148 matches
-
vorbă, mamă! Că eu nu vreau să fiu proasta clasei... Eu rămân la sterpăciuni!.. Văd că nici ploaia, nici vântul nu te-au răcorit toamna asta, cât a fost ea de lungă... Și nici la minte nu te-ai copt, fătuca mamei! Și nici nu știi măcar ce vrei... Ba da, mămucă! Eu îl vreau pe Ghiță! Îl vreau pe Gheorghiță! Am făcut și proba... Saveta a înlemnit... Vasăzică pedeapsa n-a folosit la nimic! Ba mai mult, a complicat o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
Mama m-a fugărit de-acasă! Hai înapoi și-om ajunge cumva la o înțelegere, că doar ești fata noastră! Și, până una-alta, încă mai răspundem de tine! De viața ta de azi și de mâine! Hai acasă!.. Și fătuca l-a urmat cu supușenie ca o cățelușă spășită, dar pregătindu-se de o nouă confruntare cu mamă-sa: Că doar n-am să-i rabd toate apucăturile de modă veche... N-are decât să și le păstreze pentru dânsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
ce câțiva dintre pasagerii din față au auzit destul de bine, în timp ce alții credeau că este vorba de o duioasă sărutare: Drum bun și ia seama la chiroșcă, fata mamei... fiind sigură că fiica nu o mai poate dojeni. În schimb fătuca, observând un zâmbet abia schițat în colțul gurii la o doamnă de-alături, s-a îmbujorat până în vârful urechilor și și-a fixat privirea asupra unui loc liber din spatele vehiculului, pe care s-a grăbit să-l ocupe pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
născut azi-ieri! Da nu mai contează, bine că s-a terminat, că se mărită cu Mișu. De-acuma o să-l lase în pace pe bărba-su. În sfârșit norocul îi surâdea. Intrase într-o zodie bună, avusese dreptate doamna doctor. Și fătuca asta oricum n-avea nici o vină, poate o ajuta și pe ea Sfânta să aibă viață bună cu Mișu, că zgârcitul de bărba-su îi dădea numai trei milioane pe lună, săraca! La rândul ei, Mariana se întreba dacă baba știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
cu nimeni de când se sfințise cu ea, se aprinsese atât de tare de-i venea să-și lase copilașii, să plece în lume ori să se spânzure. De acum știau toți directorii ce fel de "nevoi" are tovarășul nostru, iar fătuca noastră ajunsese marfă de preț, și aceasta știa să negocieze. Deși tare amar i se mai lăsa după fiecare târg. Nu era o naivă. Nu-și făcea iluzii. Uneori pasiunea tovarășului o încălzea atât de tare, încât odată ajunsă acasă
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
scriitor al timpurilor cu "Steaguri roșii pe turnuri" și un pedagog care cultiva bătaia muscălească la stroi, îl chemau pe numele cu distorsiune la modă, de "Vladimirovici", fu impresionat plăcut de apelativul înnoitor "Vlady". Îmbunat și binevoitor, se aplecă spre fătuca obraznică despre care el nu știa nimic, nici măcar că începuse ea singură să-și promoveze numele fanariotizat de "Zoe", pentru a-l escamota pe "Zoia" înscris în actul ei de naștere. Prenumele Zoia fusese caligrafiat în catastif de mâna unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
-ncăpățânează să dea frunze. *** - Ce bine că te-am găsit! aud în spatele meu o voce ușor răgușită. Mă desprind cu greu de la fereastră, parcă m-am lipit de dușumea în locul acela. - Da? - Ierea de așteptat să fii aci, Ștefan! - Negru... Fătuca poartă ciorapi în dungi la bocancii cu ținte, are codițe colorate și-o fustă scurtă, plisată, din care ies două bețe. Puloverul stă mai mulat decât trebuie pe pieptul scobit. Are vreo cinci cercei în fiecare ureche, o mică verigă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
niște poze...”. Scoate un album de familie, impresionant, mare, legat în piele, se-așază la picioarele mele, sprijinindu-se de genunchiul meu, i-alunecă degetele și io o-ncurajez pipăind-o discret, îmi zic că e chiar frumușică, miroase bine fătuca, i-alunecă bluza de pe-un umăr, o trag mai aproape, are pielea catifelată... și-ncepe să mi-l arate pe tată-său în poze, în aia goală, din față, din profil, la Doi Mai, în vacanță, să se laude
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
acel dramatism. Vocile puternice mă intimidează. Ce impresie ți-a făcut Keiko? — Ce impresie? N-aș putea spune sigur, pentru că nu am mai Întâlnit genul ăsta de femeie. — Știi că nu are decât douăzeci și trei sau douăzeci și patru de ani fătuca asta? Cum ți s-a părut? Un pic cam trecută sau... Bărbatul vorbea despre Keiko Kataoka spunându-i „fătuca asta“. Personajul din fața ochilor mei se comporta exact așa cum mi-l descrisese ea. Când am realizat asta, am Împietrit. N-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
pentru că nu am mai Întâlnit genul ăsta de femeie. — Știi că nu are decât douăzeci și trei sau douăzeci și patru de ani fătuca asta? Cum ți s-a părut? Un pic cam trecută sau... Bărbatul vorbea despre Keiko Kataoka spunându-i „fătuca asta“. Personajul din fața ochilor mei se comporta exact așa cum mi-l descrisese ea. Când am realizat asta, am Împietrit. N-am fost niciodată invidios pe bărbații care se culcă cu multe femei. În domeniul În care lucram eu erau Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
s-a prins că mă excitasem amintindu-mi de Keiko Kataoka, bărbatul Îmi aruncă zâmbindu-mi complice: — Așadar Încă ești sub imperiul excitației. Ia zi-mi, Keiko ți-a făcut o confesiune lungă? Am aprobat cu o mișcare a capului. — Fătuca asta este nimfomană din naștere. N-a avut probleme În familie, așa că probabil i se trage de la faptul că Îi mergea mintea prea mult. A Înțeles dintotdeuna că este suficient să orientezi relația dintre doi oameni Într-o anumită direcție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
revoluții, cu contrarevoluții; porno. Să vadă la ce poate să se aștepte dacă nu își vede de treabă. Eroare, mulțimea tocmai asta vrea. Nici dacă ai proiecta Albă ca zăpada nu ar fi o soluție; în ultima versiune a filmului, fătuca suportă tot felul de agresiuni sexuale: piticii o iubesc în întregime. Nimic nu mai e cum era, nici în Stațiune lucrurile nu vor mai fi așa cum sunt. Va fi un iad. Magistratul vrea, acum, să scrie - și el - o carte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
frunzele, iar picăturile de ploaie bat darabana cu o indiferență strigătoare la cer. Ce să faci tu la maiami bici, Sănducule, acolo nui de tine, ai restanță și la Întreținere... Și, una peste alta, ca s-o spunem pe șleau, fătuca asta de la pagina a cincea nu se uită la moaca ta nici dacă o legi la ochi. Te-ai dilit? Tu ai pus sculele-n pod de multă vreme, ai rămas cu uitatul și cu oftatul. De-aia bei și
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
am văzut cu șapca În cap la podul ăla pe care l-a luat apa. M-am uitat la el ca la sfintele moaște atunci când a șutit un celular. Mi-am astupat urechile ca să nu mai aud cum zicea că fătuca aia e țigancă. Nu mi-a venit să cred când a declarat că mai bine Întreține relații sexuale perverse cu licuriciul mare decât să facă același lucru cu licuriciul mic. Am aplaudat atunci când a pus-o pe Roberta În funcție
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
Fiecare partid comandă, institutele o belferesc, carevasăzică, pac e pedeleul pe primul lor, pac trece ponta, atunci când plătește pesedeul, hop și diaconescu direct cu banii - că are bani caracaleanul! - și ajunge al treilea În topuri. Asta - am auzit eu de la fătuca mea, mânca-o-ar tata! - se numește manipulare mas midia, cică așa se pronunță, ca la midia năvodari. Cine spune media după mas este prost de tot, habar nu are pe ce lume trăiește. Fața lui Gicu se lungește progresiv
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
Vă e rău? - îl întrebă don Fermín. — Ce fătucă, ce fătucă! - exclama doña Ermelinda. — Admirabilă! Maiestuoasă! Eroică! Ce femeie! O femeie dintr-o bucată! - zicea Augusto. — Asta e și părerea mea - adăugă unchiul. — Scuze, don Augusto - tot repeta mătușa -, scuze; fătuca asta e un mic arici, cine-ar fi crezut-o!... Da’ de unde, sunt încântat, doamnă, încântat! Da, independența asta viguroasă de caracter e tocmai ceea ce pe mine, care n-o am, mă entuziasmează cel mai mult! Da, ea, ea, ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
pe gât, și pentru că mi-a suflat-o pe Rosario.“ Și uneori îl apuca dorința furioasă de a-și rupe angajamentul și de-a o porni s-o cucerească pe Rosario, de-a i-o răpi lui Mauricio. — Și de fătuca aia, de Rosario aia, ce s-o fi ales? - îl întrebă Eugenia cu câteva zile înainte de nuntă. — Ce rost are să-mi amintești acum de ea? — Ah, dacă nu-ți place să-ți amintești, renunț! — Nu..., nu..., dar... — Da, cum o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
și stegulețe mici de hârtie, scrise de mână, care descriu umpluturile. Ton, mentă și castravete. Somon afumat, cremă de brânză și caviar. Pui tailandez cu salată de voinicică. — Îmi cer mii de scuze pentru încurcătura cu numărul de porții, spune fătuca aeriană cu bentiță în timp ce semnez pentru ele. Pe bune că doiul ăsta arăta ca un douăzeci. Și nu ni se prea întâmplă să primim comenzi de sandvișuri pentru doar două persoane... — E în regulă ! spun, împingând-o ușor spre ușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
o listă și i-o întinde. Fugi repede și cumpără-ni-le, dragul meu. În clipa în care el părăsește încăperea, ea mă privește, cu un vag surâs. — A fost mult mai bine. — Sfinte Sisoe, uite c-a nimerit-o fătuca ! zic plină de speranță, și Iris începe să râdă, dându-și capul pe spate. Nu încă, scumpo, mai e mult pân-acolo ! Uite, ia un șorț. Îmi întinde un șorț cu dungi alb-roșii și mi-l leg în jurul mijlocului, foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
nu era în post. De era zi de sec, lua cocoșul viu și-l duce preotesei. Stiva cu oasele goale, curățate la mare profesionalism, rânduite după tipic aștepta în farfuria din stânga. Lângă clondirul cu rubiniu umplut a treia oară de fătuca aceea durdulie a veterinarei. Fătuca era, de fapt, femeie împlinită. Trecuse din unul în altul și rămăsese nemăritată. Înaltă, reavănă, carne zdravănă, se spunea că frângea bărbații. De-asta îi și spuneau jangolița. Parcă nici nu avea alt nume. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
era zi de sec, lua cocoșul viu și-l duce preotesei. Stiva cu oasele goale, curățate la mare profesionalism, rânduite după tipic aștepta în farfuria din stânga. Lângă clondirul cu rubiniu umplut a treia oară de fătuca aceea durdulie a veterinarei. Fătuca era, de fapt, femeie împlinită. Trecuse din unul în altul și rămăsese nemăritată. Înaltă, reavănă, carne zdravănă, se spunea că frângea bărbații. De-asta îi și spuneau jangolița. Parcă nici nu avea alt nume. O urmărea cum tot se învârte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
așteptând să se potolească toate și să-l cheme să-i arate filmulețul acela. Se plictise de așteptare. Dar nici nu mai vroia să plece. Picotea, fără gând. Se chinuia doar să nu uite cumva să fie atent de pune fătuca aceea oasele în pungă, să i le dea să le ducă motanului, Solomon. Din când în când popa râgâia ușor, ca și cum ar fi vrut să încerce să ofteze, copleșit de toropeală. Scotea doar un scrâșnet, de osie neunsă, și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
de e cazul, dar să nu mă prostiți că nu-l găsiți! Am venit să-l petrec pă nenea Ghibirdic și n-o să mă las furat de jalea lui. Popa își mai turnă un pahar. Rămăsese aproape singur la masă. Fătuca veterinarei se apropie și, aplecată peste umărul lui, îi șopti: „Mai vă aduc ceva părinte? Am pus și pentru coana preuteasă niște mizilic și o gâscă în pachet la frigider.“ Popa o trase, cu mâna dreaptă strângând-o de șoldul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
sau al doilea. Săpa pe deal la cetățuie. Băiatul văcarului, de-l luase de mic un domn de la București și p-ormă l-a lăsat să facă Facultatea. Popa o privi lung, ca și cum abia atunci o vedea prima oară. Îmbujorată, fătuca îl privea și ea ciudat, descoperindu-l parcă abia acum și ea. Bărbat încă zdravăn, în plină putere, cu barba roșcată deasă, sclipind năclăită de câțiva stropi din grăsimea curcanului. - Îl știu pe băiatul ăla, cum să nu, de treabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
a profesorului Tomnea, sosit printre noi. Nu insist.“ Tăcu, chircindu-se mușcat de durere. Încerca să-și dea seama ce ar putea fi. Ficatul? O lungise cam mult aseară la barul de la recpția hotelului. Apoi și la restaurant. Se ținea fătuca aceea de capul lui de parcă ar fi fost Bogard în Casablanca. Bine că n-a mai adus-o și în cameră. S-a mulțumit doar cu Nadia, recepționera. Se cunoșteau doar de ani buni. Încă de la prima ediție a simpozionului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]