1,441 matches
-
ordine Pâcu... Când masa era în toi, Hliboceanu a prins să vorbească, fără a aștepta ca ceilalți să înceteze vorba... Uite că o venit vremea să bem și un aldămaș... Cine mai știe de când moș Dumitru și Pâcu l-au făgăduit? Eram noi tineri... Astă seară însă, îl bem de-adevăratelea, pentru că ei au cumpărat doi cai strașnici! De acum înainte ne-om întâlni mai des pe drumurile noastre. Noi cu carele cu boi... ei cu șarabanele cu cai ... Atunci să
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
transmită în direct națiunii. Interesează mai puțin că ni se adresează numindu-ne în continuare tovarăși, nimeni nu pare deocamdată deranjat de acest neînsemnat tic verbal. Mai important este că este de pe acum anunțată pregătirea alegerilor libere, că îi este făgăduită poporului întreaga forță de decizie pentru viitor, că se promite judecarea și condamnarea publică în cel mai scurt timp a întregii clici comuniste în frunte, bineînțeles, cu cei doi dictatori abia capturați. Răcorește-te nițel omule, îi întinde cineva un
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
ar ghici norocul, fie În spatele unor uluci, fie În sala de mese a unui pachebot, Întotdeauna rămînem fascinați cînd ne auzim viitorul, chiar și din gura unei ghicitoare de bîlci. SÎntem mereu dispuși să credem, pentru o clipă, În călătoria făgăduită peste mări și țări, În femeia necunoscută, de ghindă, sau În scrisoarea cu vești bune. O ghicitoare refuzase o dată să-i spună lui Arthur Rowe ce vede În cărțile care-i căzuseră - firește, era doar o figură menită să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
puțin timp, din pricina bombardamentelor. Doamna Newey ține ca soțul ei să se Întoarcă acasă, la Welwyn, Înainte de alarmă. Poate că tocmai din cauza asta rezultatele noastre nu sînt prea bune În ultima vreme. Știți, spiritele nu pot fi constrînse. Nu putem făgădui nimic unui nou-venit, adăugă ea, zîmbind. Rowe nu pricepea despre ce e vorba. Între timp, Hilfe ieșise din salon, Împreună cu domnul Cost. — A, conspiratorii! exclamă doamna Bellairs. Domnul Cost pune Întotdeauna la cale experiențe noi! — Spuneți că rezultatele sînt proaste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
trebuie s-o supraveghem, băiete! Așa Închis cum sînt, nu pot face nimic. Dar tot n-aș fi În stare singur să fac mare lucru. Dac-aș avea, Însă, vreo cincizeci de oameni din vechea gardă... — Voi supraveghea insula, Îi făgădui Digby ca să-l liniștească. — Credeam că nemții au ocupat-o... Nemții nu-și pierd vremea degeaba... Știi, cîteodată mi se cam Încurcă lucrurile În cap, băiete... — Trebuie să plec! Țin-te bine! Am să mă țin, băiete! Am trecut și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
umane obișnuite, normale; Rowe simțea un fel de nostalgie a acestei lumi obișnuite, normale: ar fi vrut să se Întoarcă printre oamenii cu cămine și copii, cu iubiri calme, cu temeri și năzuințe comune. Tocmai o astfel de lume Îi făgăduia amintirea Annei, pe care o purta În Suflet ca pe-o scrisoare tainică. Nostalgia lui era ca un prim simptom al maturității, cînd aventura Încetează brusc de a mai exercita vreo atracție. — Vom ști În curînd pe ce lume ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
rădăcini orice pornire de emancipare, plăsmuirea unei noi structuri lingvistice adecvată scopurilor propagandei totalitare”. Ca ideologie, comunismul se folosește de marxism leninism pentru a manipula masele și a le stăpâni cât mai bine: „Comunismul nu este duplicitar prin faptul că făgăduiește o lume mai puțin imperfectă, ci prin modalitățile iezuitice de care face uz în acțiunea sa. Scopul comunismului este iremediabil marcat de tehnologia sa manipulativă. Nu de socialism este nevoie în statele comuniste, ci de democrație, de un sistem în
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
În adîncul pădurii de cactuși, dar Își dădu curînd seama că aceasta nu mai era o ascunzătoare sigură și nimerită, iar cînd vocile se Îndepărtară și ieși În sfîrșit din adăpostul lui, Îndurerat de nenumărații spini care Îl Înțepaseră, Își făgădui cu strășnicie să-și dedice cea mai mare parte a timpului camuflării celei mai strîmte dintre peșterile sale, astfel Încît nimănui să nu-i fie dat vreodată să o localizeze. Se apucă de treabă cu tenacitatea și dîrzenia cu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Tu, de colo! Arată-le francezilor ce degete Îți lipsesc - așteptă pînă cînd Mendoza ridică mîna, arătîndu-le falangele amputate, și adăugă pe același ton: Niciodată nu ameninț fără să trec la fapte. Și niciodată nu uit să Îndeplinesc ceea ce am făgăduit... Cel care ascultă de mine va trăi liniștit; cel care se va socoti prea deștept o să regrete că s-a născut. Așteptă ca unul dintre francezi, care vorbea spaniola, să-i traducă colegului vorbele rostite, apoi trasă o linie imaginară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
cîteva familii de indieni din Otavalo. Știu că mă pot bizui pe ei și sînt credincioși, cinstiți și muncitori... Aceste insule sînt raiul pe pămînt, și sînt acolo, așteptînd ca cineva să le ia În stăpînire. - Am să mă gîndesc, făgădui Carmen. Și Își ținu făgăduiala, gîndindu-se la asta vreme Îndelungată, obișnuindu-se cu ideea că viața ei În arhipelag ar fi ca și cum s-ar Întoarce la anii petrecuți la hacienda din Cotopaxi. Diego Ojeda era un bărbat plăcut, cultivat, atrăgător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
urmare o sută de dubloni de aur căpitanului velierului și cîte cincizeci fiecăruia dintre oamenii lui, dacă Îi aduceau vești demne de crezare și definitive despre soarta fiului ei Diego. - Dacă mi-l aduceți În viață, o să vă fac bogați, făgădui ea. Pe toți. Căpitanul velierului, Arístides Rivero - care cîțiva ani mai tîrziu avea să ajungă faimos și să sfîrșească spînzurat pentru tentativă de rebeliune armată - trase mai Întîi pe insula Chatman ca primă escală, cu intenția vicleană de a ridica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
nisip alb, un mare deșert de pe țărm, care se Întindea, monoton, de la un capăt la altul al orizontului, pe toată suprafața pe care o puteai cuprinde cu privirea. Se uitară Într-acolo. - O să ajungem pe pămînt la căderea serii, Îi făgădui Iguana. - Ce vei face cu mine? O privi fără interes. - O să te las să pleci, răspunse În cele din urmă. Dacă te Îndrepți spre nord, pe lîngă mal, mai devreme sau mai tîrziu o să dai peste oameni... Făcu o pauză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Of, Doamne, ce prost ești! Transmigrație, mutarea oamenilor dintr-o insulă Într-alta! Am fost siliți, ca toți ăilalți. Pe Madura n-avuseseră nimic. Insula era suprapopulată, doar câteva vaci și mulțime de oameni flămânzi și fără slujbă. Li se făgăduise de lucru, a spus ea, Într-un loc unde-ar fi fost mai puțini oameni și mai mult pământ. Guvernul ar fi construit o nouă mină de spumă de mare și urma să fie de lucru berechet, ba chiar să
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
acestei epistole născocită de Tudor Mușatescu. Totuși pentru ceea ce ne preocupă aici, acest text are valoarea unui preparat privit la microscop invitându-ne ca, vederea bârnei din ochiul altora, să ne grăbim a înlătura paiul din ochiul nostru. Scumpe Georgescu, Făgăduindu-ți în scrisoarea mea de ieri (căci eu m-am ținut de cuvânt și ți-am scris în fiecare zi deși tu nu mi-ai răspuns decât dar te iert căci te știu cum ești iar eu scriu pentru plăcerea
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
transmită în direct națiunii. Interesează mai puțin că ni se adresează numindu-ne în continuare tovarăși, nimeni nu pare deocamdată deranjat de acest neînsemnat tic verbal. Mai important este că este de pe acum anunțată pregătirea alegerilor libere, că îi este făgăduită poporului întreaga forță de decizie pentru viitor, că se promite judecarea și condamnarea publică în cel mai scurt timp a întregii clici comuniste în frunte, bineînțeles, cu cei doi dictatori abia capturați. Răcorește-te nițel omule, îi întinde cineva un
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
a apăsat către poziția de somn și o palmă delicată i-a astupat gura În timp ce o voce pierdută șoptea diafan: Hai, stai locului! Nu te simți bine?! Ei au plecat, știi nu? Vin to’mai deseară pe noapte! Ț-am făgăduit să te nvăț ceva și vreau să-mi țin ...cuvântul! Vrei? O amețeală ciudată puse stăpânire pe Va și nu-și putea explica din ce cauză dârdâia emoționat, În timp ce inima Îi galopa nefiresc. Din mulțimea sentimentelor contradictorii care Îl Încercau
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
intră în vorbă la mijloc și ne făcu să ne împăcăm. Batista Guicciardini, Filippo Ginori, Tommaso del Bene și alți cîțiva de la oraș mi-au cerut fiecare cîte un stînjen tocmai cînd bătea vîntul acela de la miazănoapte. Eu le-am făgăduit la toți; trimisei unul lui Tommaso, care a ajuns însă la Florența pe jumătate, pentru că de încărcat l-au încărcat și el, și nevasta, și slujnicile și copiii, de parcă ar fi fost Gabburrajoia, cînd el împreună cu băieții care-l ajută
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
care eu vi-l trimit; căci, dacă îl veți citi și-l veți examina cu sîrguință, veți afla în el o dorință a mea fierbinte, anume aceea ca Domnia Voastră să atingeți măreția pe care soarta și însușirile Voastre vi le făgăduiesc. Iar dacă Măria Voastră își va întoarce uneori privirile și le va coborî din vîrful înălțimii sale spre aceste locuri joase, va afla cît de nedrept îndur o mare și o neîncetată vitregie a sorții. CAPITOLUL I De cîte feluri
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
principele nu va găsi decît puțini oameni în care să poată avea încredere. Un principe de acest fel nu poate să se călăuzească după ceea ce constată în vremurile de liniște, cînd cetățenii au nevoie de stat; căci fiecare aleargă, fiecare făgăduiește și fiecare este gata să moară pentru stat, atunci cînd moartea este departe, dar în momente de restriște, cînd statul are nevoie de cetățeni, el găsește prea puțini care să vrea să-l slujească. Și experiența de acest fel este
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
să reziste?... Puterea Partidului e peste tot! — Eu Îți mai spun cîte ceva, dar nu ca să te duci să umpli Clujul cu ce-ți povestesc aici... Lucrurile astea le cunoaște puțină lume. — Nu spun, nu spun, m-am grăbit să făgăduiesc, avînd În gînd În același timp bucuria cu care voi destăinui istoriile inedite prietenilor mai apropiați din liceu și profesorului meu de română și latină, Valentin Tăutu. — Cum ți-am spus, a reluat tata, am aflat chiar de la soldați cum
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Începutul secolului XX, Într-un sat românesc din nordul Ardealului, sub Împărăția austro-ungară, cîtă răbdare, cîtă speranță și cîtă neliniște Încăpeau În inima unei neveste de șaptesprezece ani al cărei bărbat pornise spre soare-apune, spre un nume de țară ce făgăduia mîn tuirea de sărăcie. Mai ușor Însă de imaginat drumul Pomea nului spre Lumea Nouă. Povestește Arthur Miller că, În satul din Polonia al strămoșilor săi, rudele adunau bani ca măcar unul de-al lor să poată ajunge În America
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
dar ăla Întîrzia, doar cîinele lui lătra mai mult la ea decît la mine. Înainte, cînd puteam s-o privesc și s-o recunosc, eu eram cel dintîi care saluta. Îmi povestea toate astea ștergîndu-și ochii cu dosul palmei și făgăduindu-mi că, dacă va ajunge În Germania, mă va scoate și pe mine de aici. M-am agățat de festonașele ce mărgineau cearceaful, dînd de-nțeles că de acolo nu mă va mai scoate nimeni. Aș fi vrut să pot
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
S-au stins cu timpul toate tulburările, precum și noutatea Întoarcerii prizonierilor. Gheorghe fusese ultimul dintre prinșii ajunși acasă. Cu dolarii aduși de la Chicago, femeia lui refăcuse mare parte din averea prădată a doua oară de tribunal. Așteptau acum reforma agrară făgăduită de regele Ferdinand, iar pînă atunci, cultivau mai ales tutun pentru că Floare, de Îndată ce se Întorsese, mirosise că se poate lega o afa cere cu iarba asta. Drept care, de una singură, În cea dintîi primăvară, s-a apucat de noul deal
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
dintre ei erau mâhniți”), evanghelistul trece, fără nici un element de legătură, la fapta lui Iuda: „și Iuda Iscariotul, unul din cei doisprezece, s-a dus la arhierei ca să li-L predea (paradoi). Iar ei, auzind, s-au bucurat și au făgăduit că-i vor da argint (argyrion). și a început să caute cum să-L predea la momentul potrivit (eukairos)”37. La Marcu, repet, nu există nici o legătură de la cauză la efect între episodul parfumării lui Isus și hotărârea lui Iuda
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
de dinari, bani care ar fi putut să fie împărțiți săracilor. Tot din relatarea de mai sus reiese că Iuda însuși a avut inițiativa predării lui Isus. Nu arhiereii au provocat gestul ucenicului. Ei s-au arătat însă „foarte bucuroși”, făgăduindu-i acestuia „argint” (argyrion este la singular, Marcu nu precizează nici o sumă). Surprinde gratuitatea gestului: Iuda le propune arhiereilor o colaborare fără să pretindă nici o recompensă. Vom vedea că lucrurile se schimbă la ceilalți evangheliști. În fine, momentul Cinei de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]