402 matches
-
citez, cu bucurie, versurile din poemul MICA MOARTE: „Pacea serilor de mai/ mă înfășoară în lacrimi călduțe,/ zeul țap cântă din nai prelung ... Fetele se ascund după gâtul iubiților;/ pe băncile cele mai ascunse din parcuri/ iubitele mai coapte așteaptă Feți-Frumoși/ cu chip de Florin Piersic,/ vreun profesor de dragoste/ sau vreun Luceafăr - veșnic Lucifer,/ jumătate om, jumătate spumă de mare,/ care să le învețe ce înseamnă „mica moarte”,/ extazul sufletului,/ leșinul coapselor fierbinți,/ durerea mușchilor stomacali,/ transpirația discretă a sânilor
LUCEFERI CU BUZE ROSII de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 238 din 26 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360793_a_362122]
-
proaspătă a ierburilor; un miros sălbatic și pur îmi năvălea în nări, pe când seara se lăsa liniștită și greierii își începeau cântul. Acolo găseam o floare gingașă care se numea „Sângele voinicului” (Negritella rumba). Căpșorul meu țesuse povestea cu un făt-frumos care se luptase cu zmeii pentru a scăpa omenirea de Rău... Făt-frumos fusese rănit, sângele se scursese pe câmpul de luptă la apusul soarelui, iar a doua zi dimineața, flori roșii cu un parfum deosebit, au răsărit în acel loc
ALBA IULIA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1048 din 13 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363165_a_364494]
-
pe când seara se lăsa liniștită și greierii își începeau cântul. Acolo găseam o floare gingașă care se numea „Sângele voinicului” (Negritella rumba). Căpșorul meu țesuse povestea cu un făt-frumos care se luptase cu zmeii pentru a scăpa omenirea de Rău... Făt-frumos fusese rănit, sângele se scursese pe câmpul de luptă la apusul soarelui, iar a doua zi dimineața, flori roșii cu un parfum deosebit, au răsărit în acel loc și floarea s-a numit „Sângele voinicului”. Nădăjduiam pe atunci, în lungile
ALBA IULIA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1048 din 13 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363165_a_364494]
-
a doua zi dimineața, flori roșii cu un parfum deosebit, au răsărit în acel loc și floarea s-a numit „Sângele voinicului”. Nădăjduiam pe atunci, în lungile mele plimbări făcute pe câmpul de la marginea orașului, să găsesc printre flori, un Făt-frumos, așa, precum în basmele pe care mi le citiseră - mama, tata. Mergeam deseori în poiana descoperită, culegeam flori de câmp și alergam să prind fluturi. Floricelele de culoare roșu carmin, de departe păreau niște picături de sânge; găseam maci roșii
ALBA IULIA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1048 din 13 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363165_a_364494]
-
care locuia prin apropiere, mă cuprinsese bucuria că aveam cui spune povestea zămislită pentru acele flori „Sângele Voinicului”, descoperite în poiana din apropierea casei și am început să-i povestesc, ajungând bine înțeles și la sfârșitul poveștii, imaginându-mi întâlnirea cu Făt-frumos ... Fetița a ascultat și la urmă mi-a spus: „No, dragă, tu ești cam bolândă!” Venisem din alt oraș, din altă parte a țării și nu știam ce înseamnă acest cuvânt, dar mi s-a părut, după tonul fetiței, că
ALBA IULIA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1048 din 13 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363165_a_364494]
-
Publicat în: Ediția nr. 2244 din 21 februarie 2017 Toate Articolele Autorului ACASĂ Ascunde-mă în ghicitori și plânge-mă prin doine, grăiește-mă prin zicători și descifrează-mă din noime Și apoi caută-mă-n basme și povești cu feți-frumoși cu zmei și cu fantasme cu zânele din codrii neguroși Găsește-mă în dor și pune-mă-n icoane Așază-mă-n pridvor să mă răsfăț în soare și du-mă iar acasă la noi, în satul bătrânesc, și pune
ACASĂ de IOAN ADRIAN TRIFAN în ediţia nr. 2244 din 21 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/367991_a_369320]
-
care deschidea cu ușurință orice ușă, au convenit să le ducă el scrisorile lor, tinerei Nadine. La scurtă vreme, Isăcescu a ajuns un fel de curier neoficial al lui Nadine. Dar n-o făcea pe gratis, bineînțeles, pentru că cei trei „feți-frumoși” intelectuali îl plăteau pentru serviciul prestat, pentru a transmite „misivele” lor frumoasei, misterioasei și intangibilei fete. Nea Mitică se luminase la față povestindu-mi și relata cu atâta precizie totul încât mă transpusese în miezul acțiunii, fără doar și poate
DAN ISĂCESCU – VISUL FRANCEZ SUB GLASUL ROŢILOR DE TREN! de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 203 din 22 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367412_a_368741]
-
inițiatic însumează sărăcia, umilința, neînțelegerea și răutatea, însă sufletul său nu-și va pierde strălucirea, păstrând acea scânteie sublimă de candoare și de frumos, care transpare în basmele populare românești. Din anumite puncte de vedere, încercările personajului principal (Greuceanu, Prâslea, Făt-frumos, Aleodor, Câmpan, Ionică etc.) se aseamănă cu probele lui Iov... Cine nu a citit în viața lui măcar un basm? Dacă, totuși, cineva a pierdut o astfel de trăire, îi recomandăm să treacă peste această lipsă, lăsându-vă inima să
CONCEPTUL DE AUTORITATE ÎN BASMUL POPULAR ROMÂNESC de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366963_a_368292]
-
și folclorist, celebru antropolog francez, autor al unor lucrări care au marcat istoria disciplinei în care s-a afirmat: Riturile de trecere; Formarea legendelor; Totemismul. 16 Basme române, auzite și scrise de G. Dem. Teodorescu, Colecția Restituiri - București, 2002. 17Ioviță, făt-frumos, basm popular cules de Petre Ispirescu publicat în volumul Legende și basmele românilor în anul 1827, Colecția Restituiri - București, 2001. 18Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte, basm popular cules de Petre Ispirescu publicat în volumul Legende și basmele românilor
CONCEPTUL DE AUTORITATE ÎN BASMUL POPULAR ROMÂNESC de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366963_a_368292]
-
plânge... pentru el a răsărit un Soare nou, Soarele adevărului. CASTELUL DIN FILDEȘ Cu turnuri crenelate, ferstre argintate, castelul înălțat pe coline, mă duce cu gândul la tine... Citeam povești și poezii, și ne jucam cu alți copii, visam la feți-frumoși și zmei trăiam emoții pentru ei. Însă, când anii au trecut, visam să-mi furi un mic sărut... Culegeam flori din pădure, zmeură, frăguțe, mure, te ascundeai de mine-n crâng, și mă făceai ușor să plâng. Strigam la tine
TRANDAFIRII DRAGOSTEI de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 161 din 10 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367222_a_368551]
-
în fire lungi, nesfârșie, pe fusuri ce se roteau ca niște titirezi între degetele torcătoarelor. Credeam că erau fermecate. Privirea îmi era atrasă de ele ca și când roțile lor ar fi fost magneți vrăjiți, cu puteri magice. Doar poveștile cu strigoi, feți-frumoși și zmei, spuse de torcătoare, aduceau eliberarea. De parcă ar fi știut pe unde-mi hălăduia gândul, o aud pe Maria, ceva mai în vârstă ca mine, spunându-ne: - Mai demult, la țară, fetele torceau, țeseau și se gândeau la viitorul
LIGA SCRIITORILOR MARAMUREŞ INTRĂ ÎNTR-O BINEMERITATĂ VACANŢĂ. ARTICOL DE GELU DRAGOŞ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 900 din 18 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363704_a_365033]
-
timp încoace, pietrișul înțeapă asfaltul și se înfige în tălpile pantofilor tăi lăcuiți, provocându-ți o samba obosită pe aleea noastră. Mimica feței tale este furată de la bătrânul și eternul Charlot, în timp ce scuipi minciuni din poveștile cu zâne și cu feți-frumoși printre dinții albi și zâmbetul ce-ți strălucește în bătaia soarelui. Cuvintele-ți frumoase, pătrundeau peste tot, prin ființa mea, din căușul palmelor îmi așezai pe trup mângăieri tandre și dorințe pătimașe, care le pecetluiai cu buzele tale ispititoare. Dar
NU-ŢI MAI PLACE, AŞA CĂ... (3) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1306 din 29 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349532_a_350861]
-
2008, sau Conferința de la Bistrița ), Lecția de condus (interviu acordat de Dan Puric lui Cătălin Ștefănescu, de la TVR-1, în anul 2008), Neghina-grâu (povestire), Răstimpul (interviu acordat de Dan Puric lui Robert Turcescu, de la Realitatea Tv, în 28 decembrie 2008), „Ce Făt-Frumos blestemat“ (eseu pornind de la Radu Gyr, Balade), Ortodoxia în arta românească (eseu), O privire asupra Spiritului Răsăritean (eseu), Despre Omul Frumos (povestire care dă titlul cărții și care „decodifică“ auctorial sintagma Omul Frumos: Și eu, atunci, am asistat la lucrarea
DESPRE NEAM ŞI DEMNITATE ÎN VIZIUNEA LUI DAN PURIC P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 306 din 02 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348977_a_350306]
-
de valorificarea tradiției și a datinei: „Ne-au mai lăsat poruncă, atât cât suntem vii, / Ca s-o purtăm în suflet mereu, din tată-n fii, / Să nu lăsăm pământuri lucrate de strămoși, / Nici doina, și nici basmul cu ceia Feți-Frumoși, / Nici jocul, și nici hora, nici aprigii căluși,/ Nici vorbe de povețe de la acei ce-s duși, / Nici portul cu cătrință și ia înflorată, / Lucrată-n seri de clacă, din dragoste de fată. // Bătrânele icoane, ce-s prinse sus la
MIRCEA DORIN ISTRATE (RECENZIE DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 309 din 05 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348511_a_349840]
-
ani de la nașterea lui Mihai Eminescu) cu mantia-albă, îmbrumată, coboară Orfeu peste plai, el este pruncul Limbii Române și se numește Eminescu Mihai. e iarnă pe dealuri moldave, zăpezi mari cad în Ipotești, acum se naște Emin din vise: un Făt-Frumos din povești. când luna în noapte-l văzu, lebăda se prefăcu-n sânge, luceafărul din ceruri căzu plound cu păsări flaminge. la mijloc de iarnă pe aripi de vânt, trece peste munți, dar și peste plai, trece ca un Crai
IARNĂ ORFICĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1828 din 02 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/349929_a_351258]
-
Acasa > Versuri > Omagiu > EMINESCU Autor: Ionel Grecu Publicat în: Ediția nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului EMINESCU din binecuvântata Bucovină la miez de veac a răsărit lumină. e Făt-Frumos cu plete de-abanos. e fiul lirei și al melosului dulce. e lacul codrilor albaștri, cu nuferi galbeni Încărcat. a Ipoteștilor icoană de Domnul cu har înzestrat. porni Luceafărul în zori, de sus din haos ne privește. de strajă țării
EMINESCU de IONEL GRECU în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350124_a_351453]
-
IV. MEDALION LIRIC, de Nicolae Negulescu , publicat în Ediția nr. 724 din 24 decembrie 2012. ÎNTOARCERE M-am întors dintr-un basm într-o clipă de dor nu eram Făt-Frumos, nici vreun muritor, am lăsat peste voi un parfum de lumini și-au vibrat îndelung stejarii-n tulpini Doar pe zâmbetul tău am uitat un sărut vinovat ca un vis fără de început, în amurg, ce amurg ne topise sublim tresărirea
NICOLAE NEGULESCU [Corola-blog/BlogPost/365281_a_366610]
-
ce amurg ne topise sublim tresărirea în care nu va fi să mai fim ELEGIE LA STINGEREA SERII De parcă nu mai știm să ne strigăm ... Citește mai mult ÎNTOARCEREM-am întors dintr-un basm într-o clipă de dornu eram Făt-Frumos, nici vreun muritor,am lăsat peste voi un parfum de luminiși-au vibrat îndelung stejarii-n tulpiniDoar pe zâmbetul tău am uitat un sărutvinovat ca un vis fără de început,în amurg, ce amurg ne topise sublim tresărirea în care nu va
NICOLAE NEGULESCU [Corola-blog/BlogPost/365281_a_366610]
-
din volumul mai sus menționat se desfășoară pe perioada de după revoluție până ... XXII. COPACUL, de Vasilica Ilie , publicat în Ediția nr. 1665 din 23 iulie 2015. Astăzi voi scrie la timpul prezent despre un copac viguros, fiul celor patru anotimpuri: făt-frumosul verde-al primăverii, umbra verii pe timp de caniculă, culoarea toamnei, plîngându-și desfrunzirea, solitarul iernii, pe-alei, între nămeți. Scriu așa cum l-am văzut crescând: îndrăzneț an de an, semeț și tot mai demn, cu rădăcinile adânc înfipte în pământ
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/366199_a_367528]
-
umbros se cântă de dragoste și patos, parcă și timpul stă în loc s-asculte poveștile de dor! Când coamele cailor sălbatici saltă în fuga ... Citește mai mult Astăzi voi scrie la timpul prezentdespre un copac viguros,fiul celor patru anotimpuri:făt-frumosul verde-al primăverii,umbra verii pe timp de caniculă,culoarea toamnei, plîngându-și desfrunzirea,solitarul iernii, pe-alei, între nămeți.Scriu așa cum l-am văzut crescând:îndrăzneț an de an, semeț și tot mai demn,cu rădăcinile adânc înfipte în pământ
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/366199_a_367528]
-
ce mocnește, Mă arde și mă rănește În locul tandrei mângâieri; Lasa-mă, îmi dai dureri! Cine sunteți Bendou Ali; Visul meu, un fel de-a fi? La ce-mi trebuie să știu?! Sunteți oglindă, nu om viu! ...Ești numai un Făt-Frumos Ce îl plâng și-l cânt duios... A VII-a poezie pentru Ali Ce miracol, ce minune! Mamă Soartă, ești prea bună; Să-ntâlnesc așa albină Eu, o biată creatură!? Mulțumesc să-l fi născut, Plin de vise și putere
POEZII PENTRU SOŢUL MEU (VERSIUNEA ROMÂNEASCÃ) de MARIANA BENDOU în ediţia nr. 198 din 17 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366727_a_368056]
-
Acasa > Manuscris > Scriitori > COPACUL Autor: Vasilica Ilie Publicat în: Ediția nr. 1665 din 23 iulie 2015 Toate Articolele Autorului Astăzi voi scrie la timpul prezent despre un copac viguros, fiul celor patru anotimpuri: făt-frumosul verde-al primăverii, umbra verii pe timp de caniculă, culoarea toamnei, plîngându-și desfrunzirea, solitarul iernii, pe-alei, între nămeți. Scriu așa cum l-am văzut crescând: îndrăzneț an de an, semeț și tot mai demn, cu rădăcinile adânc înfipte în pământ
COPACUL de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366112_a_367441]
-
ține seama de „sectorizările“ („spirele“ / „șerpuirile“) tunelului oranj - a celor 22 de „semne“ și a celor 33 de „noduri“ se înrăzărește în „dezobișnuirea“ ens-ului uman de trup, a eroului liric, în ultimă instanță, spre a se ivi / (re)înfățișa drept „Făt-Frumos al verbelor“: Osul e o bucurie numai atunci când este os al frunții, / când apără iar nu dezbină, / cum e vertebra alcalină / din toiul greu al cărnii și al nunții. Mă voi supune la dezobișnuire / de felul meu de-a fi
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (3) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1099 din 03 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361638_a_362967]
-
toiul greu al cărnii și al nunții. Mă voi supune la dezobișnuire / de felul meu de-a fi, / dar nu la părăsire, / ce-o ține-n dânsul verbul lui a fi. // M-oi dezobișnui și eu de trup, / născând un Făt-Frumos al verbelor, / cum lupul s-a dezobișnuit de lup, / de foame. // Am să mă dezobișnuiesc de stelele cerului / cum apa îngheață dezobișnuită de fulgul zăpezii, / îmi voi lua trupul înfrigurat / și da-l-voi eu însumi să mi-l pască
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (3) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1099 din 03 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361638_a_362967]
-
aducă sare la mioare. A lăsat oițele în paza dulăilor ciobănești, niște câini mari care se puteau lupta și cu ursul și în grija lui Ion, un flăcău voinic și arătos de-ți venea să crezi că este cu adevărat Făt-Frumos. Pe când soarele, din slava cerului se pregătea să o ia încetinel spre apus, oițele se odihneau la umbră. Sub un copac, la marginea stânii sta Ion cu Miorița lui cea dragă, cânta din frunză, când un cântec plin de veselie
POVESTIRI PENTRU COPIII STRĂMUTAŢI DIN ŢARA LOR (I) de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 780 din 18 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351938_a_353267]