257 matches
-
spună ce probleme aveau, iar eu le dădeam indicații prin telefonul din hol. Îmi era rău, dar nu eram țintuit la pat. Probabil că și asta m-a ajutat să-mi revin. Apoi nu mai puteam dormi ca lumea. Eram extenuat. Dacă nu mă chinuiam un pic, nu era bine. Mă urcam în același metrou, stăteam pe același loc, la aceeași oră. Voiam să văd și locul unde am leșinat. M-am dus acolo după o săptămână. Am avut impresia că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
cameră, ca să vadă când mă întorc. Eu o luam mereu prin spate cu bicicleta. La vremea aia chiar au venit mulți să ne ia interviu. Și câteva reviste. Trebuia să plantez orezul. Eram un pic nervos. După ce terminam treaba, eram extenuat. Nu îmi stătea capul numai la muncă. Oricât de mult m-aș fi gândit la el, asta nu l-ar fi adus înapoi. Chiar dacă îți impui să reflectezi la altceva, nu poți uita. De fiecare dată când îmi aduc aminte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
spre casă mi le cumpăra. Mă suna și mă întreba ce am nevoie să-mi ia. În duminica dinainte de 20 martie am mers împreună la cumpărături. De obicei nu făcea așa ceva. Da, vinerea trecută își luase liber de la muncă. Era extenuat. S-a trezit și mi-a spus: «Azi n-am chef să mă duc la serviciu.» Și eu aș fi vrut să stea cu mine, așa că l-am sfătuit: Dă telefon la firmă și învoiește-te!» Cred că le-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
cu ochii minții, firul vieții. Ea începea din ceea ce rămăsese din iarmaroc o ruină neagră, fumegândă, în care mai scormoneau ca niște gândaci câțiva oameni și urca mai departe spre locul pe care Bătrânul îl bănuia a fi sfânt. Era extenuat și Pimen îl simți. Își așternură un strat gros de mușchi sub niște arbuști de ienupăr. Printre ramuri puzderie de semne și de stele, ca un havuz plin de nuferi albi. Privirile lor iscau cercuri concentrice în apa întunecată a
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
rar, și ea nu-și educase sensibilitatea decât pentru o singură moarte. Dar poate, din motive exact contrarii, în sufletul prietenului nostru se petrecuse o stare sufletească similară. Fusese răpus așa de mult prima oară, se simțea încă așa de extenuat, încît a doua lovitură o suportase calm (căci durerea nu se înmulțește cu numărul morților. Dimpotrivă, parcă se liniștește: capeți convingerea că nu mai ai nici un rost în viață și că totul poate să-ți fie egal). Cu toate că a doua
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
balistelor noastre, care acum folosesc ca proiectile dalele din pavajul străzilor, dar sunt atât de uzate, încât servanții trebuie să le repare mereu, așa cum pot, cu mijloace improvizate. Mijloacele noastre de apărare au suferit daune foarte grave, iar apărătorii sunt extenuați, cu atât mai mult cu cât rezervele grâu sunt pe sfârșite, deși m-am zbătut cum am putut și din timp să facem provizii tocmai cu gândul la acest asediu, pe care îl consideram inevitabil. Fapt e că, până acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
veneau din urmă un reper în mijlocul haosului acelei lupte sângeroase. Chinuiți de căldură și de oboseală, aproape toți războinicii, de ambele părți, își aruncaseră în iarbă armurile și luptau acum goi până la brâu și deci expuși la loviturile dușmanului. Alanii, extenuați de lupta ce dura de ore întregi și descumpăniți de sosirea forțelor proaspete în rândurile dușmanilor lor, cedau acum în mod vizibil, iar Balamber încerca deja senzația de exaltare pe care i-o producea victoria ce avea să vină curând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de acolo scuturând din cap cu o expresie rănită și umilită. Ici și colo însă se formau mici grupuri pestrițe, în care între huni și goți se încingeau certuri furibunde. Cei mai mulți dintre războinicii ce veneau în tabără erau totuși prea extenuați pentru a se implica în asemenea altercații inutile și se îngrijeau mai degrabă de ei înșiși și de vreunui loc mai liniștit pentru răniții fără număr, care, duși pe brațe, erau încredințați spre îngrijire femeilor ce urmaseră armata. Multe din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
cu ochii minții, firul vieții. Ea începea din ceea ce rămăsese din iarmaroc o ruină neagră, fumegândă, în care mai scormoneau ca niște gândaci câțiva oameni și urca mai departe spre locul pe care Bătrânul îl bănuia a fi sfânt. Era extenuat și Pimen îl simți. Își așternură un strat gros de mușchi sub niște arbuști de ienupăr. Printre ramuri puzderie de semne și de stele, ca un havuz plin de nuferi albi. Privirile lor iscau cercuri concentrice în apa întunecată a
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
o lingură de orez, o ciocolată, o capsulă de vitamina E (foarte bună pentru regenerarea pielii, se pare). Îmi dădeam toată silința - simțeam un gol pe dinăuntru, dar niciodată foame - și orice aș fi mâncat nu era destul pentru ei. Extenuată de lupta care s-a dat la masă, m-am refugiat în camera mea. Ceva se întâmpla: simțeam nevoia să vorbesc cu Aidan. Vorbeam cu el o mulțime în mintea mea, dar acum voiam mai mult: trebuia să-i aud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Apoi a ajuns și el la orgasm, cu degetele împletite în părul meu, cu ochii închiși, cu chipul descompus, rostindu-mi numele. —Anna, Anna, Anna. Pentru un lung răstimp, nici unul din noi nu a spus nimic. Umezi de sudoare și extenuați de plăcere, zăceam pe cearșafuri. Purtam frânturi de conversații cu mine însămi în gând: A fost uluitor. A fost incredibil. Dar nu am spus nimic: orice ar fi sunat ca un clișeu. —Anna? —Mmm? S-a rostogolit peste mine și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
să te așezi și să te odihnești după orice efort, o sfătuia. Și: Trebuie să stai în picioare și să faci mișcare în mod regulat și ordonat. Și: Nu mai mânca fructe proaspete. Și: Nu mai cânta și nu te extenua. Nu mai bea ceai pe stomacul gol. Ai grijă să fii deosebit de curată. Spală-te pe cap, trage un pui de somn, ridică picioarele și fă exerciții de bicicletă. Își ștergea sudoarea de pe frunte cu o batistă și se ținea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
deschise noaptea și o briză ușoară, caldă sufla peste noi. Asta nu era la fel de senzual pe cât părea; Sebastian a făcut un duș imediat cum ne-am întors și a respins multiplele mele tentative de a mă alătura, susținând că este extenuat fizic și psihic. Vom vedea mai târziu dacă este adevărat. Doar nu se aștepta să umble prin casă îmbrăcat doar într-o pereche de boxeri din mătase, fluturând un abdomen atât de plat că puteai pune o cutie de bere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
mi se-apleacă, de, vorba aia, face omu’ pe el. Nu am scârbe de-astea, pardon de expresie, la baldiseli. Fiziologie, ce poți să faci. Nici la gândaci n-am probleme. Nevasta e cu flitu’, că nu poate, că se extenuează, că vine de la gheenă, să nu atingă pâinea sau merele din debara. — Nu, mă simt bine. Doar oboseala... — Așa-i, cunosc. Tensiune maximă. Atenție la una, la alta. Te termină câte-o chestie de-asta, mai grele ca o nuntă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
pe Buzz cu degetele-pistolete. — Pac! Pac! Pac! Turner. Vreau să-ți spun că porcăria aia jegoasă din stradă e și periculoasă, și nasoală. De asta te-am chemat aici! Buzz se uită la pilotul/ inventatorul/ magnatul din fața lui, simțindu-se extenuat din cauza comediei la care fusese supus. Era nerăbdător să treacă la fapte. — Howard, ies ceva bani din toată chestia asta periculos de nasoală? Iar dacă-mi ceri să sparg câteva capete de sindicaliști, mai gândește-te, că-s deja prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
voi înceta niciodată să te iubesc!” îi promite în gând. - ”Steaua sus răsare / Ca o taină mare”... erau colindătorii la ușă. Bunicul privea cu ochi umezi tabloul care se desfășura în dormitor. Maia s-a prăbușit în cele din urmă extenuată în pat și foarte curând a adormit. Afară natura se mai liniștise. Nu mai bătea vântul, ningea însă în continuare cu fulgi mari. În casă era acum liniște. Erau cu toții fascinați și uluiți de ceea ce primiseră în dar de la Moș
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93396]
-
E de fapt din cauza diferenței de fus orar. Adică atunci când ajungem, pentru noi e deja seară, deși e toiul zilei în New York. Soarele strălucește când ar trebui să fie întuneric. Așa că, până se lasă noaptea, de obicei ești atât de extenuat încât nu îți dorești decât să dormi. Uneori ies oricum și la naiba cu consecințele. Sigur că se poate să fiu o epavă a doua zi, dar n-o să-mi pese câtuși de puțin. De obicei, dacă ies sau nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
întrebat mătușa. „Și ce?” „Ești sau nu ești?” „Termină cu prostia asta, fir-ar să fie!V-am spus doar că am venit înapoi, fiindcă n-am mai suportat să trăiesc acolo.” „Bietul meu soț, pe care America l-a extenuat. Ar trebui să ne bucurăm că îl mai avem în viață. Acum îl extenuează Petrea și mulți alți idioți din balamucul de aici. Ei, ce ar mai fi de făcut, inteligentul meu soț? Încotro? Înapoi în America? Dar când oare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
să fie!V-am spus doar că am venit înapoi, fiindcă n-am mai suportat să trăiesc acolo.” „Bietul meu soț, pe care America l-a extenuat. Ar trebui să ne bucurăm că îl mai avem în viață. Acum îl extenuează Petrea și mulți alți idioți din balamucul de aici. Ei, ce ar mai fi de făcut, inteligentul meu soț? Încotro? Înapoi în America? Dar când oare? Probabil că nu ni se va oferi niciodată a doua șansă. Mă refer la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
prea sigură pe mine. Totuși, când am început să facem dragoste, toate problemele mele au dispărut ca prin farmec și iubirea ne-a consumat, făcându-ne să ne jenăm unul de celălalt. Partidele noastre de sex erau fantistice și ne extenuau. Mai mult, astfel comunicam mai bine decât prin cuvinte, ceea ce cred că îl speria. În timp, a devenit ceva care ne-a legat profund. Îi era ușor să respingă tot ce venea din partea mea, mai puțin asta, în timp ce eu voiam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
ne-vrute, cu chef și pe un ton absolut dezinhibat, de plutonier artilerist fruntaș, recompensat și dânsul cu o pe deplin meritată, deși cam tardivă, permisie. Pe cealaltă margine, se așează cu reținere Îngerul, urmat de Vierme, care se așterne extenuat pe scaun, fără mofturi, depunând coșul de nuiele pe asfaltul călduț, în strânsoarea protectoare a picioarelor lui trudite. "Să moară mama-n pușcărie!" își reocupă și el liniștit locul său, la coada mesei lungi, de mesteacăn geluit și cam pieziș
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
să beau; un ceai, whisky sau bere? Refuzai cu un gest atât de obosit, încît bătrâna se apropie de patul meu, serios îngrijorată. ― Dar d-ta ești bolnav, Allan, îmi spuse. ― Nu știu ce e cu mine, mă prefăcui eu. Am fost extenuat în ultimele luni, căci nu m-am dus nicăieri în vara aceasta, și nenorocirea inginerului m-a mișcat profund. Vreau să plec din Calcutta pentru câtva timp... D-ta mai ai vreo cameră liberă, d-nă Ribeiro? Când a auzit de
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
aminti cu câte; se aflau la câteva sute de metri, sau poate mai puțin, de locul unde fusese îngropat Ivan. Recunoscuse porumbiștea în zori, când se tupilaseră istoviți, suflând greu, înaintînd cu teamă printre porumbi. O recunoscuse, dar era prea extenuat ca să mai vorbească. În noaptea aceea încercase pentru întîia oară să meargă, sprijinindu-se într-un fel de baston rupt dintr-un băț de cort, gros și solid, pe care-l găsise Iliescu. Umblase anevoie, călcând cu frică, pe marginea
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
produs deznodământul. Pe neașteptate, ca un trăsnet prăvălit din senin. Nici o presimțire, nici un semn, nimic nu păru că deosebește ziua aceea de celelalte, gemene, în uniformă. Toată dimineața am lucrat intens într-o comisie financiară. La prânz m-am întors extenuat acasă cu mașina. Pe când cercetam corespondența, telefonul zbârnâi strident. Deși receptorul era alături de mine, am pregetat să întind mâna ca să-l ridic. (Poate acesta să fi fost singurul semn.) Soneria continua să țipe, strident, asurzitor, ca un semnal de alarmă
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
pedeliști (unul mai tandru ca altul), Iaromira Popovici și Eugen Istodor (cu care am venit și m-am întors în mașină, parazi tându-i 7 + 11 ore - căci am greșit drumul, bașca micii de la Dedulești - vorbindu-le nonstop de i-am extenuat, cred, pe viață de logoreica-mi persoană), Andrei Manolescu și galeșa-i soție, Adina Popescu (ai cărei admirabili părinți m-au covârșit), Ana Maria Sandu, Luiza Popovici, Matei Martin, Adina Dragomir, Patricia Mihail... Mirare. Cum de-au ajuns ditamai Primăria
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]