1,988 matches
-
treizeci și patru de țări se pare, oriunde se poate ticlui război sfânt - Jihad. Face parte din galeria sceleraților intangibili, a acelor casapi de mulțimi care, dacă ar încăpea pe mâinile victimelor, acestea, prea numeroase, nu s-ar alege fiecare măcar cu fărâma unei molecule din trupul său. Și nici Gingis Han, nici Tamerlan, nici Stalin, nici Hitler, Pol Pot ori Mao n-au putut fi aduși în fața unui tribunal și este cu totul îndoielnic ca acela ce dirijează " Frontul islamic împotriva evreilor
O sfidare fără precedent by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15852_a_17177]
-
când o vor cere interesele stăpânilor răsăriteni ai lui Iliescu! Tâmpiți mai suntem! Tâmpiți și patrioți! Ce e de făcut, în aceste condiții? Tare mi-e teamă că nu mare lucru. Izbitura de măciucă aplicată de cehi e doar o fărâmă din ceea ce ne-au rezervat occidentalii. Dacă nici la Praga nu mai putem călători fără viză, cum o să călătorim la Paris și la Roma?! Cum vor explica, în 2002, marii patrioți de azi că și-au bătut joc de țară
Spre NATO, cu securiștii-n frunte! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15881_a_17206]
-
pedepsei fără pricină, oribila gratuitate a suferinței universale: "Tăinuit se înfiripa vina, o stalactită în grotele ispitei/ O străveche înseninare se spulbera de pe frunți zeiești/ Primare înțelesuri se evaporau pe buzele-ți străfulgerate/ Dăinuia în loc arsura, gustul înștiințării/ Din cîteva fărîme (iarna, tainul unei păsări)/ Se alcătuia o soartă/ Se alipea frunții tale o iederă întunecată, o grijă/ Iar strălucirea fierului împurpurat/ Scufundat brusc în unde ispășea" (ibidem). Privirea întristată a bardului stăruie pe metamorfozele materiei vegetale, pedepsită și ea cu
Un sol al "ireparabilului" (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15949_a_17274]
-
dispune sau îi interesează, dibuind generalitatea pas cu pas, intuind-o și altminteri decît prin procedeul exhaustivului, prin cuprinderea ansamblului absolut din care țîșnesc revelațiile reci le statisticii. Să ne amintim că Goethe definea literatura drept "fragmentul fragmentelor: numai o fărîmă din ce s-a petrecut și s-a scris; și numai o fărîmă din ce s-a scris și a rămas'. Și n-avem sentimentul că s-ar fi înșelat grosolan... "Supărarea' autorului Marelui Alpha crește cu încă un grad
"Supărarea" d-lui Alexandru George (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15604_a_16929]
-
decît prin procedeul exhaustivului, prin cuprinderea ansamblului absolut din care țîșnesc revelațiile reci le statisticii. Să ne amintim că Goethe definea literatura drept "fragmentul fragmentelor: numai o fărîmă din ce s-a petrecut și s-a scris; și numai o fărîmă din ce s-a scris și a rămas'. Și n-avem sentimentul că s-ar fi înșelat grosolan... "Supărarea' autorului Marelui Alpha crește cu încă un grad din impresia că ar fi fost, sub condeiul nostru, "ridiculizat prin formule inadecvate
"Supărarea" d-lui Alexandru George (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15604_a_16929]
-
acest text e un fel de program liric ce va fi respectat îndeosebi de ceea ce a fost la sfîrșitul ei poezia bacoviană. Reziduurile unei lumi degradate se confundă cu silaba, sonoritatea aceasta nefiind doar un echivalent a ceea ce este ultima fărîmă de materie, ci ultima ei formă de existență, existență redusă la sunetul care îi comunică prin oftat sfîrșitul". Două observații sînt de făcut aci. Mai întîi că așa-zisa "criză a limbajului" nu apare decît către sfîrșitul creației în chestiune
Bacovia sau paradoxul degradării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16142_a_17467]
-
var/ Ies rînjete de dinainte de război.// Mai răul lasă-n dinți nisip,/ Mai binele dospește acru rime,/ Singur mi-e greu,/ Dar și mai greu mulțime,/ Mi-e greu să tac,/ Dar și mai greu să țip/ Un adevăr făcut fărîme" (Lamento). Întreaga sa creație constă din variațiuni pe această unică temă. Astfel celebritatea își dezvăluie reversul sensibil, vulnerat de o misterioasă constituție internă ce refuză pactul cu amplul renume, precum "O nemurire-n care i-e urît" (Bătrîni și tineri
În spatele celebrității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16293_a_17618]
-
era varianta cea mai radicală a tradițiilor Luminilor și a antifascismului". Și: Din punctul de vedere al unui german, nu puteai fi un antifascist radical decît aruncîndu-te în marxismul occidental". Cronicarului îi stă pe limbă să replice, tot cu o fărîmă de sadism, că și din p.d.v. al unui marxist român din anii '50 lucrurile arătau la fel. Ca și cum democrații și liberalii nu puteau fi (și n-au fost) antifasciști. Doar că ei erau și antiobscurantiști, indiferent că obscurantismul era fascist
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16382_a_17707]
-
care au învățat multe. Datorită celor învățate de la el, ei au putut înainta în cugetarea lor și astfel au putut îndrepta cele mai multe din acelea, fiind călăuziți în aceasta mai ales de Duhul Sfânt. Dar au rămas la ei unele mici fărâme din mulțimea greșită a învățăturilor origeniste. Aceasta pentru că nu totdeauna au rugat pe Dumnezeu să le spună dacă și acele mici fărâme sunt adevărate sau nu. În esență, Varsanufie face o distincție între învățăturile proprii ale Sfântului Grigorie de Nazianz
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
din acelea, fiind călăuziți în aceasta mai ales de Duhul Sfânt. Dar au rămas la ei unele mici fărâme din mulțimea greșită a învățăturilor origeniste. Aceasta pentru că nu totdeauna au rugat pe Dumnezeu să le spună dacă și acele mici fărâme sunt adevărate sau nu. În esență, Varsanufie face o distincție între învățăturile proprii ale Sfântului Grigorie de Nazianz și de Nisa și între unele cuvinte luate de la Origen, pe care le consideră însușite de ei de la el. Căci de cele
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
uitare ce constituie autenticul rod al oricărei trude. * A contempla: a elibera o priveliște prin propriile tale forțe. * Ordinea e în sine improductivă. Pentru a o fertiliza e nevoie ca în compoziția ei să apară un element de dezordine, o fărîmă de haos. * Astre ce nu-și găsesc bolta, boltă ce nu-și găsește astrele. * După Aristotel, e fericit cel suficient sieși, deci egoistul disciplinat. * Iubirea și ura nu au, practic, dimensiuni. * Autenticul damnat nu poate fi decît un zeu căzut
Din jurnalul lui Alceste (IV) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16502_a_17827]
-
halul de idiotizare la care au ajuns o mare parte din români n-ar fi pierdut nici un vot. Ba dimpotrivă. Pentru că, de câțiva ani, românii așteaptă o combinație de Rambo și doctor Menghele, asezonat cu ceva Goebbels și cu o fărâmă de casa de nebuni. Din nefericire pentru el, Vadim nu iese din logica post-comunistă. Prizonier al propriilor susținători, "tribunul" a făcut enorma prostie să promită soluții. Și încă soluții urgente. Credibilitatea i-ar fi crescut îngrijorător dacă s-ar fi
Balada chirurgilor iresponsabili by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16519_a_17844]
-
90. Jurnalul lui Radu Petrescu este atipic pentru orice astfel de stimuli extraliterari - nu este decît un mare jurnal, mare și la propriu și la figurat; o calitate literară excepțională și, ca orice mare jurnal, nu doar un jurnal. Trei "fărîme" din acest jurnal au fost publicate înainte de '90: Ocheanul întors, Părul Berenicei și A treia dimensiune. Problema care intervine, comparînd aceste trei cărți cu primul volum al jurnalului, este evidentă: din punctul de vedere al stilului, Catalogul înseamnă ceva nou
Mișcări zilnice și mișcări istorice by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16571_a_17896]
-
viață cu invizibilitatea-i" (ibidem). Evocat parțial, atins într-un punct sau altul, complexul universal se reconstituie datorită "obiectelor de tăcere", bune conducătoare ale semnificațiilor sale, relee ale totalității care nu pregetă a se juca cu fragmentul, cu detaliul, cu "fărîma" ce-i aparțin irevocabil. Creatura care e autorul devine un receptacol al Creației, eliberînd din strînsoarea intimității sale dimensiuni progresive, pînă la o scară planetară: "în cameră e liniște sau nu/ fereastra e deschisă și zgomotele/ orașului au loc în
Paradisul lucrurilor umileParadisul lucrurilor umile by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11880_a_13205]
-
al destrămării nobilelor arhetipuri, al depotențării spiritului: Tăifăsuind cu eroii și zeii, căci doar așa mă mai pot înțelege cu omul, se prea poate ca fără veste să alunec în haos, însă nu pot face altfel. Sînt și eu o fărîmă din abisul primordial și cu el zac împreună cu tine, cititorule, într-o statuie gigantică de zeu sfărîmat". Cultul primordialității îi dezvăluie un fond de om vechi, capabil a împărtăși, într-o manieră am zice hölderliniană, fervorile unei umanități mîntuite în
Un homo duplex by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11903_a_13228]
-
răspoimîine vei face bine și vei tăcea din gură/ dacă nu vei dori să ți se dea papucii// îmi făceam eu socotelile privind țintă la clepsidra/ care nimerind fix în dreptul rîsului tău se nărui/ prefăcîndu-se în mii de cioburi și fărîme/ și într-o pulbere de nisip care ne intră în pori în ochi/ și în cutele de la haine înainte de-a ne dumiri/ ce se întîmplă cu noi și de-a ne dezmetici". Avem a face sub pana lui Mircea
Umilință și ironie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11972_a_13297]
-
de puternică, încât refuză îmbrățișarea fatală. Când ai ars toate cărările de crengi și tulpina muntelui, cauți seva de foc a rădăcinii. Doar atunci când ultima picătură de materie s-a dizolvat sub limbile de foc, când ai dăruit și ultima fărâmă de energie, răceala pământului ce te-a chemat spre unire întru eternitate este caldă, liniștitoare, deoarece știi că nu ai trăit degeaba. Ai ars intens și ai luminat, din momentul în care te-a lovit fulgerul și ai primit suflare
LOVIT DE FULGER de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2197 din 05 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382793_a_384122]
-
deprinsă cu arta microscopicelor înflorituri de pe bobul de orez. Povești fascinante în egală măsură pentru copii și "oameni mari" apar ca din pământ. Nimic nu e prea mic, prea inform, prea banal sau prea inutil pentru a oferi cititorului, o fărâmă de încântare. Secretul? Nici un secret. Doar bunăvoință, generozitate, răbdare și multă dragoste în a (re)privi lumea. A. Mocanu întâlnește inefabilul vieții dezvăluindu-i superbia pentru că privește în jur cu ochii unui copil curios și gata a râde din toată
"Sexul din inima cuvântului" by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/16079_a_17404]
-
la un regim politic dictatorial. Prozatorul amănunțește, cu ironie gravă, hipnotică, viața umană până la a urmări clipele care se târăsc contorsionat, într-un mic infern cotidian, incapabile de zbor și de vis. Privirea scandinavă, cea care integrează existența umană din fărâme disparate, este prezentă în fiecare pagină a noii sale cărți: Vizionare (apărută de curând în excelenta versiune românească semnată de Sanda Tomescu-Baciu la Editura Univers). E vorba aici despre coexistența impenetrabilă (despre care știa multe Camil Petrescu!): „Dar în noaptea
Privirea scandinavă sau despre subtext by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/2677_a_4002]
-
pe care l-a îndrăgit după cel dintîi pahar de votcă. Să fie o revoltă împotriva Tatălui castrator sau (și) o revoltă a eului față de sine însuși? Întrucît cinismul poetului față de propriai condiție e la fel de ofensiv. Un cinism fără nicio fărîmă de indulgență, scandalos: „sinceritatea naște monștri/ din simplul motiv al lipsei de interes/ pentru o individualitate complet deșirată/ înaintea sensurilor” sau: „grămezi de nisip și apă sărată mă îndeamnă să alung/ toate adîncimile de serie/ în frînturile de cuvinte despre
Poezia unui Macho by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2683_a_4008]
-
evenimentele. Cum cele două nu se suprapun perfect, „nu adevărul contează, ci povestirea”. Numai că, așa cum spune și subtitlul cărții, Gina Stoiciu nu scrie coerent despre exil. Nu în sensul unei ordini memorialistice, ori de alt fel. Ea scrie în fărâme, adică începe cu un fapt de viață și plonjează în detalii antropologice, literare, filosofice ori sociologice. Sau invers. Pentru că exilul, crede ea, „nu este nici literatură, nici concept. Este experiență trăită”. Tocmai de aceea găsește în simbolul oglinzii sparte și
Echilibrul vindecat by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2730_a_4055]
-
drencromul și vellocetul și toate rahaturile, astea nu sunt bune pentru un malcik. Să-l negi pe Bog și să bați câmpii cu tot rahatul despre cum îi liubiliubi ei pe toți celavecii îl stoarce pe orice malcik de ultima fărâmă de bunătate și putere. Am skaz, și da, aceasta este pravda și nicevo mai mult de-atât. AB: Consideri că tineretul de azi este mai violent decât generația căreia i-ai aparținut sau îi aparții? ALEX: Nu cu mult. |ia
Anthony Burgess - Portocala mecanică by Carmen Ciora si Domnica Drumea () [Corola-journal/Journalistic/2624_a_3949]
-
nu a vrut să omoare oamenii aceia." " Eu nu îl apăr pe Huidu, îl iubesc atât de mult... ca și pe Băsescu. Eu pot să spun că îl urăsc pe Huidu, îl detest chiar, dar încerc să îmi păstrez o fărâmă de umanitate, în sensul rațiunii. Nu știu dacă sentința a fost sau nu una corectă. Cred că lui Huidu personal i-ar face bine să vadă pârnaia pe dinăuntru, ca să înțeleagă că e bine și cu șmecheria, e bine și
Badea: Lui Huidu i-ar face bine să vadă pârnaia pe dinăuntru - VIDEO () [Corola-journal/Journalistic/22540_a_23865]
-
-nconjoară și ne înspinează la tot pasul!... Mda, „ucigă-l toaca” mutilează sufletele, luați aminte! El îi vinovatul, iar noi, musai, s-ar cuveni să alergăm la duhovnic, să ne primenim sufletul. Musai! A mai rămas în ființa noastră acea fărâmă tainică de a distinge între necurăție și curăție sufletească?! Cred, cu toată ființa mea că-n adânc de adânc de suflet luminează, totuși, un grăunțel de voință. Așa că, mintenaș, să deschidem ușa chiliei bătrânul duhovnic. El, și numai el, ne
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92562_a_93854]
-
Cât mai e harul revigorând. Să mai renaștem; în decădere Nu mai există nobil simbol; Ca pentru viață-întru Înviere Umple din El ce-n tine ai gol. (Glasul Bisericii) A ști să înalți cântecul precum o troiță a răbdării, din fărâme de cuvinte, o troiță străjuind semeț înălțimile și atingând cu creștetul cerul înalt, cu brațele cuprinzând munții bătrâni, săpând cu unghiile la rădăcină, în catedrala plină de foșnitoare vitralii, a pădurii... Cuvinte precum bănuții de rouă în iarbă. Monade?... Steluțe
Radu Botiş: „Ca tămâia înaintea Ta“ Editura Ariadna, Baia Mare [Corola-blog/BlogPost/92669_a_93961]