155 matches
-
elementară. O observație esențială privește „recuperarea materialelor lingvistice nefolosite”, a „zgurii” limbajului comun, odată cu dispariția „tramei” narative (înlocuite prin „descrierea destructurantă și micropovestire”). Ideea de bază ar fi aceea că „instinctiv, Urmuz descoperă Scriitura și Textul” (1983, p. 27). În interiorul experimentalismului „anticipat” cu cinci decenii de Urmuz și confirmat pe plan european de Eugen Ionescu, ar intra — în opinia lui Marin Mincu — atît Nichita Stănescu, Ion Gheorghe cît și „optzeciștii”: „Cu o anticipație de aproape o jumătate de secol, Urmuz intuiește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
radicală, postmodernismul re-legitimează estetic avangarda, cu o vădită simpatie (implicit ideologică) pentru caracterul „cosmopolit”, „subversiv”, „antiautoritar”, „demofil” (v. „coborîrea poeziei în stradă”) și „detabuizant” (la modul ludic, ironic, parodic și experimental) al acesteia. Sub presiunea noului concept, ideea înrudirii între experimentalismul postbelic (înțeles ca model „afirmativ”, ca „preocupare pentru articulațiile formale ale operei”) și avangardismul istoric (privit ca fenomen de ruptură și negare radicală a tradiției instituționalizate), introdusă de Marin Mincu în prelungirea teoriilor lui Angelo Guglielmi și ale Gruppo ’63
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
poetic românesc, 1983), va fi oarecum marginalizată. (Ovidiu Morar vede în această propunere teoretică „o nouă teorie protocronistă”; de fapt, e vorba chiar de cea „veche”, adeziunea lui Marin Mincu la protocronism avînd incidențe vădite în teoriile sale asupra avangardismului, experimentalismului și textualismului autohton). Cu excepția unor experimentatori radicali ai limbajului, tributari tel-quel-ismului și neoavangardelor europene ale anilor ’60, reprezentanții amintitei generații par să respingă însă, pe ansamblu, și ideea unei filiații avangardiste a postmodernismului, insistînd asupra opoziției dintre cele două modele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și Ion Pop; avangardismul literar/poetic e apreciat estetic doar în măsura în care se adecvează, mai mult involuntar, prin unele producții ale sale, lirismului (op. cit., pp. 17-18). Excepția Marin Mincu din 1983 este amendată (corect): recuperarea avangardismului prin anexarea sa la remorca „experimentalismului” postbelic trădează un parti-pris (auto)legitimator discutabil. Criticul evidențiază, de asemenea, „literaturocentrismul” receptării avangardei autohtone, lipsa monografiilor și a edițiilor critice dedicate scriitorilor și artiștilor avangardiști (este taxată, pripit, și recurența cuvîntului „român/românesc” în titlurile principalelor lucrări dedicate fenomenului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de „extremism” aplicat de majoritatea criticilor interbelici. Ion Pop vorbește despre un „avangardism prudent”, „impur”, de „sinteză modernă” (în sens „integralist”), iar Marin Mincu - despre un caracter „experimentalist”, preponderent afirmativ al acesteia, diferit de spiritul violent-negator al avangardelor occidentale; acest experimentalism formalizant ar avea, în plus, și un caracter anticipator în raport cu neoavangardele postbelice. Atît studiile lui Ion Pop, cît și cele ale lui Marin Mincu asupra avangardei istorice românești sfîrșesc, în fapt, prin a propune imagini ale specificului autohton în relație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
expresioniștii, Editura Eminescu, București, 1980 Grindea, Miron, „Urmuz and «cet homme de toujours»”, în Adam - International Review, nr. 322-23024/1967 Groys, Boris, Despre nou. Eseu de economie culturală, traducere de Aurel Codoban, Editura Idea, Cluj-Napoca, 2003 Guglielmi, Angelo, „Avangardă și experimentalism”, în Cornel Mihai Ionescu, Generația lui Neptun (Grupul 63), Editura pentru Literatură Universală, București, 1967 Hangiu, Ion, Dicționarul presei literare românești 1790-2000, ediția a III-a, Editura Institutului Cultural Român, București, 2004 Hocke, Gustav Réné, Manierismul în literatură. Alchimie a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
cele politice și militare. Acest model s-a stabilit în secolul al XIX-lea și a fost reînnoit la începutul secolului al XX-lea, fiind asociat școlii de gândire pozitiviste, curent de idei caracterizat prin anumite trăsături, cum ar fi: experimentalism, obiectivism, reducționism. De fapt, modelul în speță răspundea la trei cerințe fundamentale, explicate în operele lui Auguste Comte: ruptura cu metafizica, clasificarea rațională a științelor, emanciparea filosofiei de disciplinele particulare, cum ar fi psihologia și sociologia. În acest sens, Auguste
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]
-
dacă nu chiar de „Îmbătrînire”, ce urmează inevitabil fazei de maximă efervescență a revoltei anticonvenționale 2. Coroborate Însă cu amintita preferință pentru scris și cu neabandonatul interes pentru artă, afișate Încă În faza „romantică” a mișcării, ele atrag atenția asupra „experimentalismului” acesteia, În Înțelesul dat termenului de Angelo Guglielmi; experimentalism explicabil prin momentul apariției și datele ambianței socio-culturale specifice În care se manifestă avangarda românească, În calitatea sa de fenomen de „sinteză modernă”3, cum se definește ea În reprezentativa etapă
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
de maximă efervescență a revoltei anticonvenționale 2. Coroborate Însă cu amintita preferință pentru scris și cu neabandonatul interes pentru artă, afișate Încă În faza „romantică” a mișcării, ele atrag atenția asupra „experimentalismului” acesteia, În Înțelesul dat termenului de Angelo Guglielmi; experimentalism explicabil prin momentul apariției și datele ambianței socio-culturale specifice În care se manifestă avangarda românească, În calitatea sa de fenomen de „sinteză modernă”3, cum se definește ea În reprezentativa etapă „integralistă”. „Elogiul bătrîneții” (e titlul unui articol publicat de
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
loc. cit. . Între mine și mine, loc. cit. . Obrazul de cretă, În vol. Act de prezență, ed. cit., pp. 133-134. . Op. cit., p. 172. . v. și Adrian Marino, Dicționar..., ed. cit., pp. 211-212. 2 Ibidem, p. 177. 3 În Avangardă și experimentalism (1963), A. Guglielmi distinge Între o „avangardă istorică”, definită sub semnul polemicii, negației și rupturii, la care „interesul pentru formă” ar fi „secundar”, și un „experimentalism” post-avangardist, depășind „Înțelesul contenutistic” al revoltei spre „căutarea unor noi structuri expresive”; demers hotărît
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
Marino, Dicționar..., ed. cit., pp. 211-212. 2 Ibidem, p. 177. 3 În Avangardă și experimentalism (1963), A. Guglielmi distinge Între o „avangardă istorică”, definită sub semnul polemicii, negației și rupturii, la care „interesul pentru formă” ar fi „secundar”, și un „experimentalism” post-avangardist, depășind „Înțelesul contenutistic” al revoltei spre „căutarea unor noi structuri expresive”; demers hotărît, Însă și prudent, al unei munci de „laborator” (Cf. Cornel Mihai Ionescu, Generația lui Neptun (Grupul 63), București, E.P.L.U., 1967, pp. 160-168). Ideea a fost
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
numai procesului de obiectivare acțională în mediul natural, ci participă și la momentele obiectivării prin cunoaștere-comunicare ale gândirii umane. „Imperialismul științelor”, idee care a marcat conștiința epistemică a perioadelor istorice ale științei formale pure a Antichității, ale mecanicii clasice, ale experimentalismului secolului al XVII-lea și ale pozitivismului, a fost transgresat prin descoperirile fizicii contemporane. Trei dintre acestea au afectat tabuurile pozitiviste, cu precădere problemele cauzalității, măsurătorii și ale obiectivității: este vorba despre mecanicile indeterministe: relativistă, cuantică și ondulatorie. Substanța descoperirilor
Managementul clasei de elevi. Aplicații pentru gestionarea situațiilor de criză educațională by Romiță B. Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]
-
Ciocnirea. Și aici, ceea ce ne atrage de la bun început atenția este mișcarea amplă, preponderent epică a poemului, lungimea multora dintre versuri amintind, pe de o parte, de „vârste” apuse ale literaturii (de romantism, de pildă), pe de altă parte, de experimentalismul avangardelor și fanteziile oniriștilor. Absența voită a rimei și ritmului favorizează o astfel de desfășurare (de tip prozastic), iar faptul că versurile nu au majusculă nici măcar când începe o nouă frază fluidizează ideile poetice până într-atât încât curgerea lor
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
reciproce. De cele mai multe ori această istorie a fost expresia relației dintre biserică și stat sau a conflictului dintre individul religios și individul secular. În cea mai mare parte a sec. al XX-lea interesul față de cercetările psihobiologice, pragmatismul și behaviorismul, experimentalismul au împins aceste domenii ale științei într-o poziție total refractară față de religie."4 Potrivit lui Freud (1953) persoana religioasă este o persoană nevrotică cu trăsături obsesiv-compulsive. Ellis (1980) considera religia ca instituționalizarea iraționalității fiind inflexibilă și intolerantă sigur neluând în
Religiozitatea și instituțiile sociale în România by Ion Petrică () [Corola-publishinghouse/Science/1120_a_2628]
-
pierdut oamenii abandonându-și destinele unor mecanisme? B. Soluții din interior Reziliența la antiteză Contestațiile venite din varii direcții în legătură cu potențialul cognitiv al Economiei au și nu au temei. Mai ales fizicienii au temei în credința, mereu servită rațional, în experimentalismul funciar al științei lor. Dar toți criticii nu au temei atunci când fac abstracție de demarcațiile categoriale ale obiectului cogniției în Economie. Desfășurarea de forțe în contra specificului demersului teoretic al Economiei se originează fie în libertinajul ideatic permis de confortul redutei
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
artificiu, vidare de sens sau exercițiu demolator. Dacă cititorii se află, la începutul drumului și fac abia primii pași în lumea teatrului, lectura, devine preludiul unor opțiuni existențiale și profesionale care ocolesc fățiș derizoriul și dezgustul afișat de tehnicism și experimentalism față de condiția umană. Care sunt însă uneltele și credințele îmbrățișate de Alexa Visarion, pârghiile pe care și le-a ales și care i-au adus succesul și notorietatea? Răspunsul la această întrebare se află cuprins în cărțile sale. Nu sub
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
acestui tip de comoditate conservatoare, Marian Mincu și-ar fi lansat metoda ce îmbină teoria telquel-istă a textului cu semiologia italiană și tematismul, totul fiind profetizat în Textul barbian". Deținând prioritatea introducerii unor termeni ce au modificat limbajul critic (textualism, experimentalism, autenticitatea scriiturii etc.) Marin Mincu nu are cum să nu fie revendicat ca proprietarul de drept al propriilor idei și intuiții critice, de care s-a văzut adesea deposedat cu seninătate. Aflat în plin proces de textualizare, "heliadistul" Marin Mincu
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
a hermeneutului post-heideggerian în vârstă de 35 de ani, drept care vom spicui termenii de structurare a unui singur capitol: V. Aspro Stil Nuovo: Poetica obiectelor. Poezia epică. Action Poetry. Între tragic și hilarotragedie. Între noia (plictis) și paranoia. Poezia tehnologică. Experimentalismul poetic ș.a.m.d. Urmează la fel de celebra carte Palimpseste (1979, reeditată în 2007) și eseul dedicat picturii lui "Lorrain" (1983). Ultima carte antumă este "Cercul lui Hermes" (1998). Dintre cărțile traduse de C. M. I. amintim doar "Opera aperta" (1969) a
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
12, decembrie 1999; Gheorghe Grigurcu, Poezia română contemporană, 2000; Ion Bogdan Lefter, Scriitori români din anii '80-'90. Dicționar, I, 2000; Nicolae Leahu, Poezia generației'80, 2000; Dumitru Chioaru, Developări în perspectivă; Gheorghe Mocuța, Sistemul modei optzeciste, 2004; Marin Mincu, Experimentalismul poetic românesc, 2006; Vasile Spiridon, în Dicționarul general al literaturii române, A/B, 2004; Ion Mircea, Prefață la Evanghelia după Corbu și alte poeme, 2006; Nichita Danilov, Capete de rând, 2006; Constantin Ciopraga, în "Limba română", nr. 4, 2007; Theodor
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Steinhardt, Alexandru Paleologu etc., întrucât erau considerate "snoabe, mistice, descompuse, dezumanizate, degenerate, morbide, iraționale, retrograde, putrede și mai ales decadente toate creațiile simboliste, ermetice, suprarealiste, naturaliste, expresioniste, dadaiste, moderniste, neomoderniste, șaizeciste etc., precum și tot ce ține de estetism, formalism, purism, experimentalism. Însuși locul în literatură al lui Eminescu e pus sub semnul întrebării, căci poetul nu numai că a împărtășit și propagat o filozofie idealistă și un pesimism contagios, dar a și compus versuri ce poartă semnele periculoase ale formalismului decadent
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
au contribuit și diferențierile pe care le-a evidențiat între cele două curente, în ciuda deselor remarce care privesc caracterul contradictoriu al postmodernismului, ce se eschivează de la o definiție. Astfel, dacă rubricile care aparțin modernismului conțin concepte precum urbanism, tehnologizare, dezumanizare, experimentalism, rubricile postmoderne sunt completate cu termeni precum orașul și satul global, noile media, antielitism, antiautoritarism, ironie radicală, postumanism, ethos postexistențial, antiformalism, simultaneitate etc. De asemenea, aceste aranjări sunt îmbogățite și de "lista" opozitivă a trăsăturilor modernismului și ale postmodernismului 188
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
curent, prin colaborrile sale cu eminentul profesor de psihologie experimental Gh. Zapan, de formație și pregtire științific german, nu este preocupat de cercetrile experimentale de laborator testologice americane sau psihometrice germane. Ralea nu accept concepția științific a behaviorismului american, preferând experimentalismul practicat de Janet în laboratoarele pariziene de la La Salpètriere. Cu toate acestea, nici P. Janet, nici Th. Ribot, nici H. Pieron, nici Guillaume, deși admit o psihologie obiectiv, practic a comportrilor, nu-l vor convinge cu argumentele demonstrațiilor, mai degrab
Elemente de antropologie filosofica in opera lui Mihai Ralea by Rodica Havirneanu, Ioana Olga Adamescu () [Corola-publishinghouse/Science/1282_a_2114]
-
Convingeri religioase: budistă - credea că mântuirea creștinilor exclude intimitatea. - Orientare sexuală: lesbiană, o legătură stabilă cu o maseuză. - Calități extreme: curaj și imaginație, generozitate. - Ciudățenii: culoarea pielii. SORIN NEAMȚU - 26 de ani la data nașterii Celebrului animal. Pictor. Tensionat Între experimentalism și tradiționalism. Nici o expoziție personală. Literatura nu-i spunea mare lucru. - Membru ulterior Întemeierii, flatat de cererea fondatorilor de a se ocupa de imaginea Celebrului animal. A susținut ieșirea În lume, nu și extremele. Dar s-a supus. - Statut social
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
dacă nu chiar de “îmbătrânire”, ce urmează inevitabil fazei de maximă efervescență a revoltei anticonvenționale 2. Coroborate însă cu amintita preferință pentru scris și cu neabandonatul interes pentru artă, afișate încă în faza „romantică” a mișcării, ele atrag atenția asupra „experimentalismului” acesteia, în înțelesul dat termenului de Angelo Guglielmi; experimentalism explicabil prin momentul apariției și datele ambianței socio-culturale specifice în care se manifestă avangarda românească, în calitatea sa de fenomen de „sinteză modernă”3, cum se definește ea în reprezentativa etapă
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
de maximă efervescență a revoltei anticonvenționale 2. Coroborate însă cu amintita preferință pentru scris și cu neabandonatul interes pentru artă, afișate încă în faza „romantică” a mișcării, ele atrag atenția asupra „experimentalismului” acesteia, în înțelesul dat termenului de Angelo Guglielmi; experimentalism explicabil prin momentul apariției și datele ambianței socio-culturale specifice în care se manifestă avangarda românească, în calitatea sa de fenomen de „sinteză modernă”3, cum se definește ea în reprezentativa etapă „integralistă”. „Elogiul bătrâneții” (e titlul unui articol publicat de
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]