195 matches
-
lecțiilor și capitolelor suficient de convingătoare pentru a rezista, în mare măsură, și în următoarele decenii. În această ipostază didactică, decurgând aparent din criteriile strict cantitative ale editorilor, informațiile despre Transilvania erau mult mai abundente, fiind relaționate cu evenimentele istorice extracarpatice. Dar scopul manualului nu era o informare obiectivă, echidistantă, asupra trecutului, ci formarea unor juste atitudini și convingeri. Pentru cititorii avizați, acele 6 pagini consacrate unirii Ardealului făceau și mai evident laconismul singurei propoziții despre soarta "teritoriului dintre Prut și
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
la nivel european 53, poziționat pe un traseu funcțional ce lega Stambulul de Budapesta, ca variantă a rutei prin Sofia Belgrad. În al treilea rând, Bucureștiul era poziționat în statul român, care în acele vremuri se întindea exclusiv în aria extracarpatică, undeva pe la mijlocul distanțelor față de orașele importante aflate în punctele extreme ale țării (Craiova, Constanța și chiar Iași). Paradoxal, pentru titlul de capitală, Bucureștiul a concurat cu Focșaniul, și nu neapărat cu Iașiul. Focșaniul putea fi o soluție mult mai pragmatică
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
față de realitatea faptelor. Se admite acum că nu putem avea o explicație coerentă a secolului XVIII fără a lua în seamă elementele de continuitate, de creație modestă dar genuină, susceptibilă să explice buna primire și rodnicia profetismului ardelean în spațiul extracarpatic sub zodia renașterii naționale. Un mare contrast între noua epocă și fanarioți ar justifica de altfel întrebarea deja pusă de N. Iorga: "Ce judecată trebuie să apese asupra țării care i-a suportat?" Desigur, a fi atent la continuități nu
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
în fiecare an, gândul ne poartă și acum spre acea zi unică din istoria noastră, când, după ce fusese ales domn al Moldovei, Alexandru Ioan Cuza a devenit și domn al Munteniei, împlinind astfel de facto unirea celor două țări românești extracarpatice. Zi unică, fiindcă ea constituie pasul decisiv în direcția unirii politice depline care avea să se realizeze doar peste încă șase decenii. Ziua aceea, venită la capătul unor străduințe de secole, ca o încununare providențială, a limpezit parcă brusc orizontul
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
n-o vede"? Această Românie, eliberată de orice servitute, deschisă spre toate zările lumii și căutând a reconcilia înlăuntrul ei toate interesele, s-a realizat în mai multe etape, trei fiind esențiale din perspectiva dreptului internațional: 1859 semnifică unirea principatelor extracarpatice, ca un nucleu vital al viitorului organism național; 1878 marchează cucerirea independenței și prin aceasta a unui nou statut juridic, capabil să-i asigure libera dezvoltare; 1918 a adus întregirea statală, pe temeiul naționalității, care începuse demult a structura lumea
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
în cuprinsul unui memoriu de mai târziu (1856) transmis ambasadorului englez la Constantinopol, Stratford Canning, respingând asemenea idee, propunea doar corijarea, nicidecum abolirea, Regulamentului Organic de către o Adunare constituantă sau de revizie a viitorului organism național 19. Așadar, societății românești extracarpatice, în ansamblu, i se asigura un cadru juridic nou, menit a încuraja și întreține năzuința spre progres, alăturată, desigur, obiectivelor înscrise ori numai conturate anterior în cuprinsul suitei de memorii sau proiecte reformatoare ale boierimii moldo-muntene, ca și în programul
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
desprinsă din experiența anilor 1848-1849 și formulată explicit de Nicolae Bălcescu 31, a mobilizat, în perioada imediat următoare, eforturile românilor, în direcția înfăptuirii programului minimal al revoluției în direcție politică și anume constituirea statului național, prin unirea celor două Principate extracarpatice, premisă esențială a făuririi României moderne. Într-adevăr, împrejurările politice ulterioare încheierii Convenției ruso-turce de la Balta Liman (19 aprilie/1 mai 1849), voită de semnatari a fi piatra funerară a revoluției române, au transformat Iașii într-un puternic centru de
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
a profesorului Paul Cornea. Este drept, izbucnirea războiului Crimeii (1853-1856) și noua ocupație militară străină (rusă, apoi austriacă) a Principatelor, începând din vara anului 1853, nu au rămas fără urmări în planul evoluției firești și de ansamblu pentru societatea românească extracarpatică, nevoită a-și adapta obiectivele, resursele și ritmul dezvoltării noilor împrejurări locale și zonale. Dacă, sub raportul "publicității" continentale făcută cauzei naționale românești, noul conflict din orientul european genera cel puțin iluzii, dacă nu și speranțe îndreptățite, în rândul foștilor
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
funcție, la rându-i, cu publicistul și poetul francez Edouard Grenier 39. Or, se știe că orientarea politică a voievodului Moldovei venea în contradicție cu interesele și cu tendințele austriece vizând, pe de o parte, creșterea influenței habsburgice în Principatele extracarpatice și, pe de alta, anihilarea mișcării naționale emancipative, aflată în pragul instituționalizării. Meritul său constă în a fi înțeles, măcar parțial, primejdia și de a o fi contracarat cu destul succes. Sugestiv rămâne gestul domnitorului Ghica, în primăvara anului 1855
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
din perioada modernă? Aparent simple, întrebările comportă răspunsuri deosebit de complexe, cu atât mai mult cu cât pentru perioada medievală istoriografia românească face distincție între un model citadin european - atestat inclusiv la Brașov, Sibiu, Sighișoara, Bistrița - și un model din arcul extracarpatic - datorită temei lucrării, vom face referire cu precădere la realitățile din spațiul cuprins între Carpații Orientali și Nistru. În zadar vom căuta în Moldova lui Ștefan cel Mare orașe care să ofere, măcar, iluzia siguranței din interiorul fortificațiilor ridicate pe
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
principal - unul cât se poate de real - ține de „condițiile vitrege” în care a evoluat poporul român, fapt pentru care, după cum precizează istoricul Mircea D. Matei, „fenomenul urban românesc trebuie plasat într-un cadru propriu, acela al dezvoltării feudalismului românesc extracarpatic”. În consecință, spațiul alocat dezbaterii privind atributele urbanismului medieval din Moldova a fost restrâns la identificarea așa-numitelor funcții orășenești și la aspectele ce decurg din teoria originii locale/străine și a vechimii acestor așezări. Încercând să rezumăm, opinia majorității
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
au remarcat printr-o nuanțare corespunzătoare a evoluției acestei relații și nici prin stabilirea cu deplină claritate a unor etape în desfășurarea ei”. După cum aminteam mai sus, în opinia majorității istoricilor din România, motivele pentru care orașele medievale din arcul extracarpatic nu semănau cu cele occidentale au fost date de existența „condițiilor vitrege” și a „cadrului propriu” de dezvoltare a feudalismului. Suntem total de acord cu această teză. Cu o singură precizare, în plus: studiul fenomenului urbanistic trebuie privit dintr-o
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
moartea tînărului nelumit în cîntecele poloneze, cu caracter familial, numite dume. Ion Filipciuc adaugă exemple și din alte literaturi, în continuarea cercetării lui Petru Caraman. O mulțime de elemente incifrate de limbaj (obiecte ritualice, gesturi, vocabule) susțin răspîndirea mai largă, extracarpatică, a alegoriei, în forme rudimentare, ca la polonezi, sau dezvoltate și sofisticate, cum apar la români. Din cauza diversității și deghizamentului formelor de expresie, comparatismul făcut în grabă poate să abată cercetarea și pe căi lăturalnice. Ne amintim că și Ofelia
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
culturilor arheologice ale epocii fierului (1200 Î. Hr.-106 d. Hr.), sunt geto dacii, ramura nordică a neamurilor trace. Limba daco-geților este un dialect al limbii. traco - dace. Triburi daco-getice: appulii ( În zona orașului Alba Iulia) burii ( pe malurile Oltului extracarpatic) carpii ( În Moldova Centrală) costobocii (În Moldova de nord și Maramureș) crobyzii și trizii ( În Dobrogea) Țara dacilor, Dacia corespunde În linii mari, cu teritoriul locuit mai târziu de români. În anumite perioade istorice, dacii au depășit Însă acest teritoriu
GHID DE ISTORIA ROMÂNILOR by MIHAELA STRUNGARU - VOLOC () [Corola-publishinghouse/Science/1294_a_1873]
-
descompunere. În răsăritul Europei se ridică marele cnezat al Moscovei, iar În Asia Mică și În Peninsula Balcanică, Imperiul Bizantin se destramă sub loviturile turcești. La Începutul sec. al XIII lea, regii unguri Încearcă să-și extindă stăpânirea asupra regiunilor extracarpatice. Pentru realizarea acestui obiectiv, ei apelează la cavalerii teutoni, care primesc vremelnic În stăpânire Țara Bârsei. Învingători ai cumanilor, teutonii acționează Încă din primii ani pe cont propriu atât la miazănoapte de Carpați, cât și la miazăzi. Ca urmare, pe la
GHID DE ISTORIA ROMÂNILOR by MIHAELA STRUNGARU - VOLOC () [Corola-publishinghouse/Science/1294_a_1873]
-
Sigismund intervine În Moldova, Îl Înlocuiește pe Aron Vodă cu Ștefan Răzvan. La 3 iunie 1595 , la Alba Iulia, el a Încheiat și cu aceasta un tratat asemănător celui din 20 mai, astfel principele Transilvaniei a devenit suveranul Țărilor Române extracarpatice. I. Campania antiotomană din 1595 Între 14-17 august 1595 oastea otomană condusă de Sinan-pașa a trecut Dunărea la Giurgiu. Confruntarea decisivă pregătită de turci a avut loc la Călugăreni la 13/ 23 august 1595, Încheindu-se cu o victorie românească
GHID DE ISTORIA ROMÂNILOR by MIHAELA STRUNGARU - VOLOC () [Corola-publishinghouse/Science/1294_a_1873]
-
a râurilor, deși rămâne problema situării lor în vechime, considerăm totuși că pot fi făcute o serie de considerații cu un caracter general. Studiind răspândirea pe hartă a așezărilor pe forme joase de relief din faza Cucuteni A din spațiul extracarpatic, observăm că 12 dintre acestea se află în bazinul hidrografic al Bahluiului, patru dintre acestea fiind situate pe cursul mijlociu, trei pe cursul superior, o așezare se află poziționată pe cursul inferior, în timp ce alte patru așezări se află situate pe
Hoiseşti - La Pod. O aşezare cucuteniană pe valea Bahluiului by George Bodi () [Corola-publishinghouse/Science/1143_a_1893]
-
regele Ungariei, Bela al IV-lea, cavalerilor ioaniți, în vederea așezării lor în teritoriul viitorului stat Țara Românească (fiind adresată marelui preceptor Rembald). “Diploma cavalerilor ioaniți”: prezintă lumea românescă la scurt timp după marea invazie mongolă; surprinde faptul că în teritoriile extracarpatice exista o intensă activitate economică; oferă informații despre stratificarea socială, arătând diferențele dintre țărani și mai-marii pământului (rustici în opoziție cu majores terrae categorii privilegiate). menționa 5 formațiuni prestatale în spațiul cuprins între Carpați și Dunăre: Țara Severinului ocupa vestul
Istoria românilor : sinteze de istorie pentru clasa a XII-a by Cristina Nicu, Simona Arhire () [Corola-publishinghouse/Science/1128_a_1947]
-
Lublin (1390), încheiat între Polonia și Țara Românească, Mircea cel Bătrân a fost recunoscut drept stăpân al Dobrogei. III. Instituțiile statului medieval 1. Domnia a) Țara Românească și Moldova -După constituirea ca state în sec XIV, în cele două țări extracarpatice a avut loc un lent proces de cristalizare instituțională; Principala instituție era domnia, începând cu sec. XV-XVI existând o tendință de întărire a autorității domnului față de marea boierime. o titulatura domnilor români exprima calitatea de: mare voievod funcție militară, conducător
Istoria românilor : sinteze de istorie pentru clasa a XII-a by Cristina Nicu, Simona Arhire () [Corola-publishinghouse/Science/1128_a_1947]
-
concrete ale modernizării; o afirmarea conștiinței naționale și necesitatea realizării unității politice. -Elita politică constituită în “Partida națională” a indentificat modalitățile potrivite pentru emanciparea națiunii române din teritoriile aflate sub dominație habsburgică și țaristă și a statelor românești din zona extracarpatică: o au fost adresate numeroase memorii marilor puteri aflate în conflict cu Poarta, prin care se solicita modificarea statului politico-juridic al principatelor: 40 de memorii cereau înlăturarea domnilor fanarioți; 10 memorii cereau obținerea independenței. o au fost concepute numeroase proiecte
Istoria românilor : sinteze de istorie pentru clasa a XII-a by Cristina Nicu, Simona Arhire () [Corola-publishinghouse/Science/1128_a_1947]
-
sârbilor și bulgarilor, ale căror state au fost desființate. -Țările Române au devenit obiect al expansiunii otomane, care își propunea, de fapt, să ajungă, prin Belgrad și Viena, în inima Europei. o la rivalitatea ungaro-polonă pentru hegemonie în teritoriile românești extracarpatice s-a adaugat, de acum înainte, și pericolul otoman. -În aceste condiții, deși în anumite momente Poarta a încercat să transforme Țările Române în pașalâcuri, pentru otomani s-a dovedit mai profitabil din punct de vedere economic dar și politic
Istoria românilor : sinteze de istorie pentru clasa a XII-a by Cristina Nicu, Simona Arhire () [Corola-publishinghouse/Science/1128_a_1947]
-
Mitropolia Țării Românești; deși tratatul era dezavantajos, domnul muntean a fost obligat să-l accepte datorită pericolului otoman. -Un tratat asemănător fusese încheiat de Sigismund cu domnul Moldovei Ștefan Răzvan (iunie 1595), astfel că, principele transilvănean devenea suzeranul Țărilor Române extracarpatice. -la 13/23 august 1595 a avut loc bătălia de la Călugăreni între armatele lui Mihai și cele otomane: armata otomană comandată de Ferhat-Pașa, apoi de Sinan-Pașa, număra aproximativ 20.000 de luptători, în timp ce armata lui Mihai se ridica la doar
Istoria românilor : sinteze de istorie pentru clasa a XII-a by Cristina Nicu, Simona Arhire () [Corola-publishinghouse/Science/1128_a_1947]
-
Dintre zonele în care romanitatea s-a impus pregnant în epoca sa de avânt Ardealul s a remarcat datorită poziției sale geografice și continuității centrului de putere al Uniei romanizate. Luând Ardealul ca centru și adăugând la acesta Panonia, voievodatele extracarpatice, banatele, vlăhiile și celelalte spații care păstrează doar resturi sau amintiri de romanitate, identificăm contururile a ceea ce a mai rămas, la ieșirea din evul mediu, din spațiul supus romanizării de la Marea Tracică la Marea Baltică. Cronicarul moldovean Grigore Ureche, militând pentru
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
și celelalte spații care păstrează doar resturi sau amintiri de romanitate, identificăm contururile a ceea ce a mai rămas, la ieșirea din evul mediu, din spațiul supus romanizării de la Marea Tracică la Marea Baltică. Cronicarul moldovean Grigore Ureche, militând pentru independența voievodatelor extracarpatice, s-a aflat în imposibilitatea de a separa istoria Ardealului de istoria Uniei, drept care le consacră un capitol unic: Pentru Țara Ungurească de gios și Ardealul de sus vom să arătăm, fiindu-ne vecini de aproape, menționând totodată trecutul lor
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
și Dalmația (unde acmu îi dzicem noi și trăiesc dobroveneticii), și slavenilor, cu lată stăpânire în toate aceste țări...” (la Costin, p. 278). În compunerea sa în versuri despre primul descălecat, Miron Costin duce în antichitate stăpânirea Ungariei asupra spațiului extracarpatic, spunând despre Traian că: „Elŭ cu vița cestui neamŭ [latin] Țara Rumânească Împlut-au, Ardeaul totŭ și Moldovenească. Podulŭ preste Dunăre-n Țara Rumânească L-au trecutu-și oștile-n Țara Ungurească. Pre acela pod au trecutŭ Moldoavei stremoșii, Bătând
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]