470 matches
-
adevăr victime și că au fost păgubite cu adevărat. în ce-l privește, vinovatul dispune de toate mijloacele, cele mai bune, dar și cele mai rele, pentru a ieși din încurcătură: mărturii false, minciuni, mitomanie, neadevăruri, tăgăduieli, deformări ale adevărului, fabulații. în fața tupeului mincinosului, individul de bună-credință e pierdut: dacă vinovăția nu a fost probată și nimic nu-l acuză temeinic pe vinovat, justiția nu dispune de mijloacele de a-i face dreptate. Apelarea la mărturii - o garanție teoretică a priori
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
a unui trup muritor: realitatea coincide foarte exact cu ceea ce vedem, simțim și percepem, cu ceea ce ne arată simțurile. Epicurismul combate aproximările teoretice care recurg la explicații mitologice. Nici în această privință nu ne putem împiedica să ne gândim la fabulațiile platoniciene: Prometeu și Epimeteu în Protagoras, androginul din discursul lui Aristofan sau nașterea iubirii în Banchetul, atelajul înaripat din Phaidros, peștera din Republica, Atlantida din Timaios, infernul din Phaidon, sau chiar Gyges, greierii, Er, Theuth, tot atâtea ficțiuni destinate să
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
logice. Epicur avansează idei imanente asupra compoziției unui curcubeu, a naturii unui fulger, a cauzelor trăsnetului, a originii ploilor, a formării norilor, asupra comportării unei stele căzătoare, a construcției lumilor și a compoziției materiei. Niciuna nu face apel la ficțiuni, fabulații sau alte povești pentru copii. într-un îndemn concluziv, el cere excluderea mitului. Gândire puternică, oricând de actualitate... Pentru a mai arunca o piatră în grădina platoniciană, filosoful atomilor îi recuză - fără să-i numească! - și pe cei care studiază
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
nu vrea astfel de oameni: el îi vrea autonomi, vindecați de superstiții, dezrobiți. Moartea nu e ceva de care să te temi. Metempsihozele și metensomatozele, aceste vechituri orientale aduse pe meleagurile grecești de Pitagora și reactivate de Platon țin de fabulație; necumpătarea pe pământ nu se plătește cu o reincarnare într-un animal demn de disprețuit într-o altă viață; nu există alte perspective post mortem decât descompunerea atomică, dezagregarea celor compuse; desigur, trebuie să convenim asupra eternității materiei și a
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
suferinței. Ceea ce este bun caracterizează fie absența suferinței, fie suprimarea ei. în afara de asta, nimic nu este adevărat... Răul nu vine de la păcat, suferința nu-și are rațiunea într-o greșeală care ar trebui ispășită. Filosofia lui Epicur evită toate fabulațiile care-i culpabilizează pe oameni și trimit genealogia negativității la o datorie contractată de ei în Vârsta de Aur, pe care ar trebui s-o achite în cursul vieții, transformându-și existența într-o vale a plângerii, în durere și
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
pe care ne-o putem face despre acea masă de scribi care confecționează creștinismul plecând de la un Iisus de ficțiune între sfârșitul secolului al IV-lea și începutul secolului al V-lea din era noastră... Dughenile în care se elaborează fabulația creștină presupun o elogiere a textelor biblice simultan cu încropirea unei discretări a operelor incompatibile cu creștinismul. Materialismul radical, ura față de religie și față de preoții ei, deconstrucția lumilor nevăzute pe care le putem găsi în De rerum natura includ de
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
lor de invenții, tehnicile puse la punct pentru a evita să privească ceea ce trebuie văzut. Negare, rea credință, refulări, proiecții, bovarism, tot atâtea mecanisme de apărare organizate timp de secole de către oameni pentru a evita cruzimea evidenței. Tot atâtea ficțiuni, fabulații, mituri care împovărează inteligența și stânjenesc înaintarea către adevărata filosofie - cea care produce înțelepciunea, pacea cu sine, cu ceilalți și cu lumea. Nici optimist, nici pesimist, Lucrețiu pune bazele unei gândiri tragice. El nu optează nicio clipă pentru cea mai
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
a unor auguri plănuiește să construiască taman pe ruinele Grădinii un fel de proiect imobiliar menit să șteargă orice urmă a Magistrului pasionatului poet... Deși Epicur manifestă unele reticențe în privința poeziei, suspectată că ar vehicula povești și că ar servi fabulațiilor mitului, Lucrețiu scrie aceste mii de versuri pentru a-l converti pe Memmius la conversația filosofică epicuriană. Doctrina pare amară, seamănă cu o băutură de leac austeră, e ca un medicament cu gust puternic, cam ca absintul, dar asta n-
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
luptă, conduce asalturi, dă lovituri crâncene și se hrănește cu cadavre părăsite pe câmpul de bătălie intelectual. Poemul expune o odisee marțială contra a tot ceea ce îi împiedică pe oameni să se bucure, deci să trăiască: temeri, frici, iluzii, ficțiuni, fabulații. Pe linia de ochire se află mitologiile laice și religioase. Nici zei, nici maeștri, doar Venus... La Lucrețiu, poetul, filosoful și omul de știință se suprapun: a scrie mii de versuri în latină, a elabora noțiuni, a efectua trecerea de la
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
terestră și întuneric sugerează multisenzorial împuținarea existențială: "Sufletul meu se îngroapă, lent se cufundă asemeni caselor vechi; / nu va pluti sufletul meu după moarte". Discursul în registru grav se litanizează, simulând o anumită logicizare superfluă. Până și lucrurile se transformă! Fabulația din Chrematistica lui Diogene nu face decât să sublinieze analogic, reiterativ, determinările din preajmă: Dacă pe piață au mare căutare butoaiele, sigur că toți vor construi butoaie până când din nou va fi nevoie de vin, dacă pe piață are mare
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
în cadrele normalității, un Emil Brumaru funambul continuă la modul giocoso. Patetic și discret ironic, el își arată direct sau prin intermediul măștilor profilul interior grav; dedublarea îi dă libertatea de a se proiecta în efigii memorabile. Dicțiunea centrată pe contrasens, fabulația programată pe aglutinări năzdrăvane de basm, amestecul de gingășie ascunsă și bonomie creează o stare de empatie transtemporală. Poetul, cititor perspicace, avea cunoștință de Lautréamont (pe care-l citează într-un vers); îi erau cunoscute scrierile cinicului Jarry (exponent al
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
calificare de miner. Nu mai spun că pedagogie școlară fac de vreo cinci ani" (Precizări autobiografice în finalul plachetei La fanion; restilizate în Post-ospicii). I Tensionat și imprevizibil, debutantul practică dicțiunea voit-plebee, minimalizând formele poeticii consacrate cărora le suprapune ostentativ fabulația cvasi-argotică. Confesiune sacadată, deliberat familiară (punctată cu îngăimări, cu ăăă), micro-scenarii difluente, montaj inteligent evitând la timp aplatizarea acestea conferă discursului o tonalitate voios-teatrală, bazată pe simultaneizarea antinomiilor. Anterior, Arghezi se amuza cu laicizarea cerului mitic elin: "Apollo-i profesor de
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
și antologii din precedentele, sumarul tot mai rarefiat al ciclurilor reluate indică ultima grilă a „actualităților” partinice. Principala marcă „realistă” a reprezentat-o, timp de un deceniu, reportajul versificat, așa-numita lirică epică, pretinzând a capta „pulsul” vieții noi prin fabulații eroice. Atât temele zilei - priorități de partid în consolidarea regimului -, cât și modelele de vers admise - de la metrul baladei populare la catrenele cu rimă regulată - se pot inventaria în variante standard, câte o imagine ingenioasă fiind anevoie de detectat: lupta
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288980_a_290309]
-
așa-zise științe, ca paleontologia și preistoria, ce trec dincolo de documentul exact sau de experimentul științific propriu-zis, reprezintă astăzi vaste domenii de refugiu al închipuirii, care fabulează miraculos în numele științei, tocmai într-o vreme când aceasta vrea să-și interzică fabulația. Dar fenomenul de divinizare a culturii se poate observa astăzi pe o treaptă foarte modestă în politeismul popoarelor necivilizate. Negrii, care se înfurie și își sparg bietele păpuși de argilă care sunt idolii lor, sunt siguri că se răzbună crunt
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
e un mijloc nefast de bagatelizare. Ce mai rămîne oare în schema fotografică a ecranului din frumusețile unui roman de Tolstoi sau din amețitoarea bogăție de gânduri a unei drame de Shakespeare? Publicul le vede și nu le mai citește. Fabulația lor fotografică e chiar inferioară unui film de aventuri oarecare. Masa spectatorilor rămâne astfel cu o idee foarte falsă despre valoarea creatorilor de geniu. Cinematograful discreditează capodoperele, reducându-le la factorul comun al producțiilor de duzină. El distruge astfel supremele
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
căutat mângâierea în această supremă plăsmuire a artei, care deschide parcă supape de siguranță spre nemărginire Iliadei, Odiseei, Eneidei și tragediilor. Sunt sigur că ceea ce ne atrage încă în aceste creații supraviețuind peste mii de ani nu e numai simpla fabulație a unor întâmplări omenești, ci vraja care le transfigurează împletind vremelnicia lor în canavaua de aur a ideii divine. Limitat în istoria de demult și în locuri streine de noi, obiectul pur omenesc al acestei arte plutește azi în văzduhul
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
și în locuri streine de noi, obiectul pur omenesc al acestei arte plutește azi în văzduhul frumuseții ca o nacelă atârnată de o aeronavă. Despuiat de prestigiul olimpic, care îl scaldă încă în azur, elementul istoric sau legendar al acestor fabulații n-ar mai avea nici un interes pentru noi. Omul e slab, omul nu e puternic ca zeii iată leit motivul acestei arte! Și sâmburele arzător, ce ne atrage și ne mișcă, e adâncul suspin omenesc înălțat spre alte forme, superioare
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
căderii omului. El constituie pentru noi exemplificarea tipică a adevărului că geniul reproduce în plăsmuirile sale chipul Creatorului lumii și că, atunci când se conformează voii lui Dumnezeu, opera lui capătă un sens teandric în spiritul cel mai creștin al artei. Fabulația Paradisului Pierdut e identică cu revelația biblică, iar înțelesul lui spiritual identic cu doctrina Bisericii despre om și lume. Dar dincolo de temă și de sensul ei, fantezia și cugetarea lui Milton boltesc o lume de frumusețe unică în literatura mondială
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
subtextul formulărilor verbale, sau nu deosebește visul de realitate, minciuna este foarte puțin patologică. Ea se poate datora mai curând imitării părinților care mint în fața copilului. Dacă la vârsta antepreșcolară, minciuna copilului se poate confunda cu spiritul său specific de fabulație, mai târziu se conturează, minciuna de apărare contra „agresiunilor" adulților. Minciuna, se dezvoltă acum ca reacție la teama de pedeapsă.Fiecare reușită contribuie la fixarea gestului respectiv într-o trăsătură constantă de conduită care se poate exprima în formă pasivă
ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
se pot manifesta unele tipuri de minciună cu caracter patologic, care au la bază, de regulă, vanitatea și uneori perversiunea. Practic, gravitatea minciunii trebuie apreciată în funcție de intenția de a înșela.Între formele acesteia amintim simularea, ca modalitate a nesincerității, și fabulația pusă în serviciul unui interes personal mai ales când aceste fenomene sunt întâlnite la copiii mai puțin imaginativi. Minciuna patologică este caracterizată prin spirit de răutate premeditat și se prezintă ca un simpton prevalent al unei tulburări profunde a personalității
ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
refuzată). Că așa stau lucrurile ne-o dovedește bine următorul pasaj: Ammonios este gata să nu dea cîtuși de puțin crezare istorioarei despre ciobanul Coretas 1, istorioară care-i slujise drept argument lui Lamprias și pe care o socotește „o fabulație și o invenție gratuită” (mythos, plasma kenon), tocmai pentru că se află În contradicție cu practicile ritualice delfice. În sfârșit, reproșul din ultimul paragraf al intervenției lui Ammonios (435 d-435 e) pare să le fie adresat mai degrabă epicureilor decât
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
nu face decât să-i incite și mai mult pe interlocutori. Cât privește prodigiile, se remarcă la Plutarh un efort de a le tria cu spirit critic, făcând distincția Între cele conciliabile cu legile naturii, cele care țin de pura fabulație și, În sfârșit, cele cărora li se poate găsi o explicație „rațională” aprofundată 1. Pe de altă parte, există conștiința limitelor inerente unei astfel de explicații și a faptului că orice putere divină poate „face ceea ce pentru noi este de
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
cel mai mult de adevăr sunt teologii de la Delfi, când sunt de părere că În zilele de demult Zeul s-a luptat aici cu un șarpe 1 pentru stăpânirea Oracolului, dar și atunci când Îngăduie poeților și retorilor să debiteze asemenea fabulații cu prilejul concursurilor care au loc În amfiteatre. În felul acesta și par a fi chezași, În chip deliberat, (418) ai Împotrivirii față de cele mai sfinte ceremonii celebrate la Delfi”. Cum Filip, istoricul, era de față, se minuna de cele
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
1. Îmi Închipui că acel Coretas, care, după spusele celor de la Delfi, a fost primul care a descoperit Însușirea acestui loc, nu a fost un om deosebit față de ceilalți căprari și păstori. Dacă nu cumva toată povestea asta este o fabulație și o invenție gratuită... În ceea ce mă privește, cam asta cred. Când iau seama la toate binefacerile pornite de la acest oracol pentru poporul grec, cu prilejul războaielor și Întemeierilor de cetăți, al epidemiilor și al secetei cumplite, mi se pare
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
practic puncte de reper clare pentru a înțelege adevărul. Mai ales că golănimea a mai lansat sintagma : ,,unora le place să se victimizeze”. Cu nerușinarea caracteristică golanului ordinar, după toate ticăloșiile făcute, torționarii spun în continuare că totul este o fabulație, că unora li se pare că ar fi persecutați. Am văzut la Tv un documentar în legătură cu crimele comise de Securitate la adresa jurnaliștilor de la ,,Europa Liberă”. Se vorbea în acel material de tot felul de morți suspecte ca și de cazul
Tribul by Ciornei Marian () [Corola-publishinghouse/Science/91671_a_92380]