204 matches
-
Băiatu!”, ieșindu-i înainte... Iorgu a izbucnit în hohote de plâns... ”Fata, Fata! Unde ești, Fata?!” strigă el în pustietatea casei... dar, nu-l auzi nimeni. Cucuveaua se mai auzi o dată, prelung și cu bătăi de aripi, grele, cu un fâșâit prelung, zbură pe deasupra printre blocuri. - Mâine dimineață, voi merge la cimitir, la Fata!... își zise el stergându-și cu dosul aplmelor lacrimile... In noaptea de Sânziene Către sfârșit de Cireșar... după o lună întreagă de caniculă, câteva zile și nopți au
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
oraș se lăsase cea mai scurtă noapte a anului... Vara era la solstițiu. O cucuvea huruia monoton în copacul din fața ferestrei. Iorgu avu o tresărire superstițioasă... Cucuveaua se mai auzi o dată prelung, și, cu bătăi de aripi grele, cu un fâșâit lung, zbură pe deasupra printre blocuri. -Hm?!.. făcu el și se așeză în pat. Și, ca doborât de gânduri, fără putință de a se împotrivi, pleoapele îi căzură grele, ochii i se împăienjeniseră nedeslușit, asemeni unui vis, și alunecă într-un
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
ceilalți copii, mă afundam în adâncul pădurii până nu 44 mai auzeam, în tăcerea vie și răcoroasă, decât, din timp în timp, zgomote liniștitoare: triluri de păsări, bâzâitul bondarilor ce intrau în cupele clopoțeilor azurii ca să iasă prăfuiți de polen, fâșâitul frunzelor moi și pufoase pe câte un lăstar... Deveneam atunci altul, mă așezam pe pământul bălțat de lumini arzătoare simțind cum mă umple un fel de nebunie fericită, ca și când cerul intens albastru pâlpâind printre crengi, pânzele de păianjen umflate de
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
-o cu o milionime de secundă mai târziu Fusese neașteptat, desigur, deoarece își dăduse seama cât de periculos era băiatul-âmpărat. Toate particulele acelea erau deviate către bagheta energetică din spatele băiatului. Și energia rezultantă produsese aprinderea și zgomotul acela ca un fâșâit. Realitatea neașteptată, incredibilă, era că aici, în băiatul acesta, se afla ceva de același ordin de magnitudine cu super-creierul lui Gilbert Gosseyn. Tânărul împărat avea un echipament în capul său echivalent cu un surplus de creier. O cantitate specială de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
un aspect până acum nebănuit al posibilităților lui speciale. Vocea lui Gosseyn Doi se auzi din nou: - Mai sunt alte comentarii sau informații? întrebă el. Tăcere. - Atunci, spuse Gosseyn Doi, Leej, dă-ți toată silința. Tăcere. Apoi - un fel de fâșâit. Și o lumină. Enro avea privirea ațintită pe podea, lângă perete. În timp ce Gosseyn Trei continua să stea liniștit, văzu că zona luminoasă nu era nici tocmai ovală, nici tocmai rotundă sau pătrată, ci de o formă între cele trei. Super-creierul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
pumnii în pernă și se sucea ca posedat în toate părțile. Dar printre accesele sale de plâns, începu să se distingă un alt sunet. Venea de dincolo de ușa de lemn și semăna cu un freamăt, o întretăiere de zgomote slabe: fâșâituri, cârâituri, un sâsâit ca de măturici sau de maracase. La auzul său, cel de lângă mine (îi zic așa pentru că nu puteam crede că "acela" e Gina) tăcu, apoi, cu o expresie de perplexitate, mă înșfacă de mână și mă tîrî
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
să se culce ca nu cumva, lăsându-se pe pernă, să bufnească și să trezească toată casa; și ochii chinuiți, bolnavi de dorul de a se odihni pe un relief, ochi care privesc fix în întunericul sângeriu și pulsatoriu. Și fâșâitul chibritului pe care mâna înghețată și țeapănă îl freacă frisonând și nesigur de cutie; până se aprinde chibritul, parcă trece o veșnicie, dar când, în sfârșit, cu un șuier lung, flacăra lui izbucnește, sar înapoi înspăimântat, și bățul aprins cade
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
în cele din urmă, mijlocul. Moartea, care arătase atât de puțin interes când totul fusese ușor, se întoarse din drum, pentru că aceea părea a fi o tragedie neobișnuită ce o amuza cu adevărat. Se așeză pe marginea puțului și ascultă fâșâitul suav al nisipului care se scurgea fără grabă printre pietre. Și exact în același ritm în care se scurgea nisipul, se scurgea și viața lui Ajamuk. După puțin timp, era îngropat până la piept. Atunci deschise ochii și strigă. Sclavul veni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
format din grădinile din spatele caselor. Acum acolo nu se juca nimeni. Nu era nimeni care să strige cum mi-ar fi plăcut să strige cineva: „Olé - olé - liber ești, boule“. Printre umbrele mansardei mele s-a auzit o mișcare, un fâșâit. Mi-am închipuit că era zgomotul făcut de un șobolan. M-am înșelat. Era fâșâitul făcut de Bernard B. O’Hare, omul care mă luase prizonier cu atâta timp în urmă. Era o mișcare făcută de cel ce devenise propria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
să strige cum mi-ar fi plăcut să strige cineva: „Olé - olé - liber ești, boule“. Printre umbrele mansardei mele s-a auzit o mișcare, un fâșâit. Mi-am închipuit că era zgomotul făcut de un șobolan. M-am înșelat. Era fâșâitul făcut de Bernard B. O’Hare, omul care mă luase prizonier cu atâta timp în urmă. Era o mișcare făcută de cel ce devenise propria mea Furie personală, ființa care și-a descoperit cel mai nobil aspect al ei în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
-i atace. Pe la 4.30 dimineața, cineva a tras în mine din blocul de vizavi de spital. A tras cu două arme: una cu lunetă. M-a strigat cineva și am întors capul. În acel moment am simțit ca un fâșâit pe lângă guler. A doua zi, când s-au dus oamenii să vadă unde am fost împușcat, au găsit o gaură în perete. Ieșeau tramvaiele de la Depoul “Ilie Pintile”. Am fugit și în acel moment, a tras trei rafale. Un glonț
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
lungă de noapte, cu trupul năpădit de o transpirație lipicioasă, cu tâmplele bubuind de pulsațiile sângelui... Așteptând dunga cenușie a dimineților tot mai timpurii (se făcea ziuă din ce în ce mai devreme, se apropia vara), așteptând să audă copitele calului pe caldarâm și fâșâitul roților faetonului, și zgomotul garnițelor de lapte care se ciocneau între ele. Aceasta era ora la care se simțea totdeauna mai bine, lumina sângerie a răsăritului se făcea trandafirie, păsările ciripeau asurzitor în grădină... El se lăsa încet, la loc
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
cu o rochie roz, rotundă, ca un balon umflat și cu o perucă blondă, el cu ciorapi albi, colați pe picior - se privesc elegant, ceremonios și stângaci. Unul de-o parte, și celălalt de cealaltă parte a cadranului. Și iarăși fâșâitul unor roți pe caldarâm, fornăitul cailor, pași... Ghetele de lac ale lui Papa, mănușile albe de glacée, Papa lasă în mâna lui Grigore bastonul cu mâner de fildeș și pălăria, iar Yvonne se ridică ușor, pe vârful picioarelor, pentru ca el
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Muti să o strige. Stă cu spatele la pendulă, ca să nu se panicheze, dar îi numără bătăile automat, strângându-și nervoasă buzele subțiri, mototolind între degete cartonașul. Printre sunetele rotunde, care urmează unul pe altul insuportabil de egal, de negrăbit, se strecoară fâșâitul subțire al respirației sale precipitate. Și, în sfârșit, brusc, liniște. Atât de liniște, încât se aude boazeria casei trosnind și se aude cum neobrăzata de babă foșnește ceva în baie. Douăsprezece - dacă în zece minute nu pleacă, poate să nici
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
să facă acest oficiu. Să fi dat Sophie dispoziții să o închidă ? Nu-mi amintesc nimic pozitiv în această privință. Firesc ar fi să renunț atunci, mai ales că îmi văd gestul cât e de inutil și de ridicol, pentru că fâșâitul roților trăsurii se aude tot mai estompat, de parcă s-ar depărta. Mă încearcă deodată o lehamite și senzația de sfârșeală crește. La ce bun să continui lupta cu ușa înțepenită ? în timp ce o continui, însă, îmi amintesc o veche scenă : maman
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
plictisitoare despre emisiune, bănuiesc. Da. Ei, În ordine. — Pe curînd. — Da, desigur. La revedere Julia. — La revedere. Un hîrÎit, apoi linia se Întrerupse cînd Julia Închise telefonul. Helen stătu o clipă cu receptorul Încă la ureche, ascultînd ecoul stins și fîșÎitul care rămăseseră În urma legăturii Întrerupte. Apoi o auzi pe Viv ieșind din toaletă și puse telefonul În furcă repede și fără zgomot. — Ce mai face Julia? se gîndi Viv să Întrebe, În timp ce ea și Helen umblau prin birou la sfîrșitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
fi ieșit dintr-o criză, un atac de nebunie; se gîndi la ceea ce făcuse și se imagină cum izbise, cum gîfÎise agățîndu-se de priciul lui Fraser ca o fiară. Fraser Începu să se miște doar după o clipă. Se auzea fîșÎitul așternuturilor și Duncan bănui că Își ștergea sperma de pe el cu cearșaful. Dar fîșÎitul continuă, deveni aprig, aproape sălbatic, și, În cele din urmă, Fraser Își lovi perna. — La naiba cu locul ăsta, zicea el În timp ce o făcea, care ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
și se imagină cum izbise, cum gîfÎise agățîndu-se de priciul lui Fraser ca o fiară. Fraser Începu să se miște doar după o clipă. Se auzea fîșÎitul așternuturilor și Duncan bănui că Își ștergea sperma de pe el cu cearșaful. Dar fîșÎitul continuă, deveni aprig, aproape sălbatic, și, În cele din urmă, Fraser Își lovi perna. — La naiba cu locul ăsta, zicea el În timp ce o făcea, care ne-a transformat pe toți În școlari! Mă auzi, Pearce? Presupun că ți-a plăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
a scăpa de această senzație, își imaginează că-i e cald, aducându-și aminte cum se suia pe acoperișul haveli-ului tatălui ei vara, când dogorea. Simte puternic aerul fierbinte pe față și pe mâini. Parcă aude cum băteau covoarele și fâșâitul măturilor când servitoarele curățau nisipul de pe podele. Dar căldura o face să-și amintească mai degrabă de tatăl ei, învârtindu-se în jurul unui pyre în timp ce un preot arunca ghee în foc pentru a-l face să ardă mai bine, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
cu realitatea, punând capăt chiar și frivolității din pantaloni. Accentul lui Clive se îmbunătățește și maiorul se mulțumește să-și privească așa, ca prin ceață, protejatul, care se ridică și declamă. — O, da, murmură maiorul. Rostește corect. Așa! Pagină separată Fâșâitul unui proiector. Un fascicul alb de lumină se revarsă pe un ecran, punând în evidență o duzină de capete tunse modern, dar goale. Cu părul scurt, ondulat și pomădat, prințul Firoz și prietenii săi speciali, sunt prăbușiți în fotoliile roșii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
acord. De asta avem nevoie de puterea Rowlatt. Să cadă greu asupra nemernicilor. Este singurul mod. Pran vâră capul pe ușă. Încăperea este în întuneric. Câteva șiruri de scaune sunt așezate în fața unui ecran mare, alb. Din spatele încăperii, se aude fâșâitul unui proiector care aruncă o undă de lumină, în timp ce un servitor aranjează bobina filmului și-o fixează. Se vede că e vorba de o petrecere. Sticlele de șampanie se rostogolesc pe podea și unele trupuri zac în poziții mai puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
este un episod obișnuit din războiul necontenit al vieții. Și cum stai așa neclintit și privești, unde răcoroase flutură părul în vânt. Când te uiți spre munți, vezi cum soarele a mai coborât un pic spre apus. Se aude un fâșâit de aripi. Oare de unde? Uitându-te în sus, găsești răspunsul: sunt convoaie de păsări călătoare, care pleacă spre necunoscut, parcă ar fi ceasul unor aeriene trenuri accelerate. Peste tot, domnește un parfum amețitor. Cerul este parcă acoperit de o pătură
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
are nimeni nevoie, pentru că, iată, casa noastră este închisă, nimeni nu iese, nimeni nu intră, doar mama mai coboară din când în când până la magazin, sunetul pașilor ei pe scări mă înfioară, la fel și cheia întoarsă în yală sau fâșâitul pungilor de plastic pe masa din bucătărie, dar o privesc și tac, toate trei tăcem în cea mai mare parte a timpului, numai cuvintele strict necesare își croiesc greu drum prin gura mea uscată, asemenea vinului printr-o sticlă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
unduindu-se, icnind. Alexe sorbea preocupat din cafeaua ce i se pusese în față, mici înghițituri tacticoase, încadrate de fum, mult fum. Un sunet ascuțit de locomotivă, ușile autobuzului ce se închideau și se deschideau automat în stația de peste drum, fâșâitul molcom al ziarului, răsfoit de Alexe alene... Trebuie să plec, anunță Carmina și se uită la ceas pentru a-și întări spusele. El făcu un gest aproape nepoliticos cu mâna, mă, n-au rost justificările, parcă ar fi spus, du
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
femeie roșcovană cumplit de cochetă, îmbrăcată luxos, cu mult aur, cu păr lung, ondulat natural, revărsat pe spate, foarte sigură pe ea și conștientă de puterea ei de seducție. Se ridică de la birou, mișcând din șolduri, se auzea clar, pronunțat, fâșâitul ciorapilor de mătase atunci când genunchii se atingeau unul de celălalt era foarte excitant, intim, toate femeile poartă ciorapi de mătase dar la niciuna nu foșneau așa. Când puse mâna să deschidă fișetul, inelul masiv de aur se izbi de mânerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]