660 matches
-
cazul acesta, trebuie, întrucâtva, să compenseze distanța enunțiativă prin diverse mijloace. Naratorul dispune a priori de mai multe posibilități: (a) poate să nu privilegieze nici un actor din scenă, circulând printre toți și revenind, în anumite momente, la o poziție de exterioritate; ( b) poate privilegia unul dintre actori; (c) se poate mulțumi cu o perspectivă exterioară și să nu-și asocieze nici un focalizator. În textul care urmează, a ales soluția (a): "În cele din urmă, nu s-a mai putut controla și
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
problemei, acest unghi de receptare nu pune în discuție negația în sine, ci premisele ei, precum și veridicitatea trăirii poetice. În ceea ce ne privește, distingem negația polemică din proza publicistică, semnificând critica instituției și a alcătuirii sale umane un iconoclasm al exteriorității de negația lirică, rezultat al trăirilor profunde, al tensiunilor interioare, al inadecvării ființei poetice la ordinea convențională. Interferența celor două planuri, al eului interiorizat și fecund cu cel al eului social, prins în tiparele comunitare, generează, conform legii ambivalenței, echilibru
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
ritmată cu lovituri de gong și de jocul susurând al coardelor de shamizen, fumul tămâii, culorile negru, alb și roșu care evocă totodată Prusia și celei trei luminozități ale palatului Bardo 265. Această punere în scenă în stil japonez supralicitează exterioritatea asemănătorului, ca și cum tentația extrem-orientală ar ține ea însăși de o dorință finalmente speculară și simbolică. Extremul Orient joacă un rol de sprijin problematizant pentru edificarea sistemului erotic. Acest sistem de integrare simbolică cu obiecte și culturi exotice produce o ciocnire
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
Pierre-Marc de Biasi 361. Prezența Orientului corespunde unei tentații care este și o "revocare cu îndoială" scrie acesta din urmă. Este adevărat că ne aflăm într-o modalitate ambiguă care folosește "în stilul..." un Orient imaginar 362. Se insistă asupra exteriorității aparențelor ("un palat de marmură, clădit în stilul maur..."). Orientul este miza unei ambiguități prin faptul că este o imagine stereotipă a unui aiurea, a unui loc îndepărtat, "ca și cum tentația orientală ar ține ea însăși de o dorință finalmente speculară
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
o limită de netrecut. Este important să vedem că Iulian devine luntrașul cu care treci frontiera, că el înseamnă limita prin faptul că ea poate fi depășită. El este chiar garantul acestui lucru, eroul, cel care prin situația sa de exterioritate, prin marginalitatea sa poate să asigure oamenilor trecerea fluviului. Luntrașul este un transgresor, transgresorul este un luntraș. Am văzut că distanța nu poate să creeze o limită, o barieră. Iulian este de altfel cel care descoperă vertijul lipsei de limite
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
aceasta înseamnă mai multe lucruri în același timp, și mai ales relația lui ambiguă și privilegiată cu germana. Să fii oaspete nu înseamnă să stai ci să fii un oaspete în trecere și să întreții, prin urmare o relație de exterioritate cu instrumentul de comunicare. Tema ospitalității imposibile este o temă care obsedează și îi traversează toată opera: raportul de exterioritate este de citit în Metamorfoza, de exemplu, în care fiul, Gregor Samsa, este un oaspete în propria sa familie, oaspete
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
oaspete nu înseamnă să stai ci să fii un oaspete în trecere și să întreții, prin urmare o relație de exterioritate cu instrumentul de comunicare. Tema ospitalității imposibile este o temă care obsedează și îi traversează toată opera: raportul de exterioritate este de citit în Metamorfoza, de exemplu, în care fiul, Gregor Samsa, este un oaspete în propria sa familie, oaspete inferior chiar celorlalți oaspeți pe care familia îi primește ca locatari, și în cele din urmă, un parazit. Problematica includerii
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
se deschid dar mai ales se închid și prin dispariția eroului însuși. Vom avea ocazia să revenim asupra topologiei spațiului familial. Kafka, răspunzând lui Janouch care spunea că nu iubește ceea ce se numește viața de familie, evocă o poziție de exterioritate care ar face din oaspete un observator. "E îngrozitor, spuse Kafka cu o profundă simpatie. Ce ați spune dacă v-ați mulțumi să-i fiți doar un observator? Familia dumneavoastră ar crede că trăiți cu ea și ați avea liniște
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
Ostilitatea sau indiferența oamenilor aduce la coborârea, chiar nimicirea (ca în povestirea maicii Thereza) a subiectului care nu poate să-și găsească un loc sau să fie primit. În Castelul, oamenii din sat îi repetă lui K. situația sa de exterioritate: "Nu sunteți din sat, nu sunteți nimic"571. Caracteristică vanității unei căutări care se lovește la fel de bine de multiplele forme ale respingerii este oboseala care apasă asupra tuturor personajelor care se străduiesc să capete rădăcină într-o lume care le
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
germane"; aceasta înseamnă două lucruri în același timp și mai întâi raportul său totodată ambiguu și privilegiat cu germana. Să fii oaspete înseamnă să nu șezi, să nu fii decât în trecere și, prin urmare să întreții un raport de exterioritate cu unealta de comunicare. Rațiunile acestei excluderi sunt multiple dar una dintre ele este importantă, forța Erosului care este forță de excludere, forță centrifugă, element fundamental de asocialitate drept activitate pulsională care se opune ordinii. Comisul voiajor este deja vinovat
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
care abandonează viața și scrisul pentru exercițiul literaturii, ultim refugiu pentru cel care ar avea impresia de a fi în sfârșit la el acasă, pe de altă parte, lupta reluată fără încetare, dureroasă, cu limba și cu limbajul a cărei exterioritate este mereu tragică. Cum să nu înțelegem dorința ca toate manuscrisele să fie distruse de vreme ce eforturile de investigare a limbii, eforturile de investire și de apropiere nu conduc decât la eșec. Situația lui Franz Kafka, oricât de stranie ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
este mai întâi limba birocrației austro-ungare, germana oficială, germana de cancelarie (Kanzleideutch) care asigură coeziunea dublei monarhii. Admirația sa pentru Goethe nu este separabilă de acest aspect clasic al germanei zeului din Weimar, a cărei esență rezidă într-o frumoasă exterioritate, un pic rece, rigidă, simplă, nobilă, imobilă. De aceea el notează în Jurnal (16 noiembrie 1910), în timp ce citește Ifigenia în Taurida: "Ceea ce merită cu adevărat admirație este această limbă uscată în gura unui adolescent pur [Oreste]. Fiecare cuvânt este dus
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
Auto-ospitalitatea, adică ospitalitatea sinelui față de sine, nu este posibilă decât pentru că se dezvăluie o stranietate inerentă ființei, care îl face pe Baudrillard să spună că "Celălalt este oaspetele"652. Ospitalitatea celuilalt ca ospitalitate a sinelui față de sine interoghează la nesfârșit exterioritatea și dorința de identitate, a unei identități întotdeauna incomplete și care îl reclamă pe celălalt pentru a se desăvârși ca punct de perspectivă și punct de fugă. În Adio lui Emmanuel Levinas, Derrida face o lectură din Totalitate și infinit
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
denunțările din ce în ce mai vii ale legăturilor de rudenie ca fiind cauza stagnării condițiilor economice de trai, atât în plan individual, cât și la nivelul global al societății 32. În întreprindere, ca și la nivelul statului, dominații europeni sunt astfel legitimați prin exterioritatea care le este conferită. Tot acest proces reproduce o dominație străină reală și simbolică al cărei caracter inconturnabil este totodată o sursă nesecată de denunțări și un stâlp de justificare a puterii de către dominanți. Intervenind la câțiva ani după concesia
by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
cel de-al doilea. Intervenția, după independență, a unei mulțimi de consilieri și experți în dezvoltarea economică, malgași sau europeni, face din imitarea modelului capitalismului de piață tema esențială a unei duble pantomime prin care se reproduce un raport de exterioritate mutuală care face imposibil orice dialog autentic. Obiect principal al relației pedagogice instaurate de acești actori pe lângă săteni (atât în continuitatea, cât și ca negare a opresiunii anterioare), ea este pentru cei din urmă o pură înscenare a subordonării. Aceste
by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
a referențialității lui proprii. O configurație paradoxală are loc: pe de o parte, se impun regimurile de autoreferențialitate în plan cognitiv, pe de alta, acestea se hrănesc cu o heteronomie globalizată, implicând ideea că înțelegerea internă trece prin integrarea unei exteriorități pregnante, spectacularizate de la bun început. La un alt nivel, emergența unor noi tematici ale intimității universalizabile (prietenie, vis, credință, iubire etc.), parcelizarea și autonomizarea obiectelor de anchetă (SIDA, femeile, tinerii etc.), dezvăluind o relativă generalizare pe care tendințele din antropologie
by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
de subiecți, considerați ei înșiși străini și "alții". Logicile care sunt în joc, în această situație particulară, pornesc mai puțin de la o asimilare a străinului din interior și a străinului de la distanță care l-ar condamna pe cel dintâi la exterioritate. Ele se înscriu într-o încercare de dizolvare a alterității care urmărește desființarea simbolică a inegalității pozițiilor economice și sociopolitice și a ierarhiilor etnicizate devenite pregnante și ocupând cu insistență câmpul politic. Această eschivă imaginară este construită prin proiectarea ei
by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
de puterea colonială. Această structură sătească de violență va fi deosebit de sensibilă în ceea ce privește șefia de la Congo-Ocean: înconjurat de partizanii săi, șeful, în numele administratorului, exercită o dictatură despotică și fără scrupule. Prin urmare, cele două elemente constitutive ale acestei șefii sunt exterioritatea determinării și un raport de forță cu satul. Șeful se află într-un fel plasat în afara satului, el nefiind de fapt decât un element străin impus. Ce devine satul în acest sistem colonial? Categoric, el este perceput ca un ansamblu
by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
alcătuiesc. Șefia despotică și colectivismul servil sunt înscrise în această situație colonială pe bază de forță; în ea trebuie căutată cauzalitatea existenței lor, deci a limitelor lor. Această șefie va fi o problemă secundară a administrației (după producție). Ruperea acestei exteriorități și a acestui raport de forță va fi urmărită cu disperare; contradicția șefului nu va fi niciodată depășită (eșec al reformei Eboue în partea de nord a statului Congo). Este imposibil a interioriza acest șef, a-l legitima în vreun
by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
ridica la 2 500 franci pe an, într-o perioadă în care venitul mediu era de 10,8 franci per contribuabil. Din câte știm, această bogăție monetară considerabilă a șefilor nu le-a permis în niciun fel să-și depășească exterioritatea; dimpotrivă, și-au format o clientelă; au transformat, monetarizându-l, sistemul judiciar, iar banii le-au permis să-și sporească mijloacele de forță, rupându-i din ce în ce mai mult de această populație în care ar fi trebuit să se integreze. În anii cincizeci
by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
marfa nefiind decât suportul material al acestor relații. Situația e într-un fel răsturnată: cândva, utilizarea și prestigiul pe care le conferă această marfă erau o realitate ambiguă, două fețe situate în raport dialectic: interioritate în utilizarea individuală mai întâi, exterioritate în prestigiul căpătat din deținerea ei apoi. La Okelataka, marfa nu mai este decât o realitate complet exterioară. Consumul este indiferent din punct de vedere calitativ: este vorba de o acumulare, orice lucru cu valoare pentru grup putând fi acumulat
by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
este vorba de o acumulare, orice lucru cu valoare pentru grup putând fi acumulat. Calitatea obiectelor nu are nicio importanță; nu se așteaptă nimic de la o ameliorare a evantaiului de obiecte care se prezintă sătenilor. Pe de o parte, această exterioritate a mărfii în raport cu individul provoacă o discontinuitate între producția agricolă industrială și acest consum; nu mai există acea structură individuală de bază între activitatea producătoare, bani și bunuri care să permită legătura mecanică dintre producție și consum, acesta din urmă
by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
funcțiile evaluării. Evaluarea procesului devine un moment central și permite un demers circular sau în formă de spirală, prin care se asigură ameliorarea din interior a întregului sistem. În timp ce evaluarea tradițională, menită a garanta obiectivitatea, este pusă în situația de exterioritate în raport cu ceea ce urmează a fi evaluat, demersul sistemic se bazează pe autoevaluare, ea însăși asociată unei deschideri. La limită se poate ajunge la o evaluare fără judecare, fondată numai pe constatări. Altfel spus, obiectivul evaluării nu constă în a raporta
Autoevaluarea : o treaptă spre progres by Adriana Apostol, Vergina Șerban () [Corola-publishinghouse/Science/295_a_1372]
-
unui voyant: "Prezența Muzicii în Poezie nu sporește sensul, ci condițiile care fac ca sensul să apară în deplina sa profunzime" (Muzica pleon al Poeziei). Rafinat trezorier de idei și imagini, voce decisă opunând spontaneiștilor, veleitarilor și celor rămași la exteriorități mărturii despre propriile-i înaintări ori trimițând la experiențele altora, Doinaș putea privi în final, de pe culme, ca artist realizat. UN SENTIMENTAL LUDIC GEO DUMITRESCU Sub pseudonimul Vladimir Ierunca, studentul Gheorghe Dumitrescu de la Facultatea de Litere din București, debuta în
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
se pare mai aproape de moarte decât de eroare, de viața omului decât de limbajul lui care poate fi uneori o trădare a faptelor". În integralitatea sa, Infernul, astfel conceput, e monologul unui gânditor în tensiune, aproape un desperado oscilând între exteriorități și introspecție, vizând omenescul în genere, torturat însă de propriul Eu. Mai degrabă cerebral și speculativ decât liric și plasticizant, dispersiv și năzuind spre sistematizare, asediat de "puteri diavolești" și apropiat de îngeri, căutătorul copleșit de prezența realului se zbate
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]