5,276 matches
-
arogantă. Pictorul, ca om și ca făptură creatoare, ca ființă limitată și ca vis neîntrerupt, are aici una dintre cele mai bogate înfățișări din întreaga noastră literatură despre artă. Iar textul însuși, redactat cu multă grijă, are și el calități expresive intrinseci, fără ostentație și fără fasoane.
Ucenicul neascultător by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10398_a_11723]
-
perspectivă morală. Fie că lucrează în bidimensionalul clasic al picturii/graficii, fie că negociază cu cea de-a treia dimensiune prin decuparea mecanică a unor suporturi-forme-obiect, un fel de homunculi supuși simultan triumfului și degradării, Ciprian Paleologu invocă același spațiu expresiv, în care accentele cad pe arhitectura imaginii, și articulează același discurs, în care interesul este focalizat asupra unei umanități disjuncte, la limita diafanității celeste cu diformitatea și grotescul de origine infernală. Privirea îcruntată a moralistului, a unui observator atent și
Dualismul artiștilor tineri by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10419_a_11744]
-
surd și pentru enunțul discret nu excludea cu totul materia cromatică și substanțialitatea picturii. O anumită voluptate a tușei și o bună comunicare cu materialitatea ei erau vizibile fără a fi, însă, exhibate ca o preocupare specială. Toate aceste elemente expresive și formale, ușor de inventariat ca marcă stilistică din pricina unei anumite seriozități a enunțurilor, au fost supuse, rînd pe rînd, unui joc al abandonurilor și recuperărilor. Iar dacă abandonul nu a fost total, și nici recuperarea definitivă, înseamnă că acestea
Dualismul artiștilor tineri by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10419_a_11744]
-
nevăzut pe culoarul din fund, era atât de frumos, avea un corp atât de perfect, de armonios, că n-aveam cum să nu-i admir trapezul impecabil al spatelui, proporția picioarelor în același timp puternice și zvelte, brațele delicate și expresive. De când îl cunoscusem, îl comparam în secret cu toate modelele masculine care îmi pozaseră la facultate, iar concluzia era că mi-ar fi plăcut să-l desenez, să-l pictez cu două aripi mari și albe, un scut și o
Castele de carton by Cornelia Radulescu () [Corola-journal/Journalistic/10399_a_11724]
-
succesiune a secvențelor în propriul său discurs cu totul spectaculoase și de o logică interioară infailibilă. Itinerariul său este unul al simplificării, al purificării treptate pînă la limita disoluției în eter. În acest sens, el reface cumva, la alt nivel expresiv și pe un alt vector moral, parcursul brâncușian al degravitaționalizării sculpturii, al deposedării materiei de masă pînă la atingerea imponderabilității. Cel mai recent ciclu al lui Dumitraș, acela în care intră temele Adam și Eva, Treceri, Pasărea, Arcul, Melcul, este
Maxim Dumitraș by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10442_a_11767]
-
și obișnuința de a căuta peste tot expresii memorabile îi preschimbă în niște virtuoși ai spațiilor înguste. O lipsă de suflu narativ și o inapetență pentru alungirea frazelor pînă la pragul unor înlănțuiri sintactice bine închegate le împrumută o parcimonie expresivă a dozelor concentrate. Poeții scriu îndesat, metaforic, în înghesuiri punctuale de cuvinte sonore, de aici senzația că, atunci cînd trec la registrul prozei, ușurința lor verbală nu poate depăși limita insulelor semantice. Iată motivul pentru care poeții se mișcă bine
Un poet prozator by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10435_a_11760]
-
desfășurată în scene, acte și conflicte, susținute de personaje fabuloase. Lui I. Negoițescu nu-i place memorialistica din O viață de om sau din Oameni cari au fost, pentru că portretele nu au vivacitate și consideră, concluziv, că "din atâta putere expresivă, din atâta operă istorică și publicistică, probabil că, literar, va rezista cel mai bine, ca un corpus solid închegat și organic, teatrul lui Iorga, în marginile încăpătoare a vreo cincisprezece drame (ceea ce e considerabil). Restul imens, oricâte parțiale ecouri prelungi
Pitorescul prozei de călătorie by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10472_a_11797]
-
prezentat "Concertul gregorian", o lucrare rar întâlnită în peisajul actual al vieții internaționale de concert. Este o lucrare ce tinde a concilia spiritul elementelor melodice medievale cu structurile genului concertant de început de secol XX. Abel și Andreescu dau consistență expresivă unei muzici în care vocația melodică tipic latină întâlnește, tinde a se adapta, conceptului simfonic concertant, aspect pe care solista îl potențează cu nobilă comunicare. S-a spus, în epocă și nu numai, că Schubert continuă spiritul mozartian al muzicii
Sensul evenimentului muzical by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/10500_a_11825]
-
o ucenicie cu frecvență redusă. La distanță. Are mai degrabă aura unei ascultări, a unei atenții smerite și bune". Modestia părintelui Pintea are un caracter exemplar, turnată într-o carte adînc emoționantă precum orice document de autenticitate morală și, deopotrivă, expresivă.
Pietate și creație by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10493_a_11818]
-
mai mare, mai substanțial epistolier din literatura română. împreună cu Jurnalul și romanul Adio, Europa! scrisorile sunt de importanță capitală pentru cine ar încerca să reconstituie o epocă și destinul dramatic al unei generații. Râsul lui amar se baza în asociații expresive, combinatorii, pe largi competențe culturale. De pildă, pe Cicicov, personajul lui Gogol, și-l alege drept "tată al destinului nostru de suflete moarte vândute înainte de vreme". Izgonirea din paradisul culturii active e tradusă original, ca să provoace râsul involuntar al prietenilor
De ce râdea Gary Sîrbu? by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/10499_a_11824]
-
limba română avem expresia „în perioada interbelică”, sau spunem că cineva ar fi „o persoană belicoasă”. Deci traducerea ar fi ”în timpuri de război”. Paukenmesse în limba germană înseamnă Misa cu timpani, pentru că Haydn a dorit să introducă timpanii, foarte expresivi pentru scopul căutat în discursul muzical. Să înțelegem acest scop: Haydn a compus misa la Eisentadt în august 1796, în timpul mobilizării generale a Austriei pentru război. După Revoluția Franceză, când trupele franceze invadau unele teritorii în Italia și Germania, Austria
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94292_a_95584]
-
prezent la serată să audă cum sună versurile lui Eminescu în dialectul aromân al limbii române, domnul Corneliu Zeana a invitat-o la microfon pe eleva MIhaela Bajdechi. Ea a recitat poezia Dorința de Mihai Eminescu. Rostirea ei a fost expresivă, caldă, emoționantă. Pentru că ne aflăm în preajma sărbătorilor de Crăciun și de Anul Nou, scriitoarea dr. Elena Armenescu ne-a vorbit despre Tradiții, obiceiuri, datini la români. Expunerea a fost însoțită de imagini semnificative, proiectate pe un mare ecran. La această
SERATA ”EMINESCU JURNALISTUL” DECEMBRIE 2016 [Corola-blog/BlogPost/94338_a_95630]
-
improvizatoric. O întreagă orchestră de coarde va cânta la unison, ca o singură vioară, doar după măsura 80 va apare și un timpan în tremolo, într-o nuanță discretă. Inspirată de monodia cântecului nostru popular, desfășurarea melodică are o libertate expresivă ce nu are nevoie de armonie sau polifonie. Această pagină, probabil unică în literatura simfonică mondială, a constituit un gest de curaj artistic al unui tânăr de 21 de ani, într-o perioadă dominată de armoniile sofisticate ale expresioniștilor francezi
FILARMONICA BANATUL Avancronica de concert [Corola-blog/BlogPost/94361_a_95653]
-
dimensiuni esențiale și imagini portretistice cu totul inedite ale sufletului și mentalului profund luminoase ale Înaltul Ierarh și cărturar: „adevărat prinț al Bisericii... intelectual de înaltă ținută... pasionat de cauza neamului românesc”, astfel cum într-atât de simplu și de expresiv mărturisea Părintele Prof. Theodor Damian de la New York. Un alt episod, la care se face adesea trimitere, văzut prin prisma relatărilor făcute de către cei care l-au cunoscut direct și nemijlocit pe Mitropolitul Antonie, este și acela în care se relevă
Semnal editorial şi Publicistic – Nicholas Buda şi Anastasia (Ana) Buda, Mitropolitul Antonie al Ardealului. Rugul aprins al conştiinţei neamului, [Corola-blog/BlogPost/94341_a_95633]
-
vieneze peste întreaga Românie, în cadrul unui amplu turneu național. În acest an, ne vom bucură de un invitat special în spectacol, tenorul Robert Nagy, care stârnește entuziasmul publicului prin lejeritatea cu care ia acutele, prin rafinamentul frazei și al subtilităților expresive. Vocea tenorului Robert Nagy a făcut senzație în toată Europa și milioane de spectatori au fost fascinați de rolurile pe care artistul le-a interpretat. Concertele se desfasoara potrivit calendarului: Miercuri, 11 decembrie, TIMIȘOARA - Teatrul Național Joi, 12 decembrie, ORADEA
Vienna Classic Christmas cu participarea extraordinara a tenorului Robert Nagy @ Teatrul National Iasi, 16 decembrie [Corola-blog/BlogPost/94736_a_96028]
-
înmulțim frenetic sub ochiul scrutător al neantului; adiem la unison în vîntul frecvențelor radio, ne agităm armonios sub ploaia programelor de televiziune; am învățat canoane și voci, știm să citim ziare și partituri și fiecare în felul său își tîrîie expresiv existența. Sîntem muzicali, chiar dacă nu vrem, chiar dacă nu ne dăm seama. Simfonia noastră dodecafonică se aude pînă la ceruri, pînă la stele, și încîntă auzul heruvimilor și meteoriților. Abia acum începem lent să ne trezim. Să ne dăm seama că
Poezii by Magda Cârneci () [Corola-journal/Imaginative/6108_a_7433]
-
unor ostentații bacoviene, a unor forme verbale folosite inadecvat, a unor rare truisme sau si-no-nimii redundante tip "ca un vis ta-citurn din beznă/ în mijlocul căruia mă întunec" (p. 23), Adam Puslojio scrie poezie la cea mai înaltă cotă emoțională și expresivă ("post-stănescia-nă", cum sigur și-o definește). Iată un ilustru exemplu de poezie de echilibru al antitezelor, un fel de glossă-artă poetică dedicată regretatului poet Ioan Flora: "Praful/ capului meu arde/ iată în stradă/ de câte ori eu/ gândesc mai liniștit// unde sunt
De la Adam citire by Geo Vasile () [Corola-journal/Imaginative/8070_a_9395]
-
de zahăr... Odobescu îmi dete două bucăți. De ce mi-a dat el două, în loc de una?... Ca să nu uit nici pînă azi că intuițiile lui Alexandru Odobescu m-au identificat?..." Destinul viitorului mare poet fusese citit pe o pagină albă, mai expresivă decît altele pentru ochiul clarvăzător. Faptele se petreceau prin 1887, așadar la 13 ani după o altă pagină albă - celebrul capitol XII din Psevdo-kinigheticos, "cel mai plăcut pentru cititor". Rămîne să ne dumerim acum asupra genului plăcerii prezumate: să oftezi
Epistolă către Odobescu by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/8123_a_9448]
-
cu existență (resimțită ca fiind) marginală scrisul devine o modalitate - singura cu adevărat eficientă - de a participa la viața socială. Textele Angelei Marinescu sunt, de aceea, expresii ale revoltei, reacții la situații de viață concrete. De aici neobișnuita lor forță expresivă, încărcătura existențială cu totul specială, vitalitatea lor ieșită din comun. Atunci cînd scrie Angela Marinescu nu face artă ci își trăiește, cu disperare și revoltă, viața. Singura ei viață adevărată, în care toate convertirile devin posibile. Scrisul permite trecerea de la
Confesiuni nefardate by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13132_a_14457]
-
ei ardelene și faptul că o bună parte a familiei sale este stabilită chiar la Tîrgu Mureș. În politică, la fel ca în poezie, cuvintele Angelei Marinescu țîșnesc din inimă și mai puțin din creier. Ele au o mare forță expresivă, dar calitatea analizei lasă de dorit. Categoric, Angela Marinescu este o mare poetă, nu un analist politic. Jurnal scris în a treia parte a zilei este o carte autoportret, un document de primă importanță pentru cunoașterea uneia dintre personalitățile emblematice
Confesiuni nefardate by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13132_a_14457]
-
de-a face cu “lucrurile înseși,” în afara oricăror speculații mitologice sau abstracțiuni vagi prin care lucrurile erau “interpretate”. Iar clădirile pe care ei le înălțau erau dovezile vizibile că ei făceau asta așa cum se cuvine. În cele din urmă, așa cum expresiv spune Hahn, “arhitecții, cu proiectele lor monumentale... reprezentau, în chip viguros, instanțierile unei mentalități raționalizante”. Ca să-și susțină teza principală (anume că “imaginația filosofică a lui Anaximandru s-a inspirat din tehnici arhitecturale”), Hahn realizează în această carte o impresionantă
Anaximandru și Arhitecții by Costică Brădățan () [Corola-journal/Journalistic/13144_a_14469]
-
verbului și prin lumina limpidă, casantă emanată de acesta, lirica lui Ilie Constantin se vădește mai apropiată totuși de creația unor Alexandru Philippide sau Ștefan Aug. Doinaș. Stilată și supravegheată în dezolarea sa, pe cît de ireversibilă pe atît de expresiv filtrată, această producție transformă execuția materiei pe eșafodul vizionar într-un act elegant. Ilie Constantin e unul din poeții români reprezentativi de azi, undeva la mijloc (un mijloc privilegiat), pentru a-l contextualiza și prin „generația” d-sale, între șaizeciștii
Poezia lui Ilie Constantin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13161_a_14486]
-
la Brăila, în regia lui Radu Apostol, o interpretare care mi-a atras atenția. Felix Alexa l-a luat, recent, pentru Puck în Visul unei nopți de vară de la Teatrul Național din București, unde i-a speculat mai ales corporalitatea expresivă. Aici, n-am înțeles exact de ce a fost nevoie de Marius Manole. Tehnica rostirii, situarea în personajul complicat și complex îl pun în dificultate clară. De la început și pînă la sfîrșit își spune replicile în aceeași notă, cu o voce
Crima lui Kurt by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13169_a_14494]
-
personaje îți defilează prin fața ochilor, fără să aducă absolut nimic nou. Totul devine de-un previzibil înfricoșător. O alergare sterilă în cerc, urmărind un vânat ignobil și trăgând în el cu gloanțe de cârpă. Obligația de-a fi mereu inteligent, expresiv, „pe fază”, poate crea nevroze. Sunt într-o admirație mută a editorialiștilor capabili să producă șase zile din șapte articole lizibile. Iar unii dintre ei — precum Cornel Nistorescu — de-a dreptul remarcabile. Adevărul gol-goluț e că mi s-a făcut
Glonțul de cârpă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13181_a_14506]
-
asemenea dimensiune dacă nu ar fi avut aceste distribuții, cu actori de talie, cu rigoare absolută în interpretare, cu o sensibilitate tot mai greu de întîlnit pe scenă. Ideile lui Mihai Măniuțiu au nevoie de actori performanți ca să-și împlinească expresiv valoarea. Luîndu-mă cu imaginile memoriei și cu discuția mondenă din mașină am ajuns la Tîrgoviște. Mi se pare din ce în ce mai aproape locul acesta... și la fel de cochet. Stupoare! Deși este dumnică seară, iar pe afiș stă un titlu “distant”, sala Teatrului “Tony
Furioasele by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13196_a_14521]