216 matches
-
de sarcină subalternă. Spiritul lui nobil se străduia către înălțimi. În ciuda gravitației ce-l trăgea jos. Era o pasăre grea, o gâscă sălbatecă ce vrea să treacă un lanț de munți: se vedea efortul de-a lua înălțime, se auzea fâlfâitul aripilor: o vibrație profundă, ca a corzilor de contrabas. Multe împrejurări îi erau potrivnice. Era temător de multe, chinuit de trupul lui, plin de dureri trupești (la vârsta lui tânără!), de pofte sexuale nesatisfăcute, ca un adolescent, de vise nesănătoase
Prințul spălător de geamuri by Ion Vianu () [Corola-journal/Journalistic/10744_a_12069]
-
cum parcă numai la Praga am trăit, două tablouri mici, două portrete din Fayum. Mister, delicatețe, fermitate. Două femei care le-au adunat în mintea mea pe restul de patruzeci și opt, Egiptul însuși, fuga pe mare, fuga de pe scenă, fîlfîitul pelerinelor albastre, cele cincizeci de valize din lemn, zgomotul lor căzînd la pămînt, toate crizele, bucuriile și suferințele, fustele orange ale egiptenilor, pantalonii lui Danaos, în care puteau să intre sute de ani, ba chiar și secole, albul nunții și
Despre stări by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11751_a_13076]
-
Simți un contact dur și osos în palmă, îi dădu un brânci, cu ură, și văzu în fața ochilor - fără a-și putea explica cum - zbaterea rapidă a unei păsări monstruoase, cu aripi negre. Fu o imagine bruscă și scurtă. Un fâlfâit de aripi întunecat și orbitor, o cădere vertiginoasă. Apoi auzi strigătul și, aproape în același timp, un zgomot sec și îndepărtat, izbitura corpului pe dalele din hol. Surpriza îl țintui pe loc. Câteva secunde după aceea, se apropie gâfâind de
JULIÁN RÍOS - Cortegiul umbrelor () [Corola-journal/Journalistic/4411_a_5736]
-
și mintea, o apă clară în care se oglindesc amintirile mele dragi, ca Narcis odinioară. Există intervaluri care mă refac, care estompează deșertăciunea și care îmi dau iluzia zborului. Adică, simt uneori cum îmi cresc aripi, frumoase, mari și aud fîlfîitul lor. M-ați văzut zburînd? Am plecat într-o duminică dimineață spre Craiova. N-am luat-o pe drumul tradițional, pe autostrada București-Pitești adică, pe care l-am străbătut de mii de ori. Am ales varianta prin Alexandria, Caracal, pe
În căutarea timpului pierdut by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12987_a_14312]
-
și atunci o vede pe sisi. îmbrăcată într-o rochie neagră cu trenă și pene de struț sisi se ridică încet în inele. un șarpe cu aripi. o pasăre cu solzi. nu mai vrea nimic altceva decât s-o învăluie fâlfâitul răcoros și faldurile negre să se închidă în jurul ei ca o manta care ține durerea departe. chiar atunci fräulein anne o smulge de pe zander și-o așază pe bancă așa cum ai pune în spatele șaretei coșul cu vase și resturi de la
sisi la zander by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/5573_a_6898]
-
însorit - te stropesc limuzine albastre, adâncindu-se, dispărând în zborul lor efemer, de neînțeles pentru tine. Te strecori printre siluete confuze, scufundate în aerul deja prevestitor. Cineva strigă un nume și ecoul se destramă, ca într-o vale văratică, sub fâlfâitul unui stol de porumbei. O reclamă uriașă acoperă vâjâind precum o draperie sinistră ferestrele blocului cu 12 etaje de unde, cândva, ai privit fericit strălucind orbitor - ireal - munții. Joc de oglinzi În timp ce aplauzele putrezesc lent ca niște frunze - toamna - mustind sub
Poezie by Eugen Bunaru () [Corola-journal/Imaginative/8573_a_9898]
-
ca din pușcă sub terasă, ascunzându-se în cel mai întunecat colț. Agit din nou brațele spre corbi, strig și aud un croncănit slab dinspre tufe. Mă aplec curioasă, bănuind că acolo ar fi putut rămâne o pasăre. Croncăniturile și fâlfâitul de aripi din nuc s-au întețit brusc. în fața mea, printre ierburi, doi ochi rotunzi ca două hăuri negre, o gură ca o despicătură de stâncă. Aș fi vrut să plec, dar nu reușeam să mă desprind. M-am aplecat
Corbii by Doina Cetea () [Corola-journal/Imaginative/7480_a_8805]
-
cu oameni care mai mult vînd decît cumpără. Cu gîndul ăsta se trezi în minte, ce bizar!, De mult nu mai avusese în creier o așa de mare suferință. Dacă gîndesc înseamnă că sînt liber, își spuse, Atins brusc de fîlfîitul unei aripi interioare Cu care începu să lopăteze prin cerul de sub frunte Ca și cum și omul s-a născut pe lumea asta Ca să zboare. încercă să iasă în lume din sine prin orbita ochiului stîng (fîl ! fîl !) Dar nu reuși să
Poezie by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/9789_a_11114]
-
tot ce este lumină, formă și culoare. Nici un medic nu a izbutit să vină de hac acestei infirmități care, fără să fie propriu-zis orbire, pogorîse asupra bătrînei doamne întunericul neîntrerupt, un întuneric bîntuit doar de umbrele aripilor de porumbei și fîlfîitul lor afurisit. - Și tu chiar crezi în asemenea prostii, în asemenea fleacuri și superstiții? o întrebasem ocazional - îmi amintesc de parcă ar fi azi - pe vecina care-mi povestise aceste blestemății. La urma urmelor, coincidență sau ba, poate că bătrîna aceea
Răzbunarea porumbiței by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Imaginative/9841_a_11166]
-
îl hăituia trîndav, arzîndu-l cu un cer otrăvit; fără strop de nor au îndoială. Se opri locului. Disperarea îi fredona gingaș pe tîmplă. Vru să se năruie. Să termine. Febra instiga la omor autist. Undeva sus, pe deasupra unei cornișe, un fîlfîit de aripi se deplasă greu iar țpătul ascuțt al mesagerului sfîșie în rana amiezii trezindu-l. În mijlocul unei cetăț de nisipuri, un pescăruș îl găsise. Răvaș unduitor, cu iz de sare și de pește zvîrcolit și cu strigăt de nerefuzat
Capitis Deminutio by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/13799_a_15124]
-
se mai știe o uimire crește noptatic pe bolgii de slavă vezi cum lumina s-a stins pe redute din clipă în clipă sigur reveriile acestea transparente lasă să se vadă metafizica morții și te cutremuri prin sângele lor vâslește fâlfâitul nocturn al îngerului exterminator vae soli se-aude de pe cel mai înalt catarg al amiezii ucigașe cine se mai poate salva să aștepte ivirea celui de pe urmă cuvânt pe buzele tale sfințite pe străzi pustii vântul scutură obloanele ruginite ale
Poezie by Mihai Răcășan () [Corola-journal/Imaginative/9025_a_10350]
-
indulgența din valsul focului/ lirismul din acul scorpionului// surîsul și optimismul din fierea mea” (Embleme). Entuziasmul standardizat ori mievreria îl oripilează așijderea: „Versuri patriotice ritmuri de broscuțe subtile/ dialoguri de frișcă roză în fum de țigară violetă// prefer poezia tăcută fîlfîitul foilor de ceapă și trosnetul/ cojii de pîine însoțit de monologul amurgului” (Menuet, 3). În chip caracteristic, orizontul perioadei postdecembriste apare întunecat de fariseism și impostură, în accente de sarcasm aproape jurnalistic, precum o complinire firească a delicateței visătoare. Ne
Poezia lui Petre Stoica (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13322_a_14647]
-
de o săptămână în camera din colț. Margarita zâmbi dintre flori și întrebă: - Nepotul? - Da, îi răspunse mama-mare. Am simțit cum îmi iau foc obrajii și am ieșit repede din curte. Pe când stăteam la poartă, am simțit ceva ca un fâlfâit de aripi. Suzana, mi-am zis. - Ai venit?, mă întrebă ea. Era într-o rochie deschisă la culoare, care o făcea mai subțire și mai înaltă. Părul îl avea pieptănat altfel. - Hai, zise, povestește-mi. Toată dorința mea de a
ISMAIL KADARE - Cronică în piatră Vremea nebuniei by Marius Dobrescu () [Corola-journal/Journalistic/4789_a_6114]
-
sudoare. Mi-am revenit auzind-o pe mătușă-mea strigându- mă la masă. În următoarele patru zile cât am mai stat la tata-mare n-am zărit-o deloc pe Suzana. Deși uneori aveam impresia că aud undeva, în jurul casei, un fâlfâit vag de aripi. Dar nu era ea. Casa lui tata-mare devenise pentru mine mai luminoasă acum, deși se apropia toamna, care ofilea trandafirii și pustia copacii de frunze. Asistam la ultimele concerte pe care țiganii le mai dădeau în anul
ISMAIL KADARE - Cronică în piatră Vremea nebuniei by Marius Dobrescu () [Corola-journal/Journalistic/4789_a_6114]
-
Mrozek: un debut oarecum timid și plin de multe precauțiuni. Această a doua montare se situează cu adevărat în zona profesionalismului, bucurîndu-se de suplețe și de un aer bine oxigenat la toate palierele. Încă din foaier, strigătul unor păsări și fîlfîitul lor din aripi te învăluiește treptat de peste tot, fără să te agreseze, să-ți scoată ochii, cum se spune, anunțîndu-te doar că te vei apropia, din ce în ce mai mult, de valuri, de stînci, de singurătate... Extraordinara aventură a marinarului Robinson Crusoe din
Despre singurătate by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17249_a_18574]
-
Privită din acest unghi, nici o asociere posibilă între tripticul baconian și crucificarea picassoescă (La Crucifixion, 1930), unde intenția epică e explicită. Plată, fără adâncime, compoziția aruncă haotic toate personajele în prim plan. O neliniștitoare senzație acustică, de zăngănit de arme, fâlfâit al penelor coifurilor, de sunet sec al zarurilor aruncate pe o suprafață lucioasă și mai ales de strigăte, urlete, răcnete ce ies din gurile larg deschise completează tabloul. Această hărmălaie contrastează cu imensa liniște ce se degajă din tripticul lui
Viața imaginilor, dialogul imaginilor (pe marginea unei expoziții Bacon - Picasso) by Marina Debattista () [Corola-journal/Journalistic/9712_a_11037]
-
ale unei lirici care își găsește Îndrumătorul în corbul lui E.A. Poe: „înaintez prin urbea străină/ plină de forfota mulțimii/ cu un negru corb pe umărul stâng/ prin urbea unei geometrii nordice (...) corbul cel negru/ (pasăre mult încercată)/ c-un fâlfâit ușor/ când vine clipa se strămută/ înaintez/ pe umăr am Îndrumătorul“ (Îndrumătorul). Cassian Maria Spiridon e încă fidel ornamentelor clasice într-o poezie profund (post)modernă care nu se desparte nici măcar râzând de metaforă, comparație și epitetul ales (luna „regina
Cum ai șterge din viață neantul by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/2832_a_4157]
-
mozaic urcă pe drum pietruit, pe unde de mult, de mult de tot a mers și Împărăteasa Teodora a Bizanțului. De sus, din balcon am măsura splendorii și a vanității omului. O pasăre străbate în lung și-n lat moscheea. Fîlfîitul ei nu mă sperie. Numai orgoliul. Al meu, al tău, cititorule, al nostru, oameni trecători și aroganți. Dintr-un cotlon iese o pisică, alb cu negru. Contrast elegant într-o împărăție a culorilor. Sakip Sabanci a fost nu doar un
Altfel de spectacole by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10870_a_12195]
-
Noi nici măcar nu aveam o bibliotecă în casă, darămite cărți de mitologie greacă. Am încercat să mi-o imaginez pe zeița curcubeului - ceafă delicată, sâni generoși, ochi privind în depărtare, straie diafane, pictate în cele șapte culori. Cu un singur fâlfâit al veșmântului său, putea să vrăjească întreaga lume. Dacă zeița curcubeului ar fi poposit la noi, în orice ungher al hotelului, băiatul din fântână n-ar mai fi cântat la harpă cu atâta tristețe, mă gândeam eu. Agățată de acoperiș
Yōko Ogawa Hotel Iris by Iuliana Oprina () [Corola-journal/Journalistic/2840_a_4165]
-
despre complexe și frustrări, despre proiecții fabuloase ce ne bîntuie subconștientul, neliniștindu-l. Perspectiva sa amestecă imaginile pe care le are asupra lui Faust, Faust al său și dincolo de sine, cu propriile melancolii, zboruri și aripi ce-și ascultă, doar, fîlfîitul. Într-o astfel de hală s-a inventat un teatru. S-a construit la propriu, din nimic, din abandon. S-a născocit și o formă - de teatru-n teatru - barocă, gigantică, răvășitoare, care strînge, deopotrivă, ficțiunile vieții și pe cele
Foarte scurtă istorie incompletă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8948_a_10273]
-
despre complexe și frustrări, despre proiecții fabuloase ce ne bîntuie subconștientul, neliniștindu-l. Perspectiva sa amestecă imaginile pe care le are asupra lui Faust, Faust al său și dincolo de sine, cu propriile melancolii, zboruri și aripi ce-și ascultă, doar, fîlfîitul. Într-o astfel de hală s-a inventat un teatru. S-a construit la propriu, din nimic, din abandon. S-a născocit și o formă - de teatru-n teatru - barocă, gigantică, răvășitoare, care strînge, deopotrivă, ficțiunile vieții și pe cele
Mefisto by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8947_a_10272]
-
salariații ocnași, unde firma se substituie familiei pentru a izola indivizii ca să fie domesticiți și apoi să fie concediați fără nici un fel de forme...” (73). Copleșitoarea poveste de iubire din Kabul se petrece printre ruine și străzi împuțite, în care fâlfâitul burqcăi murdare îți aduce aminte că, totuși, în lume există și fâlfâit de aripi de rândunele. Și atunci, cum de a fost posibil? Cum de este posibil? Care este resortul acela intim care ne face vulnerabili la promisiunile totalitarismelor? Khadra
Dragoste la Kabul by Mihaela Mudure () [Corola-journal/Journalistic/5585_a_6910]
-
în accepția vie a cuvântului - oraș... Știam portul de la Dunăre. Tagma simpatică a brăilenilor. Recunoscându-se între ei după o agerime specifică a minții. După acel dor de mișcare, potrivit vecinătății marilor cursuri de apă. Seara viorie de primăvară cu fâlfâit provincial de turturici cade pe bitumul neted turnat în cartierul lui Panait Istrati... Ceva mai târziu luăm cina la Lotca, rezemați de pereții de stuf ai localului ce scot un sunet de baltă când apeși cu spinarea pe ei... Un
Un oraș nervos by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/5544_a_6869]
-
de demult, care m-a umbrit ca un cort timp de multe după-amiezi, a fost primul fluture pe care l-am îmblânzit și l-am făcut să zboare pentru mine. De atunci am încălecat mulți grumaji mătăsoși și am simțit fâlfâitul multor pagini desfăcute larg peste lume. Dar în toți bidiviii înaripați l-am căutat pe cel dintâi, pe cel pierdut. Și am fost uimit să-nțeleg că toate poveștile, sute și sute, pe care le-am citit mai târziu, romane
O carte cu secret by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5595_a_6920]
-
violonistul oacheș care anima distinsa adunare și, pe furiș, pe cei cîțiva actori pe care-i cunoșteam. Sau nu. Era frig și mi se părea că îl văd zîmbind pe poet la cîte un geam. Apărea și dispărea. Auzeam doar fîlfîitul cozii de cal. Pe vagoane scria țanțoș: LOCAL FAMILIAL. Nu-i rău, mi-am șoptit în barbă. Și tramvai, și bodegă, și nuntă cu nuntași, ce i-ar fi plăcut lui Popescu! Și am plecat la drum. Un drum emoționant
Un tramvai numit Popescu by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12139_a_13464]