178 matches
-
țărâna pe care stau este frământată de sânge de eroi, noi ne silim cât putem a desființa pe cele ridicate de părinții noștri." Se pare că părintele lui Dinu Păturică a avut o clipă de străluminare în ceea ce privește propria lui posteritate extraliterară.
Fotografia unei posterități întristătoare by Constantin Mateescu () [Corola-journal/Imaginative/11860_a_13185]
-
văzute altfel. Iar studiul limbii române m-a ajutat cu adevărat în acest sens. Ceea ce mi-era dat să observ empiric în viața de zi cu zi, redescopeream în gramatica limbii române, desigur la alt nivel... R.B.: Unul din meritele extraliterare - dacă-mi pot permite să afirm așa ceva - ale romanului dumneavoastră, cred eu, este acreditarea ideii că poți aparține unei țări fără ca originile tale etnice să te lege de ea. Mi se pare o idee cu totul demnă de reținut, azi
Christian Haller Pe urmele mamei - în Bucureștiul de ieri și de azi by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/12917_a_14242]
-
din spatele laconismului. În cazul expresiei concise (latinescul concisio = a tăia), scurtimea vine din tăietura prozodică, adică din ritmul imprimat cuvintelor, pe cînd expresia succintă (succingo, succinctum = a fi în stare de alertă) cere o reacție promptă pornită dintr-o convingere extraliterară. Autorul succint e militant, cel concis e detașat. Și, adept fiind al gratuității artei, Manolescu respinge critica tezistă, recuzînd din principiu orice aderență intelectuală la o atitudine ideologică. Tocmai de aceea stilul său are o elocvență lapidară, de judecată concisă
Cutia de rezonanta by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5969_a_7294]
-
Avînd unele afinități, Dumitriu-Stahl-Vinea au format un trio insolit, comparabil, într-o anume măsură, cu trioul Bioy Casares-Silvina Ocampo-Borges. Dar, dacă ultimul s-a cristalizat în condiții de libertate și transparență, primul s-a țesut din complicități clandestine, cu aspecte extraliterare tenebroase. O triadă incitantă pentru cercetare. De aceea, atunci cînd m-am documentat pentru articolul despre Petru Dumitriu, ce urma să apară în Dicționarul scriitorilor români (II, 1998), am recitit în paralel și opera celor doi prezumtivi coautori ai Cronicii
Petru Dumitriu și "negrul" său by Ion Vartic () [Corola-journal/Imaginative/11819_a_13144]
-
U vert, O bleu: voyelles,/ je dirai quelque jour vos naissances latentes." Critica literară a remarcat în opera lui Rimbaud percepția sinestezică specifică simboliștilor, corespondențele între culoare, sunet și miros dintr-o perspectivă strict literară, iar din punct de vedere extraliterar tradițiile ermetice, ocultiste ce speculează litera, pe de o parte, și fenomenul audiției cromatice, pe de altă parte. Jünger preia metafizica vocalelor lui Rimbaud, dar aduce câteva modificări esențiale. El asociază vocalelor A și O culorile luminii roșii și galbene
Reinhart Meyer-Kalkus - Vocea și arta vorbirii în secolul 20 by Adina Olaru și Ruxandra Năstase () [Corola-journal/Journalistic/15305_a_16630]
-
aibă cea mai mare pondere în acest construct socio-cultural, ne-a oferit un Eminescu de o altă "valoare" decât valoarea lui intrinsecă? Cum constată Dana Pârvan-Jenaru, "după 1883 - ne demonstrează studiul lui Iulian Costache -, comunicarea literară pierde teren în favoarea comunicării extraliterare" (p. 10, coloana 2). Dar nu Eminescu însuși intuise și profetizase cu tristețe că, în postumitate, viața va disloca opera? (Vezi penultimul pasaj de versuri din Scrisoarea I). însă nici unul dintre studiile de după 1990 nu propune o relectură critică a
O dezbatere profitabilă by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/7699_a_9024]
-
ce, refuzînd adaptarea la un context inert, reclamă, invers, adaptarea unui public specializat la limbajul novator. Reprezentanții unei arte sociale, etnice sau de clasă, văd în această evoluție a lirismului o aberație și un pericol, întrucît, disociindu-se de tendențiozitățile extraliterare, poetul nu-și mai asumă rolul de conservator ori reformator al artei. Replica lui Șerban Cioculescu are în vedere individualismul poeziei "ermetice", care nu s-ar putea răsfrînge decît în mediul "cititorului singuratic, desprins din grup", cu "un potențial sufletesc
Despre poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14848_a_16173]
-
pe o seamă i-am cunoscut destul de bine, nu m-au pomenit vreodată în amintirile lor publicate. Ceea ce mi s-a părut firesc, dat fiind că nu eram efectiv un participant, ci doar un oaspete deplin conștient de condiția sa extraliterară. Despre faimoasele Agende literare cu privire la care un număr deloc neglijabil de inițiați se declarau a fi la curent, măcar în principiu dacă nu chiar de facto, eu nu am avut habar și cea mai neînsemnată aluzie nu mi-a venit
Agendele literare ale lui Eugen Lovinescu by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/12722_a_14047]
-
de diversele epoci și de diversele genuri depinde în același timp de antropologia fundamentală a romanului și de ponderea pe care o au aspectele sociale descrise de roman. De aceea, în fiecare epocă romanul intră în relație cu orizontul gândirii extraliterare, gândire care, departe de a fi preexistentă, se naște ea însăși din dezbateri ale căror rezultate nu sunt niciodată definitive. Totuși, ca să simplificăm, s-ar putea spune că romanul este primul gen care reușește să conceapă universul ca unitate ce
Gândirea romanului cea de pe urmă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8137_a_9462]
-
a depăși acest imposibil. Analogia dintre iubire și război, dintre seducție și asediu sînt legitime, căci dragostea e prin definitie beligeranta. Subversiunea, însă, implică existența unui univers oficial și puternic, pe care să îl vizeze: or, acest univers e inevitabil extraliterar, el ține de un spațiu larg al mentalului colectiv, cu toate structurile lui de normativitate și autoritate. Poate că o filozofie a iubirii așa cum o concepe Paz e în deplină siguranță numai în literatură. Dar și acolo ar putea fi
O istorie literară a iubirii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18029_a_19354]
-
ce mintea omenească până astăzi a știut,/ În savantu-i cap de dascăl, s-a-ndesat și... a-ncă put:/ Bibliotecă vestită! așa plină, că-n zadar/ Am dori să mai încapă și un bibliotecar.” Stilul polemicii Păstorel-Iorga (dovadă că furia extraliterară nu face, deloc, bine literaturii, „cauzându-i” de moarte subtilității ) e, întrucâtva, anticipat. În alte poezii, cum e Moartea protestantului, subnumită baladă, se simte influența lui Coșbuc. La fel, în Amiază maură, unde exotismul à la Bolintineanu e pus pe
Poeziile domnului Caragiale by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4713_a_6038]
-
O dimineață minunată pentru o proză scurtă și parțial cu Marea amărăciune. Tîlcul pedagogic al lumii ca bibliotecă sau anecdota exemplară din proza al cărei titlu amintește cam fără rost de o povestire a lui Salinger au niște virtuți cumva extraliterare și, dacă nu putem să nu fim de acord cu Mircea Cărtărescu care le consideră un excelent material didactic pentru un curs de teorie literară, putem totuși să adăugăm că asta nu le face să fie și literatură adevărată. Aceste
Proză de zile mari by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15744_a_17069]
-
prisma oportunismului, devenit marota unui justițiarism anterior oprimat, ulterior cu atât mai răzbunător, și obsesia unui moralism compensatoriu. Biografia și opera lui Tudor Arghezi deschid șansa unor exerciții de aplicație și pentru astfel de cercetări și observații extraestetice, dar nu extraliterare.
Cota lui Arghezi by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12701_a_14026]
-
creațiile sale. Cu unele dificultăți specifice în pledoariile de amănunt, în problemele mai generale de concepție și formalizare - precum relativizarea canoanelor teoretice și de elaborare la toate nivelurile (fabulă, personaje, timp, spațiu, semnificanți), modificarea exigențelor atribuirii de valoare, eliminarea intruziunilor extraliterare ori, nu în ultimul rând, reintroducerea cu drepturi depline în cetatea literelor a subiectivității eliberate de tirania comenzii sociale, a utilitarismului publicistic etc., - demonstrația nu presupune obstacole de netrecut, acordându-i scriitorului polonez calitatea de precursor mijlocit sau direct în
Bruno Schulz, precursorul by Stan Velea () [Corola-journal/Journalistic/11528_a_12853]
-
După ei, nu se mai scrie ca înainte. Însăși istoria poeziei ar fi arătat altfel fără ei. După părerea mea trei nume se cuvin numaidecît amintite. Primul, desigur, al lui Eminescu. Foarte concis spus, și dincolo de orice considerente de natură extraliterară, Eminescu inventează în poezia română metafora. Revoluționează limbajul poetic, transfigurînd lumea altfel decît o făcuseră predecesorii. Regimul metaforic ia locul aceluia metonimic: limba se stratifică, devine adîncă și multiplă, conexiunile cele mai ciudate aruncă în uitare lanțul cu zale al
Nichita Stănescu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14100_a_15425]
-
într-o antologie dă o ușoară senzație de artificios. Dacă dispunem, în general, de antologii drastice de autor, de selecții tematice sau de opuscule generaționiste, e lesne de înțeles că, aici s-a pus accentul pe altceva, pe o cuprindere extraliterară a câtorva autoare admirabile prin spirit și prin amprentă. Altfel spus, este vizată feminitatea, surprinsă în formele sale cele mai inedite și mai fermecătoare, în atitudini dominate de grație și delicatețe (ca în cazul primelor trei autoare) ori, dimpotrivă, învăluite
Feminitate în cultura română by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8751_a_10076]
-
fragmente din Postmodernismul românesc. Andrei Bodiu ar vrea să-l facă să vorbească pe poet în toate "limbajele" deodată. De aceea capitolul este nereușit. Autorul se depărtează prea puțin de "vorba" poetului - el încearcă să construiască pe marginea afirmațiilor lui "extraliterare". Poate introducerea ar fi trebuit să fie mai mare și să problematizeze "caracteristicile" optzecismului, deja bine tocite. Aici este adevărata lipsă a volumului. Consideră drept "date" lucruri care au fost "date" cîndva, acum douăzeci de ani. Poate a venit vremea
Poezia optzecistă în stil academic by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15797_a_17122]
-
cu Titus Popovici sau cu Dan Deșliu?! Nu cred (nu vreau să cred) că prin anii '80, exista vreo voce serioasă care să jure pe destinul acestor scriitori sau al altora, în fine, în destinul acelor scriitori propulsați din motive extraliterare în fruntea ierarhiei. Ierarhia aceasta oficială nu era validată de nimeni, deși pentru publicul larg putea fi un punct de reper și prin urmare un extraordinar instrument de manipulare. Ierarhia aceasta era o simplă butaforie, și nu trebuie ignorat meritul
Revizuiri și... revizuiri by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/15825_a_17150]
-
de suprema onorare? Nu este nici locul nici loc pentru încă o înșiruire a autorilor care au făcut epocă, dar au murit sau sunt pe punctul de a muri fără să-l primească sau pentru încă o evaluare a criteriilor extraliterare (distribuție geografică, oportunitate politică, etc) care au influențat, mai ales în ultima vreme, alegerea. Important este că laureații au fost, mai toți, scriitori de prima mână care, chiar în cazurile când nu aveau anterior notorietate internațională, au lărgit și împrospătat
O carte cum nu s-a mai scris by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6203_a_7528]
-
germane Christa Wolf, care și-a publicat anul acesta, la Suhrkamp Verlag, ultimul său roman: Orașul îngerilor (Stadt der Engel oder The Overcoat of dr. Freud). Ca întotdeauna cînd e vorba de un caz de popularitate excesivă, motivul principal este extraliterar: cele trei rapoarte înaintate organelor Stasi în timpul fostei RDG, în situația în care autoarea își exprimase public criticile față de regimul comunist est-german. Atacată de unii și apărată de alții (prin apărători numărîndu-se chiar Joachim Gauck, președintele instituției care a preluat
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5940_a_7265]
-
volum. Cîndva, aceasta era o practică, acum nu este decît moarte sigură editorială. Cu excepția cîtorva nume mari din critica românească, un astfel de obicei nu-și mai are rostul. În al doilea rînd, studiul critic nehibridizat, neinvestit cu valențe generalizante, extraliterare nu-și mai găsește locul decît la editura Universității, eventual, pentru uzul studenților. Ambii autori practică o critică extrem de aplicată ' textul este sfînt, cam așa ne învață critica tradițională și atunci îl analizăm amănunțit fără să discutăm prea mult valabilitatea
Critica insuficientă by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15603_a_16928]
-
cîștigării de adepți, întrucît volumele ieșiseră simțitor din zona esteticului, devenind argumente într-o cursă demonică a puterii, a puterii de grad secund, dar care îți oferă, totuși, sentimentul puterii”. Mijloacele ascensiunii carieriste a bardului de la Bîrca erau prin urmare extraliterare, ducînd treptat la proiecții antiliterare. Situîndu-se într-un ceas retrograd al limbajului poetic, acesta s-a dedat, s-ar zice că de dragul normei „realist-socialiste” a „accesibilității”, la jurnalistica versificată, la acea discursivitate a întemeietorilor poeziei românești (pură moralmente la originile
Studiul unui proces deschis (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13569_a_14894]
-
Ca și cum nu ne-ar fi fost de ajuns și de învățătură cincizeci de ani de dogmă comunistă! E vorba de teza (aproape filosofică, dar mai ales politică!) acceptată în mod necritic de către unele grupulețe politce și literare (ori mai degrabă extraliterare!), care teză presupune deținerea de către respectivul grupuleț a adevărului absolut. N-a fost defel dificil să presupunem urmările unei asemenea "filosofii" aplicate la viața societății noastre. În literatură - unde, lucru cert, majoritatea membrilor Uniunii Scriitorilor (colhoz inventat de partidul comunist
Cadoul incolor, inodor și insipid by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Journalistic/6637_a_7962]
-
exprimarea dirijată și chiar pe cea limitată. În această situație, artele, mai ales cele bazate pe manifestări verbale, și-au câștigat un loc cu totul aparte în sfera de receptare a publicului, adică ele au trebuit să corespundă unor solicitări extraliterare. Ceea ce nu se putea spune pe stradă, în presa scrisă și vorbită, se putea exprima într-o formă adecvat-metaforizată în poezie, în nuvelă, se prezenta într-un roman sau se transmitea într-o piesă de teatru. Această modalitate de exprimare
Tibor Zalán: Poezie și dramă - interdependențe by Jenö FARKAS () [Corola-journal/Journalistic/6790_a_8115]
-
le-a generat. Se știe că ingrata sarcina a celui care se apleacă asupra vechilor scrieri românești este de a stabili cît anume din ele supraviețuiește că limbaj artistic într-o literatura în care scrisul a fost mereu subordonat intenționalităților extraliterare - tiraniei lui ce, nu a lui cum. Conștient de aceasta, autorul își va axa la rîndul sau studiul pe ce, nu pe cum, oferind, de exemplu, un capitol dedicat "Cuvîntul(ui) în lumea românească medievală" (s.m.), dar nu și unul
Critica si condeiul autorului de fictiune by Stefana Totorcea () [Corola-journal/Journalistic/17678_a_19003]