138 matches
-
pe care le cunosc, pur și simplu oferindu-mă lui... Iar el încearcă să-mi transmită că nu-l interesez. Îmi vine să intru în pământ de jenă. Trebuie să fug imediat de aici. Și de el. — Ai dreptate, zic fâstâcită. E... prea devreme ca să mă gândesc la ceva de genul ăsta. De fapt, ar fi o idee foarte proastă. O să mă concentrez pur și simplu asupra noii mele slujbe. La gătit și... și... la toate celelalte. Trebuie să mă întorc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
împrăștie imediat într-un lac maroniu-închis pe masă, provocând un adevărat dezastru, pătează hârtiile și se prelinge pe jos. Contractele ! strigă tipul cu cravată mov enervat. Femeie proastă ce ești ! — Îmi cer mii de scuze, spun pe tonul cel mai fâstâcit de care sunt în stare. Îmi pare foarte, foarte rău. Pur și simplu... mi-a scăpat din mână. Încep să șterg cafeaua cu un șervețel, având grijă să o împrăștii bine și pe restul documentelor. Nu mai avem copii ? întreabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
un cărăbuș strălucitor în cap. — Iar ăsta e foarte la modă ! Acum tocmai îmi înconjoară talia cu un lanț auriu. Stai numai puțin să-ți dau și ceva care să-ți poarte noroc... Să-mi poarte noroc ? — Doamnă Geiger... încep, fâstâcită, în clipa în care Eddie iese din biroul său. — Tocmai am primit prețul estimativ pentru baie, îi spune lui Trish. — Nu-i așa că elefantul ăsta cu ape e absolut splendid ? spune Trish, atârnându-mi-l de lanțul auriu. Și broscuța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
urmată de încă una. E ridicol. Trebuie să-mi vin în fire. — Arată bine, aud glasul relaxat al lui Nathaniel în spatele meu, și mă întorc stresată. Stă în picioare lângă Iris, și părul îi strălucește în bătaia soarelui. — Bună, zic fâstâcită. Credeam că repari... o țeavă sau așa ceva. Păi asta și fac. Încuviințează din cap. Am trecut doar puțin pe-acasă. Mă duc să scot celelalte franzele, spune Iris bătându-mă ușor pe umăr și dispare în iarba din direcția casei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
la facultate ! Probabil că au auzit cumva de el ! Melissa a rămas cu respirația tăiată. O, Doamne ! Daily Mail ! — Și vor să-ți facă și poze ! intervine Eddie. Vor un reportaj în exclusivitate ! — Trebuie să mă fardez ! Melissa pare total fâstâcită. Cum arăt ? Trebuie să opresc toate astea. Trebuie să le dau vestea. — Domnule Geiger... Îmi dreg glasul. Sunteți sigur... adică au întrebat de... numele Melissei ? — Dar nici nu era nevoie ! Îmi face cu ochiul. Nu e decât o singură avocată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
să‑mi fac aici biroul, pentru o vreme. — Da? Mă întorc să mă uit la ea, ridicând din sprânceană. Apropo. Tarquin era cel pe care l‑am auzit azi‑noapte? Și care s‑a furișat afară dimineață? Nu, zice Suze, fâstâcită toată. Adică, da. Îmi surprinde privirea și se îmbujorează. Dar a fost chiar ultima, ultima dată. Pe vecie. Sunteți un cuplu foarte drăguț, zic, cu un zâmbet larg. — Nu mai zi asta! se rățoiește la mine, stresată. Nu suntem un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
mult. — Apropo, zice Lalla. Sora mea - cea despre care ai zis că ar trebui să poarte cărămiziu... — A, da! E foarte drăguță. — Mi‑a zis că te‑a văzut la televizor. În Anglia! Vorbind despre haine! — A, da! zic, ușor fâstâcită. Am o rubricuță la o emisiune de lifestyle. Becky de la Barney’s. E o chestie despre modă, via New York... — Bravo! zice Lalla cu căldură. O rubrică la televiziune! Cred că ești foarte încântată! Mă opresc, cu o jachetă cu mărgele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
nervos spre laboratorul de informatică. L-am rugat pe Velail să mă urmeze, dar, spre surprinderea mea, se luă și Ana după noi. Ce mai vroia? Ce vrei? am întrebat-o brusc în ușa laboratorului. Să-ți mulțumesc, zise ea fâstâcită. Cu plăcere. Acum pleacă. De ce ești așa? De ce mă bruschezi? De ce mă alungi de lângă tine? Chiar nu pricepea unde e greșeala. Nu credeai că ar fi fost bine să-mi spui și mie că ești fata Ministrului? Acum, revolta noastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
un șervețel. Sunt un pic copleșită. — Vai, Katie... Nu știu, pur și simplu simt că sunt Într-un moment de cotitură. Că viața mea se va schimba curând În bine. Și ăsta e numai meritul tău, Emma ! — Serios, Katie, spun fâstâcită. Exagerezi. — Ba nu exagerez deloc ! spune, cu un nod În gât. Și am vrut să-ți mulțumesc cumva. Începe să scotocească În geantă și scoate o chestie imensă tricotată, portocalie. Așa că azi-noapte ți-am făcut asta. E evident că așteaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
care lucrăm, spune Lissy. — Aha, zic repede. Bravo ! Materiale despre cazuri. Vezi să nu. Și de-asta se auzeau toate bufniturile alea. Hai că mă umflă râsul ! Trebuie să plec, spune Jean-Paul, uitându-se la Lissy. — Te conduc, spune ea, fâstâcită. Dispare pe ușa de la intrare și Îi aud șușotind pe palier. Mai iau câteva Înghițituri de Evian, apoi mă duc În sufragerie și mă arunc pe canapea. Mă doare tot corpul de la cât am stat de Încordată toată ziua. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
I-a adunat pe toți aici ca să asiste la concedierea mea ? Ce e ăsta, un fel de training despre cum-se-dau-oamenii-afară ? — Bună, zic, străduindu-mă să-mi păstrez calmul. Dar simt că-mi ard obrajii și știu că arăt probabil destul de fâstâcită. — Bună. Chipul lui Jack se destinde Într-un surâs. Emma... te rog, relaxează-te. N-ai de ce să-ți faci griji. Voiam doar să te Întreb ceva. Aha, spun, surprinsă. OK, hai că acum m-a zăpăcit de tot. Ce naiba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
rozalii din obrajii lui Lissy devin și mai roz. — Dacă-ți spun ! — Ba nu ! Lissy, pe bune acum, ce făceați ? — Făceam sex, OK ? spune Lissy agitată. E noul meu prieten și... asta făceam ! Acum lasă-mă În pace. Se ridică fâstâcită, Împrăștiind firimituri de pâine prăjită peste tot și iese din cameră, Împiedicându-se ușor de preș. Mă uit În urma ei, siderată. De ce minte ? Oare ce naiba făcea acolo ? Pentru numele lui Dumnezeu, ce poate fi mai jenant ca sexul ? Sunt atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
cel mai potrivit moment. — Ieși În oraș ? Îi cade vizibil fața. — Îhm, da. Cu Lissy. Arunc o privire furișă spre ceas. E opt fără șase minute. Oricum, ne vedem cât de curând. Cel puțin la birou... — De ce ești atât de fâstâcită ? Connor mă scrutează atent. — Nu sunt deloc fâstâcită ! spun și mă rezem cât pot de firesc de tocul ușii. — Ce s-a Întâmplat ? Mijește ochii bănuitor, după care se uită În spatele meu, pe hol. Ce se Întâmplă ? — Connor. Pun o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
cade vizibil fața. — Îhm, da. Cu Lissy. Arunc o privire furișă spre ceas. E opt fără șase minute. Oricum, ne vedem cât de curând. Cel puțin la birou... — De ce ești atât de fâstâcită ? Connor mă scrutează atent. — Nu sunt deloc fâstâcită ! spun și mă rezem cât pot de firesc de tocul ușii. — Ce s-a Întâmplat ? Mijește ochii bănuitor, după care se uită În spatele meu, pe hol. Ce se Întâmplă ? — Connor. Pun o mână liniștitoare pe brațul lui. Nu se Întâmplă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
și Îmi fac de lucru cu gheața. — Emma, aruncă Jack În treacăt. Voiam să vorbesc două minute cu tine. Despre chestia aia pe care te-am rugat să mi-o bați la computer. Dosarul Leopold. — Ăă da ? zic, scăpând de fâstâcită ce sunt un cub de gheață pe tejghea. — Poate ai puțin timp să vorbim un pic Înainte să plec ? Îmi Întâlnește privirea. Am un apartament aici, la etaj. — Aha, spun, cu inima sărindu-mi din piept. OK. — Să zicem pe la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
vinul ăsta, Îți convine? Fiindcă, dacă e, dăm repede o fugă la magazinul de vinuri și luăm ceva cu vechime adecvată. — E foarte bun, mulțumesc, spune Jack, un pic perplex. — Jack, ce să-ți mai dau să mănânci ? spune mama, fâstâcită. Am pe undeva niște somon afumat gourmet. Emma, dă-i lui Jack farfuria ta ! se răstește la mine. Doar n-o să mănânce de pe o hârtie. — Ia spune... Jack, zice Nev pe un ton camaraderesc. Ce mașini conduce un tip ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
poată prinde fiindcă simțeam că obosește și mi-era teamă să nu se plictisească tot urmărindu-mă, așa că am încetinit și când a fost destul de aproape, m-am întors brusc, și am prins-o în brațe. A început să râdă fâstâcită, dar oboseala și modul în care gâfâia îi schimbau la fiecare respirație linia ochilor. M-a prins de obraji, apoi mișcându-mi capul scurt și rapid când la stânga când la dreapta, mă certă cu năpădăi de drag: Să nu fii
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
durea în aceeași măsură gestul care-i intrase în reflex de-a se apropia și de a-mi săruta obrajii. Cred că din instinct am făcut pasul în spate și ea a rămas cu capul puțin întins către mine, vădit fâstâcită, totuși a avut putere să mă prindă de mâini ca într-un dans moroșenesc unde se fac perechi mai discrete tocmai pentru a se lăsa lejeritate în joc, spunându-mi fără cuvinte că nu mă mănâncă și atunci i-am
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
un bon de masă ca să nu rămână flămând. Nicoleta, auzind discuția, se alătură și ea Sorinei, apoi Geta și alte fete. Mama mă privea cu oarecare mirare amestecată cu puțină mândrie. Prietenii tăi sunt numai fete? Nu, i-am răspuns fâstâcit, dar fetele au mai mult curaj să spună ceea ce cred și ce simt. Sunt bucuroasă să vă cunosc, spuse mama privindu-le pe toate cu acea căldură părintească care simțea că le lipsește. Vă e greu aici, așa de departe
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
castel? Vă duceți la castel? — Cred că se cuvine să-i aduc omagiile mele Seniorului Nobunaga înainte de a pleca. Fă pregătirile. Mitsuhide se ridică grăbit să se îmbrace. Părea să se îndemne singur, înainte de a-i pieri hotărârea. Masataka arăta fâstâcit. — Astă seară, când v-am întrebat ce voiați să faceți, m-am gândit să s-ar fi putut să doriți să mergeți la castel, tocmai pentru acest motiv. Dar n-am avut timp, cu porunca neașteptată a Domniei Sale. Iar apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
semnat-o. — Și-acum continuă să bea cu vasalii lui Hideyoshi? I-am judecat greșit. Sunt mai josnici decât animalele! Continuând cu ocările, se ridică și smulse sabia lungă din mâinile pajului aflat în spatele lui. În timp ce ieșea din cameră saurobei, fâstâcit, o luă la fugă după el, rugându-l să-i spună unde se ducea. Nobuo se răsuci pe călcâie și, coborând glasul, ceru să i se aducă imediat un cal. — Așteptați un moment, stăpâne. Înțelegând intențiile seniorului său saurobei se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
zi și noapte. Ordinul de luptă încă nu fusese dat. Relaxați, soldații mergeau chiar la pescuit. În asemenea momente, când Hideyoshi, într-o armură ușoară, făcea câte un raid prin tabără și apărea, pe neașteptate, călare, militarii de toate gradele, fâstâciți, se grăbeau să arunce undițele. Însă, chiar dacă observa, Hideyoshi nu făcea altceva decât să treacă mai departe, zâmbind. Adevărul este că, dacă n-ar fi fost în acel loc anume, și lui i-ar fi plăcut să pescuiască și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
clipă să fac pe miratul: „Cum cine?” Doream s-o intimidez arătându-i cu câtă familiaritate vorbeam eu despre taine atât de importante: „Bătrânul. N-ai aflat că l-am vizitat în sala cu oglinzi?” Mă așteptam s-o văd fâstâcită și mândră de mine. Când colo, ea m-a întrebat serioasă. — Tu nu ești zdravăn la minte? — N-ai auzit...? am încercat eu, crezând că, stând închisă în laborator, nu era la curent cu ultimele evenimente care făcuseră azilul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
un gard viu din preajmă. Se ridică răvășit, cu fața zgâriată. Nu mai văzu pe nimeni În balcon. Auzi doar niște mugete. Apoi, un glas de femeie râzând zgomotos și pierzându-se dincolo de tăcerea verticală a pereților cenușii. Se Îndepărtă fâstâcit, Îndreptându-se spre o uliță pietruită, necunoscută, de-a lungul căreia se Înșirau mai multe magazii și câteva dughene de tăbăcărie, cu aer Împuțit. Nimeri Într-o zonă labirintică, unde pereții caselor păreau că se amestecă. O umbră imensă căzu
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Să mai stea Întins, să-i vină roșeața În obraji”, completă o femeie pistruiată, cu un copil lângă ea. “Nu vedeți ce vânat e la față și cât e de slăbit?...” Se ridică Încet, cu mișcări nesigure, și se Îndepărtă fâstâcit, cu un aer jenat, uitând să mai mulțumească salvatorilor săi, care-l priveau acum uluiți. Vacarmul orașului Îl izbi din nou și se simți strivit de furia zgomotelor. Începu să alerge cu gândul că nu mai avea mult până acasă
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]