417 matches
-
gospodărirea comunicării este importantă. Barierele în calea comunicării sunt multiple și pot fi clasificate în diverse categorii. Cercetătorii fenomenului informațional descoperă bariere de infrastructură (exprimă posibilitățile desfășurării concrete), de structură (reprezintă realitatea desfășurărrii fenomenelor comunicaționale și pot fi lingvistice sau extralingvistice) și de suprastructură informațională (rezultatul tehnicizării, numite și bariere de acces). Astfel în comunicarea profesor elev pot apărea: a) Blocaje datorate stilului didactic autoritar al profesorului. Un profesor adept al stilului de lucru tradițional caută să dispună în clasă de
COMUNICAREA PROFESOR, ELEV, FAMILIE ÎN CONTEXTUL SOCIAL ACTUAL by IOANA PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/657_a_1272]
-
pantomime, imitări ale unor zgomote din natură și sunete emise de animale. Pot fi acceptate diferite metode de psihoterapie, atât terapia directă, prin cuvânt cât și cea indirectă prin modificările ambientale cu mai mult efect dacă sunt asociate cu procedee extralingvistice (ton hotărât, mimica expresivă, gesturi sigure). Pentru că A. are tendințe agresive s-a folosit descărcarea fizică, prin exerciții ce include mișcări specifice instinctive, care duc treptat la liniștire. În această perioadă s-a apelat la povești scurte și atractive, cântece
LOGOPEDIE. In: CAIET DE LUCRĂRI PRACTICE LOGOPEDIE by IOLANDA TOBOLCEA () [Corola-publishinghouse/Science/473_a_777]
-
de către emițător. *CONTEXTUL (Referentul) :este ocazia cu care are loc comunicarea, subiectul sau tema de discuție care trebuie să existe în orice comunicare, să știm la ce ne referim, despre ce obiecte, fenomene, idei avem să discutăm; context lingvistic sau extralingvistic (social, cultural, situațional) *CODUL COMUN : al emițătorului și receptorului este limba română cu norma unanim cunoscută (cu reguli de ordin morfologic, sintactic, lexico semantic). Acesta poate avea ca subcod limbajul medical, tehnic, criticii literare , al științelor sociale, al matematicii ș.a.
Comunicarea. Ghid practic by Elena-Laura Bolotă () [Corola-publishinghouse/Science/655_a_1298]
-
mimico-gestual a fost studiat sub aspect teoretic și metodologic de către V. Mare și D. Ciumăgeanu (Mare, V., Ciumăgeanu, D.,1956),V. Țârdea (V.Țârdea, 1962) și C. Pufan (Pufan, C., 1972). Mimica și gesturile fac parte din categoria limbajelor extralingvistice. Mimica este arta de a exprima prin mișcarea mușchilor feței sentimente și idei, iar gestul este mișcarea mâinii, a capului, a corpului, care exprimă o idee, un sentiment, o intenție, înlocuind uneori cuvintele și dă expresivitate vorbirii.Cea mai subtilă
Metode folosite de-a lungul timpului ?n educa?ia persoanelor deficiente de auz by Savo? Iulia , Pralea Raluca [Corola-publishinghouse/Science/83977_a_85302]
-
dactilolalie, sistemul dactil sau metoda dactilă de comunicare, instruire și educație a persoanelor deficiente de auz. Atât limbajul mimico-gestual cât și dactilemele, în transmiterea mesajelor utilizează semnele manuale. Din această cauză unii cercetători consideră gesticulația și dactiologia ca fiind limbaje extralingvistice. În realitate numai limbajul mimico-gestual este un limbaj extralingvistic. Dactilemele nu au nimic comun cu mimico-gesticulația, în comunicare decât folosirea mâinilor în aer,dar dactiologia apelează la mână în aceeași măsură în care și scrisul necesită înregistrarea manuală a grafemelor
Metode folosite de-a lungul timpului ?n educa?ia persoanelor deficiente de auz by Savo? Iulia , Pralea Raluca [Corola-publishinghouse/Science/83977_a_85302]
-
și educație a persoanelor deficiente de auz. Atât limbajul mimico-gestual cât și dactilemele, în transmiterea mesajelor utilizează semnele manuale. Din această cauză unii cercetători consideră gesticulația și dactiologia ca fiind limbaje extralingvistice. În realitate numai limbajul mimico-gestual este un limbaj extralingvistic. Dactilemele nu au nimic comun cu mimico-gesticulația, în comunicare decât folosirea mâinilor în aer,dar dactiologia apelează la mână în aceeași măsură în care și scrisul necesită înregistrarea manuală a grafemelor. Prin comparație putem spune că în timp ce grafemele, scrisul, sunt
Metode folosite de-a lungul timpului ?n educa?ia persoanelor deficiente de auz by Savo? Iulia , Pralea Raluca [Corola-publishinghouse/Science/83977_a_85302]
-
din simbolismul orfismului și din cel al religiilor de mistere. Deosebit de interesante sunt și paginile despre preluarea unor motive orfice în creștinism, cum ar fi credința într-o divinitate care promitea nemurirea. Adrian Poruciuc propune în mod argumentat (lingvistic și extralingvistic) interesante analogii între Demeter, Dionysos și Pământul-Mamă. Mai mult, zeii preistorici care l-au precedat pe Dionysos "ar fi fost dependenți de o zeiță de tip Proto-Demeter" (p. 121). Dionysos apare mai curând ca "Mire al Pământului" respectiv "Mire al
Mit, magie și manipulare politică by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
anumit concept printr-un lexem distinct, și nu printr-o parafrază sau printr-o construcție echivalentă semantic. Cruse (2006: 93) atrage atenția asupra faptului că acest concept se aplică în acele cazuri în care este total predictibil ca unei realități extralingvistice să îi fie asociat un termen distinct 22. Astfel, nu putem vorbi despre goluri lexicale atunci când într-o limbă dată nu există termeni de definire pentru anumite concepte străine de cultura și de modul de conceptualizare al vorbitorilor acelei limbi
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
anumit sens poate purta o greutate structurală mai mare decât alte sensuri. În această linie de abordare, extinderile semantice produse asupra sensului central al unui lexem pentru a deriva sensuri noi nu sunt întâmplătoare, ci sunt bazate și pe experiența extralingvistică, sunt motivate de felul în care vorbitorii conceptualizează anumite noțiuni sau evenimente. Sweetser (1990) aplică această teorie la analiza verbelor de percepție. Autoarea explică evoluția și "lărgirea" sensurilor acestor verbe prin suprapunerile semantice dintre mai multe domenii conceptuale (vezi infra
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
fie prin imposibilitatea perceptorului de a detecta diferitele capacități de emisie ale entităților: În urma tratamentului am rămas fără miros. > Nu mai simt mirosurile. La aceste observații, se adaugă caracterul subiectiv și sincretic al percepțiilor, în sensul că, în același context extralingvistic, percepțiile pot fi diferite de la perceptor la perceptor. 139 Dezambiguizarea percepție intențională-percepție involuntară se face contextual, probând posibilitatea verbului de a primi o determinare cu sens final: Am atins marginea paharului ca să văd dacă are vreo crăpătură. Frecvent, verbele care
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
fenomen lingvistic este de strictă actualitate: avalanșă de termeni din engleză britanică sau americană care au invadat limba noastră mai ales în ultimele decenii este într-o continuă creștere. Motivația acestor împrumuturi constă în necesitatea de a desemna anumite necesități extralingvistice noi. Aceste realități au nevoie de termeni neechivoci (termenii tehnici fiind de obicei monosemantici, asadar foarte preciși). Sextil Pușcariu, Limba română actuala I, vorbeste de două tipuri de împrumuturi, necesare și de lux. Împrumuturile necesare sunt acele cuvinte, unități sintactice
SIMPOZIONUL NAȚIONAL. CREATIVITATE ȘI MODERNITATE ÎN ȘCOALA ROMÂNEASCĂ by Cătălina Rotaru () [Corola-publishinghouse/Science/91750_a_92811]
-
explicațiilor și exercițiilor recomandate. Meditația verbală, în asimilarea vorbirii, îndeplinește două funcții principale: Pune în evidență relațiile dinamice, reflectînd structura semantică a limbajului • Modelează structurile lexicale și sintactice Prima funcție este realizată prin intermediul a trei strategii: 1. marcarea lingvistică și extralingvistică a segmentelor de interacțiune 2. orientarea atenției către elementele importante ale unui eveniment sau relații. 3. introducerea copilului într-o situație de explorare și manipulare, pentru a descoperi proprietățile dinamice și relaționale ale obiectelor și fenomenelor din lumea înconjurătoare. A
Specificul activit??ii instructiv-educative ?n ?nv???m?ntul special pentru deficien?ii de auz by Ioana Cherciu, Mioara Sandu [Corola-publishinghouse/Science/84004_a_85329]
-
fost tentați de sistematizarea demersului comunicării, dar și de implicațiile acestui act, proces sau sistem de coduri. Diversele clasificări ale mijloacelor de comunicare se referă la: a) mijloace lingvistice; b) mijloace paralingvistice; c) mijloace non-verbal-vocale; d) mijloace non-vocale; e) mijloace extralingvistice; f) mijloace vocale Combinarea conținuturilor și mijloacelor comunicării, de la manifestările vocale, tonul vocii, gesturi și până la informațiile privind trăsăturile bio-psiho-sociale ale celui care emite, conduce la perceperea unui anumit specific al ei. Tipuri de comunicare: Comunicarea intrapersonală. Este comunicarea în
COMUNICARE ŞI INTEGRARE SOCIALĂ by Nicoleta Mihaela Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/654_a_982]
-
manifestării ei: nominală, verbală, frastică și textuală. În semantică, actualizarea este operația prin care un cuvînt monosemantic sau polisemantic primește un sens precis datorită contextului, acesta înțeles sub trei aspecte: 1) dimensiunea spațio-temporală sau situațională, 2) cotextul și 3) contextul extralingvistic sau presupoziția pragmatică. Din perspectiva a n a l i z e i d i s c u r s u l u i, actualizarea este mijlocul sau mijloacele prin care se concretizează sensurile primare sau secundare ale cuvintelor și
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
vorbirii face parte din teoria acțiunii, așa cum precizează John Searle. La aceasta este adăugat principiul exprimabilității, potrivit căruia tot ce vrem să spunem poate fi spus. Pragmatica a stabilit însă, prin teoria lui J. L. Austin, că există și activități extralingvistice care se realizează exclusiv prin enunțare, încît enunțul Jur! de exemplu, înseamnă însăși acțiunea de a jura, iar alte activități extralingvistice sînt inițiate prin vorbire, căci enunțul Ia-ți umbrela! poate determina efectuarea unei suite de acte de către interlocutor (deplasarea
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
să spunem poate fi spus. Pragmatica a stabilit însă, prin teoria lui J. L. Austin, că există și activități extralingvistice care se realizează exclusiv prin enunțare, încît enunțul Jur! de exemplu, înseamnă însăși acțiunea de a jura, iar alte activități extralingvistice sînt inițiate prin vorbire, căci enunțul Ia-ți umbrela! poate determina efectuarea unei suite de acte de către interlocutor (deplasarea spre locul unde se află umbrela, prinderea ei cu mîna, eventuala ei introducere într-un obiect portabil, întoarcerea). În funcție de perspectiva avută
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
domeniu, sferă de acțiune, de manifestare sau de existență". În disciplinele care au ca obiect studiul limbii și în cele cu care acestea colaborează, au fost propuse mai multe sintagme pornind de la acest cuvînt, pentru a denumi realități lingvistice sau extralingvistice. Jost Trier a inițiat în 1931 studiul lexicului pe baza cîmpurilor conceptuale, precum, de exemplu, cîmpul cuvintelor care desemnează "cunoașterea", iar sugestia sa a fost preluată de etnografi și de antropologi, dar, la ei, aspectele lingvistice au devenit secundare. Lexicologia
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
a dovedit însă a fi foarte dificilă, din cauza impreciziei termenului și a lipsei unei perspective clare, căci se putea viza fie cîmpul semantic al unui cuvînt, fie cîmpul lexical al unei familii de cuvinte, fie cîmpul lexical al unei realități extralingvistice. Ca atare, în metalimbajul analizei lingvistice, numai sensul etimologic al cuvîntului cîmp clarifică parțial realitățile pentru care este folosit, încît semnificația "spațiu sau domeniu delimitat în interiorul căreia se constată un fenomen" îl face apt pentru a-l folosi în legătură cu limba
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
altele. Partea nu se disociază de întreg și, în consecință, caracterizarea cîmpului semantic se confundă cu cea a cîmpului lexical, așa cum procedează, de altfel, analiza semică structurală. Cît despre confuziile cu cîmpul noțional, aceasta rezultă din excluderea, din principiu, a extralingvisticului, a oricărei particularități a realității și a subiectului, precum și a raporturilor dintre ele. În aceste condiții, reprezentările lumii în limbă, pornind de la reprezentările sensibile și de la experiențele practice, nu ar viza o lingvistică ce ar fi concepută într-un cadru
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
diferențierea socială (limbă standard vs. limbă populară vs. argou) și funcțională (limbă comună, limbaj tehnico-științific, limbaj academic etc.). În ce privește materializările discursive ale coerenței (referință, substituție, elipsă, conjuncție și coeziune lexicală), Daniela Rovența-Frumușani consideră că ele sînt referențiale (determinate de referentul extralingvistic și de cel discursiv) și că manifestării lexicale i se opune coerența gramaticală (de genul coerenței, substituției, elipsei), iar în interiorul acesteia o coerență la nivelul actului referinței și o coerență la nivelul predicației (elipsa, substituția, conjuncția). Coerența lexicală cunoaște trei
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
articulează subiectul cu contextul său social, istoric și cultural. Prin urmare, nu există un transfer, o codificare a lumii în limbă, ci mai degrabă un contract și un continuum, motiv pentru care praxematica respinge dihotomia între datele lingvistice și datele extralingvistice, deoarece aceste date sînt legate de reprezentările lingvistice. Pe de altă parte, există o veritabilă corespondență între sintaxă și conținuturile spațio-temporale, în lingvistica praxematică, spusul este întotdeauna legat de făcut, iar vorbirea de practică. De exemplu, Catherine Fuchs arată, pe
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
MOESCHLER - REBOUL 1994; DUCROT - SCHAEFFER 1995; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001. RN COREFERINȚĂ. Prin termenul coreferință se înțelege situația realizată de relația pe care o au două semne lingvistice, situate în două poziții ale lanțului vorbirii, care trimit la același obiect extralingvistic, adică au același referent. Potrivit acestei perspective, este considerată coreferențială orice relație de anaforă, cu excepția anaforei asociative care se sprijină pe relația parte - întreg. După unii cercetători, coreferința reprezintă proprietatea pe care o au două (sau mai multe) secvențe de
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
limbii (derivare, compune, schimbare a clasei morfologice, abreviere etc.). Din punctul de vedere al conținutului, cuvintele pot fi pline sau instrumente gramaticale. Cuvintele pline sau lexemele, între care se remarcă în primul rînd substantivele, sînt acelea care trimit la realități extralingvistice de la trăsăturile cărora își structurează un conținut semantic din perspectiva organizării elementelor limbii. Cuvintele instrumente gramaticale, asemănătoare morfemelor, au rolul de a realiza raporturile în propoziție, în frază și în discurs. Pe lîngă acestea, există însă și o a treia
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
reformulare, denominație. MARTINET 1965; GREIMAS 1966; REY-DEBOVE 1978; BUSSMANN 2008. IO DEICTIC/DEIXIS. Solidar cu noțiunea de "deixis", termenul deictic desemnează clasa de unități lingvistice (eterogenă din punct de vedere morfologic) ai căror referenți se identifică exclusiv prin intermediul coordonatelor contextului extralingvistic necesar pentru interpretarea enunțului în care apar. Referința deictică face parte din cele patru mari tipuri de moduri de referință recunoscute (alături de cea directă, indirectă și anaforică), de care se deosebește prin obligativitatea raportării termenului deictic la identitatea sau localizarea
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
opozitivă cu conotație, cu înțelesul de extensiune a unui concept. Preluat de lingvistică, termenul denotație a devenit numele elementului stabil din conținutul cuvîntului, nesubiectiv și analizabil în afara discursului, adică un conținut atribuit de limbă, dar evaluat din perspectiva tuturor entităților extralingvistice care îl atestă. Un asemenea conținut este deci aplicabil tuturor unităților din sfera unui concept și, de aceea, denotația a devenit sinonimă cu însăși extensiunea conceptului care stă la baza semnificației. În această situație, denotația, care trimite la o clasă
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]