332 matches
-
ar fi putut să spună. Jessamy a măsurat-o din cap până-n picioare. Era limpede c-o suspecta pe Alice că-și bate joc de ea. —Și tu ce faci? a întrebat-o ea. Pentru o clipă, Alice s-a fâstâcit. Era pentru prima dată, de când demisionase din postul ei cel cu greutate de la Intercorp, când i se punea întrebarea asta într-o conversație. Și ce dacă? Slujba ei de acum era de un milion de ori mai importantă. Sunt mamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
urcat spre El. Inima mi se zbătea ca o vrăbiuță prinsă-n laț. Picioarele-mi păreau grele. Abia am urcat ultimele trepte. Îmi întinde mâna Sa de uriaș. O iau în mânuța mea și dau să i-o sărut. Mă fâstâcesc de tot. Și el râde și mă cercetează îndelung, strașnic de mult, cu niște ochi mari, încețoșați, în care s-au adunat parcă toate pâclele unduitoare și grele de taine, ale toamnelor din munții Neamțului. Simt, în privirile stăruitoare și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
de cinci-șase, ba, puteați să-mi puneți și patru că aveți în mână "pâinea și cuțitul", iar la seminar, recunosc, n-am prea răspuns și am și câteva absențe; dar când am ieșit din sală, n-aveam de ce să mă fâstâcesc ori încă să îndrăznesc să iau altceva decât leanca mea, asta care-o vedeți pe mine... Să fie cât se poate de clar... Și, în timp ce studentul Ciornei explica și gesticula, iar Moscovici se uita năuc, nedumerit, când la raglanul din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
-vă, am să stau cu dumnealui. Dacă este de acord. Nu vreau să stau singură. Că stau eu destul, acasă! Fiindcă, al meu este mai mult oaspete pe-acasă... Da? Sunteți de acord? Îmi ceru doamna să precizez. M-am fâstâcit. Am zâmbit. Și m-am înroșit din sfială, ori din teamă sau, mai exact, dintr-amândouă motivele și am rostit un "da" abia auzit, înclinând ușor fruntea, aprobator. Rectorul ne-a dat fiecăruia câte-o cheie. Și începând de-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
încât pe moment, aproape m-am speriat, crezând că o să-mi sară de gât, să mă îmbrățișeze; dar, mi-am dat seama, la timp, că nu voia decât să-mi strângă mâna cu putere și să mă felicite. M-am fâstâcit, intimidat și abia am apucat să-i sărut mâna și să catadicsesc: Mulțumesc!... Mulțumesc!... Iată, așadar, și primul "beneficiu" al șederii mele cu Ea în birou. Voi pleca în Suedia? Dar, ăsta e un lucru formidabil! Numai să fie așa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
lama de cuțit. Thea se arăta și înveselită și aspră cu mine când spuneam asta, și de câte ori mă dojenea pentru afecțiunea pe care le-o arătam acestor copii auriți ai lui Hyperion, îmi venea și să râd și să mă fâstâcesc. Pentru că era clar că se gândise și ea la asta. Îmi spunea: Dementule! Confunzi orice cu afecțiunea umană, ca un sălbatic. Ține-ți pentru tine sentimentele astea prostești. Șopârlele astea n-au nevoie de ele, și dacă ar simți pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
strigat din urmă. Doamna Aura! se bucură el, recunoscînd-o pe femeie. Nu sînteți în cursa rapidă? întreabă în timp ce-i ia mîna și i-o sărută la încheietură, între mănușă și mîneca hainei de blană. Am venit cu trenul, Mihai se fîstîcește femeia. Soțul meu, neștiind, a plecat spre Sălcii cu schiurile... Așa dragoste între soți mai zic și eu! exclamă Mihai, să înlăture stînjeneala femeii. Arătați bine, doamnă, foarte bine, mă bucur!, înseamnă că totu-i în ordine cu sănătatea... Mergeți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
spune el, depărtîndu-se, dar numai după cîțiva pași, întoarce privirea spre studentă, observă că și ea îl privește, nu-și aduce aminte de unde o știe și-și vede de drum. Nu vă supărați îl reține studenta, ajungîndu-l. Voiam... voiam... se fîstîcește ea voiam să vă întreb de ce ați..., așa, de ce ne-ați dat carnea și vinul? întreabă ea dintr-o suflare. Păi, domnișoară, saltă Mihai brațele a neputință dacă-mi puneam întrebarea asta și căutam un răspuns, acum le-aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
șocant descoperit de Hector - la Festivalul de Vară din Ennistone. Hector și Anthea erau regizorii, Valerie Cossom avea să fie Afrodita. Decorurile și costumele urmau să fie desenate de Cora Clun, care studia desenul vestimentar la Școala Politehnică. Hector era fâstâcit și ațâțat, în parte pentru că era îndrăgostit de Anthea, în parte pentru că, între atâtea încântătoare siluete dezbrăcate, el singur rămăsese îmbrăcat. Acest efect de Dejeuner sur l’herbe făcea să i se învârtească mintea în cap. Partea centrală a Băii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
cu cele ale Lindei. Da, spuse Hattie, ca răspuns la întrebarea lui. Mă rog, mă rog... îți pare bine că ai terminat școala? Da. Acum ești... aproape... mare. Da... și ce urmează să fac în continuare? Întrebarea aceasta directă îl fâstâci pe profesor, care se pregătise să ajungă la ea, dar nu chiar atât de repede. Va trebui să ne gândim la o universitate englezească. Ți-ai luat examenele cu bine. Mi s-au comunicat notele. Cum te-ai împăcat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
sticlă dintr-un vinars de Segarcea, ceva rar și foarte fin care trece drept coniac și care egalează șansele În fața orătăniei din plasa mirelui. Mă anim mai mult decît e cazul și dau să-i arăt minunile locotenentului, care se fîstîcește, Îmi cere să nu ne expunem În public (sîntem chiar În poarta unității), mă crede că am pentru el ce spun că am. Deja mă văd dus În permisie. Încep să-l văd pe mire șutindu-mi salteaua. Taică-meu pare
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
deschise și o invită înăuntru. Doamna Pavel refuză, rămase pe treapta de sus și explică chiriașului că are musafiri precum și rugămintea profesoarei. Bărbatul tânăr din cadrul ușii sculptare, cu ferestrele apărate de grile înflorate în fier forjat, devenise, ca niciodată, ușor fâstâcit dar ținu, și reuși, să nu pară, rezolvând, gândi el, cât mai politicos suavul impact la care nu se așteptase, mai ales că proprietăreasa, venită cu acest mesaj, din uitare sau alte motive, nu-l invitase în apartamentul ei; era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
Ruby Silverman, spuse ea, strângându-i mâna și receptând hotărârea și căldura mâinii și felul În care Îi acoperea mâna ei cu totul. —Și ești american? Evident! De parcă putea să Întrebe ceva mai redundant de-atât. Era emoționată. Mereu se fâstâcea când vorbea cu bărbații pe care Îi plăcea. Ai ghicit, zâmbi el. Îi spuse că lucra la spital Într-un schimb de experiență, care-i permitea să facă schimb de post cu un doctor englez. Era aici de 6 luni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
printre clienții de nădejde ai lui Titel mă număram și eu. Ceream din când În când mamei bani pentru Înghețată sau halviță, Îi strângeam la ciorap și, când socoteam că erau destui, Îmi puneam averea În buzunare și mă porneam, fâstâcit de suma imensă, către casa lui alde Titel. Strigam la poartă până Îmi ieșeau ochii și mă ustura gâtlejul. Îi vedeam cum se mișcau În fundul curții, sub șopron, și eram sigur că mă auzeau. Mă lăsau, Însă, să miorlăi pe la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
prin chinurile iadului, agățat de poarta părăginită, Încuiată cu o curea de alternator furată de la un camion.) Mă făceam că nu-l văd pe Onel și treceam țantoș prin fața lui. „Ce vrei?” mă lua cam repede prietenul meu și mă fâstâceam din nou. Abia reușeam să Îngaim: „Dă și mie două palme de zgârci gros, douăzeci de copci din sârmă de baloți și douăzeci de-alea roșii, bătute cu ciocanul”. Marele meșter mă privea cu liniște și de sus. Poruncea: „Ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
care să știe să facă bani și să capete putere asupra proștilor. Odrasla nu se vădea chiar cum se aștepta tătânele: copilul era cam prost. Dovedea, Însă, alte părți bune: era fudul, se arăta puternic față de ceilalți copii, nu se fâstâcea când un om mare - chiar profesor („De ce n-ai Învățat, mă?” „De oț, da’ tu de ce mă Întrebi?”) - Îi cerea socoteală și-l certa. Avea tot timpul bani prin buzunare și Titel se Îmbogățise de pe urma lui. În duminica aceea Însorită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
să ceri să fii lăsat în pace, dar renunți brusc, descoperind o fată delicată și extrem de frumoasă, cu ochi albaștri și un păr superb ce coboară buclat până spre umeri. Sigur că începi să roșești, bâlbâi câteva explicații banale, te fâstâcești, uiți că ai vrea să o întrebi cum o cheamă și unde o mai poți vedea, iar ea pleacă surâzând misterios, în timp ce tu îți simți inima bătând cu putere; te-ai îndrăgostit la prima vedere, dar ți-e teamă să
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
nr. inv. 2517; cană cu burlui - nr. inv. 2514). Bibliografie: Teodor 1965, p. 329, nota 26; Teodor 1970a, p. 114-115 (fig. 7/2); Coman 1980c, p. 125, 361 (fig. 151/8), 369 (fig.159/7); Teodor 1997c, p. 85. 54. Fâstâci (comuna Cozmești), județul Vaslui a) Biserica Veche: în jurul bisericii vechi a satului, în apropierea pârâului local, s-au găsit fragmente ceramice specifice veacurilor VIII-IX și X-XI. Cercetare Gh. Coman, 1964. Materialul se găsește la Muzeul Județean „Ștefan cel Mare” Vaslui
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
săgeată din fier, bine păstrat și dotat cu peduncul. Caracteristicile piesei l-au încadrat în secolele X-XI. Cercetare Gh. Coman, 1970. Obiectul se află la Muzeul Județean „Ștefan cel Mare” Vaslui. Bibliografie: Coman 1979b, p. 191 (fig. 5/1). 162. Fâstâci (comuna Cozmești), județul Vaslui a) Saivane: cu prilejul săpării unor saivane, în 1962, s-a descoperit (la adâncimea de 1,20m) un vârf de săgeată din fier, în trei muchii, caracteristic secolelor VI-VII. Cercetare Gh. Coman, 1964. Piesa se
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
Ce se întâmplă? Totul se oprește. Vorbitorul începe să se enerveze pentru că nu știe cum să îndrepte lucrurile. Face o glumă nesărată referitoare la tehnologie. Audiența, care până atunci urmărea cu atenție, se lasă pe spate în scaune. Vorbitorul se fâstâcește în timp ce ascultătorii încep să se uite la ceas, în tavan și să se mire. Nu ar fi trebuit ca problemele să fia eliminate din prezentare până acum? Oamenii ăștia nu repetă înainte? Nu își permit un echipament performant? Și dacă
[Corola-publishinghouse/Science/1896_a_3221]
-
locuiești acolo? CHARLOTTE: Acolo, domnule. DON JUAN: Cum te cheamă? CHARLOTTE: Charlotte, cu voia dumitale. DON JUAN: Frumoasă fată și ai niște ochi care-ți pătrund în suflet. CHARLOTTE: Vai, domnule, nu mai spune de-al de astea, că mă fâstâcesc toată. DON JUAN: Să nu te fâstâcești, fiindcă sunt lucruri adevărate. Tu ce zici, Sganarel? E cu putință ceva mai încântător? Ia întoarce-te nițel, fetițo. Ah, ce mijlocel bine prins. Te rog, ridică acum nițel capul. Ah, ce obrăjori
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
Cum te cheamă? CHARLOTTE: Charlotte, cu voia dumitale. DON JUAN: Frumoasă fată și ai niște ochi care-ți pătrund în suflet. CHARLOTTE: Vai, domnule, nu mai spune de-al de astea, că mă fâstâcesc toată. DON JUAN: Să nu te fâstâcești, fiindcă sunt lucruri adevărate. Tu ce zici, Sganarel? E cu putință ceva mai încântător? Ia întoarce-te nițel, fetițo. Ah, ce mijlocel bine prins. Te rog, ridică acum nițel capul. Ah, ce obrăjori minunați!... Deschide ochii cască-i bine așa
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
omul să se înșele în privința semenilor. Ce mai tumbă ar fi făcut lumea obișnuințelor la auzul unui ușor agasat "noi n-avem nevoie de nimic" din partea lor! Ah, să-i fi văzut atunci pe domnii cei spilcuiți holbându-se și fâstâcindu-se, trăgând zadarnic în piept aerul sterp în căutarea unei replici salvatoare, în vreme ce, îngăduitoare și fără ranchiună, gazdele le-ar fi umplut din nou paharele! Cineva mai nerăbdător de prin vecini deschise larg ușa cortului și, oprit în prag în vreme ce
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
de mare. Podoaba era mult prea mare pentru mâna pe care ajunsese, dar când atinse pielea femeii, metalul deveni la fel de maleabil ca Rică însuși. Degetele lui nu făcură decât să-l răsucească suplimentar în jurul încheieturii fine, a cărei posesoare se fâstâci în tonuri de roz aprinse și poliglote versiuni de mulțumire. Cum ea comandase brânzeturi după masă, chelnerul se apropie cu un întreg platou asortat, de unde clienta să-și aleagă după gust. Ei însă darul primit pe neașteptate îi distrăsese atenția
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
moșia Gărcenii a schitului Mălăiești; Vulturești a mănăstirii Văratic; Dumitrești a mănăstirii Galata; Capotești, Petrișenii sau Sasova, Scânteia și Valea Satului ale mănăstirii Bârnova; Mărășenii a mănăstirii Sfântul Sava; Bârzeștii și Muntenii de Jos a mănăstirii Barnovschi; Curseștii a mănăstirii Fâstâci, „Înconjurătoarea mănăstirii Fâstâci cu cătunele ei"; parte din moșia Cocârlești sau Sârbii și Filozofii sau Scânteia, Dănești, părțile de proprietate din Cărbunești și Tatomirești - toate a mănăstirii Golia; Coropcenii a mănăstirii Bărboi; Dobrovățul cu cătunele ei Domneasca și Slobozia a
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]