178 matches
-
pe care aceștia le fac pentru a inova negând, deseori chiar printr-o (amuzată) autonegare. În majoritatea cazurilor, opera cu pronunțat caracter parodic include o critică uneori vehementă, alteori destinsă a modelului parodiat (sau/ și o satirizare a unor realități extraliterare). Aceasta este dublată salvator fiindcă, în caz contrar, parodiștii ar putea fi acuzați de ranchiună personală de creație, de inovația formelor precedente. Accentul cade, în lucrarea de față, pe problema parodiei. De-a lungul evoluției sale istorice, ea a suferit
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
anumite "personaje", mimii, unii dintre aceștia reținuți portretistic și de istoria literară, și de modul acestora de a "schimonosi" arta de a vorbi frumos și convingător. În ciuda distanțării temporale, nu lipsesc deci rețelele prin care opera literară se atașează contextului extraliterar, sociologic, după cum nu sunt puține nici referirile la procedeul (desigur, pe atunci cultivat încă simplist, dar însoțit și de distanțarea specifică ironiei) intertextualității etc. O legătură strânsă se stabilește pe terenul culturii antice între parodia literară și atitudinea controversatelor personaje
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
scriitorului nou descoperit. Povestirea a fost scrisă în noiembrie 1962 și a apărut în numărul 1/ 1963 al revistei "Novîi mir". La publicare, denumirea reală a stației în care se petrece acțiunea, Kocetovka, a fost schimbată în "Krecetovka", din motive extraliterare. Redactorul șef al revistei "Oktiabr", concurentă a revistei "Novîi mir", se numea Vsevolod Kocetov, iar scriitorul, deși lasă toate celelalte repere geografice neschimbate, renunță la denumirea reală a gării "pentru a nu zgândări dușmănia pe care kocetovkista revistă Oktiabr o
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
variantă, aceea din 1968, intriga este refăcută, iar forma finală este numită de scriitor Cercul-96 (cuprinde 96 de capitole). Istoria romanului nu este legată numai de evoluția autorului și de schimbările de viziune, dar și, mai ales, de condițiile planului extraliterar. Înțelegem că Soljenițîn a cunoscut teama firească și că a avut încercări de compromis, vizibile în transformarea romanului. Intriga a fost schimbată într-una mai "acceptabilă" pentru cenzura sovietică, una care "să treacă". Compromisul nu i-a adus vreun câștig
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
artistul nu numai că respectă exactitatea "adevărului vieții", nu numai că dă iluzia asemănării cu viața, dar se și străduiește ca peste real să reconstituie idealul, în finit să conceapă infinitul 175. (trad. a.) În avalanșa de elemente din realitatea extraliterară prezente în creația soljenițiană, ficțiunea ordonează faptele bine stabilite și datate. În acest caz, ficțiunea nu este un refugiu împotriva realului sau un refuz al realului, ci un mod de organizare a acestuia, pentru a putea fi comunicat. Ea susține
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
discurs despre condițiile din lagăr 251. Personaj adus din spațiul ficțional, Ivan Denisovici este zekul emblematic și, creditat ca persoană reală, "contaminează" ficțional Arhipelagul GULAG. Se produce astfel un dublu transfer, o infuzie de ficțional în Arhipelag și de realitate extraliterară în nuvelă. În această carte, coexistă, într-un mod unic, pagini de istorie și pagini de literatură, preponderent ficționale. Însă chiar și paginile preponderent documentare poartă titluri metaforice și adeseori sunt încărcate afectiv: "O, câte subiecte! O, unde este Shakespeare
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
le face omul. Iar alegerea luminii hristice, spune și Olivier Clément, "transformă încercarea în asceză, în sensul puternic al unei lupte pentru esențial"365. 5.3. Un personaj istoric în caricatură: I.V. Stalin În ce privește problematica personajului de roman în raport cu realitatea extraliterară, teoreticienii insistă asupra ideii că reprezentarea unui individ este realizarea imaginară a unei "ființe de hârtie", și nu manifestarea adevărată a unei persoane. Într-adevăr, oricât de veridică ar fi, în planul ficțiunii, imaginea unei persoane reale, ea rămâne o
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
nici un ideal (...), a dus o viață destrăbălată și a murit în balamuc în urma morburilor câștigate prin punerea în pracsă a idealurilor acelora, pe care le cântă în poeziile sale" (apud Iulian Costache, op. cit., p. 122). Vezi, pentru amănunte, capitolul "Semioza extraliterară", în op. cit , pp. 175-221). 130 Constantin Dobrogeanu Gherea, "A. Vlahuță", în op. cit., p. 249. 131 Constantin Dobrogeanu Gherea, "Eminescu", în op. cit., p. 186. Caius Dobrescu identifica, în aceeași ordine de idei, un "complex naturalism- estetism", specific Decadenței: "Dacă Nietzsche
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
a fost rezultatul unei deveniri, al unei acumulări progresive, care nu a implicat doar împletirea unor factori culturali, ci și de natură politică și socială. În general, se consideră de altfel că realitățile artistice nu pot fi desprinse de contextul extraliterar în care s-au născut, devenind până la un punct o reflectare a acestuia. Desigur, există multiple nuanțări privind această relaționare a literaturii la condițiile exterioare, dar, cel puțin în ceea ce privește clasicismul secolului al XVII-lea francez, se observă unanimitatea opiniilor referitoare
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
a mai diminua meritele anticilor, a echivalat în ochii marilor creatori clasici cu o profanare. Actul acesta de insurgență în raport cu dogma clasică, pe deplin asumat de autorul său, vizează o serie de motivații, care țin mai mult de o sferă extraliterară. Charles Perrault fusese multă vreme omul de bază al ministrului Colbert cel însărcinat cu propaganda regimului. În timp, Perrault însuși devine responsabil de "departamentul gloriei regale"58, căpătând abia ulterior și funcția de supraintendent al edificiilor regale, funcție ce i-
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
cu istoria profundă a unei literaturi. Kafka nu a făcut parte din nici un boom al literaturii cehe"55. Sábato insistă pe faptul că, în deceniul al șaselea al secolului trecut, interesul pentru literatură latino-americană se datora unor factori mai degrabă extraliterari, politici, si ca răspundea, în același timp, unei mode, ca și gustului pentru exotic. La acest fenomen al răspândirii literaturii continentului în Europa și în lume a contribuit și revoluția cubaneza, insă boom-ul nu a fost decât o operațiune
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
Cuvânt-înainte la ediția I Orice intenție de a cartografia întregul teritoriu al poeziei ieșene de astăzi înseamnă, în fond, a opera o sistematizare axiologică care să aibă măcar pretenția obiectivității. Adică a face abstracție de parti pris-urile determinate de prieteniile extraliterare sau de apartenența obligatorie, orice s-ar clama sus și tare, într-o literatură ca a noastră, în care dacă nu ai susținere nu te poți afirma de unul singur, oricât talent ai avea la un grup(uscul), sectă sau
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
îndoială, la ordinea zilei, considera Andrew Oliver în "Introducere" (istoria a confirmat anii 1983-1985 ca pe o perioadă productivă, sub aspect teoretic, pentru intertextualitate, consecință a preocupării pentru localizarea ariei de acoperire, pentru identificarea formelor de manifestare și a repercusiunilor extraliterare ale noțiunii). Marea absentă la această dezbatere editorială a fost Julia Kristeva. Michael Riffaterre 22 (marea prezență, probabil; sau dublă, dat fiind că semnează două articole) consideră că prin intertextualitate trebuie înțeles conflictul dintre text și intertext. Textul devine o
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
vedea lucrurile unidirecțional, cartea veche influențând-o pe cea nouă ; nu accepta sau nu putea înțelege raporturile dialogice, mult mai pline de semnificație decât simpla influență, care nu respectă cronologia (bloc temporal). Dialogul textului cu textele, dar și cu vecinătatea extraliterară pe acesta critica surselor nu l-a prins în ecuația ce ar fi dat la rezultat textul, în rotunjimea lui. Critica surselor nu a murit, ea a nutrit, ca metode și scop, critica genetică. Critica genetică se apleacă asupra manuscriselor
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
situație, ca soluție de mijloc între ficțiune și redarea unor experiențe de o referențialitate acceptabilă; o intertextualitatea deschisă permite lectorului să perceapă în text, dincolo de specifi citățile literare, semnele lumii; fără a fi direct referențiale, semnele trimit, totuși, la spațiu extraliterar, la modul general (istoric, social); o intertextualitatea integrantă oferă cititorului, provizoriu, prilejul de a citi lumea în direct; de exemplu, colajul are de multe ori ca obiectiv să pună realul în artă, fără a-l transpune. Fragmente de real (prospecte
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
o lucrare dedicată intertextului din teatru, Manfred Schmeling consideră că formele reflexive apar la intervale precise, adică în momentul în care tradiția coincide cu orizontul de așteptare până la plictiseală, și unde tradiția, resimțită drept prea canonică, este depășită de evoluția extraliterară: economică, socială, etc. Jucându-se cu hipotextul în hipertext, intertextualistul (scriitor sau lector) este asemenea bricolerului. Gândirea mitică operează combinarea elementelor în construirea unui sens, asemeni bricolerului care utilizează diverse materiale pentru a le conferi o altă semnificație decât cea
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
pe autenticitatea actului relatării, pe transpunerea inovativă a acestuia într-un univers ficțional la a cărui decodificare accesul este, în aparență, restricționat. Originalitatea noilor forme de a realiza actul literar pare să facă apel exclusiv la interioritatea autorului, ignorând factorii extraliterari și propunând o literatură a însingurării și a non-apartenenței, o literatură care își este suficientă sieși, care nu comunică cu exteriorul. Aceste trimiteri la o literatură a interiorizării dezvoltă o percepție limitativă a conceptului de literatură a unui anumit spațiu
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
se sfârșește într-o parabolă cu nuanțe politice, anticipând, straniu, romanul Șobolanul, elaborat, în 1979, de Andrzej Zaniewski. De altfel, în articolul consacrat autorului în Dicționarul scriitorilor români, se deplânge "mobilizarea imaginației fantastice în slujba ilustrării alegorice a unor teze extraliterare" (1995-2003: I, 262). * * * A doua proză de teroare semnificativă a lui Beneș se numește (titlul are, din nou, izul unui conte) Cetatea cu steaguri albe. Cromatica sugerată de epitetul prezent în titlu este înșelătoare: aici, albul implică distrugere, având valențe
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
un organism viu. De când începe degringolada estetică? Ce a declanșat-o? În primii douăzeci de ani ai carierei sale scriitoricești, Slavici scrie puțin. O nuvelă pe an, alteori una la trei ani fără a exista presiunea unei activități publicistice sau extraliterare solicitante. Între 1874 și 1884 îl găsim pe scriitor la București căutându-și un loc între susținătorii "noii direcții" din cultura română și gravitând în jurul personalității ideologului și conducătorului acestei mișcări: Titu Maiorescu. Toate scrisorile lui Slavici către mentorul Junimii
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
poate fi investigată prin cercetarea aspectelor supranaționale, considerând că imaginile sunt cele care au o influență covârșitoare în răspândirea și receptarea operelor literare, procese văzute ca un schimb cultural între popoare 148. Cu toate acestea, Dyserinck consideră că investigarea dimensiunii extraliterare a imaginilor este extrem de importantă, dar că ea ar trebui atribuită psihologiei, fără a intui că această dimensiune face parte din însuși studiul imagologic, care nu poate fi restrâns la investigarea textelor literare. Influențat de programul centrului din Le Hâvre
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
siguranță niciunul din cei de mai sus! Nici măcar Ion Gheorghe care, totuși, la un moment dat, fusese un poet promițător. Nu, acolo, pe listă, e forma culturală a neantului absolut, a acelui neant care s-a bucurat de un sprijin extraliterar enorm până în 1989. Citește și tu numele astea, gândește-te la "operele" lor și vezi dacă îți amintești măcar vreun titlu! Dorin Popa: Niște țărani de Dinu Săraru, pentru că este, acum, și fundația cu același nume și s-a făcut
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
care putem înțelege ori, în mod alternativ, putem să ne minunăm de natura clar structurată a fabulei. Acest punct de plecare implică o consecință: tot ceea ce se poate spune în legătură cu structura fabulei este determinat într-o anumită măsură de faptele extraliterare. Anumiți cercetători din acest domeniu chiar se consideră antropologi ori sociologi, zona lor de cercetare acoperind nu numai narațiunea literară ci, de multe ori, și poveștile populare, ritualuri și practici culturale cotidiene precum comportamentul din timpul mesei, rețetele și platformele
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
unde potențează, de regulă, umorul frust. Un alt aspect al vecinătății literare a celor doi publiciști ține așadar de tentația alegorizării . În publicistica lui Caragiale, putem vorbi de un comic al cotidianului parodiat, care mizează pe "întregul sistem de fenomene extraliterare convertibile într-un univers artistic sau cu destinație artistică"257. De aceea, de la improvizațiile cu Mitică, personaj central (dar și alte nimicuri, mofturi felurimi), ale căror poante condensate esențializează metehne ale mentalului nostru colectiv, până la narațiuni mai ample cu substrat
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
și folosit pentru a sărbători editorial "40 de ani de la Eliberare". O lectură mai puțin grăbită ar fi dezvăluit însă cât de puțin era exaltat aici patriotismul și cum, dimpotrivă, în ciuda obiectivității simulate prin procedeul caragialian al colajului de texte extraliterare, ironia pune în lumină tocmai contrastul rușinos între comportamentul iresponsabil al românilor (cazul cel mai elocvent este cel al personajului Mihail Buzdugan Comănești, decisiv în manevrele de întoarcere a armelor împotriva ocupantului nazist, dar care-și ratează misiunea pentru că "dormi
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de referențialitate ale acestuia. Mai exact, contaminarea parodică se extinde clar de la nivelul motivelor și al temelor literare, precum tentația odiseică, educația, răzbunarea etc. (în Pâlnia și Stamate, confruntările militare în Gayk, seducția olimpiană în Fuchsiada), la nivelul mai amplu, extraliterar, al metafizicii și al filozofiei, transgresând nivelul superior al civilizației umane în varianta burgheză, prin imaginea caricaturizată a "consilierului comunal" Stamate, a negustorilor Cotadi, Dragomir, Algazy, Grummer, a reprezentanților fiscului din Dupa furtună etc. Expansiunea vizează și alte cercuri concentrice
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]