1,156 matches
-
primordial un, Eleonora Brigalda practică o pictură cu o notă ușor dualistă, dată, pe de o parte, de minuția cu care-și conturează și umple cu culoare naturile statice, cochiliile îndeosebi și fulguranta desenului și a tușei, de factură post expresionistă, dacă vreți, a peisajelor sale, ce respiră un parfum inedit, frust, de proaspăt. Pictorița deține o gamă cromatică de excepție, pe care o folosește cu grație și aplomb, în același timp" „Nostalgiile trecutului comun, miturile fundamentale ale neamului sunt repere
Eleonora Brigalda (Barbas) () [Corola-website/Science/336643_a_337972]
-
au fost prezentate în peste o sută de expoziții personale și colective, care au intrat în muzee și colecții din 15 țări ale lumii. În evoluția lui Szervátiusz pot fi identificate câteva componente stilistice. Una dintre ele este de natură expresionista. În lungile sale peregrinari, artistul a cunoscut și aspectele dramatice ale condiției țăranului și s-a simțit dator să le demaște. Supradimensionarea pe verticală a corpului secătuit și scheletic, tratarea incisiva a cutelor vesmântului și a unor detalii anatomice, cioplitura
Eugen Szervátiusz () [Corola-website/Science/318950_a_320279]
-
odată în America; Michael Vronsky în Vânătorul de cerbi și mai recent ca Neil McCauley în "Heat" în regia lui Michael Mann. De Niro s-a născut în New York, fiul pictoriței Virginiei Admiral și al lui Sr., un pictor abstract expresionist și de asemenea sculptor. Tatăl lui De Niro avea rădăcini italiene și irlandeze iar mama sa era o ateistă presbiteriană cu origini germane, franceze și olandeze. Bunicii lui italieni Giovanni De Niro și Angelina Mercurio au emigrat din Ferrazzano în
Robert De Niro () [Corola-website/Science/305940_a_307269]
-
sale cariere, a fost un scrupulos și intransigent observator al ființei omenești, caracterizat prin viziunea aparte ce sugera bucuria vieții și neliniștea sfârșitului. Personajele sale sunt, de obicei, desenate cât mai palid, bolnăvicios, ceea ce a dus la apariția unui stil expresionist. Viața lui scandaloasă și scurtă, combinată cu stilul său propriu de artă a dus la valorificarea personalității, devenind un simbol artistic al Austriei. Remarcabil exponent al expresionismului, deși fusese caracterizat și ca un repezentant limitat al stilului Art Nouveau, artistul
Egon Schiele () [Corola-website/Science/315224_a_316553]
-
Vasili Kandinski, și participă la ""Bienala"" din Veneția. După 1924 întreprinde călători în diverse țări europene și în Africa, pictând peisaje caracterizate prin culori violente. Are și o bogată activitate în dramaturgie, fiind autorul unor piese de teatru cu tendință expresionistă. Abia întors la Viena în 1937, se refugiază la Praga în urma anexării Austriei de regimul nazist din Germania. Când, în 1938, trupele hitleriste invadară și Cehoslovacia, Kokoschka emigră la Londra. Regimul nazist îi caracterizează opera drept „artă degenerată” și îi
Oskar Kokoschka () [Corola-website/Science/317616_a_318945]
-
alte variante de Art Nouveau. În timp, a adoptat o viziune artistică inspirată de liniile geometrice ale lui Paul Cézanne. Deși a refuzat să se încadreze în vreun grup de artiști, operele lui au elemente comune cu cele ale unor expresioniști (inclusiv George Grosz). Multe dintre picturile sale sunt satirice, centrându-se pe caricaturi grotești ale societății burgheze. Majoritatea sunt pictate în guașă, predominând culorile albastru, gri, și mov. Stilul său principal stă în contrast cu picturile sale în care apare regiunea natală
Lascăr L. Vorel () [Corola-website/Science/320009_a_321338]
-
câteva au fost încorporate în Berlin. In 1871, Berlin a devenit capitala nou fondatului Imperiu German. În 1881, Berlin a devenit un sector al orașului diferit de Brandenburg. La începutul secolului XX, Berlinul a devenit un teren fertil pentru mișcarea expresionistă germană. În domenii precum arhitectura, pictura și filmul, au fost inventate noi forme de stiluri artistice. La sfârșitul Primului Război Mondial, în 1918, republica a fost proclamată de Philipp Scheidemann la Clădirea Reichstag. În 1920, prin legea cu privire la reconstruirea noii autorități locale
Berlin () [Corola-website/Science/296630_a_297959]
-
sau prin apelul la imagistica mariolatriei catolice, însă când atenția narativă se îndreaptă spre monologul interior al lui Leopold Bloom, proza devine concupiscentă, culminând orgasmic cu niște celebre focuri de artificii. "Circe" este o punere în scenă a unei piese expresioniste unde cuvintele capătă o nouă putere, aceea de a genera realități paralele și vedenii. Limbajul din "Eumeu" este pretențios, prolix și clișeizat, cultivă fraze lungi și întortocheate, apelând deseori fără justificare la aluzii livrești (de exemplu, aerul de după ploaie este
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
pictură, care a originat în Germania la începutul secolului al XX-lea. Aceasta este caracterizata de prezentarea lumii din perspectivă strict subiectivă, distorsionată intenționat, pentru a crea momente emoționale care să transmită idei și stări de spirit. Artiștii de origine expresionistă caută să indice înțelegerea lumii prin propria lor perspectivă sau experiență emoțională comparată cu înțelegerea "obișnuită" sau rațională a lumii materiale. ul își are originea în Germania (a se vedea, Expresionismul german), fiind reprezentat de către Ernst Ludwig Kirchner, Erich Heckel
Expresionism () [Corola-website/Science/297586_a_298915]
-
se impune mai mult ca un stil, decât ca o mișcare artistică. Acest stil va depăși de altfel repede granițele picturii: va cuprinde în sfera sa și sculptura, poezia și muzica, cu compozitori ca Arnold Schönberg și Alban Berg. Revolta expresionistă propune o formulă nouă, dar păstrează temele tradiționale, rareori abordând revendicări politice sau sociale. Este o revoluție pur estetică, caracterizată de culori țipătoare, contrastante, de linii frânte și curbe, de un ritm discontinuu. Expresionismul devine, începând din 1933, ținta atacurilor
Expresionism () [Corola-website/Science/297586_a_298915]
-
abordând revendicări politice sau sociale. Este o revoluție pur estetică, caracterizată de culori țipătoare, contrastante, de linii frânte și curbe, de un ritm discontinuu. Expresionismul devine, începând din 1933, ținta atacurilor naziste. În anul 1937 se organizează expoziția "Arta degenerată": expresioniștii sunt prezentați aici ca dușmani ai regimului și rasei germane. Operele lor sunt confiscate și excluse din muzee. Din fericire, în ciuda distrugerilor și a războiului, s-a reușit recuperarea multor tablouri, chiar dacă unele au fost deteriorate. Ele au fost redate
Expresionism () [Corola-website/Science/297586_a_298915]
-
și a războiului, s-a reușit recuperarea multor tablouri, chiar dacă unele au fost deteriorate. Ele au fost redate patrimoniului universal și iubitorilor de artă, ca o dovadă că violența nu poate învinge niciodată frumosul. În afara Germaniei, cei mai cunoscuți pictori expresioniști sunt norvegianul Edvard Munch, cu celebrul său tablou "Țipătul", elvețianul Cuno Amiet, olandezii Lambertus Zijl și Kees van Dongen, finlandezul Akseli Gallen-Kallela precum și cehul Bohumil Kubista. În literatură, expresionismul este adesea considerat o revoltă împotriva realismului sau naturalismului, o căutare
Expresionism () [Corola-website/Science/297586_a_298915]
-
înregistrare a unor evenimente exterioare surprinse în secvența lor logică. În roman, termenul este legat de operele lui Franz Kafka sau James Joyce (vezi: tehnica fluxului conștiinței, "stream of consciousness"). În teatru, August Strindberg este considerat un precursor al mișcării expresioniste, deși termenul poate fi aplicat unui grup de dramaturgi germani din primele decenii ale secolului al XX-lea, incluzând pe Georg Kaiser, Ernst Toller și Frank Wedekind. Opera lor este caracterizată de o bizară distorsionare a realului. Alți dramaturgi, deși
Expresionism () [Corola-website/Science/297586_a_298915]
-
germani din primele decenii ale secolului al XX-lea, incluzând pe Georg Kaiser, Ernst Toller și Frank Wedekind. Opera lor este caracterizată de o bizară distorsionare a realului. Alți dramaturgi, deși nu erau afiliați curentului, au scris opere cu tentă expresionistă, de exemplu Karel Čapek în "R.U.R." (1921) și Eugene O'Neill în "Împăratul Jones" (1921). Mișcarea, deși a durat puțin timp, a dat un avânt substanțial modernizării teatrului european. Numeroase opere literare românești au intrat în atingere cu
Expresionism () [Corola-website/Science/297586_a_298915]
-
Săulescu, "Săptămâna luminată". Opera „Săptămâna luminată” de Nicolae Brânzeu pe un libret de Constantin Pavel după piesa lui Mihai Săulescu; cu premiera în 1943 la Opera Română din București. Aceasta din urmă poate fi considerată prima operă românească de orientare expresionistă; ea reliefează un tragism răscolitor, realizat cu o măiestrie uimitoare. Din nefericire, după 1990, nicio Operă din țară nu a înscris-o în repertoriul ei.
Expresionism () [Corola-website/Science/297586_a_298915]
-
1939, Podu Iloaiei, județul Iași — d. 17 august 1984, Iași) a fost un poet și pictor român. ^ „Grafica lui , (...), autor de interesante desene și scrieri epice, unele publicate în revistele ieșene, relevă o viziune îndrumată spre fantastic, grotesc, cu rădăcini expresioniste și suprarealiste. Are o dramatică și zguduitoare imaginație.” Petru Comarnescu, Între măiestrie și făgăduință, Informația Bucureștiului, 23 mai 1969 ^ „Iată-mă la capătul unui șir de negații al căror rost este de a aproxima ceea ce văd în lucrările lui Petru
Petru Aruștei () [Corola-website/Science/330225_a_331554]
-
Frecventează Școala de Arte Frumoase din București (1919 - 1921) și Academia Liberă de Pictură a lui Horia Igiroșanu. Vizitează orașele Fălticeni și Balcic, și începe să picteze peisaje "cezanniene". Apoi, după propria-i mărturisire, trece prin toate fazele: "dadaiste, abstracționiste, expresioniste". În 1924, la 26 septembrie, are loc prima sa expoziție personală, la București, la "Galeriile Mozart". În această perioadă îl întâlnește pe poetul Ilarie Voronca, cu care va înființa revista 75 HP, în care Victor Brauner publică manifestul ""Pictopoezia"" și
Victor Brauner () [Corola-website/Science/297585_a_298914]
-
au fost construite scările Patkuli lângă capul nordic al dealului, Toompea a căpătat o nouă cale de acces din direcția a Tallinnului. Mult reconstruitul Castel Toompea - constând din palatul guvernatorial din epoca țaristă, ziduri și turnuri ale cetății medievale, clădirea expresionistă a parlamentului din 1922, plus câteva alte clădiri - găzduiește astăzi Parlamentul Estoniei. Fațada palatului clasicist al guverantorului domină "Lossi plats" („Piața Castelului”), unde are în față catedrala ortodoxă Alexandr Nevski. Catedrala, astăzi principala biserică a , a devenit pentru turiști întrucâtva
Toompea () [Corola-website/Science/335795_a_337124]
-
Vézelay, Toulouse, Moissac, în Spania, León, Santiago de Compostela, iar în Italia putem enumera ca orașe reprezentative: Como, Modena, Verona, Ferrara, Parma, Pisa, Lucca, Apulian. Spre deosebire de stilul romanic, în care personajele erau stilizate, abstractizate, create din forme angulare, cu aparență expresionistă, în sculptura perioadei gotice (din secolul al XII-lea până în secolul al XV-lea) se revine la formele naturale, se studiază mai bine vestimentația și formele anatomice, sculptura capătă animație, figurile sunt juvenile, vestmintele au falduri ample, drapajele căzând în
Istoria sculpturii () [Corola-website/Science/317081_a_318410]
-
Maiei tind spre fantastic, neținând seama de reguli stricte. Ea reușește să ne atragă Într-un joc simpatic, făcându-ne părtași nu doar la compoziție, ci și la subiectul care este uneori năstrușnic, alteori adânc filosofic. Este stilul pictoriței constructivist? Expresionist abstract? Figurativ sintetic? Urmărindu-i creația pe parcursul anilor, este ușor de sesizat tendința către sinteză, permanența ținutei lirice și reluarea poetică a unei amprente onirice, feminine. Pictura ei este, În ultimă instanță, inconfundabilă. Pentru că dincolo de influențele firești, Maia Martin demonstrează
ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Dorel Schor () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1555]
-
Râmnicu Vîlcea. Colaborează la «Gândirea» (fiind, în multe privințe, un reprezentant tipic al tradiționalismului gândirist), «Viața românească», «Bilete de papagal», «Gând românesc» etc. Își consolidează imaginea de poet prin volumul «Vocile singurătății» (București, 1937), pendulând între un tradiționalism cu nuanțe expresioniste (mai mult pe linia lui Crainic decît a lui Blaga) și un simbolism întârziat (înrudit cu cel al ultimului Goga), dar cuceritor prin puritatea trăirii și a expresiei («E-n lucruri câte-un suflet și câte-un epitaf; / Imaginile seacă
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
a dansatorului Gelu Barbu. A primit o bursă pentru coregrafie, urmând la Berlin cursuri cu Mary Wigmann și Harald Kreuzberg. Intoarsă în țară deschide o școală de coregrafie, l-a care s-a asociat Sergiu Celibidache, caracterul școlii fiind pronunțat expresionist. In 1935 dă recitaluri la Opera Română și la Teatrul Național. In 1942 pleacă cu Celibidache în Germania și dansează la "Freie Volksbühne" și "Hebbel Theater", și participă la cabaretul interdisciplinar "Die Badewanne", alături de artiști din alte zone de creație
Iris Barbura () [Corola-website/Science/337360_a_338689]
-
rafinare al filosofiei pictografice a artistului. Au apărut, de-a lungul timpului, referirile - destul de tranșant transpuse în propriile concepte picturale sau obiectual-picturale - la simbolismul totemic, ritualic, exprimat fie în forme încifrate, esoterice, fie în portrete amintind de frenezia hogarthiană a expresioniștilor, fie în compoziții humaniforme desenate în tușe aspre și ferme, precum în pictura sau statuara naivilor maramureșeni, ori a celor din spațiul scandinav. Toate aceste influențe și căutări în profunzimea spațiului de civilizație al propriei baștini ori în culturile altor
Dorel Petrehuș () [Corola-website/Science/318346_a_319675]
-
première guerre mondiale, în Ligeia (Paris), 1997, no. 21-22-23-24, Octobre 1997/Juin 1998, p.172-181 Accepții ale conceptului de futurism în critică de artă românească înainte de primul război mondial, în Studii și cercetări de istoria artei, tom 44, 1997 Un expresionist transilvănean - pictorul Eugen Gașcă, în Vatra, nr. 11, 1998 Strategies of Professional Integration: the All-Women Exhibitions Bucharest 1916-1927, în Actele Conferinței Internaționale Antropologia secolului XXI, 1999 Modernitate și feminism în arta românească la începutul de secol: expozițiile artistelor pictori și
Ioana Vlasiu () [Corola-website/Science/319600_a_320929]
-
un film mut german în cinci acte, produs în anul 1922 sub regia lui Friedrich Wilhelm Murnau. Filmul este o adaptare neautorizată a romanului „Dracula” scris de irlandezul Bram Stoker (1847-1912). De asemenea, este unul dintre cele mai cunoscute filme expresioniste germane. Povestea este una în ramă, filmul începând cu un cronicar care povestește declanșarea ciumei în orașul Wisborg din anul 1838: vânzătorul de case Knock primește o scrisoare misterioasă de la contele Orlok prin care acesta ar dori să cumpere o
Nosferatu – Simfonia groazei () [Corola-website/Science/315547_a_316876]