui gurmand simpatic by Adrian Mureșan () [Corola-journal/Journalistic/3206_a_4531]
-
contestare: "Așa-numita Ťgenerație '90ť, inventată polemic de critici concurenți încă dinainte de Decembrie 1989, nu este decît aripa mai tînără a generației '80, deoarece reprezentanții ei continuă să scrie, chiar dacă cu o libertate aparent mai mare, sfîrșind însă într-un experimentalism fără acoperire existențială, în aceeași paradigmă de cunoaștere și creație. Nici măcar Ťfracturiștiiť de azi nu marchează, în ciuda declarațiilor lor năbădăios de radicale, o ruptură de programul etic și estetic al generației '80. ș...ț O nouă generație literară va apărea
"Lupii" sub lupă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11669_a_12994]
-
spună despre ea ceea ce se spune îndeobște în societatea noastră patriarhală despre femeile frumoase. După cum se simte din titlu și după cum îl știm pe Iulian Tănase din celelalte volume, "iubitafizica" datorează mult "patafizicii", aerului de familie avangardist, lui Gellu Naum, experimentalismului în general. Imaginația (debordantă, deopotrivă lingvistic și imagistic) e o imaginație de tip suprarealist, fantast pînă la absurd. Timpul își spune însă cuvîntul, patina se simte, recondiționarea e evidentă și avangardismul devine de fapt un nou manierism. Sursele livrești abundente
Istorie literară și istorie personală by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15215_a_16540]
-
aproape patru decenii de la ediția princeps, F merită un alt tratament decât această indiferență ignorantă și snoabă, prin care așa-ziși analiști literari încearcă să oculteze trecutul, pentru a reface canonul. Desigur că acesta nu îngheață în formele cristalizate de experimentalismul modernist și că autorii postmoderni de calibru avansează către centru, într-un joc axiologic cu reguli clare. Dar am auzit de prea multe ori clamată teza "adevărului cu voie de la poliție", aplicată otova, și colaboraționiștilor, și rezistenților, și disidenților, pentru
Oameni de piatră by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9725_a_11050]
-
-i încredințeze, alături de Werner Sollors, editarea cărții apărute la sfârșitul anului trecut la Harvard University Press. Literatura, filozofia, istoria culturală, știința politicului sunt zone în care Greil Marcus se mișcă dezinvolt și erudit. Gustul sigur, cultura profund asimilată, deschiderea spre experimentalism și inovație, refuzul închistării în dogme ruginite fac din lectura textelor lui Greil Marcus o încântare. O încântare ce atinge zona plăcerii exaltate și a complicității euforice atunci când scrie o carte precum When the Rough God Goes Riding. Ustening to
Van the Man (1) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6043_a_7368]
-
Szilágyi scriu despre absurdul și meschinăria vieții de cancelarie, cu o oarecare doză de umor, dar cu și mai multă disperare, în vreme ce un alt subiect frecventat este mica istorie a pulsatoriei societăți românești (Irina Grădinariu-Măgdălinoiu, Cristina Podoreanu), urmat, pe linia experimentalismului, de explorările (cîteodată metatextuale) unui eu în derută (Cozmina Ilie-Preoțescu, Dona Deniforescu). Dacă ar fi cu adevărat pasionant de trasat o arheologie pornind de la antologia brașoveană, ea n-ar fi una a generației 2003, ci a pulsațiilor scriiturii feminine (majoritară
Generația post-optzecistă by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13056_a_14381]
-
ca cea amintită mai sus. Arta stradală (cu mesaj intenționat șocant - ponei roz cu svastică, pădurice de falusuri, cheie/falus pentru peștera/vagin, etc. - iconoclasm poate interesant pentru România actuala) nu impresionează pe nimeni În America care a trecut prin experimentalismul ăsta acum vreo 40 de ani... De fapt, street art este un overstatement ce descrie chiar măgulitor o artă cel mult naivă, cu numai o treaptă peste nivelul grafitti. Vâlva creată În România În jurul controversatei expoziții, ținând atenția mediei câteva
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
Cortazar (Șotron), Raymond Queneau (Exerciții de stil), Milorad Pavic (Dicționarul khazar), Mircea Horia Simionescu (primele două volume ale tetralogiei Ingeniosul bine temperat) au experimentat cu forma și cu conținutul scrierilor lor. Astăzi însă, literatura se deschide și mai mult înspre experimentalismul tehnoștiințific, fie că avem în vedere literatura hipertextuală (o rețea navigabilă pusă la dispoziția configurațională a citiautorului), fie literatura hipermedia (care unește scriitura cu imaginea, filmul sau sunetul). Exemple notabile din mediul electronic sunt Afternoon, a story de Michael Joyce
Un manifest al virtualității by Lucia Simona Dinescu () [Corola-journal/Imaginative/10458_a_11783]
-
uzuală, nu cu totul în afara abuzului. Partea bună este aceea că cenzura - profesională, economică, ideologică - poate fi semnalată și supusă judecății. În cele ce urmează nu fac decât să deschid o paranteză. În răspunsul meu la ancheta despre "Avangardă și experimentalism", din revista "Paradigma", nr. 1-2, 2006, apărut abia la începutul lunii iulie, a fost eliminat un paragraf. În locul său apare o surprinzătoare paranteză dreaptă umplută de puncte de suspensie. Prezența acestei paranteze m-a uluit până la indignare și m-a
Paranteza (ne)dreaptă by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/10440_a_11765]
-
aici din nas. De regulă, mai descopăr aici, conceptul nu este disociat în accepție estetică de uzul din știință. Excepția o reprezintă Angelo Guglielmi (Avangardia e sperimentalismo, 1963), care âface toate distincțiile necesare>, pornind, desigur, de la avangarda ca ruptură și experimentalism ca recuperare. A. Guglielmi, citat de dvs., domnule M. Mincu, cum repetați în chestionar, abia în 1983, după 20 de ani, în timp ce Marino o făcea numai după 10. Fapt curios, Monica Spiridon, în 1998, cf. Experimentul literar postbelic, Ed. Paralela
Paranteza (ne)dreaptă by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/10440_a_11765]
-
să-și recapete prioritățile de creație. De preferat, în context universal. Condiția vitală este că nu trebuie să plătim nici o vamă mergând pe calea spre adevăr. 2.Eliminarea fragmentului din răspunsul meu mă pune, în contextul anchetei despre avangardă și experimentalism, într-o relație neadevărată cu Adrian Marino. Firește, nu o pot asuma. Paragraful următor, admis de editorul "Paradigmei", ar lăsa să se înțeleagă că eu mă opun gândirii lui A. M. Și, eventual, o urmez pe a lui M. M. În
Paranteza (ne)dreaptă by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/10440_a_11765]
-
în primul rând în imaginarul colectiv. Imaginea câmpului activităților artistice-muzicale în al șaselea deceniu al secolului XX este una prin definitie eterogena (a) atât prin multitudinea curentelor și orientărilor care grupează în jurul lor mai mulți compozitori (spre exemplu, pan-serialismul, experimentalismul, minimalismul) sau concepții care înglobează "genomurile" mai multor imagini stilistice (Stravinski, Ligeti sau Stockhausen), cât și concepții individuale detașate într-un mod clar de filoanele majore ale muzicii moderniste (Xenakis, Kagel sau Kurtag). Iar aceasta eterogenitate, la rându-i, reprezintă
Muzica postmodern?: reinventarea artei muzicale dup? sf?r?itul modernit??ii by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
ca cea amintită mai sus. Arta stradală (cu mesaj intenționat șocant - ponei roz cu svastică, pădurice de falusuri, cheie/falus pentru peștera/vagin, etc. - iconoclasm poate interesant pentru România actuala) nu impresionează pe nimeni În America care a trecut prin experimentalismul ăsta acum vreo 40 de ani... De fapt, street art este un overstatement ce descrie chiar măgulitor o artă cel mult naivă, cu numai o treaptă peste nivelul grafitti. Vâlva creată În România În jurul controversatei expoziții, ținând atenția mediei câteva
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
acolo și re-intitulată pentru uzul telespectatorilor români Confesiunea unui anonim. Cu Billy Bob Thornton într-un rol de bărbier neimportant și absent, pe lângă care viața trece fără a se intersecta vreodată, care te face să înțelegi cum de, în ciuda tuturor experimentalismelor, performanța unui actor poate fi și piatra unghiulară, și cheia de boltă a unui film. Tocmai pentru că e o prezență in absentia, cu puțin dialog și și mai puțină emoție, un personaj care vede transformarea lui în victimă ca pe
Trei, Doamne, și toate trei bune by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11483_a_12808]
-
sa poetică este un outsider, neaderent și neîncadrabil, situat la distanță chiar și față de poeții din generația anilor cincizeci, căreia, după criterii pur cronologice, i-ar aparține. Departe atât de tendințele literare care s-au perindat în vremea sa, formalismul, experimentalismul și culturalismul, cât și de așa-numita „poezie a experienței”, accesibilă, prozaică și colocvială, Antonio Gamoneda a optat pentru o poezie a cunoașterii, și o „poetică a tăcerii”, ocupând în panorama poeziei actuale spaniole poziția unui franctiror fidel crezului său
Antonio Gamoneda și identitatea sa poetico-biografică by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3489_a_4814]
-
discuri. Altfel zis, muzica Thy Veils este (pre)destinată să șocheze mentalitatea curentă de ascultător-consumator, fără să apeleze deloc la efecte de fațadă. Mahler, Schönberg, Webern, Stravinsky, John Cage, Varese - iată cu cine relaționează această muzică. De compozitori din zona experimentalismului contemporan nu pomenesc, fiindcă Thy Veils nu țintește așa ceva, cu toate că sound-ul său este asemănător, pe unele porțiuni, cu al acelora. Și este firesc, pentru că Thy Veils s-a născut din dorința explorării zonelor imposibile! Despre Explorare, despre Experiment, despre Căutare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2170_a_3495]
-
ingenios, el transformă fiecare eșec al autoarei într-un merit. Rodica Buzdugan nu reușește, de exemplu, să-și modernizeze limbajul poetic în consonanță cu sensibilitatea cititorului de azi. Octavian Soviany vede în această inaptitudine „curajul de a cultiva, indiferentă la experimentalismele de tot felul, o lirică a emoției pure“. Autoarea este lipsită de temperament artistic, astfel încât versurile ei, șterse, greu de ținut minte, îl lasă indiferent pe cititor. Prefațatorul consideră însă că ea este intenționat inexpresivă, „elaborându-și poemele cu o
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
unele cu celelalte și se topesc în expresie, TREBUIE devine nu un verb semiauxiliar, ci unul... activ, încărcat de substanță. Nu cred că Florin Piersic jr. este un actor experimental, nici un regizor experimental, fie în film, fie în teatru. Și experimentalismul ăsta mi se pare tot un timbru cu lipici cleios. Pe care, de câteva decenii, industriile culturale l-au inventat ca să se protejeze de gândire, și mai ales și de produsul ei net, libertatea. Cred, fără să-l fi cunoscut
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
al Contimporanului - afin cu stilul Art Deco al anilor ’20 - este moderat, eclectic și sintetic, afirmativ și popularizator, vizînd, la modul „pedagogic”, emanciparea unei culturi resimțite drept minoră și provincială. Ecourile dadaisto-futuriste din numărul unic al revistei 75 HP, cu experimentalismul său „pictopoetic” insurgent, au un caracter aprés coup, căci, la acea dată, dadaismul era deja mort și îngropat, iar futurismul se afla (în Italia) în plin proces de oficializare. Abia Integral tinde să realizeze o „integrare” specifică a tendințelor avangardiste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de „anecdotă” realist-tradițională - acesta e modelul romanesc al lui Vinea, „aplicat” în Paradisul suspinelor. Autorul nu va ignora epicul amplu, chiar cu elemente „social-gazetărești”, dar îl va hibridiza masiv cu elemente de poem estetizant și de basm în Lunatecii. Un experimentalism gidian întîlnim în „șantierul” romanului Venin de mai. Oricum, în opoziție cu E. Lovinescu și cu numeroșii adepți ai epicului realist-documental, social și istoric, Mihai Zamfir pare a-i da dreptate mai curînd lui Vinea și adepților interbelici ai romanului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]