1,796 matches
-
firii lor descoperite celorlalți. În cadrul balului Manuela devine personajul reflector, martorul exterior al unei lumi ce reflectă asemeni unui glob de cristal multiple fațete în lumini felurite, ciudate. Emotivitatea eroinei sugrumă plăcerea visului, făcând imposibilă împlinirea plăcerii. Este asemeni unei făclii, combustia internă a actului secătuiește seva vieții, plăcerea balului va fi redusă de la timpul unei seri la clipa de emoție a începutului și atât, restul rămâne contemplare pasivă, conveniență, vânătoare de iluzii. De abia atmosfera balului o face să considere
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
-naltă/ Cum n-a mai fost altă", zidește Manole, Brâncuși construiește "Coloana Infinitului"), și nu șerpuirea ezitantă din debutul Mioriței, balada aflându-se în primordialitatea înălțării din cultura noastră, ea suie perpendicular pământului, către "munții mari", soare, lună și "stelele făclii". Ochiul transcendental al intuiției anonime originare a văzut cu uimitoare revelație adevărurile fundamentale ale Ființei. Eternul feminin din Frumoasa fără corp, postuma eminesciană inspirată de un basm popular, este lumină pură, imaterialitate, este puritate absolută "O idee ce-i menită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
îl dă pe mâna maurului cu sânge corcit pe regele lui, Rodrigo, pe regele Spaniei... Să revenim la Musa. Musa ibn Nusayr nu moare de mâna lui Tariq. Îl așteaptă în întuneric, în spatele porților închise, în liniștea grădinii neluminate de făclii, îl așteaptă, așteaptă nemișcat, cum nemișcați sunt toți călăreții lui, ale căror contururi se reflectă în lamele lustruite de Tayyib. L-a omorât? Tipic feminin. Să trecem peste luptă și să sărim la final. L-a omorât? Nu, l-a
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
plus șah, Camil Petrescu - cronică sportivă și tot așa înainte! Mai bine să scotocească în arhivele orașului, să afle modele și printre oamenii locului. Pentru că, nu-i așa? noi reînnodăm tradiția, preluăm experiența înaintașilor în mod creator, ducem mai departe făclia culturii... Ce pricep unii tovarăși? Știu ei că în acest târg a trăit un mare luptător pentru Unire? Au fost ei în cimitir, să întărească scrisul pe monumentele înaintașilor? Musai să-i trezească la realitate! Nu mai poate pierde o
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
cuvânt: murături, pe care îl alungă repede, ca pe o piază rea. Și se afundă din nou în studii, în calcule și formule, confruntând hărți și diagrame, adunând meticulos datele oferite de presa de specialitate și chiar de oficiosul local, Făclia moldavă. Cercetând atent, cu foarfeca în mână (decupează tot ce-l interesează și pune la dosar), îi cade într-o zi sub ochi un titlu scris cu literă mare: OFERTE DE SERVICIU. „Hm! Ar fi o idee...” - mormăi gânditor. Nu
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
chiar în birou, după ce a desfăcut-o pentru a-i găsi vreo imaginară chichiță? Nu constată el atunci, cu oarecare duioșie: „Parcă-s tâmpit! Ar râde și curcile!...”? De fapt, cine este Radu Mercea-Iacobeni? Dacă aș fi reporter la ziarul Făclia, aș răspunde simplu și direct: „un om al zilelor noastre!” (indicând, desigur, și cel mai indicat corp de literă cu care trebuie citit...). Dacă aș fi un client al barului Continental, aș spune: „băiat bun, de-al nostru!”, și aș
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
să răspundă la sarcini”, „cu un entuziasm mereu sporit” (cum îi place să zică), calculând în secret ce s-ar putea obține „pe chestia asta”. Dar... „de unde atâta entuziasm?”, intervine uneori, clipind cu subînțeles? tovul Cornel Constandache, vechi reporter la Făclia, a cărui rubrică permanentă intitulată Fișier este arhicunoscută în județ. Gurile rele spun că acesta ar avea acasă un fișier „absolut real”, că întrebarea de mai sus vizează ceva din biografia lui Radu Mercea, care nu ar afișa decât un
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
lui Petre Colarete, secretarul cu propaganda. Totdeauna știe să plaseze la timp, și cui trebuie, aprecierile. Ca să afle tovarășul Prim că el știe să se orienteze asupra valorii „elementului-om”, ceea ce Primul subliniază chiar în acest moment: «...Preluând în mână Făclia noastră, să ai grijă ca să lumineze la maxim, mai ceva ca un petromax! Să vedem bucuria cotidiană de pe fețele constructorilor vieții noi, dar și ura din ochii cârcotașilor, atitudinea șovăielnică a micilor proprietari („mica proprietate generează zi de zi și
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
chemat pe tânărul poet și i-a recomandat să plece urgent pe un șantier, ca să cunoască viața mai bine și să nu mai umble cu „parabole titoiste”. Și a lucrat un an la Sovrom Petrol, colaborând și la ziarul local: Făclia Moineștiului. Rău nu i-a priit, că a făcut și figurație pentru filmul Erupția. Ceea ce i-a prilejuit tovarășului Radu Mercea o remarcă plină de... modestie despre activitatea sa de Mecena orășenesc: „Unde pune Radu Mercea mâna pune și Dumnezeu
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
dealuri, dând de veste tuturor că-i paște vreo primejdie. Nu a trebuit să-i spună de doua ori, căci Sânzâiana era foarte curajoasă În Îndatorirea ei: aprindea pe deal câte un foc ce din depărtare se vedea ca o făclie galbenă și atunci știau satele că se apropie vreo urgie. Ioan era tare mândru de eleva lui. Într-o zi plecă Sânzâiana de acasă Într-un sat ăndepărtat la o rudă a ei care născuse gemeni, pentru a o ajuta
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
din satul ei, din casele și ogrăzile moldovenilor, când văzu că Ioan nu mai este, se puse pe un plâns amarnic.Plângea și unde cădea o lacrimă de-a ei, se transforma Într-o floare galbenă ce semăna cu o făclie.Curând dealul se umplu de flori galbene ca focul, parcă gata să anunțe o primejdie.Ea Însăși se transformă Într-o floare, o floare de sînzâiana care și azi, Împreună cu suratele ei, apar pe deal, doar-doar l-or Întâlni pe
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
alias Georg Dreyman: "23.04. "Lazlo" și CMS au desfăcut darurile. Credem că după aceea au făcut sex." Viața celor doi apare transcrisă sec, spre deosebire de transcrierile colegului său de tras cu urechea care termină raportul său într-o notă lirică: "Făclia dragostei arde din nou." Nota ironică coboară în derizoriu întreg aparatul informativ care încearcă fie să rezume "viața" într-un ideolect clinic, fie să o romanțeze neinspirat. Și totuși mecanismul se blochează cu acest funcționar impecabil al mașinii de tocat
Sonată pentru oameni buni by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9779_a_11104]
-
Decor de fum Unde crezi că îți va fi gândul Când totul nu se va mai auzi? Neliniștea sufletului inapt Va fi călăuzind o negură lungă? E o lacrimă ce mulți o-mpart Iar zâmbetul păstrat nu-l lasă. O făclie agitată și un simplu mers ușor Se vor aduna într-o seară caldă cu toții. Vei fi cuprins de fericirea mult-așteptată Odinioară uitată într-un mănunchi de griji. Nu știu clar drumul întoarcerii spre sinceritate, Nici spre copilăria sentimentului hoinărit. Nevăzut
by MIHAI TODERICĂ [Corola-publishinghouse/Imaginative/1008_a_2516]
-
multe ori țărancă sau păstoriță, din grădinile englezești. Concepția despre moarte e modificată și ea odată cu idealurile de simplificare a vieții. Dispar reprezentările alegorice ale morții, așa cum apar în parcul baroc, în favoarea concepției antice elene despre moartea ca efeb cu făclia întoarsă, fiind preaslăvită reîntoarcerea în natură, contopirea cu lumea elementelor. Volumul beneficiază de o bibliografie de treizeci de pagini și este ilustrat cu o "revoluție a grădinilor" de Hubert Robert (1733-1808).
O carte românească de istoria ideilor în Germania by Al. Ioani () [Corola-journal/Journalistic/9090_a_10415]
-
Ori: Semn ivit anume pentru tine,/ Este propriu-mi suflet,/ Mereu visătorul.// Cum îl vei apăra/ De viscolul negru,/ De întunericul care se instalează/ Cameleonic în lume?" (Crinul). Ori: "Traversăm intersecția devenirii noastre,/ Acum, acum, spuneam/ Și strîngem din dinți.// Făclii uriașe ies din catacombe,/ Multe nu vor mai ieși nicicînd./ Noi ziduri amenință zarea,/ Zidurile din noi sînt cumplite.// Aceiași cameleoni, alte culori,/ Lupta se dă pe centimetrul pătrat,/ Pe moleculă, pe neuron;/ Răstignirile de azi, întrec iadul din iad
Candoare și caligrafie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9272_a_10597]
-
numelor sale exponențiale, începînd cu Sainte-Beuve. După o apropiere de orientarea romantică (episodul Hernani), acesta "operează o mișcare prudentă de retragere", în virtutea fondului clasic al educației sale. Semnificativ este omagiul pe care-l aduce lui La Harpe, care "a transmis făclia vie a tradiției și îndreptățește primul pronostic al lui Voltaire față de dînsul: Ťorice s-ar întîmpla, eu vă privesc ca pe restauratorul Literelor Frumoaseť", ca și închinarea în fața lui Boileau, în care crede a recunoaște pe "unul din acei oameni
Tradiția criticii franceze by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9399_a_10724]
-
a must dulce de struguri/ miros sînii/ fetelor din Canaan" (Canaanitele). Asemenea accente îmblînzesc sau răscumpără tristețea, oboseala, amărăciunea. Două motive recurente (lacul de onix și ochii verzi ai iubitei), la care se adaugă mici adieri prerafaelite ("îngeri transparenți aprind făcliile de ceară" - Insula), fixează lirica lui Solo Juster în descendența simbolismului, îmbogățit cu experiențele poetice ulterioare și trecut prin filtrul personal al autorului: "la răscrucea de vînturi/ cînd steaua albă ar pieri/ în lacul de onix/ vor tresări codrii plecîndu-și
În descendența simbolismului by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/9524_a_10849]
-
amprente ale imaginarului din Kafka (alienarea și absurdul existenței), Sábato (asociația surdo-muților e o alegorie transparentă a societății totalitare, ca și organizația orbilor din romanul scriitorului argentinian), Bacovia (nervii de primăvară, abandonul în deriziune), Caragiale (parodia scrisorii pierdute și a făcliilor de Paști). Disperarea ascunsă a bufonului ne semnalează discret marea farsă a dictaturii comuniste. Romanul Plicul negru e cartea care l-a determinat pe Norman Manea să se elibereze de regimul comunist din România. Efortul artistic de sublimare a temei
Disperarea clovnului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9566_a_10891]
-
mare datorie de recunoștință față de Inochentie Micu, întemeietorul Școalelor. Cât este de mare datoria aceasta, au spus-o - așa cum știau s-o spună - toți luceferii culturii și literaturii românești. Ar fi prea cutezător din parte-mi să mai adaog ceva. Făclia aprinsă la Blaj acum 200 de ani n-a mai putut fi stinsă de atunci -, și nici nu se va stinge vreodată. Episcopul Inochentie Micu n-a trecut-o numai în mâinile vrednicului său urmaș, Petru Pavel Aron; el a
Mircea Eliade despre Școlile Blajului by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/9597_a_10922]
-
datorează cultura română lui Inochentie Micu, întemeietorul Blajului și inițiatorul vestitelor școli din Mica Romă ardeleană. Scriitorul mărturisește că nu poate adăuga ceva semnificativ la elogiul temeinic făcut de istoricii acestui vlădică întemeietor și martir. Și totuși - începând cu fraza: "Făclia aprinsă la Blaj acum 200 de ani..." rândurile capătă vibrație de imn, postulând adevăruri pe care istoria literară românească nu poate să le ignore, culminând prin caracterizarea Școlii Ardelene drept o mișcare culturală eroică și jertfelnică, identificată "cu însuși geniul
Mircea Eliade despre Școlile Blajului by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/9597_a_10922]
-
tine/ Și nu vrei flori,/ În care să visezi oceanuri line/ Ci toamnă, foc,/ Vrei ruginiul veșniciei,/ În care să arzi cu Universul tot/ Ce-l porți pe aripile tale/ Că pe un rug/ Ce așteaptă fierbintele sărut,/ Al impasibilei făclii?// O, viața cum te-aș plânge/ Te-aș topi/ Într-o lacrima de sare/ Care sa-nghete zborul/ Într-o pala și abisala mare,/ Ce vă să spele veșnic/ Morții și a lor visare." (Dacă ne-am opri doar la
Post restant by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/7721_a_9046]
-
Întors înăuntru/ Ca un lac din sanctuar/ În care pândesc/ Crocodili nemișcați" (Cuvânt). Solitudinea este starea de spirit dominantă, pe care nimic nu poate s-o aline: "Ce singur, Doamne, în singurătatea Ta!/ Un cer rotund se-ntinde peste noi,/ Făcliile s-au stins, cuvântul este mut,/ Iar stelele-n înalt se-adună în convoi" (Singurătate Vie). Nu de puține ori poemele sunt broderii pe marginea unor precepte extrase din repertoriul diverselor culturi, cu precădere orientale, preluate însă ca portdrapeluri ale
Pelerinul neliniștit by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/8210_a_9535]
-
trecător, dar nădejdea ta că vei găsi, cândva, Desăvârșirea va trăi mereu, purtată din om în om, din anii înfloriți ai tinereții până în amurgul vieții fiecăruia. Căci moartea nu-i decât doar o trecere firească dintr-o stare într-alta. Făclia numită Viață nu moare niciodată, trece dintr-o inimă în alte inimi. IERONIM: Bătrânule înțelept, unde pot găsi liniștea dorului meu? Că-n vis mi s-a arătat, chemându-mă, chipul frumuseții desăvârșite, dar nu știu unde s-o caut. CÂNTĂREȚUL ORB
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
de orice îngrădire. Seara se pregătea să tragă zăvoarele peste această zi, în care oamenii șatrei prețuiseră fiecare clipă ca și cum ar fi fost ultima din existența lor. Se întețiră focurile pornite din timpul zilei. Pentru a spori lumina, se plantară făclii în jurul meselor ce ridicau fuioare de fum alb-cenușiu, ca o ofrandă adusă de etnie Cerului care, în marea sa bunătate, îi adăpostea sub acoperișul său și pe ei, acești trăitori obijduiți ai pământului. Nunta se desfășură pe toată durata nopții
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
încet, pe pământ, cu grijă ca pe un bibelou de preț, de frică să nu-i producă vreo stricăciune. Își dădură mâna și începură să alerge nebunește, așa fără țintă. Li se părea că înaintea lor au drept călăuză două făclii purtătoare de o lumină neobișnuită. În scurt timp însă, acestea se contopiră într-una singură. Străfulgerarea acesteia le cuprinse întreaga ființă. Dragostea lor pătimașă învinsese puterea sângelui. Viața îi aștepta cu toate ale ei. Vișinel și Voica voiau să fie
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]