270 matches
-
mine?! explodează Vlad,observîndu-l. Ei da, sînt un prost! Un tip crescut prin bîlciuri, trăit la marginea orașelor, un vîntură lume!, n-o să fiu niciodată în stare să donez o sută de mii unui club de divizia B, ca să privesc extaziat cum joacă prost niște hahalere musculoase. M-a tîrît după ea, să-l întărîte pe ăla, s-o vrea din nou, foarte mișto Grig ăsta, îl știu, mi l-a prezentat, un mascul sictirit, americanizat, cu blugi bătuți în ținte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
zburde... Ce imagine terbilă! — Ce-i muzica asta ciudată? — E un bâlci pe islaz. Ecourile îndepărtate ale muzicii de bâlci, distilată și îndulcită de aerul călduț al serii, răzbeau, intermitent, estompat, în grădina Belmont. Ceva mai aproape, o mierlă cânta extaziată, cu triluri lirice ca de privighetoare. Salcâmul se înveșmântase în frunzișul de vară. Crengile-i grăsune, încovoiate, păreau a fi mădularele unui animal rotofei. Grădina era îmbălsămată de mireasma mălinilor. De fapt, întregul Ennistone era îmbăiat în parfumul dulce-acrișor al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
șteargă de pe chip bucuria idioată. Bătrânul cu coadă de ponei, scandalizat de indecența locuitorilor acestei țări perverse, se retrase În grabă spre ușa deschisă și dispăru. — Lalele albastre, Îi strigă Sasha motanului, oau! Uitând cu totul de spuma de bărbierit, extaziat, deschise larg ferestrele, mângâind gâtul motanului care Începu să toarcă de plăcere. Pe mica terasă a garsonierei sale se simțea un parfum Înălțător de dalii și liliac În floare. Înăuntru, orhidee fericite și gladiole roșii râdeau dintre rafturile bibliotecii - erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
trecând printre trecători pentru a ajunge la locurile din capăt. Mamă și fiică, se așezară una În fața celeilalte. Emma Îl luă pe Kevin În brațe, așezându-l pe genunchi. Îi aranjă ochelarii ce-i alunecau de pe nas. El o privi extaziat, cu singurul lui ochi - celălalt era acoperit de un plasture enorm, care cândva fusese alb, dar care acum era murdar, și căpătase o nuanță cenușie. Emma Îi cuprinse talia cu brațele și Îi mușcă urechile, În ciudă. Kevin se apără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
uneori se strecurau la petrecerile unor persoane pe care nici măcar nu le cunoșteau. Miria o ajutase să-l descopere pe Marilyn Manson, spunându-i mamei o gogoașă, pentru a putea merge la concert, la patinoarul Marino. Cinci mii de nebuni extaziați, un sabat ce stârnise un vacarm imens: după concert Îl arestaseră chiar pe genialul Marilyn, sub acuzația că ar fi influențat trei exaltați să comită o crimă. Valentina Îi servise Emmei o gogoașă enormă, căci altfel mama n-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
copii pe parchetul marilor săli goale. După ieșirea din palat m-a dus în mașină, traversând orașul, la grădina zoologică, și se distra privind figurile uimite ale trecătorilor. Copiii strigau și își fluturau batistele; femeile se opreau pe trotuar și, extaziate, făceau reverențe; bărbații își agitau șepcile și pălăriile aruncându-le în aer uneori, în semn de bucurie. Și din toate părțile era salutat cu strigăte, ascuțite sau grave. În timpul acestei plimbări de-a lungul Berlinului nu am văzut decât oameni
by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
șopron. "Vrei să-l mângâi? Vino. Îi place, ai să vezi...". Ce-i place mai mult e să fie scărpinat sub grumaz. Abia începuse ciobanul operațiunea magică, că animalul se și răsturnase pe jos, cu cele patru copite în aer, extaziat. Câteva clipe mai târziu, era momentul potrivit. Puteam, acum, să preiau ștafeta. Fiecare cu plăcerea lui; rămâne doar întrebarea: dintre om și dobitoc, cine-i mai fericit? 5. Raoul Lopez "La drept vorbind, suntem aproape străini de tipul de perfecțiune
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
catedralei Westminster, incident narat de Blake însuși într-o scrisoare (din păcate, pierdută astăzi) și parafrazata succint de Oswald Crawfurd: "Lateralele naosului și galeriile vechilor clădiri [...] se umplură deodată de un alai de călugări și de preoți [...], iar urechea lui extaziata le auzi cântarea [...]" (Bentley, Jr., 1975, p. 37). Toate aceste incidente evoluează aproape exclusiv în registrul miraculosului. Doar în trei ocazii devin viziunile de-a dreptul terifiante: când Blake se întâlnește cu o fantomă la Lambeth, când vede duhul unui
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
Jilava“. Vadim are întotdeauna la îndemînă mii de adjective și jonglează cu ele mai ceva ca Ronaldinho cu portocala. Electoratul cu pensia mică, dezamăgit de guvernările din România și mereu temător că-i fuge Ardealul de sub picioare, i le gustă extaziat. Pamfletarul redutabil, polemistul Vadim, nu se dezminte nici de această dată, rămînînd la fel de impetuos. Nu în planul formei păcătuiește, ci în cel al fondului. Amenință cu pîra, ceea ce e nedemn de un intelectual, josnic pentru un om de onoare și
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
episodul Argentina ’78. Actor principal: Mario Kempes, povestind cu patos cum a marcat el două goluri în finala cu Olanda și vorbind bombastic despre voluptatea neasemuită de a deveni campion mondial. Reporterul nu s-a mulțumit cu ipostaza de scrib extaziat, ci i-a pus fostei mari vedete și întrebări incomode. Despre situația politică a țării în acea vreme, cum de a reușit echipa lui Kempes acel senzațional 6-0 cu Peru, care i-a permis accesul în finală la golaveraj. Starul
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
de Dana Verescu și Vasile Dem Zamfirescu, Editura Trei, București, 2004. 539 E quindi uscimmo a riveder le stelle 540 Venus și Marte 541 fizicianul neozeelandez, Ernest Rutherford. 542 Max Plank 543 Einstein 544 Jurnalul alchimic, 1999. 545 înrâurit și extaziat de Guénon și Böhme, spiritual vorbind dar și inițiatic de Calistrat Hogaș. 546 Isaac Newton 547 René Descartes 548 Liviu Pendefunda, Rondelul intrării în templu, Rondeluri și Ovoide, Editura Junimea, Iași, 2005. 549 asemănare cu legenda lui Samson și Dalila
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
În același timp, lumea contemporană pare a o depăși, pentru că aceasta presupune în primul rând doborârea tuturor barierelor ridicate între oameni, fiecare devine congener cu aproapele său; ca și cum vălul Mayei s-ar fi sfâșiat în jurul misteriosului „Unic originar”, omul pășește extaziat și înălțat cum a văzut în vis zeii. Despre momentul în care omul a atins acest echilibru nu putem vorbi cu certitudine, însă Evul Mediu ne oferă confirmarea acestor fapte prin serbările de Sf. Ioan și Sf. Vitus, când mulțimi
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
tot așa aș fi reacționat? Nuuu, îți dai seama că nu mi-ar fi convenit deloc. Obiecțiile sunt semnale de interes pentru produsele tale. În domeniul imobiliar se știe că, atunci când prezinți o proprietate și persoana respectivă se arată foarte extaziată, ca și cum i-ar plăcea la nebunie tot, nu va cumpăra. Cumpărătorii serioși sunt cei care îți spun: „Păi, bucătăria nu atât de mare pe cât am vrea. Tapetul e urât. Probabil că vom dărâma acest perete.” Aceștia sunt oamenii care cumpără
[Corola-publishinghouse/Science/2304_a_3629]
-
antropologică. În această „fază”, nu clasa muncitoare condusă de PCI a împins democrația creștină să-și îndeplinească Realizările (decât la început și în mod relativ), ci patronii, prin „expansiunea lor economică” de neoprit, care a construit - prin intermediul unei democrații creștine extaziate - nenumărate case și a absorbit din zonele rurale milioane de țărani. Nici în această privință democrația creștină nu are vreo legătură - într-o asemenea măsură încât, se pare, nu și-a dat seama de nimic. Nu și-a dat seama
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
parte, tocmelile, căderile la Învoială”), fiind larg compensat acum de starea de beatitudine a omului eliberat de angoase, ajuns la mult rîvnita „revelație”, Într-un tărîm transcendent, de unde orice senzație de constrîngere e absentă, iar cosmosul Întreg se descoperă privirii extaziate ca pură transparență, realitate esențializată, ieșită din timp: „Timpul și spațiul albesc departe ca niște resturi ale iernii defuncte”, „O viață nouă coboară din munții limpezi”, „un nor cu ugerul plin tropăia În curte”, „anotimpurile (sînt) amestecate ca niște polenuri
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
senzația de viu. Apoi, brusc, huruiala cu care camionul și-a făcut loc mai sus s-a transformat Într-un val de răsuflări ușurate, În timp ce ne aliniam cu platoul. Am intrat În localitatea Estaque, iar peisajul era incredibil; privirile noastre extaziate se fixau temporar pe priveliștea care ni se așternea de jur-Împrejur, apoi a trebuit să aflăm numele și explicațiile tuturor lucrurilor pe care le vedeam. Aymarașii ne Înțelegeau cu greu, dar puținele indicații pe care ni le-au dat, Într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
Ortansa Pantazi, nu era câtuși de puțin un semn că i-am stârni vreun dram de interes. Doar că-i făcuse lui Viorel hatârul să se dea jos din mașină și să se deplaseze Încoace. Mima un soi de curiozitate extaziată ascultându-l pe stăpânul nostru cum explica pasionat, da, camionul lui personal, o să facă și-o să dreagă și-o să pună pe roate puțuri și fântâni și apeducte și canale pentru irigații, se vor Îmbogăți, da, sunt deja bogați, dar vor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Tudor Gheorghe Calotescu a surprins, măiestrit, limbajul spațialității marelui sculptor, ritmicitatea unei liniarități geometrizante, redate într-un complex de metafore revelatorii, cu aromă modernistă, într-o frazare cursivă, de o finețe cromatică și cantabilă emoționante. Ochiul său lăuntric, implicat și extaziat, surprinde „scânteia spiritului” genialului artist: „trecerea plin clipa iubirii / sărutul ca o victorie / odihna înțelegerii... / zămislirea perfectului...”, „pecetea tacită a acceptării...” (Pecetea) Versul lui Tudor Gh. Calotescu vizualizează sonoritățile de daltă, de ciocan și de fierăstrău care, în mâna lui
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
insignifiantă, parte a unei armonii supracosmice. Odată cu revelarea acestor evidențe mistice majore, se impune ca necesitate firească și fundamentală redirecționarea și reproiecția energiei spirituale a celui care se refuză imanentului spre transcendent. Bucuria descoperirii absolutului spiritual este urmată de fericirea extaziată a înălțării spre acesta. Tristețea realităților umane inserate fluxului istoric, neîmplinirile, continua alergare metafizică întru inutil și spectrul sumbru al disoluției fatale se arată acum ca stări ce-și pot prelungi efectul descurajant în faza începutului revelației mistice. Astfel, se
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
inaugurat pe acesta. Astfel, experiența unei asemenea reculegeri nu respinge ci include majoritatea trăsăturilor ce caracterizează alte forme și tipuri de reculegeri dar această includere implică o redirecționare dăruitoare de sens nou și scop inedit. Pentru credincios, în reculegerea sa extaziată, uitarea trebuie respină ca erupție interioară blasfemitorie, ca ne-evocare a faptei zeului ce a punctat transcendent trecutul consumat. De asemenea, frumusețea drept miracol, adesea opturat, este acceptată în prezența ei supra-logică doar ca dăruire a zeului ce coboară spre
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
datat ca aparținând unui anumit timp și având o istorie a lui ce-l încadrează limitativ. Așezarea și închinarea în fața relicvelor-mărturii ale prezenței divine active dincolo și peste timp determină, pe fundalul credinței și prin fluxurile sfințeniei propagate spre eul extaziat, transfigurarea conștiinței într-o nouă fereastră atemporală prin care transcendența își revarsă abisurile izbăvitoare. Aici individualitatea credinciosului devine ea însăși o relicvă-mărturie a Divinității, un fond imprimat decisiv cu prezența și acțiunea zeului ce sustrage temporalului elementele ce și le
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
un an înainte, iar varianta Clubului de la Roma nu oferea îmbunătățiri notabile. Deși o parte (marea majoritate?) dintre indivizi au fost Șocați de noutatea Și îndrăzneala proiectului (modelarea viitorului planetei în câteva sute de rânduri de program de calculator) Și extaziați, cum oamenii sunt adesea, de perspectiva dispariției civilizației, care am văzut că era o poveste veche, promovată de un număr mare de personalități printr-o campanie de marketing a Clubului de la Roma, care a sprijinit acest proiect remarcabil Și ambițios
Turismul și dezvoltarea durabilă by Dorin Paul Bâc () [Corola-publishinghouse/Science/238_a_160]
-
el. Ipostaza imaginii este de fapt o ex-stază, căci ceea ce stă sub ea și o susține la nivelul vederii este totodată dincolo de ea, în afara ei. Ea se face vizibilă dinspre orizontul ochiului fix care o creează, developându-se în ochiul extaziat care o privește "din spate", în ochiul contemplației - cum spune Hugues de Saint-Victor -, interior față de ochiul trupesc și exterior față de ochiul "solar" al divinului. Ceea ce privește este privit, naște privirea; lumina ne privește în măsura în care ea face privirea. Chiasm care cuprinde
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
aceea a vederii pline către chipul gol al lumii. A porni pe drumul Cuvântului, adică pe calea de-a aduce la sânul Logosului tot ce există"35 s-a împlinit în chipul adevărului ca izvor al imaginilor revărsat în privirea extaziată, în bucuria mută a stării de adorare. Drumul s-a așternut până aici între realitatea naturală și Logosul care se înfățișează vederii transfigurate, înălțată în irespirabilul și în insuportabilul transcendentului. Imaginea își desăvârșește natura din perspectiva - dintotdeauna deschisă - a finalității
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
abia bănuite. De aici sentimentul comuniunii cu zeii, ba chiar a apartenenței la lumea divină, certitudinea "ne-morții", adică, înainte de orice, a unei vieți plenare prelungite la nesfârșit. Cine e cel ce vorbește în faimosul imn X, 119, zeul sau extaziatul care băuse băutura sfântă? "Cele cinci seminții (umane) nu mi s-au părut demne de vreo atenție - nu băusem oare soma?"' Personajul își enumera faptele: "Am stăpânit cu statura mea Cerul, am dominat largul pământ. Voi izbi acest pământ cu
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]