416 matches
-
basm la alegere. - Legenda. Caracteristici (câte un text pentru legenda istorică) - Rudyard Kipling - Cărțile junglei - Folclorul copiilor - Ghicitori - Proverbe - Vasile Alecsandri - Pasteluri - Anton Pann - Năzdrăvăniile lui Nastratin Hogea - Ana Blandiana - Întâmplări din grădina mea (sau Alte întâmplări din grădina mea) - Fabula ( La Fontaine - o fabulă la alegere, G. Topîrceanu, Bivolul și coțofana) - Ion Creangă - Amintiri din copilărie (părțile I și II) - Emil Gârleanu - Din lumea celor care nu cuvântă - Mihail Sadoveanu - Stigletele, Dumbrava minunată, La Mestecănei - Marin Sorescu - Unde fugim de-
EUR-Lex () [Corola-website/Law/205432_a_206761]
-
münchenezi. Considerat de Gottfried Keller după apariția primului său volum de nuvele (1855), ce conținea piesa "L'Anabiata" (Sălbatica), drept "cel mai valoros tânăr scriitor german". Heyse atinge punctul culminant al gloriei sale în 1880. O nestăpânită plăcere de a fabula l-a determinat să scrie, dar forța generatoare a operei sale este ochiul de artist însetat de culori și forme. Asemenea sculptorului, Heyse își conturează personajele distanțându-se spațial de ele. Imaginația sa operează cu situații pitorești, ele sunt punctul
Paul Heyse () [Corola-website/Science/298192_a_299521]
-
ce le citesc, am să vă amintesc, cam cum era pe vremuri, evident în chestiunea de întrebare și răspuns în problema grijii pentru om. Vremuri, zic, nu prea îndepărtate, pentru că, altfel, până și generația mai în vârstă ar spune că fabulez, sau, mai grav, că spun povești cu monștri în vremuri, de vremuri inventate. Totuși, pentru ca totul să fie credibil, am să mă exprim, cum zic mai nou „înțelepții” neamului, cu subiect și predicat. În consecință, pe vremea lui Ceașcă-Împușcat (acum
Editura Destine Literare by Nicolae Bălașa () [Corola-journal/Journalistic/85_a_447]
-
Mediul original - care continua să existe cu organizările tematice tipice - era conversația antrenantă. Poveștile cu incidente grave puteau fi folosite ca și lecții de morală. Colecțiile de exemple au ușurat munca predicatorilor, care aveau nevoie de astfel de pilde. O fabulă putea prezenta o concluzie morală; același lucuru îl putea face și o scurtă cugetare istorică. S-a lansat astfel o concurență a speciilor în care gusturile și statuturile sociale erau - dacă e să credem colecțiile medievale - decisive. Clasele muncitoare preferau
Istoria romanului european () [Corola-website/Science/299178_a_300507]
-
prea mult. Poate că modelul Călinescu să se afle în procesele de gândire și, desigur, de structurare a dezbaterilor. Dar permanentele teoretizări, separate ori în cadrul textelor critice, dublate mai mereu de comparatist fac ca formula lui Umberto Eco Lector in fabula să se îmbogățească nu pe orizontală, ci în adâncime. Numai așa îmi explic, acum, în luna ianuarie 2010, când am revăzut această prezentare, de ce am citi de două ori (cu voluptate) având pixul în mână cele 792 de pagini. Există
Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/95_a_370]
-
la numeroase versiuni. Una din ele a fost păstrată sub forma unui ansamblu de manuscrise datând probabil din secolul I, și numită "Augustana". La această colecție se face de fapt referire când se menționează astăzi „fabulele lui Esop“. Din Grecia, fabula ajunge la Roma. Horațiu propune o adaptare remarcabilă a „Șobolanului de oraș și șobolanul de câmp“ (Satire, II, 6), pe care unii critici o consideră superioară versiunii lui Jean de La Fontaine. El va fi urmat de Fedru care va face
Fabulă () [Corola-website/Science/297137_a_298466]
-
Acesta se inspiră uneori din englezul John Gay sau din spaniolul Iriarte. În secolul al XIX-lea, fabula nu va mai fi practicată. Totuși, în Rusia Ivan Andreievici Krilov are un talent înnăscut în scrierea acestui fel de povestire. Cuvântul fabulă provine din lat. "fabula" cu sensul de "povestire". În sens larg, termenul denumește "nucleul faptelor din care este constituită acțiunea unei opere literare", iar în sens restrâns reprezintă specia genului epic în versuri sau în proză în care sunt povestite
Fabulă () [Corola-website/Science/297137_a_298466]
-
din englezul John Gay sau din spaniolul Iriarte. În secolul al XIX-lea, fabula nu va mai fi practicată. Totuși, în Rusia Ivan Andreievici Krilov are un talent înnăscut în scrierea acestui fel de povestire. Cuvântul fabulă provine din lat. "fabula" cu sensul de "povestire". În sens larg, termenul denumește "nucleul faptelor din care este constituită acțiunea unei opere literare", iar în sens restrâns reprezintă specia genului epic în versuri sau în proză în care sunt povestite diferite întâmplări puse pe seama
Fabulă () [Corola-website/Science/297137_a_298466]
-
s-a atins genul ăsta de... Bine, Aldulescu mai atinge genul ăsta de marginalitate, de devianta, dar la Aldulescu mi se pare că-i mai multă ficțiune, omu-i clar că are legătură cu mediile astea lumpene, dar le mai și fabulează. Am vrut să vin cu o perspectivă de la firul ierbii. Și să dau o descriere societății în ansamblul ei. M-a mâncat chestia asta, dincolo de Ferentari, cumva să arăți că oamenii ăia nu-s așa de diferiți, că întreaga societate
„E un soi de ură de sine” () [Corola-website/Science/295777_a_297106]
-
au avut ca exponent important pe Dante Alighieri (1265 - 1321), cel mai mare poet al Italiei. Dante a lăsat posterității: Apar noi modalități dramatice: Apare genul "fabliau" (un fel de snoavă ce se încheie cu o morală) și se dezvoltă fabula de mari dimensiuni ("Romanul lui Renart" și "Romanul trandafirului"). Acest curent literar apare în Franța și are la bază ideile cuprinse în "Poetica" lui Aristotel, idei sintetizate de Nicolas Boileau-Despréaux în lucrarea sa "Arta poetică". Alți clasici francezi: Jean de La
Istoria literaturii () [Corola-website/Science/322282_a_323611]
-
anchete în penitenciare și dezavuarea secretului reeducării în cadrul forurilor superioare. Acest lucru, coraborat cu o serie de alți factori, cum ar fi: după doi ani de torturi, deținuții nu mai puteau ascunde informații relevante; sub constrângerea torturii, deținuții ajungeau să fabuleze conspirații, pentru a-și mulțumi reeducatorii, fapt care ducea la risipă de efort din partea Securității, care era nevoită să verifice faptele pe teren, respectiv numărul mare al morților, au condus la încetarea acțiunii violente. În cadrul acestui proces vor fi înaintați
Reeducarea în România Comunistă () [Corola-website/Science/331584_a_332913]
-
reluat pe seama sa și a României celebra formulă lansată de Gabin în ”Traversând Parisul”: ”coțcarii de săraci!” (...) Pariu câștigat. Surâzi și meditezi.” (Le Figaro); Dă fuga și-o vezi. Această operă românească (...) este o perlă de umor negru” (Le Parisien); Fabulă satirică despre exploatarea contemporană a carității” (Le Monde). A ridica o asemenea idee de bază la un nivel atât de înalt este o performanță pe care mulți scenariști de la Hollywood ar putea-o invidia! (”Variety”, 1 iulie 2002). Pr. UCIN
Filantropica () [Corola-website/Science/327379_a_328708]
-
negre"... Sentimentul amar al exilului își pune pecetea pe aceste versuri în care evocarea "țării din gând", "unde mâinile aveau inima bună/ spicul ți se-nchina la drum spunându-si numele/ și nimeni nu era grăbit să iasă dintr-o fabula", se schimbă în imaginea dezolanta a căderii: "Acolo a fost țară/ unde umbră cădea alături de om/ unde omul cade-alături de umbra". Momentul deplinei individualizări a viziunii lui Alexandru Busuioceanu, care-l situează indubitabil ni zona mării lirici, este marcat cu
Poezia lui Alexandru Busuioceanu by Ion Pop () [Corola-journal/Memoirs/18008_a_19333]
-
creștinismului, scriitorul însuși afirmând că “este ortodox fiindcă este get”. Această înțelegere a lumii în cicluri lungi și prin procese modelatoare enigmatice, la limita suprasensibilului, autorul o întărește doctrinar prin alte cărți pătrunzătoare în idee cum ar fi “Genius Loci. Fabula Caii Singuratice”(2006) precum și “Arhetipul Călugărilor Sciți”(2005), un breviar de istorie culturală autohtonistă. În 1987, la sugestia lui Nestor Vornicescu, scriitorul a reușit să adune mai mulți savanți de prestigiu în cadrul "Grupului pentru istorie alternativă", un colectiv independent de
Artur Silvestri () [Corola-website/Science/314111_a_315440]
-
acest guvern pe care-l crede rău pentru țară, opozițiunea este unită pentru a distruge unitatea și existența statului român, cu ajutorul inimicilor țării. Și națiunea nu trebuie să mai tolereze această stare de lucruri! Și notați că de astă dată fabula nu se adresează numai la conservatori, ci la întreaga opozițiune. Pe lângă această acuzație înfiorătoare sunt floricele ceea ce mai adaogă în urmă numai la adresa partidului conservator, când, răstălmăcind un articol în care se esprimă preocupări patriotice pentru descreșterea populațiunii românești, scoate
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
greco-român, încât dramaturgul nu știa grecește, în schimb știa cel mai bine dintre scriitorii noștri limba română. Venea din "adâncuri etnice", o vechime pe care și-o afirma cu mândrie și o deslușea și la Eminescu (despre care s-a fabulat că ar fi de obârșie... bulgară, orientală, armeană, suedeză, sârbă!): "copil al unei rase nobile și bătrâne" (În Nirvana), get-beget românești. Și, în fond, "românitatea nu este o categoric biologico-etnică, ci una spirituală", adaugă Theodor Codreanu. Cel care a fost
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
se vorbească atât de mult așa cum a fost criza economică declanșată în anul 2008. Cele mai multe discuții s-au purtat, așa cum era de așteptat, în jurul unui conspiraționism ieftin, care n-a depășit nivelul bârfelor din satul copilăriei mele în care oamenii fabulau intens despre averea gestionarului de la Mat sau despre numărul de iubite pe care le avea noul pădurar. Atât gestionarul, cât și pădurarul reprezentau fiecare, în sine, un centru de putere, iar puterea a avut mereu ceva misterios și ascuns, care
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
la „Anuarul de folclor” (1980-1983), membru în colectivul de redacție al „Revistei de etnografie și folclor”, colaborator la „Revista de folclor”, unde, în 1958, a debutat, „Anuarul Muzeului Etnografic al Transilvaniei”, „Anuarul Arhivei de Folclor”, „Cahiers roumains d’études littéraires”, „Fabula”, „Jahrbuch für Volksliedforschung” (Freiburg), „Steaua”, „Tribuna”, „Vatra” ș.a. Ia parte la finalizarea unor mari proiecte de cercetare internațională: Enzyklopädie des Märchens (editată de Kurt Ranke și Rolf Wilhelm Brednich), Internationale Volkskundliche Bibliographie (1979-1982), The Encyclopedia of Religion (editor Mircea Eliade
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290040_a_291369]
-
de felul Cugetărilor pentru mine însumi ale împăratului Marc Aureliu - în mod straniu necitat în Eseuri, deși era autorul preferat al tatălui... De asemenea, și mai ales, ele se situează în perspectiva a ceea ce Freud numește roman familial. Pentru că Montaigne fabulează, trece uneori sub tăcere, minte de îndată ce este vorba despre membrii familiei sale. Inventează o filiație cu scopul de a-și constitui o identitate - în psihanaliză, simptom al onor nevroze legat de complexul lui Oedip care, conform teoriei analitice, presupun înjosirea
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
unui narator care își pune în scenă narațiunea implicând în ea naratarul (= destinatarul povestirii): nu pe cititorii reali ai Fabulelor, desigur, ci pe figurile care îi construiesc scenografia. Dativul etic este una dintre multiplele mărci ale implicării naratarului care convertește fabula într-un fel de conversație. "Excesul" sintactic pe care îl presupune folosirea dativului etic trimite la un exces mai radical, cel al enunțării narative referitoare la ceea ce este narat. Pretinzând că este doar un mijloc de a "transmite" o istorioară
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
de la référence"; prima parte din Ordres et raisons de langue, Editions du Seuil, Paris. (O prezentare riguroasă a problematicii coreferinței și a anaforei plecând de la conceptele de "referință actuală" și "referință virtuală".) Exerciții 7.1. Analizați în macropropoziții narative următoarea fabulă de La Fontaine: Calul și măgarul 1 5 10 15 Pe lumea asta-i bine să te ajuți cu orișicine. Murind vecinul tău de lângă casă, Pe umerii tăi el grijile le lasă. Un măgar ce se-nsoțea c-un cal cam necioplit
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
fabuliștii din vechime (Esop, Fedru, Avian ș.a.) sau la istorioare mitologice, ci include și o seamă de parabole de rezonanță și cu tâlcuri strict contemporane. Strădania lui nu a fost numai una de tălmăcire literală. Căci, precizează el, „la fieștecare fabulă din jos o învățătură scurtă am adăugat”. Ar fi vorba deci și de o încercare de adaptare a acestor fabule. SCRIERI: Alese fabule, Beci [Viena], 1784; ed. îngr. și pref. Mircea Popa, Cluj-Napoca, 1985. Repere bibliografice: Mircea Popa, O carte
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288596_a_289925]
-
de către ilustratorii edițiilor și traducerilor lui Ovidiu ca și de pictori (Bramantino, Bronzino, Zuccari, Rubens, Gyselaer, Elsheimer etc.). Numeroși comentatori medievali și umaniști au căutat să interpreteze sensurile alegoric și moral al acestei povești ("Hospitalitas Deo grata. Baucis și Filemon fabula docet hospitalitatem ac frugalitatem Deo gratam esse..." scrie în secolul al XVI-lea Georgitus Sabinus). Ovidiu, moralizat și creștinat, a făcut din Filemon și Baucis o imagine a poporului evreu în așteptarea revelării lui Dumnezeu (coliba fiind imaginea bisericii creștine
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
timp închis, întreține (în subtext) o mitologie crepusculară. Subcurenți de adâncime sugerează zădărnicia. Timpul, noi îl știm, nu se măsoară, / îl căutăm prin spini, prin iarba verde, / într-un mușuroi care se mișcă..." (Metanoia). Memorialistul, un virtuoz al construcțiilor mentale, fabulează liber: la Baaad, i s-a înfipt în creier "Gândul Morții"; odată l-a ispitit acolo "Nenumita"; o conversație aspră cu un medic e, în fapt, un dialog despre "Moarte"; unei aeriene Ilen i se recomandă cinic: "Îmbracă trupul Morții
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
însemne onirice) și iubirea in actu acestea pretexte de relaționări necontenite. Că erosul în genere e sfidare inconștientă sau conștientă a morții, s-a observat de mult; constatare vehiculată de către filozofi și nu numai. Pe temeiuri ereditare asumate, autoarea Poemelor fabulează Ca o țărancă; ea speră, seamănă busuioc (floare-mesager), se gândește la vrăji, "la Dumnezeu și la Dragoste..." Percepe suflul dorului și, lăsându-i-se în voie, recurge la incantații, la exorcisme: "De la mine la tine: / Roi de albine. Deschide brațele
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]