212 matches
-
Perioada literară începând cu anii 1970, atât în spațiul românesc, cât si în cel spaniol, s-a confruntat cu ceea ce s-a numit în Spania o epocă de tranziție. Dacă în România s-a considerat că proza experimentalistă, fragmentară, care se îndrepta de la mimesisul realist la poiesisul ca formă de punere la vedere a actului scrierii, a fost percepută si ca o formă de a înlătura presiunea totalitară, în Spania o astfel de scriitură a alternat cu proza
ALECART, nr. 11 by Anamaria Blanaru () [Corola-journal/Science/91729_a_92899]
-
termenului, care nu s-ar plia pe realitatea desemnată de echivalentul spaniol. Incluzând romanul metaficțional în categoria mai largă a romanului poematic, pe care îl vede ca o nouă tendință romanescă, criticul Francisco Orejas exclude limitarea romanului contemporan la formele experimentaliste; subliniază astfel caracteristica centrală a ficțiunii de astăzi, și anume reîntoarcerea la plăcerea povestirii. Pe de altă parte, Javier Garda consideră primordială tehnica demistificării deliberate, prin care pune la vedere cititorului ficționalitatea lumii narate. Și în acest caz, distinge delimitarea
ALECART, nr. 11 by Anamaria Blanaru () [Corola-journal/Science/91729_a_92899]
-
care era "în potriva veacului", "omul exorbitant", în fara orbitelor circulate, Narcis prozator autosuprimat, avangardistul trecut dincoace chiar de ariergardă, era împotriva lui însuși. Scria, nu par lui-meme, dar contre lui-meme. El are un loc evident în veacul avangardist și experimentalist.
Un avangardist dincoace de ariergardă by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/10684_a_12009]
-
Geo Dumitrescu”. Un alt moment de impact e marcat de Leonid Dimov, Daniel Turcea, Vintilă Ivănceanu, cu onirismul înțeles ca „metodă estetică” lucidă (Marin Mincu), diferită de dicteul automat al suprarealiștilor. Solitarul Mircea Ivănescu este „valorizat, ceva mai târziu, ca experimentalist, în conexiune cu poezia americană, și ca precursor al generației ’80”. Spațiul poetic se amplifică ritmic. Promoția’70 intră în scenă în anii relaxării ideologice. Pe lângă antologații Dinu Flămând, Adrian Popescu și Gabriel Chifu, P.P. îi amintește pe Mircea Dinescu
Antologie de poezie română contemporană în limba spaniolă Miniaturas de tiempos venideros by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/3147_a_4472]
-
definit așadar prin ce exprimă și nu prin ce este), osmoza document-ficțiune, într-o teleologie narativă urmărind configurarea unei atmosfere prezente în tot ceea ce se petrece - iată alte particularități ale retoricii romanului. Scarabeul sacru, 1970, este un roman reflexiv, eseistic, experimentalist, sofisticat și aproape criptic. El își asumă, de aceea, și traseele descifrării, în armonie și adecvare cu structura narativă fundamentată pe oblicvitate și amfibologie. Pleacă de la condiția umană figurată de scarabeu, cunoscut, în ordine simbolică, drept zeu solar cu geneză
Proza lui Aurel Dragoș Munteanu by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/9724_a_11049]
-
Eta Boeriu, Ilie Măduța - toți beneficiind de precizări biografice, chiar generoase (ca în articolul despre Radu Stanca). Mai remarcăm încercarea de a reciti autorii despre care a mai scris (și despre care găsește ceva nou de spus!), evitarea poeților prea experimentaliști și în general a optzeciștilor (cel puțin în această antologie), cu alte cuvinte selectarea (în special) a acelora cu care spiritul său "consună" sau pe care grila valorilor "clasice" îi pot apropia. Lecturile, substanțiale, aduc, nu o dată, surprize, de exemplu
Vîrsta lirică by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/16858_a_18183]
-
zile. Ci și pentru că avem de-a face, în fond, cu un scriitor complet, în personalitatea căruia vocația prozei se îmbină armonios cu conștiința artistică și cu o evidentă preocupare pentru conceptele și valorile literaturii. Fără să fie un prozator experimentalist, în genul mai tinerilor săi confrați optzeciști, George Bălăiță este un scriitor dublat de ceea ce se cheamă un cap teoretic. Acest cap teoretic al prozatorului transpare cu ușurință în textele sale publicistice, ca și în încercările de transformare a structurilor
George Bălăiță, publicist și povestitor by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4568_a_5893]
-
sînt valabile în măsura în care nu sînt valabile; mai limpede: se poate să fie adevărat că prin apariția lui Nichita Stănescu apare pentru poezie o "conștiința semiotica", ca Marin Sorescu se înscrie în "genul ironic și parodic", ca Mircea Ivănescu e "primul experimentalist programatic din această generație" ș.a.m.d., dar la fel de bine se poate spune și că Nichita Stănescu este un "experimentalist programatic", ca la Mircea Ivănescu întîlnim o "conștiința semiotica" și că ambii se înscriu în "genul ironic și parodic". Aceste
Încă o antologie by Constantin Pricop () [Corola-journal/Journalistic/18164_a_19489]
-
pentru poezie o "conștiința semiotica", ca Marin Sorescu se înscrie în "genul ironic și parodic", ca Mircea Ivănescu e "primul experimentalist programatic din această generație" ș.a.m.d., dar la fel de bine se poate spune și că Nichita Stănescu este un "experimentalist programatic", ca la Mircea Ivănescu întîlnim o "conștiința semiotica" și că ambii se înscriu în "genul ironic și parodic". Aceste formule sînt prea vagi pentru a descrie direcții dominante, amestecul lor întîlnindu-se, în proporții și concentrații diferite, la majoritatea poeților
Încă o antologie by Constantin Pricop () [Corola-journal/Journalistic/18164_a_19489]
-
să-și creeze propriul canon. Unele cărți sunt în mod apriori canonice, pe când altele lucrează împotriva curentului canonic și clasicizant din momentul respectiv, înscriindu-se în zona experimentului. Intrarea în canon ar fi intrarea în clasicizare, pe când menținerea în zona experimentalistă ar fi o dovadă de modernizare. Nu întotdeauna însă lucrurile stau așa pentru că și un text de o simplitate clasică și clasicizantă poate să uimească prin modernitatea lui. Prin urmare, relația dintre canon și experiment nu poate fi explicată prin
Modele literare alternative by Lucia Simona Dinescu () [Corola-journal/Journalistic/10181_a_11506]
-
frumoasă frază: "Pe drum, i se făcu groază de singurătate: o simțea ca pe propria-i lene". Am "povestit" romanul și n-am spus încă nimic despre el. Și asta pentru că formula aleasă de Drieu este antinarativă (nu în sens experimentalist) - psihologia personajului (Drieu însuși, după biografi) este cea care-l preocupă. Autorul scrie încă o variantă a discursului seducătorului, a dandy-ului. Tocmai acele gînduri, justificări, legitimări constituie carnea romanului constituit ca un dialog permanent între Gille și "exterior". închei
Forma edulcorată a confesiunii by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16520_a_17845]
-
Securitate. Ei se încadrează din rândurile membrilor de partid verificați, membrilor UTM și numai în cazuri excepționale din rândurile informatorilor fără de partid, aparținând categoriei sociale mai apropiate de clasa muncitoare" (p. 312). Mi-a plăcut, ca o proză textualistă, poate experimentalistă, teoria supravegherii operative în cele mai diverse situații (pe jos, în mijloacele de transport, cu mașina, în trenuri, vapoare și avioane, în locuri publice, într-o stațiune balneară sau în mediul rural), din Ordinul M.A.I. al R.P.R. din 1
Birocratizarea suspiciunii by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8629_a_9954]
-
Wittgenstein; ori un hermeneut al limbajelor vizuale precum Herbert Read. Îi plăceau mulți scriitori din toate literaturile, le înțelegea mentalitățile și mecanismele creative, însă nu-i emula, cu excepția - bineînțeles - grupului ori grupărilor din care a făcut parte ca autor novator, experimentalist, „generaționist”, întotdeauna militant. Altfel, nu ajunsese întîmplător profesor (și) de teoria literaturii: fără să aibă vocația didactică a specialiștilor domeniului și nici obsesia maniacală de a impune o anume viziune ori o terminologie de el inventată, era în apele lui
Talent și tenacitate Un crochiu biografico-stilistic by Ion Bogdan Lefter () [Corola-journal/Journalistic/3511_a_4836]
-
treizeci de ani într-o cafenea literară, îi găseai pe John Donne al poeziei ebraice la aceeași masă cu Byron al poeziei ebraice și cu Allen Ginsberg al poeziei ebraice. Găsești și azi, laolaltă, poeți metafizici, clasici, romantici, moderni, postmoderni, experimentaliști. îi găsești pe toți, plini de viață, și gata să dea cu piciorul unii în ceilalți. La noi totul s-a comprimat într-un timp foarte scurt. De fapt, totul provine dintr-o tradiție, în parte europeană, în parte iudaică
Amos Oz: "Cred că există o similitudine între un romancier și un agent secret" by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/12453_a_13778]
-
anumite școli pentru care eu sînt diavolul: ar trebui să fiu demolat, distrus, dat la o parte, pentru a face loc la ceva nou, la ceva diferit. Eu sînt genul de realist desuet, care trebuie anihilat pentru a face loc experimentaliștilor. E un lucru pe care îl înțeleg. A.R.: Dar Dvs. cum vă considerați, cum vă definiți realismul? A.O.: Eu nu mă consider un realist, eu mă simt cel mai apropiat de poeții metafizici. Dar îmi prelucrez metafizica prin
Amos Oz: "Cred că există o similitudine între un romancier și un agent secret" by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/12453_a_13778]
-
De aceea a fost atras de onirism și de școala privirii din noul roman francez, ca de niște surse de inovație. ,Imaginația mea se transformă în ochiul unui obiectiv cinematografic" - mărturisește naratorul la începutul capitolului 2 din Reîntoarcerea posibilă. Mai experimentalist în primele creații epice, Sorin Total se eliberează apoi, după 1971, de obsesia tehnicii narative, pentru a face loc ,poveștii", adică unei suite de întâmplări, organizate de imaginarul realist. În seria bănățeană, prozatorul este preocupat de construcțiile mai complicate și
Revanșa unui "marginal" by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10807_a_12132]
-
să se autodefinească până la capăt. Odată cu volumul postum ce-i cuprinde aproape întreaga creație lirică, ne putem întreba dacă nu cumva poezia a fost recipientul ideal pentru ambiguitatea sa fundamentală. Aurel-Dragoș Munteanu este, cu certitudine, poet. Nu unul complicat sau experimentalist, deci nici unul revoluționar. Dar starea poetică, indubitabil, există. Anxietatea, durerea existențială, taina destinului, mereu coborâtoare înspre un pesimism de nelecuit, induc un tragism autentic, intuiția unei neîmpliniri a vieții, convertită într-o rostire simplă, dar bogată în sugestii. Crima, abisurile
Pelerinul neliniștit by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/8210_a_9535]
-
spune nouă astăzi această împărțire după un vechi principiu de istorie literară? Dar mai ales ce garanție de valoare avem pentru aceste trei volume de poezie? Generația cea de treizeci și trei de ani are respectiv patru promoții: promoția șaizecistă (neomoderniști, neoexpresioniști, experimentaliști), promoția șaptezecistă (neomanieriști, echinoxiști), promoția optzecistă (textualiști postmoderniști), promoția nouăzecistă (post-textualiși, autenticiști, post-apocaliptici). Astfel de aritmetică e cel mult ludică, iar o asemenea construcție de istorie literară are fragilitatea unui castel din cărți de joc căruia un agent imobiliar viforos
Teorie, critică, poezie - aceleași by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15868_a_17193]
-
instalat o stare de urgență inter-textualistă. Dincolo însă de comicul imanent ori de reflexele ludice, experimentalismul tomnatic este bântuit de tragism, fiind mediul propice interiorizării situațiilor extreme, evenimentelor paradoxale ori a postulatelor absurde în care se zbat lumile actuale. Compozitorii experimentaliști încearcă să afle acel punct al spiritului de sinteză de unde realul și imaginarul încetează a mai fi considerate categorii antinomice ori contradictorii. 7) Fie în variantă onirică, free-improvizatorică, suprarealistă sau sincretică, deviza avangardelor muzicale de astăzi este redescoperirea pe cale experimentală
Experimentalismul tomnatic by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12633_a_13958]
-
interpelare, o ofertă, o chemare, o felicitare etc. O primă lărgire de sens și o schimbare de construcție se produc atunci când destinatarului (mai exact: publicului-țintă) i se adresează un produs sau o serie de servicii: „Ursus lansează berea Grolsch, adresată «experimentaliștilor»" (wall-street.ro); „o dietă adresată preponderent femeilor" (egirl.ro); „spălătorie de rufe adresată studenților" (ideideafaceri.ro). Construcția cu participiul adresat nu era necesară în asemenea cazuri, pentru care se putea folosi pur și simplu termenul destinat. E drept, există și
Probleme adresate by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6049_a_7374]
-
narativă, nici exotismul inerent nu amintesc cu nimic de clocotitorul urbanism din cărțile lui Braine, Sillitoe ori Storey. Experiența ei scriitoricească se recunoștea, mai degrabă, în complexele de vinovăție ale unei întregi literaturi a Sudului american - dar, deocamdată, fără tenta experimentalistă a lui William Faulkner sau Erskine Caldwell și fără visceralitatea romanelor lui Flannery O’Connor. Primele ei cărți erau transcrieri ale amintirilor vag filtrate ale unei adolescențe trăite într-o țară aparent paradisiacă. Nesfârșitele tărâmuri ale veldului, imaginile idilice ale
Despărțirea de Doris Lessing by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3029_a_4354]
-
neorealist și ușor melodramatic în Singur în fața dragostei, Serafim Saka e socializant și psihologizant în Linia de plutire, Vladimir Beșleagă e analitic și panoramic în Zbor frânt, Ion Druță e simbolic și patetic național în Clopotnița, iar Emilian Galaicu-Păun e experimentalist și postmodern în Gesturi. Există o suficientă diferențiere între stiluri, teme, tonalități și construcții narative. Puterea de absorbție a realului e simțitor mai mare decât capacitatea de fabulație și speculație epică. Dezvoltările imaginarului și îndrăznelile fantasticului nu au un debușeu
Ieșirea în larg a romanului basarabean (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12353_a_13678]
-
sub diferite nume și, pe măsură ce crește, își ia din ce în ce mai multe înfățișări și alias-uri. Unii l-au numit "epoca de după postmodernism", "globalizare", "neotribalism", alții - "hedonism holist", "neobarbarie", "vitalism sălbatic". În cele ce urmează l-am numit, pentru domeniul muzical, amatorismul experimentalist. Asistăm în contemporaneitate la o avalanșă a valorilor trăirii și simțirii. Pudoarea modernilor de a se exprima, ba chiar antiexpresivitatea afișată de odinioară devin pentru anumiți creatori lucruri de neînțeles. "De ce să nu mă exprim liber și nestânjenit? De ce să
Amatorismul experimentalist sau Ceaikovski plus Nokia by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/13880_a_15205]
-
a face față bombardamentului informațional, din uitare, din neglijență și, în cele din urmă, din lene. Este un nou început care se manifestă prin simplificare și eliminare, oarecum ca atunci când construcția fugilor baroce a fost părăsită în favoarea menuetelor rococo. Amatorismul experimentalist este încă imatur și face greșeli, dar instinctul îi spune că e pe drumul cel bun. Avem multe de învățat de la el. În 10-20 de ani va crește și se va instituționaliza. {tie să se orienteze în societate, știe ce
Amatorismul experimentalist sau Ceaikovski plus Nokia by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/13880_a_15205]
-
al timpului nu mai este legat în mod necesar de generația tânără, ci că el se manifestă în rândul mai multor generații. Există și tinerii, bineînțeles, care dau tonul, dar asistăm, de asemenea, la o revenire în forță a vechilor experimentaliști ai anilor ’70-’80, la ceea ce Adorno ar numi reacțiunea experimentalistă a seniorilor, care asigură justețea drumului ales și puritatea mesajului. Un mare corifeu al muzicii pop, Peter Gabriel, amintea într-un interviu despre jocul "murdar", lipsa de scrupule muzicale
Amatorismul experimentalist sau Ceaikovski plus Nokia by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/13880_a_15205]