348 matches
-
meschine prin pomi/ pământ sub unghii/ fire de iarbă în păr/ cârtița memoriei va săpa galerii lungi/ flacăra lămpii cu gaz/ dansează pe pereții mucegăiți/ iarăși a visat mama/ apă murdară în fântână/ capete de pești morți (mama). Alte poeme exultă trăirea creștină salvatoare, reper existențial în mijlocul încercărilor: fie-mi după lacrimi/ după caznele gândurilor/ nopțile negre/ în care am înotat fără far/ știu tu ești drept la modul absolut/ dar carnea mea e slabă și/ se topește la briza-ncercării
Veronica Știr () [Corola-website/Science/337085_a_338414]
-
de fi încercat să-și redobândească teritoriile rapițe. Ea a încăput pe mâna unor culturnici precum Gh. Vasilichi, Suzana Gâdea, Mihail Novicov, Ioan Vitner, Mihai Roller și alții „ejustem farinae” care ne indicau să stăm „cu fața spre răsărit”, sau exultau de „fericirea de a studia în URSS”, în timp ce cadrele de valoare erau îndepărtate în mod samavolnic din învățământ sau exterminate în universul concentraționar. Tezaurul cultural ce supraviețuise atâtor viscole de-alungul furtunoasei noastre existente era sistematic demolat după indicațiile primite de la
Editura Destine Literare by George Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_231]
-
niciodată abandonată. După moartea lui, poliția desfășoară o anchetă, dar nu se ajunge la nicio probă. Impactul morții lui Émile Zola este imens. Presa devine ecoul emoției care cuprinde o întreagă populație. Excepție face doar presa naționalistă și antisemită, care exultă - ziarul "La Libre Parole" ("Cuvântul liber") titrează: "Scenă naturalistă : Zola mort prin asfixiere". Emoția cuprinde și țări străine unde numeroase ceremonii au loc în memoria scriitorului francez, iar presa germană, britanică, americană reflectă fenomenul din plin. Omagiul este internațional. La
Émile Zola () [Corola-website/Science/299808_a_301137]
-
a păstrat-o din copilărie. New York Times a comparat modul în care Bercea folosește culoarea cu practica lui Luc Tuymans. Totuși, în timp ce Tuymans folosește tonuri calme și reținute, Bercea aplică tranșant culoarea, cu forță. Cerul albastru intens sau galben sulfuros exultă deasupra dealurilor de un verde bogat și al arhitecturilor de beton uzat, cenușiu. Bogdan Iacob despre pictura lui Bercea: Expoziția personală a artistului, Remains of Tomorrow, care va avea loc la BlainSouthern în septembrie 2011, va fi curatoriată de Jane
Marius Bercea () [Corola-website/Science/323747_a_325076]
-
Brigance că juriul ar fi cruțat viața unui om alb pentru o crimă în scop de răzbunare îi face pe jurați să-și reconsidere opțiunea. După deliberare, un copil afro-american iese din tribunal și strigă: Este nevinovat!" Suporterii lui Hailey exultă, în timp ce membrii KKK, înfuriați, devin din nou violenți. Șeriful Ozzie Walls (Charles S. Dutton) îl arestează pe Freddie Lee, precum și pe adjunctul său rasist. Filmul se termină atunci când Brigance își aduce soția și fiica la o petrecere care are loc
Vremea răzbunării (film) () [Corola-website/Science/326242_a_327571]
-
ori mai mulți decât numărul avioanelor disponibile. "După război, unii comandanți și-au exprimat regretul de a fi permis echipajelor de prisos să acompanieze ieșirile în misiuni, uneori zdrobindu-se ei înșiși pentru a încuraja piloții tineri și pentru a exulta împreună la reușita scufundării unui vas inamic important.". Mulți dintre piloții "kamikaze" considerau că moartea lor va plăti datoria pe care o aveau și va demonstra dragostea și atașamentul lor față de familii, prieteni și împărat. "Astfel, entuziaștii erau piloți cu
Kamikaze () [Corola-website/Science/320448_a_321777]
-
cu rapiditate, îngrijindu-se ca diadema să nu-i atingă capul. Publicul a țipat aprobator, dar Antoniu a ignorat faptele și a încercat să i-o așeze pe cap pentru a doua oară. Nici de această dată publicul n-a exultat, iar Cezar s-a ridicat de pe scaunul său și l-a refuzat din nou, spunând: "„Nu voi fi regele Romei. Jupiter este singur rege al romanilor.”" Mulțimea a aprobat imediat acțiunile lui Cezar. În tot acest timp, Cezar planifica o
Iulius Cezar () [Corola-website/Science/298363_a_299692]
-
poziționat diametral opus părerilor înaintașilor săi. El este susținătorul ideii că întreaga lucrare câștigă nete valențe expresive datorate zidului exagerat de lung care în final închide perspectiva. În acest mod a înțeles artistul să izoleze scena decesului, de zonele unde exultă viața. Impresia generală este că drama decesului se consumă departe de comunitate, pe un maidan retras, fapt care contrasteaza cu atitudinea femeii a cărei siluetă se ghicește prin ușa întredeschisă. Singura prezență notabilă la moartea lui Lumânărică este salcia pletoasă
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
meets East) „Majestate, acordați-i națiunii libertatea de a gândi!“, putea fi auzit un ministru în nu mai știu ce piesă de teatru. La vremea aceea, nicio reprezentație a acelei piese nu a fost dată fără ca publicul să nu fi exultat ori de câte ori personajul pomenit dădea glas acestei revendicări: spectatorii vedeau în el un fel de purtător de cuvânt. În mod limpede, autorul, actorii și spectatorii credeau cu toții că libertatea gândirii se acordă de sus. Deși totul se petrecea în timpul unui regim
Arta posibilului și inconștientul politic by Andrei Vieru () [Corola-journal/Journalistic/3837_a_5162]
-
în jur spre oamenii care erau cu el, a declarat că e un demn de un augur și a părut să devină și mai bine dispus. Genba însuși era cât se poate de bine dispus. Auzind despre mulțumirea lui Katsuie, exulta de propriul său triumf și ardea de nerăbdare să-și facă unchiului său niște surprize și mai plăcute. Cred că seniorul din Kitanosho încă nu știe că fortăreața de pe Muntele Iwasaki a căzut și ea în mâinile mele, râse el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
imagism oarecum insolit pentru epocă (Jazzband, Flirt naiv, Clownul) ori cochetează cu antipoeticul. În fond, el este un introvertit și un senzitiv și cele mai multe strofe din Iubire albă, ca și cele scrise ulterior, sunt elegii erotice sau peisaje sufletești, când exultând de vitalitate, când pline de o langoare înfiorată de angoasă (Litanie postumă, Reîntoarcere, Căprioara sălbatică). Proza lui B., puțină, se constituie dintr-o suită de notații cvasipoetice și din câteva schițe de portrete. SCRIERI: Iubire albă, Ploiești, 1923. Repere bibliografice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285630_a_286959]
-
întrupat, ci numai o lumină uriașă albă și strălucitoare și mă simt nespus de fericit. Lumina mă înconjoară din toate părțile, e o fericire totală, și înlătură totul; sînt scăldat în lumina orbitoare, plutesc în lumină, sînt în lumină și exult. Știu că va dura veșnic, perpetuum mobile. Eu sînt, îmi vorbește lumina, dar nu prin cuvinte, prin transmisiunea gîndului. Eu sînt: și înțeleg prin intelect și pe calea simțirii înțeleg că e Domnul și că sînt înlăuntrul luminii Taborului, că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
nu se vedea nimic.” (p. 28). Atrag atenția asupra ultimelor versuri, funcționând ca o definiție fără cusur a poeziei (desigur), dar și a entropiei care de când e lumea ghidează existența seculară a acesteia. Poeții se descoperă unii pe alții și exultă, își construiesc unii altora statui de ceață sau se cadorisesc cu castele-n Spania, pentru ca în final, în acel final care chiar contează, nimic să nu rămână după ei: nici propriile moaște, nici propriile amintiri, nici propriile succese de-un
Tablou de familie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3876_a_5201]
-
pastorul Tökes se pare că își închipuie că de Paștele din 2003 ar putea obține același succes de masă ca în perioada Crăciunului din 1989. l Evident că după acest pas înainte al extremiștilor din UDRM, extremiștii din PRM vor exulta. Dar nu cumva vor face asta pornind de la complicitatea nu se știe cît de involuntară a udemeriștilor cărora nu le-a mai rămas decît extremismul pentru a-și continua cariera politică?
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13970_a_15295]
-
la orele mici ale dimineții (chestii plutind prin borcane În spatele tejghelelor, ouă murate, ciolane marinate de porc, alune sărate, chestii din astea) și bufetele all-you-can-eat. Instituția bufetului Îi stîrnea lui Zamyatin cele mai lirice efuziuni. — Numai imaginați-vă, rogu-vă, exulta el, bufetul! Hoarde de compatrioți de-ai mei, stînd pitiți prin tufișuri În timp ce unul dintre ei cumpăra un tichet pentru bufet. Curînd după aceea, bufetul e pustiu și tufișurile sînt pline de oase și știuleți de porumb și toată lumea se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
dar cețoase ale Milenei și a lui Tiffany, mai ales a Milenei. Pornește micul televizor de pe bibliotecă și o prezentatoare de la CNN dă buzna În cameră, destrămînd atmosfera de intimitate. Imagini de străzi pline de demonstranți. — Milosevic a părăsit palatul, exultă prezentatoarea, iar protestatarii au ocupat fosta reședință prezidențială. Bombardamentele NATO au Încetat pe tot teritoriul fostei Iugoslavii. Susan țîșnește și Își aruncă brațele În jurul gîtului lui Wakefield. — Jackie a avut dreptate! S-a sfîrșit nebunia! Să Înceapă plictiseala! Pune mîna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
auzi nici măcar sirena poliției. Să te ții departe de ceilalți taximetriști, ți-ar sta bine Într-un taxi-bibliotecă, tovarășe. Azi, În America, toți Își găsesc de muncă. Masele comasate conduc taxiuri galbene. Taxiurile sînt biblioteci. Taximetriștii sînt poeți. — Grozavă țară! exultă rusul. În alte țări, fiecare trebuie să aibă propriile cărți, omul se duce la bibliotecă pentru bibliotecărese, nu pentru cărți. Într-o zi, iau un cuplu de mexicani din Oaxaca. Bărbatul zice că el trăiește Într-o casă de cărți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
și jumătate de când mă întorsesem din Irlanda, eram la serviciu, așezată la birou, lucrând la un tabel pe trei luni când el a intrat pur și simplu. Bucuria de a-l vedea era la fel de intensă ca soarele dogoritor al amiezii - exultam. — Era și timpul, am exclamat. S-a așezat pe un colț al biroului și a zâmbit cu toată fața. Părea deopotrivă încântat și sfios. — Te bucuri să mă vezi? a întrebat. —Doamne sfinte, Aidan, sunt atât de fericită! Nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
De data asta Însă eram interesat personal de salvarea manuscriselor, pentru că acum făceam parte din editură: „Dar Gudrun nu-i În stare să le reașeze, o să pună foile greșit, În alte dosare decât trebuie“. „Dacă te-ar auzi Diotallevi, ar exulta. Or să iasă cărți diferite, eclectice, Întâmplătoare. E În stilul diabolicilor.“ „Dar o să ne trezim În situația cabaliștilor. Milenii Întregi până să găsim combinația care trebuie. Dumneavoastră o puneți pur și simplu pe Gudrun În ipostaza maimuței care bate o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
câștigi. Fie ești percepută ca o molâie care stă închisă în casă și schimbă scutece, fie ești privită ca o carieristă fără scrupule, care e chitită să-și satisfacă propriile ambiții egoiste. Sunt de acord, a spus Hugo. — Poftim! a exultat Amanda. Ești de acord! Sunt de acord că asta e clasica dilemă a mamelor care și muncesc, i-a explicat Hugo. Dar nu sunt de acord că dilema asta te privește și pe tine. —Tipic, a pufnit Amanda furioasă. Femeile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
aer. —A fost de acord să obțin custodia lui Theo! a strigat Hugo. Alte ovații. Între timp, pe chipul lui Alice se citea că în ea se dădea o luptă pe viață și pe moarte. Se vedea că pe jumătate exulta și pe jumătate îi venea să se scufunde în pavaj. — Așa că nu înțelegi, Alice? a zbierat Hugo. După ce se încheie divorțul, pot să mă recăsătoresc. O să-l am pe Theo. Așa că tot ceea ce trebuie să faci tu e să divorțezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
În modele, repetiții și linii terminate brusc. Sufletul Îmi tremura repede și ușor, ca și cum ai clipi din ochi. Și așa am Început să colecționez obiecte de artă. În acest fel, puteam să mă Înconjor cu ceea ce era de neexprimat, să exult În sufletele altora. Sunt datornica de-o viață Întreagă a artei! Cât despre Mama Scumpă, a rămas aceeași fire Încrâncenată și plângăreață. Când a murit tata, am adus-o Într-un apartament din clădirea mea și i-am angajat o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
membru al partidului politic. La data când se petreceau aceste lucruri, junimiștilor li se spunea "porumbei", tot așa cum altădată lumea designa pe bravii noștri dorobanți sub porecla de "curcani". Când tenorul Poenaru termina cupletul pronunțând "...un porumbel a fost", galeria exulta. De la un capăt la celălalt, tot tineretul se pleca peste balustradă strigând: Auzi, d-le Cuza? Porumbelul... Cuza! Porumbeii! Trăiască porumbeii... etc., etc. D. Cuza surâdea. Sub ochelari, ochii săi sumbri aveau o lucire veselă. Fața sa rămânea totuși liniștită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
discreția lui obișnuită și cu bunele lui maniere, a avut ideea de a-i cânta domnișoarei o serenadă, împreună cu bețivanii lui. Nu-i adevărat, se apără Tom. Nu? întrebă Brian. Și joi seara unde ai fost? — La Diane Sedleigh. — Poftim! exultă George. — Dar nu-i ce credeți voi... Când am sosit eu, păreați să fi fost într-o situație foarte intimă, urmă George. Duhneai a pudră de față. — Oh!... făcu Gabriel. — Între mine și doamna Sedleigh nu s-a întâmplat absolut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
crescut cu Deep Purple. Erau deja prea cunoscuți ca să poată fi cenzurați de „organul“ comunist la difuzarea în programele discotecilor oficiale. Nu mai spun că-n mediul rockeristic bucureștean se ajunsese la saturație prin 1972-1973. Țin minte cum, proaspăt orășenizat, exultam cu Highway Star sau Black Night, iar colegii mei conectați la informație mă snobau cu Get It On & Hot Love ale lui T. Rex, Wig Wam Bam sau Ballroom Blitz ale celor de la Sweet. Trupe ce „făceau“ momentul glam cum
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2200_a_3525]