324 matches
-
dar fără să aducă argumente înspre susținerea acestei afirmații. Dădea impresia că mai are ceva de adăugat, dar când a observat că și Alina, ce i se părea a fi deosebit de impunătoare îmbrăcată în robă, îl privea contrariată, s-a fâstâcit și a cerut punerea în libertate a celor patru inculpați. S-a așezat imediat pe bancă, de parcă picioarele nu-l mai ascultau, încercând să ascundă tremurul nervos al mâinilor ce îndoiau în neștire o coală de hârtie. În puținele momente
SUB IMPERIUL FRICII (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 329 din 25 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355150_a_356479]
-
lichiorul, un pic dulce! O să vă placă cu siguranță! Și-i întinse tinerei femei paharul, așezându-se cu fundul pe porțiunea de masă din dreptul acesteia. O pătrunse adânc cu privirea și stărui un pic. Tânăra se înroși și se fâstâci. Iar Radu începu să se joace ștrengărește cu o buclă de-a ei. Se apropie încet, încet și o sărută delicat. Fata nu se opuse deloc, ceea ce îl făcu pe bărbat săcontinue cu curaj. O sărută mai aprins, îndelung, în timp ce
“CURBA DESTINELOR” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369801_a_371130]
-
durerii, Nu suntem nici la modă, nici vetuști, Închiși în reprobabile, noi cuști, La granița mâhnirii sau căderii. Obișnuiți cu-aceleași rezultate: La școala vieții veșnic repetenți, Ne ploconim pentru un pumn de cenți, Zidim bordeie, dar visăm palate. Ne fâstâcim pentru un rest de zâmbet. Cu bucurie ni l-am da la schimb, De s-ar putea, pe-al îngerilor nimb, Doar să scăpăm de-al negurilor plânset. Și speriați de viciul îndoielii, Ne-nghesuim, pasibili delicvenți, Pe-un raft
ZDRENȚELE DURERII de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1736 din 02 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368125_a_369454]
-
doamna Mihaela. Calmă, a adunat cele trei buchete în mâinile sale pline de inele și brățări și s-a întors către Fănel. - Cine servește aici, sărbătoritule? - Da, o chem imediat... Stați să iau... Dați-mi mie până când vine, s-a fâstâcit Fănel și a întins brațele. - Nu, lasă că le pun pe masa aceea... Să aducă vaze cu apă să nu se usuce până plecăm, că sunt destul de scumpe... Doar n-o să le lăsăm aici. A, uite că a venit! - Bună
ISPITA (15) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 270 din 27 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354213_a_355542]
-
La copilărie! La a matale, nu la a mea ... Nu-i așa? Nu-i așa, bunicule? Bunicul de cremene începu să se despietrească. Atât cât să-i dea apă la moară nepoatei: - Am ghicit! Am ghicit! Uite că te-ai fâstâcit... Iată, ai și o lacrimă în colțul ochiului stâng. Ba nu la stângul, ci la dreptul ... Că în dreaptul stângii mele e ochiul tău din dreapta, nu-i așa, bunicule? Bunicul ridică domol privirea spre nepoată, în timp ce fata, învinovățindu-se, îi
UN BĂTRÂN ŞI DOI COPII de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 445 din 20 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354664_a_355993]
-
a început recitalul cu titlul pompos: „Partidul”. „Ce e aia, Partidul?!”, a repezit-o cu glas tunător Moșul, care nu accepta deloc să fie strigat Gerilă, scârbit de amestecul politicii în treburile noastre interne. Curajoasa șoimiță a patriei s-a fâstâcit doar pentru o clipă iar apoi, adunându-și puterile, i-a strigat înapoi „O casă mare!”. Era imaginea care îi țâșnise spontan în minte, reprezentând o clădire impozantă, pe lângă care trecea în fiecare zi pe drumul spre grădiniță, un edificiu
CURS DE... EUROPEANĂ de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1365 din 26 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347102_a_348431]
-
cunoscuse încât credea că de data aceasta, chiar visează! El era! Nu știa cum să procedeze. Nu știa cum îl cheamă ca să-l strige pe nume, nu putea să articuleze niciun cuvânt. La rândul lui, bărbatul, văzând-o, s-a fâstâcit și s-a împiedicat de bagajele pe care le avea lângă el, s-a dezechilibrat si gata-gata, să-i cadă în brațe. Ochii lor s-au întalnit din nou, scânteind. -O, Doamne, te caut de-o viață! spuse el, luându
POVESTE DE ÎNCEPUT DE PRIMĂVARĂ ( II ) de VASILICA ILIE în ediţia nr. 465 din 09 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357143_a_358472]
-
mare greutate piciorul drept pus în ghips, sprijinindu-se pe o cârjă improvizată din lemn. Era frumos. Fetele îl priveau ca pe ceva căzut din cer. Văzându-le figurile mirate, îndreptate înspre el, tânărul s-a înroșit la față și, fâstâcindu-se, a scăpat cârja din mână. A rămas, astfel, într-un picior, fără putința de a se apleca sau de a păși mai departe. Ca la comandă, fetele au izbucnit în râs, uitând de înghețatele ce picurau în voie pe
FRÂNTURI DE VIAŢĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 324 din 20 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357307_a_358636]
-
a mea și, mâinile noastre unite, primeau iar șocurile acelea puternice ale inimillor înzvăpăiate, care ne băteau cu putere piepturile. Mă simțeam atât de fericită! Iar Gelu − nu știu nici cum să spun −, intrase, fără să realizeze, în rolul tânărului fâstâcit de momentul de fericire sosit prin surprindere, care îl făcea incapabil de a se mai pronunța și de a-și manifesta bucuria. Greu de descris în cuvinte! Se străduiesc săracii regizori să dea imagine unor astfel de scene, dar niciodată
„ESTE GREU SĂ TRĂIEŞTI, DAR SĂ ŞTII CĂ E GREU SĂ ŞI MORI!” de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 793 din 03 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/358441_a_359770]
-
prințesă, sufletul meu este vrăjit de frumusețea, gingășia și maiestatea ta. Iar eu...sunt cuprins de un simțământ care...care...pe la noi se cheamă...iubire...dacă-mi permiteți... Toți au izbucnit în râs, văzându-l pe Mărțișor cum s-a fâstâcit și cum roșește. Nu observară că și prințesa, surprinsă de vorbele lui Mărțișor, a roșit și ea, lăsând capul în jos, stingherită. A murmurat și ea, zâmbind, aruncându-i o privire galeșă: -Și la noi...și la...noi, tot așa
MĂRŢIŞOR-8 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1488 din 27 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359044_a_360373]
-
la prea multe, dar aveam o grămadă de clătite în geantă și n-aș fi vrut să facem degeaba o escală până în Berceni. O voce m-a izbit cu claxonul plictisului și-a spus un singur cuvânt: „Spitalul.” M-am fâstâcit cam ca la o primă întâlnire și-am spus ceva de rezultate, biopsie, anul trecut, ridicat, poate e-mail? Vocea s-a zburlit la mine, m-am simțit urecheată prin telefon, nu există e-mail și fax în spital, iar la 7
Am intrat în spital ca un om sănătos, am ieșit neom () [Corola-blog/BlogPost/338264_a_339593]
-
Emoțiile din anii când începeam școala mă năpădesc și mă fac mic de tot. Pare că locul meu e mai potrivit în spatele rândului, nu în față. Ajungem în clasă, ne cunoaștem, timiditate de ambele părți ale frontului. Simt că mă fâstâcesc, parcă nu mai am cuvinte. Au fost 2 ore care au stors din mine stele și furnici, maimuțe și chirpici (vorba unui prieten). Au urmat 4 săptămâni de foc. Cu o doză mare de optimism și naivitate, poate, am zis
Ce știu acum e că școala e locul unde oamenii pot sădi fericire. Semnat () [Corola-blog/BlogPost/338371_a_339700]
-
învățământul superior, precum și prin alte forme de instrucție și de perfecționare. - poate fi constatată o posibilă încălcare a acestui articol soarta copiilor din zonele izolate, unde aceștia merg pe jos zeci de kilometri până la școală sau situația de la școala din Fâstâci, această rușine națională păstorită de un deceniu de toți politicienii? În România, 51% dintre copii trăiesc în sărăcie și risc de excluziune socială, spune un studiu Salvați Copiii, publicat de 1 iunie. 282.000 de copii între 7 și 17
Avocatul întregului popor. Atunci când pistele de biciclete nu sunt de ajuns () [Corola-blog/BlogPost/339230_a_340559]
-
în calitate de prieten al lui Tăvi Milea, fiul mai mare al Mileștilor, accesul în casa acestora îmi fusese o bună perioadă de timp fără rezerve admis. Vino să te prezint lui monsieur G., îmi spusese odată Alexandra Milea, iar eu mă fâstâcisem grozav simțindu-mi mâna în palmă lui uscată, cu degete lungi, cu care știa în timpul conversației, uzând de o gestica rafinată, să-și sublinieze ideile. Mi se adresase în românește, iar când aflase al cui descendent eram, se bucurase, ochii
VIZITĂ INOPORTUNĂ de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 360 din 26 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341476_a_342805]
-
la școală cu o motoretă nouă-nouță. De fapt o bicicletă având roțile puțin mai groase pe care se montase un motoraș nou-nouț și care sforăia monoton. Și cum căscam noi ochii plini de admirație, nu știu cum face domnul Călin că se fâstâcește, nu mai știe pe ce să apese, îi venea să strige: oprește-te fă' că am ajuns! Și nu poate să mai oprească, ține drumul drept spre Suseni, noi dăm alarma în tot satul și iese lumea ca la urs
CASETA CU AMINTIRI I de ION UNTARU în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341777_a_343106]
-
strident al profesoarei. Care este rolul țăranului român în opera lui Marin Preda? Nicio reacție. - Brigita! Nu mă auzi? Repetă ea iritată. Ridică-te imediat când vorbesc cu tine! Atunci, de parcă ar fi fost fulgerată, eleva tresări și se ridică fâstâcită în picioare, orientându-și țanțoș întreg corpul într-o poziție gata de atac. - Ce te-am întrebat? - A... Întreaga clasă începu să șușotească “rolul țăranului român în opera lui Marin Preda...”, sărindu-i în sprijin, în timp ce Brigitté, cu urechile ciulite
UN PRÂNZ ÎN FAMILIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1063 din 28 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342220_a_343549]
-
o marfă I-a lăudat pe fiecare, omițând să fac-o gafă. Observându-i ochii blânzi, fără licăr, bucurie, L-a-ntrebat pe comerciant, respectuos, cu modestie Dacă poate cumpăra cățelușul întristat Fiindcă-i este tare drag, este ceea ce-a visat. Fâstâcit peste măsură a-ncercat să-l lămurească: Cățelușul este șchiop, nu prea vrea nici să zâmbească, Nici s-alerge, să se joace, stă mereu și meditează, Nu mănâncă, nici nu lătra, toată ziua dormitează, I s-a rupt cândva lăbuța
POVESTE DE LA FEREASTRA SUFLETULUI de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1309 din 01 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/342280_a_343609]
-
a mea și, mâinile noastre unite, primeau iar șocurile acelea puternice ale inimillor înzvăpăiate, care ne băteau cu putere piepturile. Mă simțeam atât de fericită! Iar Gelu − nu știu nici cum să spun −, intrase, fără să realizeze, în rolul tânărului fâstâcit de momentul de fericire sosit prin surprindere, care îl făcea incapabil de a se mai pronunța și de a-și manifesta bucuria. Greu de descris în cuvinte! Se străduiesc săracii regizori să dea imagine unor astfel de scene, dar niciodată
ESTE GREU SĂ TRĂIEŞTI, DAR SĂ ŞTII CĂ E GREU SĂ ŞI MORI ! de MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 801 din 11 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342260_a_343589]
-
era gata de o ghidușie. - Ce poate să pățească o simplă guvernanță? Și am fost recomandată lordului de o cunoștință apropiată a lui, mătușa Annie. - E cam scrântită contesa Annie, nu vreau să fiu nepoliticoasă dar asta este adevărul, se fâstâci mama Almei. Era o persoană delicată, nu-i plăcea să jignească. Alma râdea, dintîi albi sclipeau perfect aliniați și dezgoliți de gura cu buze roșii, frumos conturate. Pielea albă și netedă contrasta cu părul des și lung de culoarea coniacului
MY LORD (1) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2025 din 17 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341182_a_342511]
-
care le țin. Constat cu stupoare o recurență tristă. Nouă din zece candidați nu au putut răspunde corect și unii dintre ei, mai abitir, s-au blocat emoțional, neputând avansa nici măcar o tentativă de răspuns. Oameni în toată firea se fâstâcesc, roșesc, lăcrimează într-un rictus citric. „Mă dau bătut! Nu știu, mă depășește. Nu știam că am venit la un examen de matematică, credeam că vin la un interviu.” Am ținut câteva sute de interviuri până acum pentru tot soiul
Dacă un telefon costă la raft 100 de lei, cât e TVA-ul? Ce răspuns am primit de la 9 din 10 candidați pentru un job managerial () [Corola-blog/BlogPost/338083_a_339412]
-
00. Alt preot, alta taxă. Uite că parintele ăsta mai în vârsta este mai rezonabil, ne-am zis noi. Nu a durat mult și a venit și ziua botezului. M-am trezit cu o senzație ciudată. Toată dimineața m-am fâstâcit: să o întreb pe nevastă-mea daca a confirmat cu preotul programarea botezului? Nu am reușit să o fac decât în momentul în care ne îndreptam spre biserică. Raspunsul ei a fost foarte precis: Nu am reconfirmat, dar este clar
„- Părinte, mulțumim, eu cred că aşa e bine…” Ce i s-a întâmplat unui naș de botez după ce a refuzat să plătească taxa de protecție divină () [Corola-blog/BlogPost/337913_a_339242]
-
Acasa > Poezie > Sonete > SONET XLIV Autor: Aurel Auraș Publicat în: Ediția nr. 2252 din 01 martie 2017 Toate Articolele Autorului marți, 28 februarie 2017 De la o vreme iarna s-a cam fâstâcit, Într-un februar ce va pleca tumid, I-a transpirat iubirea și-a răcit, Cu soarta-ntre picioare, arzând albinoid. La fel și eu, cu diverse afecțiuni, Defect un pic, dar strigătul azur Sună cu primăvara, libovul încă de luni
SONET XLIV de AUREL AURAȘ în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/342785_a_344114]
-
Totuși, ochii Olguței își recăpătară strălucirea, nereușind să-i ascundă bucuria care-i umpluse sufletul. Era sigură că vorbele lui Dan nu erau complimente de circumstanță. Se stăpâni cu greu ca să nu-l îmbrățișeze. Cum el, încă stătea la distanță, fâstâcit de gafa făcută, ea continuă să facă pe supărata și-i întinse distant mâna, pe care Zamfirescu o sărută galant, privind-o galeș în ochi: --Iartă-mi stângăcia, Olguța! Pentru mine ai fost întotdeauna frumoasă, dar acum ești mai mult decât
ROMANUL TRANDAFIRUL SIRENEI-EPISODUL 2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1751 din 17 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378342_a_379671]
-
de cât. La urmă, surescitat de propriul expozeu, ieșise să ia aer în curte, adică pe terenul de sport. Aici dăduse peste Oreag și peste încă vreo doi care băteau mingea peste plasă. Cu excepția lui Oreag, ceilalți „comunarzi” se cam fâstâciseră văzându-l și se lăsaseră numaidecât de practicarea nobilului sport. Dar Oreag era ditamai șeful de cadre de la Fabrica de fier, om cu greutate, și nu își socotea nicidecum statutul în comună inferior celui al directorului școlii. Ba, dimpotrivă, era
OREAG ŞI CAPRELE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1967 din 20 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379033_a_380362]
-
își șterse imediat ochii. Părea că vocea cristalină, de femeie tânără, era tot ce așteptase. El se întoarse pe scaun într-o poziție din care să poată vedea mai bine ușa sufrageriei. Primul apăru bustul. O, Doamne! Sophia Loren! Înghiți fâstâcit prezentările: „Radu, băiatul meu, ea e Nina, profesoara care stă la mine în chirie și care mă ajută cu gospodăria”. O mână puternică îi strânse degetele scurt și, în doar câteva minute, pe masă apărură farfurii, tacâmuri... mâncare. Nu își
REVENIREA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1403 din 03 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379865_a_381194]