279 matches
-
fluture... Inima mi-e mai ușoară Și-mi simt ochii ciuture. Fete-n fuste, și nu numa, Au ieșit la talie, Semn că a trecut de-acuma Iarna cât o falie... Le privesc ca pe zeițe Interzise... gurilor, Cum se fâțâie cu fițe, Sigure pe nurii lor. Viața azi la viață cheamă, La extaz, plimbări și sport. Dacă mor, nu mai mi-e teamă, Iarna n-aș muri nici... mort. Referință Bibliografică: Semne de primăvară - grupaj liric vernal / Romeo Tarhon : Confluențe
GRUPAJ LIRIC VERNAL de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1544 din 24 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357717_a_359046]
-
să lămurească ce mai aveau de făcut. - Hai să ne teleportam în Pensylvania, poate a venit profesorul Mitika Kray, zise Mihăiță. - Mda! Ai dreptate! Dar chiar nu mai avem niciun șfanț în buzunar... ne-au mâncat teleportările astea toți banii, fâțâindu-ne de colo-colo, și degeaba! - Stai, mai am eu niște monede! Știi... mi-ai dat mai demult niște bani pentru bazinul de înot!... - Bine, dă încoace o monedă! La leafă să-mi aduci aminte să-ți dau banii înapoi, chiar
POVESTIRE SF de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1106 din 10 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359821_a_361150]
-
Acasa > Poezie > Pamflet > CAPRA RÂIOASĂ Autor: Nicolaie Dincă Publicat în: Ediția nr. 1701 din 28 august 2015 Toate Articolele Autorului CAPRA RÂIOASĂ Se plimba, ca o cucoană, Pășind țanțoș, fără trac, Mândră ca o campioană. Deși slabă, jigărită, Se fâțâia sclifosită, Cu alura ei de drac. Se știa ea cum arată: Ochii mari, goi, bulbucați, De credeai că-i spânzurată, Buze și urechi blegite, Barba, blana năclăite... Mai bine să n-o visați! „Frumusețea mea-i perfectă,” Își zicea pășind
CAPRA RÂIOASĂ de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1701 din 28 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/340134_a_341463]
-
căuta acum noaptea. - Atunci hai să frigem o talpă mai rapidă că trece noaptea. - Gata, am plecat. Ajunși la Club Traian au găsit atmosfera încinsă și la propriu și la figurat. Fum de-l tăiai cu satârul, fetele sumar îmbrăcate fâțâindu-se pe podium, altele în brațele consumatorilor și ei la rândul lor încinși de multiplele pahare cu băutură aduse la masă de către ospătarele îmbrăcate în aceeași notă, cât mai sumar. Muzica dată la maximum, spărgea timpanele. Zgomotul asurzitor produs de
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1157 din 02 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341309_a_342638]
-
vin în cârciumioara Floreascăi: "Năică-al lu' Budică, mare-n cap și mitea mică”). - Ce țipi ca un nebun, Năică?!... Tu lași gărgăunii-n fân, iar eu mă căznesc din cur... să-l repar pe ăl român. - De ce țip?!... că te fâțâi din buric: capul sulii-a depășit, nu s-a oprit cum am stabilit. - Mă omule, nu te necăji!... a trebuit să trag umflătura; nici nu știi că a fugit spre mijloc. În loc să te bucuri că-l vindecai pe boier, te vaiți
PARTEA A IX-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341401_a_342730]
-
scris vreme de peste jumătate de secol și încununată, de nenumărate ori, cu premii reflectând aprecierea publică unanimă. Ce fel de riscuri? Nu sub aspectul calității demersului literar, desigur, ci pentru că unele „personaje” ale „iepocii” cuprinse între file încă se mai fâțâie printre noi, în costume Armani ori parfumate cu Christian Dior, sau Lancome, ocrotite de trecerea vremii ce le prescrie hidoșeniile proletcultiste, clamându-și acum „disidența” antedecembristă și mai ales dieta lipsită de emanația usturoiului la nivel oral. Nici usturoi n-au
MEMORII* FILE DE JURNAL* CONFESIUNI DE LAZĂR LĂDARIU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 728 din 28 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341502_a_342831]
-
scris vreme de peste jumătate de secol și încununată, de nenumărate ori, cu premii reflectând aprecierea publică unanimă. Ce fel de riscuri? Nu sub aspectul calității demersului literar, desigur, ci pentru că unele „personaje” ale „iepocii” cuprinse între file încă se mai fâțâie printre noi, în costume Armani ori parfumate cu Christian Dior, sau Lancome, ocrotite de trecerea vremii ce le prescrie hidoșeniile proletcultiste, clamându-și acum „disidența” antedecembristă și mai ales dieta lipsită de emanația usturoiului la nivel oral. Nici usturoi n-au
MEMORII* FILE DE JURNAL* CONFESIUNI DE LAZĂR LĂDARIU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 728 din 28 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341501_a_342830]
-
sunt mari și aerate, crestele și bărbiile roșii ca jeleurile. Crestele cocoșilor sunt aproape sângerii, blegite generos pe‑un ochi sau pe altul. Țanțoș e probabil un cuvânt inspirat de postura cocoșilor. Găinile ba stau cocoțate pe ceva, ba se fâțâie în jurul lor. În cele peste 40 de săptămâni cât trăiesc aici, productivitatea lor descrie o curbă care se încheie la 60-64 de săptămâni, când „babele”, cum le alintă toți cu un amestec de haz de necaz și recunoștință, sunt duse
Scurta și curioasa viaţă a puiului de Crăiești. O poveste adevărată despre ce mâncăm azi () [Corola-blog/BlogPost/337771_a_339100]
-
salon, o tânără chelneriță i-a întâmpinat cu zâmbete afectuoase, galeșe, copleșindu-i cu amabilități mieroase: --Bine ați venit în localul nostru! Vizita dumneavoastră ne onorează! Vă rog să poftiți în separeul special pentru oaspeții de onoare! Și tot așa, fâțâindu-se cu coapsele la vedere, etalate de fustița și șorțulețul ultrascurte, îi conduse într-un separeu elegant, cu o masă mare, pentru opt-zece persoane și scaune capitonate cu pluș vișiniu. Era chiar de mirare că o crâșmă de piață avea
TRANDAFIRUL SIRENEI-4 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1758 din 24 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344394_a_345723]
-
mult mai greu tot scotocind - degeaba - după-o hartă... n-am cui să fac cu degetu-a mustrare orb dac-am fost - ochi singur mi-oblonii! schimbai - de filfizon - buna cărare: erau stejar - și zeu: eu nu-i zării! nervos - se fâțâie-n grădină moartea... s-o chem? s-aștept ca Domnul - în boccea să-mi 'ghesuie - furiș - boìtă - soartea? decât pomanagiu - mai bună-i piaza-rea! ...nu L-am hoțit nicicând pe Dumnezeu - de ce n-accept c-așa mă vrusei eu? *** MÂNTUIRE
ROST ASCUNS de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 150 din 30 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/342999_a_344328]
-
printr-o comună de câmpie. Fata se oprise să admire mașina. Șoferul terminând de reparat roată și pregătindu-se de plecare, își aduna sculele ștergându-se cu o cârpă pe mâini de praf, când văzu o fătucă ce se tot fâțâia în jurul automobilului hlizindu-se la el.O întreabă într-o doară, mai mult să o bage în seamă pe fată: - Ce zici frumușico, nu vrei să faci o plimbare cu automobilul și să mergi cu mine pân' la București? Nu
DE-AS PUTEA VIATA INTOARCE (VIAȚA ȘTIUTĂ ȘI NEȘTIUTĂ A ÎNDRĂGITEI INTERPRETE DE MUZICA POPULARĂ DIN TÂRGU JIU, MARIA LOGA) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2130 din 30 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343099_a_344428]
-
ea ceva de ai părăsit-o fără niciun cuvânt. Ori i-ai cerut să se culce cu tine și te-a refuzat? Atât îți trebuie dacă aflu. - Ei, nici chiar așa. Doar nu era o fată ca cele ce se fâțâie pe la Elice, ce dracu. - Aflu eu de la ea și vai de tine atunci. Nu mai ai zile liniștite cu mine dacă te atingi de ea. Ți-aș putea spune un secret cu toate că nu meriți, dar promite-mi că nu mă
PARTEA A II A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1298 din 21 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343494_a_344823]
-
însă nu apucă să-și ducă până la capăt gândul, căci bâzâitul unei muște ce simțise răcoarea și se grăbea să dea târcoale ca să se strecoare, o făcu să închidă repede, repede, ușa. Iar ar fi certat-o mama că se fâțâie toată ziua pe uși și că din vina ei pătrunseseră nesuferitele. În capătul holului, bufetul cel mare adăpostea biblioteca familiei. Aurelia îi deschise ușile și-și aruncă privirea peste rafturi. Știa deja toate cărțile de pe raftul de sus. Era acolo
EFEMERIDELE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2068 din 29 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375552_a_376881]
-
Moș Crăciun”. Iar Moș Crăciun - afaceristul, zeul și sfântul, ce face în acest timp? Ce să facă?... Și el, cu afacerile! Tot pe la televiziuni, ziare, reviste...că s-a ajuns... Acum are și o trupă de secretare- crăciunițe, care se fâțâie pe sticlele televizoarelor oferind copiilor daruri de la diferite firme. Au picioare lungi, fuste ultrascurte și buric îmbelciugat. Zâmbesc tâmp, fâțâindu-se, spre deliciul tăticilor și furia mămicilor. Iar sacralitatea lui moș Crăciun... tradiția...obiceiurile... Care sacralitate?! Să fim serioși, domnilor
METAMORFOZELE LUI MOŞ CRĂCIUN-ULTIMA PARTE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1449 din 19 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371770_a_373099]
-
afacerile! Tot pe la televiziuni, ziare, reviste...că s-a ajuns... Acum are și o trupă de secretare- crăciunițe, care se fâțâie pe sticlele televizoarelor oferind copiilor daruri de la diferite firme. Au picioare lungi, fuste ultrascurte și buric îmbelciugat. Zâmbesc tâmp, fâțâindu-se, spre deliciul tăticilor și furia mămicilor. Iar sacralitatea lui moș Crăciun... tradiția...obiceiurile... Care sacralitate?! Să fim serioși, domnilor! Afacerile sunt afaceri! Moș Crăciun nu se încurcă cu mofturi spirituale! Dacă le vreți, vi le dă Moșul și pe
METAMORFOZELE LUI MOŞ CRĂCIUN-ULTIMA PARTE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1449 din 19 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371770_a_373099]
-
autorului, care, după părerea mea își asumă o serie de riscuri atenuate de notorietatea credibilității sau credibilitatea notorietății. Ce fel de riscuri? Nu sub aspectul calității demersului literar ci, pentru că, unele personaje ale epocii, cuprinse între file, încă se mai fâțâie printre noi în costume Armani, cu parfumuri scumpe, ocrotite de trecerea vremii...” Poetul și omul de radio, Valentin Marica: „Cartea aceasta, o carte care ne cuprinde cu inteligență și cu sensibilitate reverberează titlul acesta, îl amplifică, îl ilustrează . Îi căutăm
O NOUĂ CARTE SEMNATĂ DE LAZĂR LĂDARIU LANSATĂ LA MITICĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 732 din 01 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348779_a_350108]
-
așa de mărișor ca al Cristinei. Pantalonul i-l scotea și mai tare în evidență mărindu-i parcă volumul. “O rochiță largă, vaporoasă i-ar mai fi diminuat mărimea. Mă rog, este treaba ei”, gândi Ana privind-o cum se fâțâie în fața oglinzii. “Cum se va îmbrăca, așa va apare în public. Bine că nu ne potrivim la mărimi să mă trezesc că-mi cere din rochițele mele la care țin foarte mult, fiind unicate” comenta ea în gând ținuta Cristinei
INTALNIRE DE GRADUL ZERO de STAN VIRGIL în ediţia nr. 221 din 09 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348249_a_349578]
-
șters-o englezește! Ca lașii... S-a cărat pur și simplu! Și, de fapt știu! Știu de ceva vreme... Nu vreau să știu, dar știu! Simt! Problema se numește Mioara! De la tehnic! De când s-a angajat la noi, i se fâțâie prin fața ochilor cu picioarele alea lungi până-n gât, cu talia de viespe, ochii cât ceapa (albaștri, de-mi vine să-i scot!) fără pic de fard, cu bluzițele alea albe, închise până-n gât, mironosiță, aere de fată cumințică, nu bea
PROZĂ de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 438 din 13 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348373_a_349702]
-
1993, 3; Tania Radu, Un model retroactiv, LAI, 1993, 23; Lucian Chișu, Un proiect de antropologie creștină: Petre Țuțea, „Reflecții religioase asupra cunoașterii”, L, 1993, 29; Octavian Soviany, „Presocraticul” Țuțea, CNT, 1993, 36; Simion, Mercuțio, 316-320; Valeriu Cristea, „M-am fâțâit așa, un pic, în epocă...”, CC, 1994, 4-5; Mircea Popa, „Clujeanul” Petre Țuțea, TR, 1994, 41; A. I. Brumaru, Pariul cu legenda sau Viața lui Petre Țuțea așa cum a fost ea, București, 1995; Victor Stoica, Memorii, Iași, 1998, 87-92; Simion, Fragmente
ŢUŢEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290316_a_291645]
-
eu să-l văz că-ncearcă! I-aș învineți ochii în așa hal, că n-ar mai avea curajul să-i arate fața în cabina amiralului, necum pe puntea de jos, unde locuiește sau pe punțile superioare, unde se tot fîțîie. Dă-l naibii de diavol! Ce, Flask, îți închipui că mi-e frică de ei? Cine se teme de el, în afară de șeful bătrîn, care n-are curajul să-l prindă și să-l vîre în lanțuri duble, cum ar merita
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
înțelept, are în tot cazul înfățișarea unui lucru nesăbuit; iar dacă e nesăbuit, are totuși și ceva înțelept într-însul. Dar ia uite-l pe moșul de pe Insula Man - trebuie să fi fost dricar, înainte de a porni pe mare. Se fîțîie prin fața dublonului, ia te uita! Acum dă ocol catargului - pe partea aia e bătută în cuie o potcoavă. Acu’ iar se-ntoarce. Dar ce-o fi însemnînd asta? Ia s-ascultăm ce spune - are un glas ca de. rîșniță veche
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
înroșite, iar forja încinsă își scuipa flăcările drepte, Fedallah trecu tăcut. pe-acolo și, aplecîndu-și capul spre foc, păru să afurisească ori să binecuvînteze lucrarea. Cînd Ahab ridică privirea spre el, partul se feri înlături. Ă De ce s-o fi fîțîind pe-acolo diavolul ăla? se întrebă Stubb, privind de la teuga. Afurisitul își vîră nasul în foc ca-ntr-un cuptor și miroase el însuși a foc, ca încărcătorul unei flinte încinse. în cele din urmă tulpina harponului, împletită din douăsprezece
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Mi-am ridicat cu greu privirea. Obiectul arătă spre telefon și apoi, deschizând gura larg, Își băgă degetul pe gât. Inima Îmi dădu pe-afară de bucurie. Veni noaptea. În pat am parcurs preliminariile, afânându-ne pernele și căscând. Ne-am fâțâit de colo colo, făcându-ne comode. Și apoi, după un timp corespunzător de tăcere, Obiectul făcu un zgomot. Era un murmur, un strigăt prins În gât, de parcă ar fi vorbit În somn. Apoi respirația Îi deveni mai adâncă. Și, luând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Început am Întrecut măsura. Undeva În apropiere de Gay, Indiana, m-am șmecherit. Zâmbeam foarte rar. Pe tot parcursul statului Illinois m-am uitat chiorâș, precum Clint Eastwood. Era o ditamai cacealmaua, dar tot așa era la majoritatea bărbaților. Ne fâțâiam cu toții Încoace și Încolo și ne aruncam priviri piezișe. Înfumurarea mea nu era chiar așa de diferită de cea pe care o afișează o grămadă de adolescenți care Încearcă să facă pe bărbații. De asta și era convingătoare. Falsitatea ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
de adulter, urmate de exilări. Nu că ar supraestima în vreun fel inocența celor acuzați. Nici măcar a propriei sale fiice ori nepoate. După cum niciodată nu a subestimat pericolul pe care-l reprezintă pentru stabi litatea regimului relațiile extra conjugale. Se fâțâie în loc, stânjenit. Și el a călcat strâmb de câteva ori în tinerețe... și nu numai. Copleșit, își lasă capul în jos. Zeii ne pe depsesc chiar prin ceea ce am păcătuit. Dar i-a fost întotdeauna devotat Liviei, chiar dacă nu întru
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]