208 matches
-
e sărbătoare! îmbracă-ți rochia de mireasă, să-ți pui condurii în picioare; să uiți că ești bucătăreasă, azi, vreau să fii cenușăreasă. e, a Mariei, zi preasfântă, simbolul purelor fecioare, și-un cor de îngeri ție-ți cântă în fâlfâit de aripioare, pe un covor, gingaș, de floare. te invit, iubito, să dansăm în primul nostru vals de toamnă; din sărutu-ntâi să ne-mbătăm, c-abia acum eu știu ce-nseamnă, de ce mă tot deschei la haină... iubito, încă mai
IUBITO, AZI E SĂRBĂTOARE! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 617 din 08 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343719_a_345048]
-
nr. 1661 din 19 iulie 2015 Toate Articolele Autorului ne putem curața de cuvinte în toate diminețile când băutul cafelei devine epopeic am arta de a nu-ți face pe plac de a bea dintr-o ceașcă minusculă zațul clipelor/fâlfâit de berze în surdină/ în zile patinate cobor la demisol cu anxietatea că praful zilei se va așeza pe umerii orașului iar tu îți vei pierde iarba din palme vopsind pomii ca pentru o vară fără omizi nu-ți mai
METAMORFOZA de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1661 din 19 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377323_a_378652]
-
săruturi pe frunte, povești cu zâne, firimituri de anafură, pelerinaje la mănăstiri, gânduri de bine, sărituri în ajutor, extazuri de sfinți, gemete de bolnavi, suspine de bătrâni, orăcăieli de broaște, zumzete de albină, nechezaturi de cai, lătrături nocturne de câine, fâlfâituri de aripi în zbor, dangăte de clopot, framăte de codru, ecouri de toacă, flăcări de lumânare, cântece de cocoș, miresme de tămâie, îngrijorări de bunici, frunți de poet, strângeri de mână, clipe de fericire, adieri de zefir, tristeți de părinți
PIESE DE COLECŢIE de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379126_a_380455]
-
va păta. Se strânge vântul, adieri se-ascund Printre ciulinii zgribuliți de brumă, În tot decorul, liniștea e ciumă Izvorul doar mai susură prin prund. Respiri tăcere, eu pășesc ca orb Un gând scâncește, încă nerostit Dar îl reprimă straniu fâlfâit, Aripa singuraticului corb. Deja-i târziu, crepusculul pătat De sângerii apusuri lăcrimează Tăcerea ta în mine se'nscăunează Alți zori răsar, în mine e'nnoptat. *** Volumul "Ucenic în dragoste" Referință Bibliografică: E-atât de sumbră nepăsarea ta / Ovidiu Oana Pârâu
E-ATÂT DE SUMBRĂ NEPĂSAREA TA de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1654 din 12 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379939_a_381268]
-
și plasma în care intram și ieșeam stăpânea toată ființa din mine și așa lin lunecam în abis până ne- am contopit într-un dans al mișcării divine. Stolul de păsări ce dormea în copac s-a speriat însă și fâlfâitul atâtor aripi ne -a frânt legănarea. Ne am mulțumit îndelung unul altuia cu un sărut pătimit și mână în mână am coborât pe scara realității. - Ce orbitoare-i lumina din ochii tăi, îmi spuneai ! Vom reveni cât de curând spre
PĂCATUL CA FORMĂ DE EXISTENŢĂ de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2295 din 13 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380048_a_381377]
-
un soi de înțelepciune, ce și-ar fi dorit să le transmită și lor, că nicio clipă a unei zile, a luminii ce-i este dată omului, n-ar trebui irosită. Un stol de porumbei se ridică în zbor și fâlfâitul puternic al aripilor lor, păru să o trezească pe Smaranda din reverie. Lumina soarelui poleia totul în jur și pentru o clipă, îi păru că recunoaște în jur, ceva din atmosfera unei sărbători cunoscute. Doar pentru o clipă... Pentru că totuși
DESCÂNTECUL AMIEZILOR de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381834_a_383163]
-
în care intram și ieșeam stăpânea toată ființa din mine și așa lin lunecam de la mine la tine până ne am contopit într-un dans al mișcării divine. Stolul de păsări ce dormea în copac s-a speriat însă și fâlfâitul atâtor aripi ne a frânt legănarea. Ne am mulțumit îndelung pentru darul dat și primit și mână în mână am coborât pe scara realității. Ce orbitoare-i lumina din ochii tăi licărind splendorile bucuriei. Vom reveni cât de curând spre
PĂCATUL CA FORMĂ A EXISTENŢEI UNIVERSALE de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1970 din 23 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382004_a_383333]
-
din EDEN - își au loc! „ ceruri sfâșiate durerile ne-mbătrânesc/ai rostit ultimul cuvânt - / ecou râșnit de suferință/cel ce te topește în lumi pierdute.../ sângerezi în vers plângând, / pe umerii inimii mele/vulcan de lacrimi - turmă de frunze / sărutând fâlfâitul fluturilor,/fredonând în respirație de sânge/zbaterile de aripă ale pescărușilor.../ ai rostit ultimul cuvânt:/ auzi cum urlă ploaia, auzi?...” (ultimul cuvânt...) Expresia "nimic nu se pierde ci totul se transformă" și-a găsit un loc important în întreaga scriere
VALENTINA BECART de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379249_a_380578]
-
o clipire, peste ochii lui blânzi. O adâncă tristețe îi tulbura orizontul și-i întuneca trăirea. Din adâncuri pesemne, un demon, îi măcina liniștea. Alteori, un fulger scăpăra, ce sfâșia văzduhul cu mii de întrebări. La întâlnirea privirilor cât un fâlfâit de aripă, chipul i se lumina și zorii de zi îi inundau ochii cu o salbă de raze încărcate de taine, ce se doreau deslușite. Un roi de fluturi se zbăteau în irișii lui și-apoi, pleoapele închideau prea repede
PRIVIREA de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 2167 din 06 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381545_a_382874]
-
undeva de la picioarele ei și abia pe urmă țâșnește spre ușă, ca să mă întâmpine. Același lătrat sonor se iscă la auzul soneriei - e clar că apar musafiri. Îi întâmpină veselă, cu rafale de lătrat, cu fâțâieli printre picioare și cu fâlfâit de coadă. E pofticioasă ceva de speriat. Indiferent ce mâncăm, se proțăpește nemișcată lângă masă și îți fixează gura cu privirea. Trebuie să-i dai și ei, are o încredere absolută în gusturile noastre. De la mezeluri la banane și mere
CODIŢĂ de DAN NOREA în ediţia nr. 1336 din 28 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371559_a_372888]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > ARIPĂ ÎN VÂNT Autor: Anghel Zamfir Dan Publicat în: Ediția nr. 1571 din 20 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului ascultă bate o aripă în vânt undeva și fâlfâitul acela de note împarte lumina în dungi alungite culorile încep să se unduie în ritmul plecării noaptea lăsând-o să cadă în amurguri la ceasul acela se trezesc călătorii și pleacă pe drumuri venind de departe și urcă în gânduri
ARIPĂ ÎN VÂNT de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1571 din 20 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374855_a_376184]
-
un palat umbrit de frunzele cărnoase ale unui brusture pufos. Ah, acela putea fi chiar paradisul melcilor! Se repezi pe urmele broscoiului, strigându-i să înfulece orice gâză care îi ieșea în cale. Chiar în acel moment, se auzi un fâlfâit prelung, iar cele zece piste de aterizase fură acoperite de niște umbre uriașe. Aeroportul prinse a fremăta, în timp ce Limax își văzu broscoiul ridicat în aer, cu picioarele grăsane spânzurând inerte. Se simți și el apucat de mijloc și smucit atât
HĂRNICEL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1628 din 16 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374815_a_376144]
-
momente fierbinți. Au arătat că bărbăția nu înseamnă forță necontrolată, vigoare furioasă și salturi repezite. Au oferit o bărbăție fermă, dar elegantă. Mișcări precise, dar grațioase. Salturi peste băț, executate-n forță, dar ușoare, ca o mângâiere lină, ca un fâlfâit de aripi. Și costumele lor au încântat privirea. Nu cu fulgerări de culori, ci cu sobrietatea discretă dintre albul spumos al cămășilor și negrul cusăturilor și al vestelor, cu armonia sclipirilor argintii ale griurilor odihnitoare. Cât aș vrea să îi
HĂLĂIŞA!- ULTIMA PARTE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1616 din 04 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374834_a_376163]
-
dacă sunteți închiși aici, sigur aveți voi, vreo mare greșeală sau mai multe. Auzind răspunsul suratei lor, celelalte începură să fâlfâie și mai tare din aripi, după care începură să râdă. Râsul lor semăna cu niște sughițuri, și amestecate cu fâlfâitul zgomotos de aripi, era o gălăgie de nedescris. Moșii se speriară din nou și nu mai ziseră nimic, dar cotana care vorbise, își opri o clipă fâlfâitul aripilor și întorcându-se spre suratele sale, spuse: - Gata, fetelor! Să vedem despre
PĂDUREA SOARELUI (3, 4) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1435 din 05 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371928_a_373257]
-
care începură să râdă. Râsul lor semăna cu niște sughițuri, și amestecate cu fâlfâitul zgomotos de aripi, era o gălăgie de nedescris. Moșii se speriară din nou și nu mai ziseră nimic, dar cotana care vorbise, își opri o clipă fâlfâitul aripilor și întorcându-se spre suratele sale, spuse: - Gata, fetelor! Să vedem despre ce ajutor este vorba! Și dacă stă în putința noastră să-i ajutăm pe moși, îi vom ajuta. - Daaa, stăpână! Îi vom ajuta, dar merită oare, ajutorul
PĂDUREA SOARELUI (3, 4) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1435 din 05 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371928_a_373257]
-
apărându-i imaginea iubirii pătimașe a Elenei cu amantul. Cele două trupuri dormeau adânc. Mai aprinde un chibrit, dă foc fitilului de la candelă, scoate un cuțitaș din teaca de piele, îl apucă zdravăn cu amândouă mâinile. Lama cuțitului strălucea în fâlfâitul flăcării candelei. Ridică mâinile ce strângeau cuțitul, se apropie de pat. Degetele au început să-i tremure. Își adună forțele și, în semiobscuritate, lovește puternic cu cuțitul. Elena se trezește: - Ce faci, Lice, o omori pe mama?! Lama cuțitului, printr-
O POVESTE ÎNSÂNGERATĂ de ION C. HIRU în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372736_a_374065]
-
mor și-alăturea de mine totul zboară încât nici nu mai știu că și eu zbor. Rămân de gânduri agățat, într-o mișcare pe care-n trup nu o mai simt demult, căci nici durerea parcă nu mai doare când fâlfâitul aripii ascult. Ce e înăuntru și ce e în afară în trupul meu subțire se unesc, cum cel urcând și cel care coboară aripile în zbor și le întâlnesc. 20 ianuarie 2016, București Referință Bibliografică: ZBOR INVERS / Ion Mihaiu : Confluențe
ZBOR INVERS de ION MIHAIU în ediţia nr. 1846 din 20 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371060_a_372389]
-
nopți de august. Stăteam și ascultam tăcuți cum cânta vioreaua. Număram cozile stelelor care cădeau. Calea Laptelui, această puzderie de stele risipite în pulberea de lumină, încingea cerul ca un brâu cu paiete strălucitoare. Din când în când, câte un fâlfâit de aripi de liliac ne făcea să ciulim urechile. Câte un huhurez din adâncul pădurii, trimitea până la noi huhu-itul lui nocturn, chemându-și poate soața, sau speriind vreun jder care îl adulmeca. Și cum stăteam așa, vedem deodată, acolo unde
DE MIHAI BAICU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1061 din 26 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346940_a_348269]
-
îl îmbie cu căldură, tot mai sus - pe gambă. Lângă el apare și celălalt picior - geamănul. Mâlul e amăgitor, călduț... cald - ca o mănușă, însă brusc, înșfacă cele două membre și... haț!, le trage spre adâncuri îngurgitându-le. Un țipăt!... Un fâlfâit... Referință Bibliografică: Balta Miresei / Mihaela Suciu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 696, Anul II, 26 noiembrie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Mihaela Suciu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul
BALTA MIRESEI de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 696 din 26 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345018_a_346347]
-
Numai iubita, subțire și naltă Este. Iar eu sunt în lumea cealaltă. *** Poți să cuprinzi un om Într-un vers? Ca într-un pom, Un univers. Lupul tace, oaia tace, Totul se petrece-n pace. Zbor cu ochii, În aer - fâlfâit de aripi, Rochii. Fascinat de ceea ce n-am scris niciodată, Incerc să-mi murmur tăcerea trădată. *** O nevăzută mână scrie Pe un perete nevăzut, In ochii noștri, printre pleoape Pătrunde infinitul mut, Eu vi-l citesc, este mai negru De cum
ALIENARE (VERSURI) de BORIS MEHR în ediţia nr. 1534 din 14 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377836_a_379165]
-
îmi pătrunde-n piele și pielea se-nfurnică, Vibrează e o undă pe tâmple mă masează Se face corzi de aur în suflet se așează... Cu-atâta pasiune posedă a mea simțire În trupul meu dansează plăcerea în extaz E-un fâlfâit de aripi, e-o aghilă-n privire Mă ispitește dulce de mi-ar făcea și caz; Știi gustul mierii dulci? Pe buze mă atinge, Aș vrea să îi rezist pe clapele plăcerii, C-un zâmbet ștrengăresc în inimă se-nfinge Pe mine
CORZI DE AUR de ELENA BULDUM în ediţia nr. 1450 din 20 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377897_a_379226]
-
Acasa > Poezie > Sonete > UN ROI Autor: Elena Buldum Publicat în: Ediția nr. 1970 din 23 mai 2016 Toate Articolele Autorului imagine: internet Un roi sub frământata zare Cutreieră prin crinii albi, Prin dalbe zori-n depărtare Un fâlfâit de fluturi dalbi. Asemeni unor glasuri blânde Armonios se contopesc, Un roi sub frământata zare Cutreieră prin crinii dalbi. Și din sonorul unduios Ies melodiile profunde În trestii-un foșnet mlădios Și ele simt seismice unde... Un roi sub frământata
UN ROI de ELENA BULDUM în ediţia nr. 1970 din 23 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376435_a_377764]
-
din 09 iulie 2014. Înainte de-a ști interviul după moarte, recapitulam amintiri din altă viață! Eram un pinguin jumătate înghețat; acoperit de furtuni de zăpadă trăiam printre speranțe agățat. Cu număr strict de respirații visam la ziua-n care, fâlfâitul aripilor neajutătoare... ar fi devenit un zbor, spre furtuni de nisipuri calde. Eram doar niște sloiuri lente, ce-au renunțat demult la mișcare. Prins între visul-oază și ghețarul-casă, zăpada îngheța în rânjetul meu. Citește mai mult Înainte de-a ști
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376365_a_377694]
-
în rânjetul meu. Citește mai mult Înainte de-a ști interviul după moarte,recapitulam amintiri din altă viață!Eram un pinguin jumătate înghețat;acoperit de furtuni de zăpadătrăiam printre speranțe agățat.Cu număr strict de respirațiivisam la ziua-n care,fâlfâitul aripilor neajutătoare...ar fi devenit un zbor,spre furtuni de nisipuri calde.Eram doar niște sloiuri lente,ce-au renunțat demult la mișcare.Prins între visul-oazăși ghețarul-casă,zăpadaîngheța în rânjetul meu.... XXIV. PĂMÂNTURI ȘI APE ÎNTRE PATIMI ȘI ISPITE, de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376365_a_377694]
-
s-au temut.Pe-o furtună de iubire... XVIII. UN ROI, de Elena Buldum , publicat în Ediția nr. 1970 din 23 mai 2016. imagine: internet Un roi sub frământata zare Cutreieră prin crinii albi, Prin dalbe zori-n depărtare Un fâlfâit de fluturi dalbi. Asemeni unor glasuri blânde Armonios se contopesc, Un roi sub frământata zare Cutreieră prin crinii dalbi. Și din sonorul unduios Ies melodiile profunde În trestii-un foșnet mlădios Și ele simt seismice unde... Un roi sub frământata
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376517_a_377846]