KorAP: Find »[drukola/base=expozitiv & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...4 5 6 ...14 >

327 matches

Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680

modalitatea principală de prezentare a cunoștințelor: a) metode verbale - bazate pe cuvântul scris sau rostit; b) metode intuitive - bazate pe observarea directă, concret‑senzorială a obiectelor și fenomenelor realității sau a substitutelor acestora; sau: a) metode de comunicare orală: - metode expozitive - povestirea, expunerea, prelegerea, explicația, descrierea; - metode interogative - conversația euristică; - metode care presupun discuții și dezbateri - problematizarea, brainstorming‑ul; b) metode bazate pe contactul cu realitatea - demonstrația, modelarea, experimentul; 3. după gradul de angajare a elevilor la lecție: a) metode expozitive

[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
expozitive - povestirea, expunerea, prelegerea, explicația, descrierea; - metode interogative - conversația euristică; - metode care presupun discuții și dezbateri - problematizarea, brainstorming‑ul; b) metode bazate pe contactul cu realitatea - demonstrația, modelarea, experimentul; 3. după gradul de angajare a elevilor la lecție: a) metode expozitive sau pasive - pun accent pe memoria reproductivă și ascultarea pasivă; b) metode activ‑participative - favorizează activitatea de explorare personală și interacțiunea cu ceilalți colegi; 4. după forma de organizare a muncii: a) metode individuale - adresate fiecărui elev în parte; b

[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
și consolidare; c) metode de verificare și apreciere a rezultatelor activității școlare; 6. în funcție de axa învățare prin receptare (învățare mecanică) - învățare prin descoperire (învățare conștientă), C. Moise (1993) identifică: a) metode bazate pe învățarea prin receptare - expunerea, demonstrația cu caracter expozitiv; b) metode care aparțin preponderent descoperirii dirijate - conversația euristică, observația dirijată, instruirea programată, studiul de caz etc.; c) metode de descoperire propriu‑zisă - observarea independentă, exercițiul euristic, rezolvarea de probleme, brainstorming‑ul etc. Prezentarea detaliată a fiecărei metode în parte

[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
specială pentru lucrările autorilor: I. Cerghit, C. Moise, C. Cucoș, M. Ionescu). Din acest motiv, nu vom relua descrierea lor; mai utilă ar fi prezentarea unor observații și comentarii asupra utilizării lor în activitățile didactice circumscrise educației speciale. Utilizarea metodelor expozitive în activitățile didactice destinate elevilor cu cerințe speciale presupune respectarea unor cerințe: - folosirea unui limbaj adecvat, corespunzător nivelului comunicării verbale; - prezentare clară, precisă și concisă; - sistematizarea ideilor; - recurgerea la diferite procedee și materiale didactice intuitive; - antrenarea elevilor prin întrebări de

[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
ele fiind mai indicate ca procedee în cadrul altor metode, întrucât aceste metode solicită un vocabular destul de dezvoltat la elevi, iar pentru cei cu deficiențe mai accentuate acest lucru este mai greu de atins. Nu în ultimul rând, în cazul metodelor expozitive, educatorii trebuie să facă distincție între verbalism și verbalizare, verbalismul fiind o verbalizare exagerată, fără valențe educative. Metodele interogative (în special cele bazate pe conversație euristică) favorizează descoperirea noului, exersarea proceselor psihice, clarificarea, sintetizarea, consolidarea și sistematizarea cunoștințelor, verificarea și

[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
consolidarea și sistematizarea cunoștințelor, verificarea și evaluarea performanțelor. Conversația tradițională (catehetică) de cele mai multe ori este contraindicată în cazul elevilor cu deficiențe, deoarece prin această metodă este favorizată memorarea mecanică. Experiența practică a demonstrat necesitatea combinării metodelor interogative cu celelalte metode (expozitive, demonstrative, activ‑participative); astfel se înlătură monotonia, sunt stimulate gândirea și concentrarea atenției, condiții necesare în obținerea succesului la elevii cu cerințe speciale. Metodele de simulare (bazate pe jocul didactic și dramatizare) pot fi aplicate cu succes atât în ceea ce privește conținutul

[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
Corola-publishinghouse/Science/290371_a_291700

ale dreptății și moralei. Depărtându-se de recuzita proprie scrierilor de Curte, de retorica bizantină, cronica are un aer natural, frust și realist. Dimensiunea orală este dată în special de stereotipia narațiunii (în genul basmului), evidentă în folosirea unor clișee expozitive și formule fixe, precum și în modalitatea populară de a lega sau explica faptele. Frazarea și topica generează o anume ritmicitate și armonie, iar simplitatea, proprietatea stilului reduc comunicarea la strictul necesar. O deosebită importanță și în ordine estetică o are

Dicționarul General al Literaturii Române (2004) [Corola-publishinghouse/Science/290371_a_291700]
Corola-publishinghouse/Science/91758_a_93547

și procedeelor moderne cu cele tradiționale care să determine antrenarea elevilor În activitatea de Învățare constituie calea ce asigură succesul În predarea istoriei. Selectarea metodelor active nu presupune Însă renunțarea la cele tradiționale ci o diminuare a celor cu caracter expozitiv. Formalismul, verbalismul acestor metode pate fi diminuat dacă elevii vor fi solicitați pe parcursul lecției să argumenteze, compare, clasifice, ordoneze evenimentele istorice. În cadrul orelor de istorie metodele predominante sunt: explicația, conversația, demonstrația, problematizarea, Învățarea prin descoperire, modelarea. În ultima vreme se

SIMPOZIONUL JUDEŢEAN REPERE ÎN ISTORIE by Simina Grigoruţă, Elena Semen (2007) [Corola-publishinghouse/Science/91758_a_93547]
Corola-publishinghouse/Science/1588_a_2961

folosite la limba și literatura română s-a făcut având în vedere gradul de angajare a elevului prin efort propriu la activitate. Astfel, Ioan Cerghit a realizat o clasificare a metodelor astfel: A. Metode de comunicare verbală: 1. orală: a. expozitive; b. interogative; 2. scrisă; 3. interioară. B. Metode (active) de explorare a realității: 1. explorare directă; 2. explorare indirectă. C. Metode de acțiune: 1. efectivă (reală); 2. fictivă (simulată). A.1.a. Metodele de comunicare verbală orală expozitive sunt cele

METODE INTERACTIVE LA LIMBA ȘI LITERATURA ROMÂNĂ - clasa a III-a by MARGARETA TOMA (2011) [Corola-publishinghouse/Science/1588_a_2961]
orală: a. expozitive; b. interogative; 2. scrisă; 3. interioară. B. Metode (active) de explorare a realității: 1. explorare directă; 2. explorare indirectă. C. Metode de acțiune: 1. efectivă (reală); 2. fictivă (simulată). A.1.a. Metodele de comunicare verbală orală expozitive sunt cele mai vechi, evoluând în timp. Acum există trei forme de astfel de metode: povestirea, explicația și prelegerea. A.1.b. Metodele de comunicare verbală orală interogative sunt reprezentate de conversație și dialog. Schimbul de idei dintre învățător și

METODE INTERACTIVE LA LIMBA ȘI LITERATURA ROMÂNĂ - clasa a III-a by MARGARETA TOMA (2011) [Corola-publishinghouse/Science/1588_a_2961]
Corola-publishinghouse/Science/375_a_1252

elevată este „o manieră sistematică și rațională de a trata și de a rezolva probleme de natură bio-psiho-socială supuse procesului educativ-instrucțional” (Colibaba, D.E., 2007, pag. 143). Ioan Cerghit (2006, pag. 114) sistematizează metodele de instruire astfel: * metode de comunicare * orale: expozitive (narațiunea, descrierea, explicația, prelegerea); interactive (conversația, discuția colectivă, problematizarea); * scrise: lectura sau munca cu cartea; * oral vizuale: instruirea prin radio, instruirea prin televiziune, tehnicile video; * de comunicare interioară: reflecția, experimentul mintal; * de explorare * directe: observația organizată, studiul de caz, anchete

Argumente în promovarea instruirii tehnice timpurii la atletism : aruncări by Constantin Alexandrina Mihaela (2012) [Corola-publishinghouse/Science/375_a_1252]
Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153

sonoritățile rezonante și complexitatea structurilor poliritmice ale percuției muzicii de gamelan vor defini, din acel moment, idealul sonor al compozitorului francez. Asimilând noile concepte ale culturii și filosofiei orientale, Debussy este creatorul unei noțiuni inovatoare a timpului muzical. Astfel, discursul expozitiv, non-dezvoltător, structurile repetitive ale tratării motivice, multiplele paralelisme intervalice și acordice, mișcarea giratorie sugerată de evoluția ostinato a aceleiași structuri melodico ritmice expusă în tempo rapid, precum și statismul pedalelor sonore și ritmice difuzează o pregnantă impresie de stagnare, de suspendare

Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU (2009) [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
personalizată” prin atribuirea unor trepte dinamice specifice. De asemenea, Debussy va apela la distribuirea fiecărui plan constitutiv într-un registru fix, aspect ce devine factor determinant în procesul diferențierii timbrale. Tema preludiului reprezintă cea din urmă apariție în contextul discursului expozitiv (măsura 7), o intervenție îndelung premeditată, cu o atitudine inițial ezitantă ce difuzează apoi o atmosferă sumbră, „conștientă” de iminența declinului. Acest conținut noțional decurge din traseul său constant descendent al aceleiași avansări prin tonuri, prevalând ca dinamică în raport cu celelalte

Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU (2009) [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
simțurilor, în care auditorul este îndemnat să descopere sensul spiritual al misterului nerostit, acel suprem „inexprimabil” explorat de poetica simboliștilor. Adoptând ideea de timp suspendat, inițiată de principiile filosofiei orientale, Debussy impune o cvasi-imobilitate a timpului muzical printr-un discurs expozitiv, non dezvoltător, care prin formulările sale repetitive se abate de la tradiționala dialectică tematică. Aprecierea pentru „divinul arabesc” al muzicii lui Bach conduce gestul creativ al compozitorului francez spre emanciparea elementului ornamental și a rolului îndeplinit de acesta în contextul discursului

Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU (2009) [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
Corola-publishinghouse/Science/1416_a_2658

română a teoriilor filosofilor politici care s-au ocupat de problema dreptății în macrodistribuția resurselor medicale. Dar valoarea lucrării Loredanei Huzum nu vine doar din aspectul sistematic și noutatea temei, care, dincolo de acuitatea analizei, ar putea rămâne la un nivel expozitiv, ci și din contribuția ei constructivă. Un alt obiectiv al autoarei a fost să expună propria ei poziție în direcția soluționării teoretice a disputei dintre cele trei idealuri ale dreptății și să identifice un teren comun, punctele de convergență în

Dreptate distributivă şi sănătate în filosofia contemporană by Loredana Huzum [Corola-publishinghouse/Science/1416_a_2658]
Corola-publishinghouse/Science/91780_a_93137

încă o problemă criteriilor clasificării, cât și în raport cu apartenența metodelor la anumite clase, problematica taxonomiei rămâne încă deschise. Plecând de la literatura de specialitate, se cunosc mai multe clasificări. Astfel, după gradul de angajare a elevilor la lecție se cunosc metode expozitive sau pasive, centrate pe memoria reproductivă și pe ascultarea pasivă și metode active, care suscită activitatea de explorare personală a realității. În strânsă legătură cu metodele active se află și învățarea activă. Învățarea activă dezvoltă gândirea critică, creativă și responsabilitatea

SIMPOZIONUL NAȚIONAL CU PARTICIPARE INTERNAȚIONALĂ CREATIVITATE ȘI MODERNITATE ÎN ȘCOALA ROMÂNEASCĂ by Aurica TOMA (2011) [Corola-publishinghouse/Science/91780_a_93137]
Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572

se derulează predominant în grupuri mici; în privința metodelor folosite se constată uneori: necunoașterea metodelor noi, folosirea cu predilecție a strategiilor didactice tradiționale, a verbalismului excesiv, lipsa de stimulare a copiilor în participarea directă și activă în învățare, datorită folosirii metodelor expozitive; materialele și echipamentele care însoțesc explicațiile educatoarei și procesul de învățare al copiilor variază de la insuficiente, vechi, deteriorate, tradiționale, inadecvate vârstei, inadecvate temei studiate, până la existența unor grupe cu materiale suficiente cantitativ, folosite în condiții bune, adecvate vârstei, adecvate temei

by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748

lexicon, prin care distingerea comunităților din perspectiva lingvistică se întemeiază exclusiv pe descrierea mijlocului de comunicare prin trăsăturile de bază. O secțiune extinsă cu asemenea specific nu lipsește totuși, dar ea este precedată și urmată de capitole ce depășesc caracterul expozitiv al unor situații și fenomene, prin pronunțate laturi interpretative, uzînd de toate instrumentele ce sînt în măsură să facă relevante disocierile și apropierile dintre limbile aduse în discuție. Acest aspect este, de altfel, reflectat de însuși sumarul cărții ce atestă

[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
însă, s-ar putea spune "în mod necesar", cea care asigură organizarea din prezentarea extinsă a limbilor lumii și, din aceste considerații, genealogia, aplicată consecvent tuturor limbilor recunoscute de pe toate continentele, a fost cea care a dat organizarea din secțiunea expozitiva a cărții, prin etichetarea grupurilor de limbi sau a unor limbi ce nu s-au putut grupa cu altele, încît subcapitolele din Clasificarea genealogica au în vedere mari familii de limbi, ramuri și familii sau limbi izolate, într-o sistematizare

[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
fiecare secțiune sînt succedate de indicațiile bibliografice ce pot îndruma pe cel care urmărește să-și extindă cunoștințele în legătură cu limbile particulare sau cu grupurile de limbi aduse în atenție și, ca atare, se poate spune că, chiar în această secțiune expozitiva, Dorel Fînaru a fost condus de principii sigure, precum integralitatea, specificitatea și stimularea cognitivă. Și, pentru că tratarea subiectului să nu aibă nici o lacuna, autorul nu a uitat de existență limbilor creole și a pidginurilor și nici chiar de limbile artificiale

[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
de analiză a discursului, în frunte cu Dominique Maingueneau. De pildă, Jean-Michel Adam identifica opt tipuri textuale universale: 1. narativ - reportaj (jurnalistic, sportiv), faptul divers, român, nuvelă, povestire, parabolă, publicitate narativa etc. 2. descriptiv - literatura descriptiva, ghiduri turistice etc. 3. expozitiv (explicativ) - discursul științific, didactic etc. 4. argumentativ - discurs științific, publicitar, didactic 5. prescriptiv (injonctiv) - rețete culinare (cărți de bucate), prospectele la medicamente, diverse instrucțiuni de folosire etc. 6. predictiv - buletinul meteorologic, horoscopul, profeția etc. 7. conversațional - interviul, dialogul etc. 8

[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
Corola-publishinghouse/Science/1682_a_2903

explică. Unii autori, ca J. Piaget (1972), W. Okón (1974) și alții, iau drept criteriu principal de ordonare, suportul purtător de informație sau mijlocul prin intermediul căruia elevii intră în posesia cunoștințelor, drept care vorbesc despre: metode verbale și livrești, subîmpărțite în expozitive și interogative; metode obiective sau intuitive, ori demonstrative; metode bazate pe acțiune (activitatea practică). Mai dificilă pare să devină o clasificare după tipurile de învățare, deoarece însuși fenomenul învățării umane poate fi privit și interpretat din foarte multe unghiuri de

Metode de educaţie întâlnit e în opera fericitului Augustin şi actualitatea lor by Mihaela Bobârcă (2011) [Corola-publishinghouse/Science/1682_a_2903]
Dacă ținem seama și de suportul principal purtător de informații în cadrul comunicării, aceste metode se vor putea diviza mai departe în : 1. Metode de comunicare orală (bazate pe limbajul oral, pe cuvântul rostit), la rândul lor subdivizate în : a) metode expozitive (afirmative) din care fac parte: narațiunea, descrierea, explicația, demonstrația teoretică, prelegerea școlară, prelegerea universitară (cursul magistral), conferința, expunerea cu oponent, prelegerea discuție, conferința-dezbatere, informarea, micro-simpozionul, instructajul, instruirea prin înregistrări sonore, prin radio etc.); b) metode interactive (interogative, conversative, dialogate) de

Metode de educaţie întâlnit e în opera fericitului Augustin şi actualitatea lor by Mihaela Bobârcă (2011) [Corola-publishinghouse/Science/1682_a_2903]
O reprezentare grafică ne va permite o și mai rapidă orientare în sistemul de clasificare adoptat aici (fig. 2). III.2. Metode de comunicare și asimilare a cunoștințelor III.2.1. Metode de comunicare orală III.2.1.1. Metode expozitive Expunerea este metoda de predare ce constă în prezentarea de către profesor a unor cunoștințe noi, pe cale orală, în structuri bine închegate, ceea ce garantează o eficiență sporită, prin transmiterea unui volum mare de informații într-o unitate de timp determinată. În funcție de

Metode de educaţie întâlnit e în opera fericitului Augustin şi actualitatea lor by Mihaela Bobârcă (2011) [Corola-publishinghouse/Science/1682_a_2903]
de situația actuală a Bisericii. Este o propunere originală, fără nici un analog în totuși numeroasele opere de cateheză apărute în a doua jumătate a secolului al IV-lea atât în Orient, cât și în Occident. În predarea cunoștințelor prin metoda expozitivă pot fi utilizate și mijloace de învățământ: hărți, fotografii CD-uri, icoane etc. Fericitul Augustin subliniază necesitatea utilizării eficiente a materialului didactic în vederea accesibilizării materiei de predat: „nu se cade ca să le înfățișăm ca pe niște manuscrise legate în învelitori

Metode de educaţie întâlnit e în opera fericitului Augustin şi actualitatea lor by Mihaela Bobârcă (2011) [Corola-publishinghouse/Science/1682_a_2903]