114 matches
-
neisprăvit, așa că Îți voi acorda o șansă. Dar dacă ajungi la spital din nou, te-ai ars. Ai Înțeles? — Da, domnule. Mulțumesc, domnule. — Bun. Perioada ta de acomodare este din acest moment anulată. Nu-mi permit să fiu Înconjurat de fătălăi precauți. Fie Îți faci treaba ca lumea, fie n-o mai faci deloc. Autopsia este Într-un sfert de oră. Să fii acolo. Se dădu jos de pe birou și Își pipăi buzunarele În căutarea jeleurilor. — Eu am o Întâlnire foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
cană vrei, o cană sau o cupă D ceai? Adică o ceașcă de ceai. Gafele nu s-au oprit aici. Câteva minute mai târziu Îl Întreba pe Nigel dacă văzuse meciul lui Manchester United de săptămâna trecută. —Ce adunătură de fătălăi! După părerea mea au fost de cacao. Înainte să apuce cineva să-l țină În frâu, a Început să-i „admire“ puloverul de culoarea ocru pe care i-l cumpărase mătușa Sylvia. —Deci, ce culoare e aia Nigel? Un pic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
să facă nicio amabilitate fără să jignească... — Toți? — Toți, da, toți! Cei care sunt cu adevărat bărbați, se-nțelege. — Ah! — Da, pentru că ceilalți, cei care nu-s grosolani și brute și egoiști, nu sunt bărbați. — Da’ ce sunt? — Eu știu..., fătălăi! — Ce mai teorii, fetițo! — În casa asta nu se poate să nu te molipsești. Dar una ca asta n-am auzit de la unchiu-tău. — Nu, ideea mi-a venit mie, observându-i pe bărbați. — Și pe unchiul tău? — Unchiul nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
asta nu se poate să nu te molipsești. Dar una ca asta n-am auzit de la unchiu-tău. — Nu, ideea mi-a venit mie, observându-i pe bărbați. — Și pe unchiul tău? — Unchiul nu e bărbat... din ăștia. — Atunci e un fătălău, nu-i așa? Un fătălău. Hai, spune! Nu, nu, nu, nici vorbă. Unchiul e..., cum să zic..., unchiul meu... Nu m-am prea obișnuit cu gândul că el e cumva..., cum să zic..., în carne și oase. — Da’ ce crezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
nu te molipsești. Dar una ca asta n-am auzit de la unchiu-tău. — Nu, ideea mi-a venit mie, observându-i pe bărbați. — Și pe unchiul tău? — Unchiul nu e bărbat... din ăștia. — Atunci e un fătălău, nu-i așa? Un fătălău. Hai, spune! Nu, nu, nu, nici vorbă. Unchiul e..., cum să zic..., unchiul meu... Nu m-am prea obișnuit cu gândul că el e cumva..., cum să zic..., în carne și oase. — Da’ ce crezi tu despre unchiul tău? — Că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
strângea antebrațul deasupra încheieturii palmei, în care număram banii cu pauze dinadins prelungite. Îi luase, fără să clipească și fără nici un gest de mulțumire. - Ramses, vezi-ți de drum, se amestecă în discuție piticul meu, cu glas subțire ca de fătălău. Vrei să îmbrâncești în pat o statuie de argilăă Într-adevăr Amidé mirosea a pământ galben. - Vrei să ne întâlnim? îmi zise Amidé cu glas mecanic și abia perceptibil. - La salonul oficial, răspunse în locul meu, piticul, învingător de astă dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
El îmi ciocănise inima pe la miezul nopții, trezindu-mă din somnul adânc. - Scrie! Poruncise după un răstimp de veghe, frățiorul alungându-mă din așternut. Fiindcă n-am găsit chibriturile, să-mi aprind lampa și nici măcar creionul, ca să scriu prin întuneric, fătălăul m-a belferit până dis de dimineață. Învățasem pe de rost nocturna lui marină: O bate cineva, o bate, O mână nemilos din spate, Plesnesc în largul mării bicele Și-aud trosnind din lemnării caicele. Cerșește și nimic nu cere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
drogați, e noaptea tîrziu și nu aveți la ce vă uita, fiindcă toți albii ăia drăguți au tras draperiile. Treceți cu mașina pe lîngă Nite Owl, iar acolo sînt niște albi drăguți - și asta devine prea greu de suportat. Tyrone, fătălăul cel grăsan, preia controlul. Își conduce băieții În Nite Owl. Acolo sînt șase oameni, Între care trei femei. Îi tîrÎți În magazie, goliți casa de marcaj și Îl obligați pe bucătar să deschisă seiful. Le luați portmoneele și poșetele la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
tîrÎți În magazie, goliți casa de marcaj și Îl obligați pe bucătar să deschisă seiful. Le luați portmoneele și poșetele la toți și vă turnați parfum pe mîini. Sugar spune: „Ia să te văz cum le pipăi pe gagicile alea, fătălăule! Dovedește că nu ești poponar“. Tu nu poți să faci ce zice și Începi să tragi, toți Încep să tragă și Îți place la nebunie, pentru că În sfîrșit ești ceva mai mult decît un biet negrotei umflat și homosexual și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
tău e pe invers?“ „Nu.“, i-am răspuns, deși mi-ar fi plăcut să zic da. O vorbă de-asta bună, aruncată în trecere, și-ajungi departe. Așa rămâi cu tinicheaua agățată de coadă. Cutare-i securist, ăltu-i curvar, ălălalt fătălău. Nu-i unul cum trebuie. Mihnea a închis pagina cu simbolurile și ne-am întors la textul final, cârlionțat și cu codițe. Chiar că te-apuca râsul: rândurile curgeau molatic, floral, pagină după pagină. Dacă toate viețile noastre ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
câteva luni. Intrasem în capitalism și nimeni nu-mi mai observa rezistența. Dacă încă păstrasem un colț neatins din angrenajul ei, asta se datora încăpățânării și senzației inerte că merit mai mult, totul, de fapt. Sigur, nu mă consideram un fătălău: corpul fusese deja donat unor experiențe carnale, corelate vârstei și fără de care nu puteam pătrunde în lumea bărbătească a golanilor de cartier, dar ele se dovediseră neimportante, secționate de creier, extrase și-apoi studiate cu detașare, ca un obiect străin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
pe care îl urmărești cu milă și de la care nu vrei să mai pleci. Aici chiar că nu mă recunoșteam; pe lângă că scrisul nu-mi aparținea, mai curgea și defazat, strigându-și când revolta, când depresia. Eroul misivei părea un fătălău lucid, din genul care în public se zmiorcăie și-acasă te mușcă de picior. Oricât de mult îmi surâdea ideea, ăsta nu eram eu. Am sucit pagina, luminând un bilet prins cu-o clamă, pe care securistul de serviciu notase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ce se află, imediat ce dau de belea, sau le pun lor în pericol pozițiile, care, natural, li se cuvin. Executarea Monei Muscă, căreia începuse să-i miroase a Cotroceni, bălăcărirea lașă a Monicăi Macovei, a cărei bărbăție instituțională a ridiculizat fătălăii politici de la noi, sau răstignirea Monicăi (nume blestemat în politica dâmbovițeană!) Iacob-Ridzi, care a crezut că te poți arunca la cașcaval fără să fi absolvit nici grupa pregătitoare la furăciuni, sunt mai mult decât elocvente. Nu poți la noi să
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
vibrația autentică e mai surprinzătoare. Acești hoți, borfași, țigani au toată gama lirică a umanității și o execută pe instrumente ce produc o duioasă ilaritate, într-o limbă indecentă, argotică, cum e cazul în delicata explicație mitologică a frumuseții unui "fătălău": O fi fost mă-ta vioară, Cine știe din ce smârc, Trestie sau căprioară Morfolit de o copită Și-o fi prins în pântec plod De făptură negrăită De strigoi de voievod. Cu coarne de gheață, Că din oamenii de
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]