121 matches
-
înfiripa printre nori ca un crochiu tulbure, nesigur, părând a nu fi din neamul păsăresc, ci mai degrabă din cel câmpenesc, pentru că avea foșnet parcă de vânt, parcă de lan, ori de frunziș, ori de apă, dar și ceva din fâlfâiri de aripi, puțin din strigătul becaței, din atomul de tril, needucat de a fi tril, ceva din susur, nu de boare, nici de undă, aducând puțin cu suspinul, cu oftatul, așa cum face omul după ce-și închide cartea vieții și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Introspecție Elena Marin Alexe Cântând trece timpul prin mine am clipa descântată de vis și mi-e bine. Cobor lin pe geana zorilor vii cu tainice fâlfâiri de șoapte târzii. Risipa de gând încet o adun gesturi de-o viață adormite în pumn. Încep să mă strig, întreb cine sunt, alint stropii de ploaie și mă-ntorc în Cuvânt.
Introspec?ie by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83219_a_84544]
-
enervat. Am citit despre solare într-un catalog cu mult înainte să le vezi tu acolo, în Londra. Ba n-ai citit! Ce minciună! Nici măcar nu știai cum funcționează! — Te asigur, a spus Dermot accentuând fiecare cuvânt prin câte-o fâlfâire a mâinii lui de pigmeu, că am citit despre ele. —Poate o să revenim la subiectul ăsta, a murmurat Josephine. însă acum trebuie să vorbim despre problemele lui Chaquie cu alcoolul. —în cazul ăsta, o să stăm aici toată săptămâna, a zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
decât o creație a cosmosului, iar singura cale, prin care ar fi putut să se unească el cu ea, ar fi fost doar să se spiritualizeze asemenea ei! Concomitent, cu stângăcia sfiiciunii, inima copilei tremura haotic și puternic, ca o fâlfâire de fluid în nemărginire și, arcuindu-și buzele într-un zâmbet cristalin, abia lăsă să i se întrevadă pe chip o licărire palidă de speranță umilă. Dintr-odată, pierzându-și ambii rațiunea - întrucât dragostea nu poate fi raționalizată -, se repeziră
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
scoți o sămânță, închizi grijuliu capacul la loc, așezi sticluța la loc, undeva în desagă, din palma ta vulturul uriaș culege de îndată sămânța și ești salvat, cu ghearele lui cât capul tău te apucă de umeri și, dintr-o fâlfâire de aripi, te așează la poalele muntelui-din-con-de-brad, de unde continuă drumul tău, lat cât o autostradă de lemn de nuc. șase deasupra: singuraticul șașiu îți iese în cale, are o sfoară cu care poartă, la plimbare, un porc murdar și trage
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
voi prăvăli și mă voi răni în podeaua plină de cioburi a cuștii de aer trag în piept tot aerul de fier ruginit, îmi iau elan îmbrac rochia albă, de lumină și încerc să mă întorc în mine, din câteva fâlfâiri. șase în primul loc: ești legat de sfinxul de piatră din înălțimi, ești prins cu cabluri de tungsten, care îți înfășoară gâtul, pieptul, îți strâng spinarea de nasul rupt al sfinxului de stâncă, oștirile dușmane cred că ai furat secretul
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
acoperea Întreaga suprafață a pânzei, Întrerupt de petele alburii ale unor nori Împrăștiați la nimereală, În timp ce o serie de cercuri concentrice plasate În partea de sus călăuzeau privirea către un punct indefinit către care tindeau În mod evident salturile și fâlfâirile Îngerilor, Înflăcărați În a trage de partea lor păpușa, care, cu aerul ei tâmpit, părea să nu priceapă ce era mai bine pentru ea. Dante Își ascuți privirea ca să Înțeleagă ce anume intenționaseră să deseneze actorașii În centrul perspectivei acelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
zburda, de asemenea, de capul ei, nestingherită, o neprețuită coală de hârtie, ce, la decolare, se prelinsese parcă dintre cutele cămășoiului Sinistratului, fără a fi băgată de nimeni în seamă, chiar cu puțin înainte ca liceeanul să se fi dedicat fâlfâirilor sale stratosferice. Colțișorul de hârtie era (cea mai probabilă ipoteză) scris tocmai de către Sinistrat, în interminabilele ore în care zăcuse, sub nefireasca lui narcoză, înțepat exact la degetul la care majoritatea vecinilor se așteptaseră să-l vadă înțepat. Dacă l-
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
valurile sublime ale muzicii. Fredonez din ce În ce mai tare și aplaud fascinat, urmărind spectacolul minunat de deasupra mea. Ritmul dansului crește și valsul nu mai e vals. E un iureș amețitor, incredibil. Deodată hainele dănțuitoare se desprind din vârtejul acela și, cu fâlfâiri șoptitoare, ies vălurite prin fereastra deschisă, ca purtate de un duh nevăzut. Alerg șchiopătând și le privesc uluit cum se nalță tot mai sus, rotindu-se ușor și urcând printre blocuri și peste lanțul de tei din preajmă, ca două
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
obosit - fie și după truda facerii lumii - este mai mult decât un oximoron, este o contradicție În termeni. Dacă puterea Lui este, axiomatic, nelimitată, firesc ar fi ca El să-și săvârșească lucrarea printr-un singur gest ori o simplă fâlfâire a gândului. Să pocnească din degete ca un prestidigitator divin, iar lumea să apară miraculos din neant, nicidecum să moșmondească la ea timp de o săptămână. Și gândiți-vă că s-ar putea să fie vorba despre șase-șapte zile măsurate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
clipei. Dinamica spiritului vascularizează apetitul gloriei. Intră în eternitate îndeosebi viețile cu justificare estetică. Groaza de efemer impulsionează creația. Geniile au îngemănat amurgurile cu zorii. Geniul se luptă cu morile de vânt, dar și cu clepsidrele. Geniile au în priviri fâlfâiri de vultur. Geniile sunt tulburătoare și prin zonele lor de fragilitate. Salutăm la statui chinul de până la cățărarea pe soclu. La început, valoarea se află la cheremul interpretărilor. Orice om are o țară natală. Geniile au și una universală. Dincolo de
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
o deformează sublim artiștii. Arta și metafizica sunt cei doi lobi ai respirației celeste. Asistăm indiferenți la despărțirea artei de emoție și a civilizației de cultură. Timpul dă cu flit clasamentelor pripite din artă. Creatorii de artă au în sânge fâlfâiri de vulturi. Arta nu trebuie întinată cu chermeze patriotarde. Iubirea și arta scot stropi de sublim din sterilul vieții. Literatura este singura minciună care înnobilează. Și sensibilitățile prea mari se resping. Uitați - vă la artiști. Mass-media încearcă să suplinească arta
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
este uneori mai mare decât în alimentația publică.. Poeții - acești pelerini ai absolutului. Arta autentică este o instigare la meditație. Muzica - acest suflu bioenergetic al vieții. Timpul dă cu flit clasamentelor pripite din artă. Creatorii de artă au în sânge fâlfâiri de vulturi. Arta nu trebuie întinată cu chermeze patriotarde. Iubirea și arta scot stropi de sublim din sterilul vieții. Literatura este singura minciună care înnobilează. Și sensibilitățile prea mari se resping. Uitați - vă la artiști ! Mass-media încearcă să suplinească arta
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
decât o creație a cosmosului, iar singura cale, prin care ar fi putut să se unească el cu ea, ar fi fost doar să se spiritualizeze asemenea ei! Concomitent, cu stângăcia sfiiciunii, inima copilei tremura haotic și puternic, ca o fâlfâire de fluid în nemărginire și, arcuindu-și buzele într-un zâmbet cristalin, abia lăsă să i se întrevadă pe chip o licărire palidă de speranță umilă. Dintr-odată, pierzându-și ambii rațiunea - întrucât dragostea nu poate fi raționalizată -, se repeziră
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
Probabil că asta se numește frustrare, valuri de sifon turnate peste o tot mai slabă dar autentică disperare, saxofon pe malul oceanului, sunete În formă de cochilie, de molie, pe insulele Capului Verde, acolo unde zboară papagali În criză existențială În fîlfîiri prelungi pe deasupra literaturii, semnul sub care stau, semnul Întrebării, dacă ascult acum și arpegiile pianului mă gîndesc la Andrei, care doarme. La 14 luni era deja Încîntat pînă la catapultare din brațele mamei de orice fenomen feminin cuprins Între zece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
consecvent cu el însuși și să ne dăruiască, așa cum a făcut toată viața, dacă nu un hohot, măcar un surâs, notând pe o hârtie: Culmea ironiilor De râsul copiilor Să pui cap bețiilor Pe Șoseaua Viilor.” După ce citesc această ultimă fâlfâire de spirit a lui Păstorel, privesc la ieșean. El cată în gol... Îl las oarece timp să-și revină. Când ochii i s-au limpezit, îl întreb: Ce s-a întâmplat, prietene, de ai rămas așa pierdut în gânduri? Meditam
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
flori ce râdeau spre cer cu ochii larg deschiși...Pescarii împătimiți ședeau înșiruiți pe malul bălții din vale, aruncând undițele cu gesturi profesionale... In stufărișul ce năpădea balta, viața păsăretului se scurgea între o strigare, un crâmpei de cântec, o fâlfâire din aripi sau o scurtă adăstare pe un fir de trestie. Si totul începea de la capăt, într-o riguroasă repetiție...Pe deasupra trecea o boare de vânt cu miros de iarbă crudă. In jur era atâta armonie și pace de-ți
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
băiețel?... Ia lăsați-l dracului, măi creștini, că-i obraznic și neastâmpărat de n-are pereche!... Că doar și tu I-ai ocărât deunăzi aici, Trifoane, când nu știu ce făcuse... Vorbele cârciumarului căzură peste oameni ca o undă rece pe o fâlfâire de aburi. Se făcu o clipă de tăcere uimită, parcă mulțimea s-ar fi dezmeticit dintr-o aiureală. Trifon, aproape rușinat, deschise gura să recunoască: ― Apoi... Îi curmă brusc șovăirea glasul lui Petre Petre, înveninat de imputare aspră: ― Dar dumneata
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
galbene.Vântul le aleargă pe poteci cu un foșnet uscat. În codru sună bătrânele ape, natura își scutură deznădăjduită podoaba. Viața toamnei e ca o vâlvătaie de aur, încărcată de culori și miresme puternice. În aer nu se mai aud fâlfâiri de aripi. Vântul suflă năvalnic prin livezi, împrăștiind miros de fructe coapte. Mă aflu în parc. Fără să-mi dau seama, s-a înserat și m-am gândit să urmăresc cum se lasă amurgul violet de toamnă. Priveam în jur
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
lor sunt ca niște bețișoare subțiri. Printre umbre și fantasme , se zăresc doi ochi strălucitori și înfricoșători. O formă ciudată cu sprâncene în formă de V sta pe un braț al unei arătări. Deodată își ia zborul, căci se aud fâlfâiri de aripi în văzduhul mohorât.Violetul amurgului nu lasă ca tălpilor cu codiță să li se observe culorile. De departe, se aude glasul plăpând și firav al unui greieraș. Frunzele își șoptesc una celeilalte: despre ce oare ? Vorbesc despre concertul
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
pieptul... „Cum se face oare, m-am întrebat eu cu spaimă, că toate aceste patimi, dureri, iubiri lasă atât de puține urme? Ce absurde sunt legile acestei lumi, în care viața unor femei atât de frumoase, de ispititoare, depinde de fâlfâirea unei pagini: într-adevăr, dacă foaia aceea nu s-ar fi întors, eu nu le-aș fi salvat de la uitarea care ar fi devenit veșnică. Ce prostie cosmică e dispariția unei femei frumoase! Dispariție fără întoarcere. Pieire totală. Fără umbră
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]