123,612 matches
-
aceasta pentru că între domeniul ficțiunii și cel al dicțiunii care i se opune, Chateaubriand s-a împlinit cel mai bine pe terenul dicțiunii: autobiografia, reflecția politică, alte tipuri de eseuri, precum Geniul creștinismului. În partea aceasta non-ficțională el s-a exprimat mai bine și cred că la acest versant al operei sale putem să aderăm mai bine acum, ca și cum toate eforturile lui în domeniul ficțional ar fi căzut în desuetudine. După mine, după gustul meu, dar cred că el e același
Cu Gérard Genette despre Figuri V by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15280_a_16605]
-
important totuși de precizat că toate aceste considerații privesc asocierea dintre o formă și o semnificație temporală: așa cum am mai arătat și altă dată, construcția în sine nu e deloc ieșită din uz, cîtă vreme are valoarea de prezumtiv trecut (exprimînd dubiul, formularea de presupuneri asupra evenimentelor deja desfășurate). Deși cu această valoare este în mod clar mai frecventă varianta populară-familiară cu afereză (oare o fi plecat?), nu e rară nici cea cultă, preferată în contexte mai formale, solemne (va fi
"Va fi fost" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15296_a_16621]
-
RL 3617, 2002, 4). O dovadă a redusei întrebuințări a timpului o constituie și identificarea fantezistă cu o construcție care ar avea parțiale similitudini cu unele perifraze temporale din limba veche; formularea voit arhaizantă e ironică, dar paranteza pare să exprime o convingere gramaticală sinceră: "În legătură cu plecații în deșert, să sperăm că, la ora la care citiți acest răspuns, ei se vor fi fost întors! (De multă vreme n-am mai folosit viitorul anterior.)" (AC 23, 2000, 12).
"Va fi fost" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15296_a_16621]
-
că mă omoară de îndată ce se va șterge la fund pentru că s-a răhățit în pantaloni și că i-ar trebui mai degrabă o pereche de pemperși decât scrisoarea pe care i-o adusesem." (...) " Nu ești chiar un sfânt, s-a exprimat îngerul elegant. Dar îmi placi!". "Ești homo? Vrei să mi-o tragi? Vii acasă la mine, mă scoli la o oră imposibilă și-mi faci complimente?!". "Lupta lui Iacob cu îngerul" se rezolvă aici tot în cheia bătăii de joc
Viața și non-literatura by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15290_a_16615]
-
am replicat, ba chiar am păstrat cu d-sa o relație cordială și neafectată. Cel care a replicat permanent tuturor a fost dl Popescu. De "atacat", eu nu l-am atacat pe dl Popescu niciodată, înainte de acest editorial care nu exprima, îndefinitiv, și în mod urban, decît o nedumerire: și anume că dl Popescu e în stare să exileze cultura din cotidiane numai fiindcă se lasă pradă unei furii, complet nemotivate, contra "literatorilor" și a "găștii" de la România literară, în loc să încerce
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15284_a_16609]
-
nici un personaj pozitiv - cu excepția lui Christian, personaj ambiguu - nu e danez!). Cât despre regele Christian, acesta crede că totul în jurul său e doar un spectacol de teatru (și tocmai de aceea piesele de teatru pe care le joacă par a exprima, prin revers, eul său autentic) din care speră să fie izbăvit de "stăpâna universului", Dumnezeu neavând timp pentru el. Această stăpână a universului e însă pentru el Botine-Caterine, o prostituată... pe care o crede atotputernică pentru că îl salvează de torturantele
Istorie daneză by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15307_a_16632]
-
mai dificilă, renunțarea la română a avut pentru el și sensul unei asceze, limba franceză a fost pentru el și un fel de pedeapsă adorată, un fel de "ermitaj" - fie acesta rezervat gîndurilor negre, silogismelor amărăciunii și blasfemiei, inclusiv autocalomniei, exprimate cu o eleganță strictă. (Dar Cioran vorbea o franceză cu un puternic accent românesc, care trebuie să-l fi făcut să sufere; căci contrastul era enorm între identitatea lui stilistică din scris și identitatea imediată a vocii: poate că în
Matei Călinescu "În exil m-am simțit liber - într-o societate ale cărei reguli nu le cunoșteam" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15272_a_16597]
-
oferită într-o relație strict personală, inefabilul poetic este, dimpotrivă, dovada excelentă a unei înzestrări speciale a limbii: aceea de a cristaliza într-o expresie originală a unei realități interioare ei; o realitate creată ad-hoc, realitate care nu poate fi exprimată în nici un alt mod decât acela în care a cristalizat verbal. Așadar, inefabilul misticilor constă în imposibilitatea de a elabora un limbaj pe măsura realității psihice trăite; în timp ce inefabilul poetic rezidă în capacitatea creatoare a eului liric de a oferi
Versul celor patru superlative by Ștefan Augustin Doinaș () [Corola-journal/Journalistic/15300_a_16625]
-
a cristalizat verbal. Așadar, inefabilul misticilor constă în imposibilitatea de a elabora un limbaj pe măsura realității psihice trăite; în timp ce inefabilul poetic rezidă în capacitatea creatoare a eului liric de a oferi, prin limbaj, o "realitate" imposibil de a fi exprimată prin alte cuvinte decât cele utilizate de autor. În cazul versului eminescian, textul poetic nu are alt adevăr dincolo de propria-i textură. În momentul în care criticul sau cititorul încearcă să "traducă" cuvintele Nu credeam să-nvăț a muri vreodată
Versul celor patru superlative by Ștefan Augustin Doinaș () [Corola-journal/Journalistic/15300_a_16625]
-
inexprimabil, ținând de indiferența zeilor. Și moartea este un triumf. Însă unul, tot negru, și care desfide morala creștină. Un triumf ilogic, pentru că totul se petrece în sfera întunecată a patimii și instinctului. Raportat la logica normală, ideea s-ar exprima astfel: triumf decurgând dintr-o consecvență dementă. Triumf ce îl face pe erou să vomite... față de această "oroare și spurcăciune" - carnea, condiția degradantă a cărnii... Totul se sfârșește într-o apoteoză, neagră și ea, monstruoasă, cu reflexul teribil al unui
Din nou, Faulkner by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15323_a_16648]
-
a muncitorului, subliniază estomparea fizionomiei individuale în marea masă. În acest sens vocea își pierde la rândul ei legătura cu individualitatea "purtătorilor" și devine mijlocul de exprimare al forțelor ce-l transcend pe individ. Prin limba sonoră este perceput și exprimat acel ceva comun întregii umanități care duce la radierea diferențelor dintre limbile naturale, dialecte, idiolecte. Teoria sunetelor a lui E. Jünger schițează contururile unei teorii a colectivității pe care o va dezvolta într-o manieră distinctă în eseul Muncitorul. Laudă
Reinhart Meyer-Kalkus - Vocea și arta vorbirii în secolul 20 by Adina Olaru și Ruxandra Năstase () [Corola-journal/Journalistic/15305_a_16630]
-
fi negat însă faptul că formele discursului oral, fie că acesta se desfășura în saloane de lectură, fie că era transmis la radio, reprezintă față de textul în sine o limitare a plurivalenței interpretative. Adepții structuralismului și ai deconstructivismului și-au exprimat tocmai de aceea anumite rețineri în acest sens. Prezentarea textelor sub forma discursului oral reprezintă într-adevăr un fel de fixare a sensului, "o monosemantizare a polisemantismului" la nivelul interpretărilor prin prozodie și artă recitativă, accente și tempo. Oare nu
Reinhart Meyer-Kalkus - Vocea și arta vorbirii în secolul 20 by Adina Olaru și Ruxandra Năstase () [Corola-journal/Journalistic/15305_a_16630]
-
la întîmplare pe vișini" (Mîngîieri). Decorporalizarea tranzitează spre o reverie confuz luminiscentă, recurgînd la palpare: "Mă palpezi îndoială vecină./ Pe corpul meu, fugi, tu fără corp!/ Reveria peste ea însăși/ De la potop singură-și dă lumină" (Ciocănitoarea șvariantăț). Ori se exprimă într-o radicalitate simbologică: "trupul îmi coboară sau urcă în ceruri ascunse" (Ascultare). Dar întîlnim sub pana poetului, de cele mai multe ori, o viziune în sens opus, opulentă, luxuriantă, frenetică, gemînd voluptuos de asociațiile concretului imnic asumat: "Omnipotență, sînt jucătorul tău
Însemnări asupra poeziei lui Miron Kiropol by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15320_a_16645]
-
profesor de drept la universitățile din Bonn și din Berlin, copleșit de premii după 1995, când a publicat romanul Cititorul , este astăzi tradus în 35 de limbi și ecranizat la Hollywood "cu Juliette Binoche în rolul principal". Titlul traducerii nu exprimă, de fapt, conținutul germanului Der Vorleser, "cel care îi citește cu voce tare altei persoane", titlu lămurit corect, dar printr-o parafrază, de Dumitru Radu Popa în postfața numită Cel care îi citea. într-adevăr n-ai cum să traduci
Povești despre întrebare by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15333_a_16658]
-
cel care îi citește cu voce tare altei persoane", titlu lămurit corect, dar printr-o parafrază, de Dumitru Radu Popa în postfața numită Cel care îi citea. într-adevăr n-ai cum să traduci în limba română ceea ce, în germană, exprimă tot conținutul romanului: povestea de iubire a unui tânăr îndrăgostit de o femeie mai în vârstă, un fel de Frau von Stein analfabetă, căreia îi citea cu voce tare marile opere ale literaturii germane după inițierile în amor. Peste acest
Povești despre întrebare by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15333_a_16658]
-
înainte la mult mai derutantul - dar se pare că mai autenticul - se. Această opțiune este curajoasă și necesită cu siguranță discuții, fie pentru înțelegerea ei, fie pentru o eventuală contestare. Argumentul de bază al Editurii Trei este că se-ul exprimă, spre deosebire de sine, natura impersonală al lui das Es, precum în expresia: "Es wird kalt" - "Se face frig". Pe de altă parte, termenul sine îl poate echivala acum fără dificultăți pe germanul Selbst (în engleză: self), ceea ce din punctul de vedere
Opțiuni terminologice by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15342_a_16667]
-
aceste spații fizice, aceste soluții arhitectonice mai mult sau mai puțin reușite, au o nevoie imperativă de prezența omului de artă pentru a dobîndi ele însele dimensiune umană, pentru a ieși din starea neliniștitoare a vidului și pentru a-l exprima explicit pe cel care le folosește sau le locuiește. Amenajarea optimă a spațiului interior tinde să devină, tot mai mult, un imperativ psihologic și o somație metafizică și, din ce în ce mai puțin, o acțiune conformistă și impersonală. Artistul, la rîndul său, resimte
Allianz..., ca imperativ moral by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15331_a_16656]
-
Antonesei disputei din jurul cărții dlui H. R. Patapievici Omul recent. Editorialistul nu doar trece în revistă comentariile anterioare, începute urît, prin campania din Observatorul cultural, dar explică faptul că acest început i-a obligat pe comentatorii ulteriori să nu-și exprime totdeauna cu sinceritatea necesară punctul de vedere. După rechizitoriu, urmînd pledoaria "preocupărilor" de la Observator le-au dat uneori replica "avocații". În acest fel, întreaga polemică a avut de suferit. Și dl O. Nimigean scrie despre Omul recent. Interesantă este și
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15360_a_16685]
-
pe care se fundamentează civilizația română modernă și, delimitînd formele ca aparținînd elitei intelectuale care le-a impus, își propune să caute fondul autohton, strîns legat de o majoritate care n-a avut nici mijloacele, nici interesul de a se exprima: asupra ei a fost astfel extins discursul unei minorități în care cu greu s-ar fi putut recunoaște. Cele cinci capitole ale cărții tratează aspecte diferite ale vieții sociale din perioada pe care autorul refuză s-o numească Evul Mediu
Lege pusă, lege spusă by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15366_a_16691]
-
relativității a lui Einstein, în sensul că în loc de Esență, se pune în prim plan Relația, motivul procesual, mișcarea dominând întreg Cosmosul. ormă și gestalt. Gestalt, în sensul teoriei lui Kohler, combătut de Bergson. - Die pshysiche Gestalten in Ruhe, pentru a exprima o pseudo-formă prin pur echilibru fizic - ceva ca o bășică de săpun... Dacă forțele ce constituie sistemul dinamic (bergsonian) se compun după legile simple ale calcului vectorial, avem un obiect secundar. Dacă ele constituie un sistem individualizat și subzistă de-
Adevăratul corp uman by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15374_a_16699]
-
sunete diferite, expresia generală nu este una încrâncenată, ci doar o tresărire de moment, o mânie pasageră ce se va dizolva în curcubeul beatific al sonorităților cristaline și frumoase. Dan Constantinescu este un estet. Instrumentul său preferat, pianul, l-a exprimat pe deplin în multe rânduri. De la lucrările camerale la cele concertante și simfonice, pianul este firul roșu ce străbate imaginarul acestei muzici. De pildă, în Concertul pentru pian și orchestră de coarde, o lucrare de tinerețe, plină de fior asociativ
Dan Constantinescu sau învățarea prin exemple negative by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/15357_a_16682]
-
niciodată gesturi publicitare - a acceptat să dea competiției girul numelui său, este o garanție pentru nivelul la care aceasta se prefigurează. Probele cerute situează confruntarea de la bun început printre cele dificile, cu un repertoriu revelator pentru tehnica, aptitudinea de a exprima esența muzicală și dramatică, cultura stilistică: două arii din perimetrul clasic, un lied, o piesă românească și două arii de operă din șase pregătite. Juriul alcătuit din personalități de prim rang (Eugenia Moldoveanu și Ludovic Spiess - președinți, Nicolae Herlea, Silvia
În căutarea vocilor tinere by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/15378_a_16703]
-
catolic decît Papa. "Epurarea etnică" e, în ochii miloșevistului nostru de serviciu, M. Ungheanu (să menționăm că, totuși nu e singur: i s-a alăturat și bardul de la Bîrca despre care aflăm că, în postură de senator PSD, și-a exprimat dorința de-a depune mărturie, la Haga, în favoarea fostului lider de la Belgrad), încă neîncheiată, o prioritate a politicii românești de "apărare" națională: "A fost o mare iluzie aceea că după 1965 instituțiile culturale vor fi reorientate și scăpate de balastul
Un nou A.C. Cuza by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15394_a_16719]
-
critic atipic, nu e deloc un "animal social". Apoi putem privi cariera de critic a lui Dan C. Mihăilescu. Și vom vedea că de fiecare dată a fost "în față", că de fiecare dată a găsit soluția de a-și exprima părerile critice în "medii" ideale, toate culminînd cu o rubrică la televiziune. Toată demonstrația "scriitorinciei" este falsă din start pentru că folosește deja insuportabilele premize noiciene. Dacă nu știi germană, ebraică, greacă veche, păsărească și cîte altele ești compromis ca intelectual
Un scriitorinc neîmplinit by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15391_a_16716]
-
care aminteam și mai sus: cine s-a săturat de definiții ale românului și românismului să ridice mîna... Dan C. Mihăilescu este omul temelor. Nimic mai de înțeles decît întîlnirea sa cu spiritul revistei Dilema, unde a putut să se exprime în stilul propriu despre cele mai diverse subiecte: bîrfa, mîncarea, ludicul și cîte altele. Mai toate cu numitorul comun că ne caracterizează pe noi balcanicii, românii, mioriticii etc. Iar cînd în sfîrșit renunță la tonul catastrofic la modă, Dan C.
Un scriitorinc neîmplinit by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15391_a_16716]