409 matches
-
ca de la Înălțime (figura 17). „De sus, se văd parcele de pământ cu forme dezordonate, fărâmițate În mii de loturi. Pe măsură ce mașinăria modernă se dezvoltă, pământul este Împărțit În tot mai multe terenuri de mici dimensiuni, ce fac inutilă miraculoasa făgăduială a acesteia. Urmarea e risipa: o fragmentare ineficientă În parcele individuale”. Ordinea pur formală era cel puțin la fel de important ca și adaptarea la epoca mașinismului. „Arhitectura”, insista el, „este acea artă superioară tuturor celorlalte care atinge o stare de măreție
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
de energie. Spre deosebire de mecanismele bazate pe puterea aburilor, forța apei și motorul cu combustie internă, electricitatea este silențioasă, precisă și aproape invizibilă. Lenin și alții o considerau o adevărată magie. Din punct de vedere al modernizării vieții rurale, ea reprezenta făgăduiala că, o dată instalate liniile electrice, energia va putea fi transmisă la distanțe mari, fiind disponibilă imediat, oriunde ar fi fost ea necesară și În cantitățile dorite. Lenin Își imagina - greșit - că ea va Înlocui motorul cu ardere internă În majoritatea
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
cinci tehnicieni au Încercat să pună la punct un plan pe patru ani (1970-1974) pentru satele ujamaa din Întreaga zonă. Desigur, ei erau foarte preocupați să Își mulțumească superiorii, promițând o creștere spectaculoasă a numărului de culturi și a producției, „făgăduieli absolut nerealiste și lipsite de orice legătură cu posibilitățile efective de dezvoltare ale satului”. Planurile au fost promulgate fără să fi existat consultări reale și se bazau pe ipoteze abstracte privind folosirea mașinilor, numărul de zile de lucru, viteza de
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
fixe și tradițiile pe care le avea deja orice limbă cu un substrat social. Esperanto a supraviețuit ca un fel de curiozitate utopică, rămânând un dialect foarte superficial, vorbit doar de o mână de intelectuali ce i-au menținut vie făgăduiala. Miniaturizarea perfecțiunii și controlului Pretenția proiectelor extrem-moderniste de a disciplina tot ce intra În sfera lor de influență Întâmpină În mod obligatoriu o rezistență greu de Înfrânt. Inerția socială, privilegiile cu o Îndelungată tradiție, prețurile internaționale, războaiele, schimbările de mediu
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
-se și strângând oști...”), fixându-se în memoria colectivă („la [Elisabeta Movilă] ticăită s-au încrezut în cuvintele pașii și mai mult într-ale Radului vodă și aștepta să-i aducă steag de domnie, după făgăduința lor. Dar au fost făgăduială vicleană, că în locul steagului o au lovit fără veaste și au risipit tabăra: târat-au, robit-au atâta boerime leșască. Atunci au prins pe doamna cu alți doi voinici feciori ai ei și pe Corețchi gineri-său și i-au dus
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
revendicându-și pentru scurt timp și constatând că fusese trecut în rândul monahilor, Lăpușneanu „zic să fie zis că de să va scula, va popi și el pre unii”. Raționamentul celor din jur, înfiorați de trecutele performanțe actualizate de aceste făgăduieli, transformă moarte Voievodului în rezultat al unei crime. Ruxandra, soția cu veleități de stăpână absolută, își asumă responsabilitatea și mânuiește otrava. Ureche ne povestește această „crimă de palat” (neuitând să precizeze că este vorba de o știre conservată în tradiție
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
o vrâsă Gheorghii Ștefan-vodă, umblând prin țări streine, și au trimis-o în țară aice, până a nu muri el. Și el ș-au luat o slujnică țiitoare dintru aceli țări streine...”?), promițând că se va întoarce, dar neținându-și făgăduiala. Cealaltă „văduvă”, Ștefana Mihailovna (rusoaică sau caucaziană?), „titulară” a patului voievodal de mai multă vreme, va emite pretenții de succesoare (își zicea „Celsissimi Mold. Principis relicta vidua ac principissa”, deși recunoaște ilegitimitatea statutului: „non sit per leges legitima uxor”). Dar
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
câte tréle înaintea meaț. Deci dezbrăcându-și hainele sale, să hotărî judecata, cum că Afrodita iaste mai frumoasă decât ceale doao, și pentru aceea o făcuiu stăpână mărului. Pentru care lucru ia foarte să bucură, și a doua oară întări făgăduiala lui Mercurie”. „Darul Afroditei” („plata”) va veni către Paris în „ostrovul Sitarilor”, unde „era o capiște a Dñnezoaei Afroditei, dirijat ca de un flux aflat dincolo de puterile omenești: „Pentru care auzind și împărăteasa Elena, pohti să vază frumuséțea lui [a
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
boierii i-au urmat; apoi, treptat, odată cu trecerea timpului, cercul ctitorilor s-a lărgit: clerici, negustori, breslele de meseriași, comunitățile - „obștile”- din sate etc.) în care își rezervau lor și membrilor propriilor familii locuri de odihnă netulburată și înconjurată de făgăduieli, căci era avantajos să aștepți Judecata de Apoi nu departe de altar, refăceau biserici zidite cândva de înaintași și năruite ori neterminate („zidirea pe vechile temelii” garanta nu doar înscrierea în paradigma monarhică, legitimarea, ci și asocierea la gloria trecută
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
și desăvârșire a programelor de obținere a mîntuirii începute de soții lor în timpul vieții. Co-părtașe active la desfășurarea acestor programe (evocate în pisaniile de ctitorire), întemeiate pe un schimb acceptat - acte pioase și bunuri oferite săracilor, prin intermediul Bisericii, contra unor făgăduieli privind mântuirea -, văduvele se văd nevoite să-și asume noi inițiative pe acest palier. Salvarea sufletelor celor răposați era asociată - am văzut - cu conservarea amintirii („nemoarta pomenire”) lor - cea de-a doua fiind, evident, subsidiară și plasată pe palierul laic
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
său cu o anume Stana, s-ar fi născut - zic diverse izvoare - prin 1503, 1506 sau 1508, când Bogdan nu era încă însurat; acesta se va căsători mai târziu cu Nastasia) să aspire la mâna uneia dintre fiicele voievodului valah. Făgăduiala îi dădea dreptul lui Ștefăniță, drept dat de Neagoe să aleagă între cele două fete. Și Ștefan cel Tânăr a ales-o pe Ruxandra, fiica cea mică și frumoasă. Numai că voievodul Ardealului, Ioan Zapolya, „sub protecția căruia se afla
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
politică financiară nu chiar greșită, dar prea puțin prevăzătoare . O analiză succintă a acestor „imprudențe financiare” o aflăm la Titu Maiorescu. Acesta a făcut mențiuni la modul În care În timpul guvernării liberale a lui D. A. Sturdza (1895-1899) s-a Încălcat făgăduiala „Înfrânării cheltuielilor”, când s-a adus „finanțelor statului o primejdioasă zdruncinare prin cea mai inoportună sporire a multor alocații bugetare, Între altele a soldei ofițerilor, a lefii profesorilor, 38 milioane pentru lucrări publice cerute de Ionel Brătianu și votate În
REGELE CAROL I ŞI CRIZA FINANCIARĂ DIN ROMÂNIA (1899-1902). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN CRISTESCU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1274]
-
grijile, obișnuitele preocupări, nu ne facem una cu portocala, nu ne portocalim? Gândiți-vă la timpul scurt cât ține beția prin vin. Exemplul acestei beții e o probă că omul se asimilează vinului, și vinul omului”; „Aerul e plin de făgăduieli, de bucurii. Fiecare obiect, într-o cameră, fiecare aspect de pe stradă ne poate povesti o întâmplare plăcută. [...] Piatra aceasta de pe marginea potecii vă pare indiferentă și rece. Dar dacă vă aplecați spre ea puteți observa că e împodobită cochet cu
VORONCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290646_a_291975]
-
Reușește să găsească o variantă a motivului angelic consonantă cu imaginarul său: „Cu pupile obosite fixezi/ cadența roților dințate/ cum desfac un trup nenăscut,/ jumătate vis, jumătate...// A venit îngerul la cină/ lăsând să-i picure din rană must cald./ Făgăduielile, căldura palmei, haloul/ albastru al cuvintelor sale/ se rostogoleau în urnă, pe încinsul asfalt” (din ciclul În camera căptușită cu plută). R. a publicat împreună cu poeta Magdalena Constantinescu (stabilită la München) volumul Chip nevăzut (2001). În secțiunea care îi aparține
RADULESCU-9. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289106_a_290435]
-
București, 1946; H. Chr. Andersen, Poveștile lui Moș Ene, București, 1948; Charles Dickens, Poveste de Crăciun, București, 1949; Mihály Jó, Păzitorul fratelui, București, 1949; Abel Plenn, Vântul printre măslini, București, 1949; Jonathan Swift, Călătoriile lui Gulliver, București, 1949; Friedrich Dürrenmatt, Făgăduiala, București, 1966; Tizian (Selecție de texte din literatura universală), București, 1969; Macnair cel Orb. Povestiri canadiene, București, 1970; Gauguin, București, 1972; Înțelegând zăpada (Antologie a poeților canadieni de limbă engleză), îngr. și pref. trad., București, 1977 (în colaborare cu Virgil
NEGOSANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288405_a_289734]
-
școală artistică nu s-a impus”. La câteva numere distanță, articolul de fond Cum s-ar putea crea o mișcare literară afirmă: „Dintre scriitorii generației care ne-au precedat și mai trăiesc încă, singurul care și-a ținut cu prisosință făgăduiala a fost I.L. Caragiale”. Întrebarea „Cine va marca epoca pe care vom putea să o numim a doua după aceea care a apus odată cu viața lui Eminescu” rămâne deschisă, iar concluzia este că „ne aflăm încă în faza de tranziție
PAGINI ALESE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288607_a_289936]
-
un copil altfel decât toți ceilalți, fără familie, fără un domiciliu al lui, și care poate că n-a mâncat niciodată dulceață. Toți acești „fără“ le apar celor două surori blonde, când ca o sărăcie de neînchipuit, când ca o făgăduială confuză de libertate. Mă observă cu nepăsarea simulată a unui zoolog care, pentru a nu speria animalul, îi dă ocol cu capul lăsat pe spate, dar scrutându-i cu coada ochiului fiecare mișcare... Am tradus curiozitatea fetițelor în limbajul femeilor
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
animal straniu, care nu făcea nimic la fel ca toți ceilalți, adică nu-și economisea solda câștigată în țările acelea aflate în război, nu trăgea sforile pentru a face carieră, nu avea nici un proiect. Această viață „fără“ conținea pentru femei făgăduiala, acum evidentă, a unei legături fără povara dragostei, a unei rapide explorări zoologice, lipsită de urmări în viața lor principală. Cu o ironie cam acidă, îmi spuneam că, la urma urmei, semănam mult cu instructorul care urla îndărătul peretelui („Patru
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
o moarte lentă și conștientă, în posesia unui nou pașaport, sub o identitate care mă eliberase în sfârșit. Omul acela din fotografie, pe care îl invidiam atâta pentru libertatea lui, avea să se scufunde după scurta lui existență plină de făgăduieli. M-am așezat pe cușetă, prinzându-mă bine de marginea ei, ca și cum aș fi fost cocoțat pe cornișa unei prăpastii. Iar acea cornișă se apleca tot mai mult, făcându-mă să pierd noțiunea de sus și de jos. Abia după ce
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
de pin. Câteva erau deja curățate de crengi, dâre de rășină sclipeau pe miezul lor trandafiriu, ca niște picături de miere. Imaginea acelui lemn deschis la culoare, gata să se înalțe în chip de perete al unei izbe, era o făgăduială de fericire. Sărmana cu duhul dormea cu gura întredeschisă, de parcă ar fi avut de gând să anunțe ceva. Mâna ei continua, în somn, să frământe comorile de sticlă risipite peste pânza roasă a rochiei. Ajungând la Dolșanka pe la amiază, Nikolai
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
moment. Dar adevăratul chin era cerul cu stelele ușor aburite din pricina căldurii, care prindeau privirea în capcana geometriei constelațiilor învățate la școală, rămase de atunci în chip obtuz neschimbate. Era, în lumina lor mată, un soi de liniștită impostură, o făgăduială tocită de miliarde și miliarde de rugăciuni niciodată împlinite. Chiar dacă-și strângea pleoapele, nu scăpa de acele traiectorii eterne. Se așeză și se închipui pe sine foarte bătrân, da, un bătrân care stă de veghe lângă casa lui distrusă. Și
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
care - setos de libertatea proaspăt cucerită - a jurat să lupte pentru ea și să nu mai îngăduie niciodată la cârma statului un alt rege, ca nu cumva mai târziu să fie momit din nou cu tot felul de daruri sau făgăduieli mincinoase. Exista totuși o singură problemă. Regii înființaseră o sumă de rânduieli legate de cultul religios. Ritualurile executate de ei erau atât de specifice rolului lor și atât de sfinte, încât divini tatea nu le putea accepta decât de la un
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ură și supărare privea acum deznădăjduit spre lanțurile de munți acoperite de nori de ploaie. Samuraiului i se făcu milă de el. Își dădea bine seama că Velasco nu se va mai putea întoarce în Japonia, fiindcă nu-și îndeplinise făgăduiala făcută oamenilor de seamă din Sfatul Bătrânilor. După zece zile, în amurg, trecură dincolo de zidurile cenușii care împresurau orașul Puebla. Ca și atunci, și acum în piața din apropierea cetății indienii cu părul împletit întinseseră pe jos vase de lut, țesături
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
altul - indispensabil, și se lăsa în voia instinctelor care o făceau, capricios să se sacrifice, să dispereze, să spere, să se amuze și să mă uite. Ne-am făgăduit să ne vedem săptămânal, și s-a ținut multă vreme de făgăduială, făcând drumul lung și obositor până la orășelul unde trebuia să ne întîlnim. Atunci revederile erau pasionate, îmbrățișările repezi și puternice, iar senzualitatea ne făcea să comitem cele mai mari imprudențe. Despărțirile, fără să semene cu nebunia primei despărțiri, erau totuși
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
simtă cuprins de rușine."17 Aceste câteva texte ne arată care era sensul inovațiilor creștine: pe de o parte, Părinții încercau să găsească legături între cele două testamente, iar pe de altă parte, arătau că Isus își ținuse cu adevărat făgăduielile făcute de Dumnezeu poporului lui Israel. Trebuie însă să observăm că aceste noi valorizări ale simbolismului baptismal nu vin în contradicție cu simbolismul acvatic universal răspândit. Nimic nu lipsește: Noe și Potopul au drept corespondent, în numeroase tradiții, cataclismul care
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]