986 matches
-
care este definită în fiecare parte și pot avea valori pozitive sau negative; - stabilirea corelațiilor dintre variabile și componenții principali. Trasarea cercului de corelație. Unele variabile permit în primul rând stabilirea mărimei frunzei, altele forma, etc. - repartizarea soiurilor pe planul factorial determinat de componenții principali permite diferențierea soiurilor mai ales după mărimea și forma frunzelor în funcție de poziționarea factorilor principali pe direcția axelor principale. Matricea de corelații sau matricea diagonalizată se bazează pe calcularea coeficientului de corelație simplă (coeficientul PEARSON) între două
A M P E L O G R A F I E M E T O D E ? I M E T O D O L O G I I D E D E S C R I E R E ? I R E C U N O A ? T E R E A S O I U R I L O R D E V I ? ? D E V I E by Doina DAMIAN, Liliana ROTARU, Ancu?a NECHITA, Costic? SAVIN () [Corola-publishinghouse/Science/83089_a_84414]
-
determină adâncimea sinusurilor. Cel mai puțin corelate, atât între ele cât și cu celelalte variabile, sunt raportul dintre lungimea și lățimea limbului (L-A) și suma unghiurilor dintre nervura mediană și baza lobului lateral inferior (ABE). Repartizarea soiurilor pe planul factorial determinat de componenții principali Privitor la coordonatele indivizilor pe axele principale interesează acelea care au avut cea mai mare contribuție la definirea factorilor principali și care sunt așezați excentric pe direcția axelor principale. Totodată, observarea graficului în ansamblu permite reperarea
A M P E L O G R A F I E M E T O D E ? I M E T O D O L O G I I D E D E S C R I E R E ? I R E C U N O A ? T E R E A S O I U R I L O R D E V I ? ? D E V I E by Doina DAMIAN, Liliana ROTARU, Ancu?a NECHITA, Costic? SAVIN () [Corola-publishinghouse/Science/83089_a_84414]
-
agregare. Tehnica de clasificare conform principiului varianței sau a calculării inerției, încearcă să optimizeze cea mai bună împărțire rezultată prin agregarea a două elemente. Această tehnică este ușor de pus în practică atunci când agregarea elementelor are loc după o analiză factorială, iar obiectele supuse clasificării sunt reperate după coordonatele pe care le au pe primele două axe factoriale (componenți principali). Tehnica de clasificare conform saltului minimal are avantajul de a se realiza prin calcule simple (fără recalcularea numerică a distanțelor). Cu
A M P E L O G R A F I E M E T O D E ? I M E T O D O L O G I I D E D E S C R I E R E ? I R E C U N O A ? T E R E A S O I U R I L O R D E V I ? ? D E V I E by Doina DAMIAN, Liliana ROTARU, Ancu?a NECHITA, Costic? SAVIN () [Corola-publishinghouse/Science/83089_a_84414]
-
împărțire rezultată prin agregarea a două elemente. Această tehnică este ușor de pus în practică atunci când agregarea elementelor are loc după o analiză factorială, iar obiectele supuse clasificării sunt reperate după coordonatele pe care le au pe primele două axe factoriale (componenți principali). Tehnica de clasificare conform saltului minimal are avantajul de a se realiza prin calcule simple (fără recalcularea numerică a distanțelor). Cu toate acestea uneori prezintă și dezavantajul producerii “efectului de înlănțuire”. În etapa inițială, inerția intraclasă este nulă
A M P E L O G R A F I E M E T O D E ? I M E T O D O L O G I I D E D E S C R I E R E ? I R E C U N O A ? T E R E A S O I U R I L O R D E V I ? ? D E V I E by Doina DAMIAN, Liliana ROTARU, Ancu?a NECHITA, Costic? SAVIN () [Corola-publishinghouse/Science/83089_a_84414]
-
trei grupuri optimale, dar cu valori mai mari a indicelui de disimilaritate ale arhitecturii frunzelor, de unde concluzia că variabilitatea fenotipică este foarte mare, iar asemănarea între ele se bazează pe un număr redus de caractere fenotipice. 2.7.3. ANALIZA FACTORIALĂ DISCRIMINANTĂ (AFD) Analiza factorială discriminantă, a fost concepută de Fisher și Mahalanobis în anul 1936 și este o tehnică de analiză multidimensională, având un caracter descriptiv și predictiv de reliefare a legăturilor dintre date, prin calcularea componenților principali (axelor principale
A M P E L O G R A F I E M E T O D E ? I M E T O D O L O G I I D E D E S C R I E R E ? I R E C U N O A ? T E R E A S O I U R I L O R D E V I ? ? D E V I E by Doina DAMIAN, Liliana ROTARU, Ancu?a NECHITA, Costic? SAVIN () [Corola-publishinghouse/Science/83089_a_84414]
-
cu valori mai mari a indicelui de disimilaritate ale arhitecturii frunzelor, de unde concluzia că variabilitatea fenotipică este foarte mare, iar asemănarea între ele se bazează pe un număr redus de caractere fenotipice. 2.7.3. ANALIZA FACTORIALĂ DISCRIMINANTĂ (AFD) Analiza factorială discriminantă, a fost concepută de Fisher și Mahalanobis în anul 1936 și este o tehnică de analiză multidimensională, având un caracter descriptiv și predictiv de reliefare a legăturilor dintre date, prin calcularea componenților principali (axelor principale). Termenul de analiză discriminantă
A M P E L O G R A F I E M E T O D E ? I M E T O D O L O G I I D E D E S C R I E R E ? I R E C U N O A ? T E R E A S O I U R I L O R D E V I ? ? D E V I E by Doina DAMIAN, Liliana ROTARU, Ancu?a NECHITA, Costic? SAVIN () [Corola-publishinghouse/Science/83089_a_84414]
-
dintre date, prin calcularea componenților principali (axelor principale). Termenul de analiză discriminantă este utilizat pentru o familie de tehnici destinate clasificării sau repartizării în clase deja cunoscute a unor indivizi, caracterizați printr-un număr de variabile numerice sau nominale. Analiza factorială discriminantă poate fi considerată ca o extensie a regresiei multiple, în cazul când, variabila explicativă este nominală și constituie variabila de împărțire în clase. 2.7.3.1. Principiul metodei Presupune alegerea unui număr de n-indivizi sau observații, descrise
A M P E L O G R A F I E M E T O D E ? I M E T O D O L O G I I D E D E S C R I E R E ? I R E C U N O A ? T E R E A S O I U R I L O R D E V I ? ? D E V I E by Doina DAMIAN, Liliana ROTARU, Ancu?a NECHITA, Costic? SAVIN () [Corola-publishinghouse/Science/83089_a_84414]
-
bază de mărime n, apoi care sunt combinațiile liniare a variabilelor explicative (x1, x2, . . . xp), deci aflarea valorilor care separă cel mai bine ansamblul în cel q-clase; - determinarea clasei afectate de cei n’-indivizi noi descriși prin variabilele explicative. Analiza factorială discriminantă constă în a determina combinațiile liniare de p-variabile explicative general continue (x1, x2, . . . xp), care să permită separarea cel mai bine în cele q-clase. Prima combinație liniară este aceea a varianței interclase, care trebuie să fie maximală, cu
A M P E L O G R A F I E M E T O D E ? I M E T O D O L O G I I D E D E S C R I E R E ? I R E C U N O A ? T E R E A S O I U R I L O R D E V I ? ? D E V I E by Doina DAMIAN, Liliana ROTARU, Ancu?a NECHITA, Costic? SAVIN () [Corola-publishinghouse/Science/83089_a_84414]
-
varianța intraclasă, minimală, deoarece clasele trebuie sa fie cât mai stabile. În continuare, se caută celelalte combinații liniare necorelate cu prima care realizează cea mai bună separare. Aceste combinații liniare sunt denumite funcții discriminante. 2.7.3.2. Aplicarea analizei factoriale discriminante în ampelografie. Are ca scop, verificarea apartenenței indivizilor studiați la soiurile din care fac parte, precum și la stabilirea omogenității fenotipice a soiurilor de viță de vie. Pentru folosirea AFD la descrierea soiurilor, este necesară alegerea unui număr de n
A M P E L O G R A F I E M E T O D E ? I M E T O D O L O G I I D E D E S C R I E R E ? I R E C U N O A ? T E R E A S O I U R I L O R D E V I ? ? D E V I E by Doina DAMIAN, Liliana ROTARU, Ancu?a NECHITA, Costic? SAVIN () [Corola-publishinghouse/Science/83089_a_84414]
-
să fie minimă, iar cea dintre grupuri maximă. Ca și în cazul analizei în componenți principali și aici importanți sunt primii 2 factori discriminanți, cu puterea cea mai mare de discriminare, aceasta micșorându-se foarte mult, până la ultimul. În analiza factorială discriminantă, vectorii proprii definesc poziția axelor în noul spațiu de reprezentare, care redau poziția funcțiilor discriminate a fiecărei variabile, spre deosebire de analiza în componenți principali care redă datele primare; determinarea corelațiile dintre factorii discriminanți și datele inițiale ale grupe de indivizi
A M P E L O G R A F I E M E T O D E ? I M E T O D O L O G I I D E D E S C R I E R E ? I R E C U N O A ? T E R E A S O I U R I L O R D E V I ? ? D E V I E by Doina DAMIAN, Liliana ROTARU, Ancu?a NECHITA, Costic? SAVIN () [Corola-publishinghouse/Science/83089_a_84414]
-
specifici, care posedă mai multe caractere ale soiului din care face parte, indivizi tipici, care au toate caracterele specifice soiului și indivizi încadrați la alte soiuri. Aceștia din urmă inițial au fost considerați aparținând unui anumit soi, dar prin analiza factorială disciminantă, a rezultat faptul că, prezintă caractere care le permit încadrarea lor în alte grupuri (soiuri). De aici rezultă faptul că, variabilitatea fenotipică foarte pronunțată influențează gradul de omogenitate al soiurilor de viță de vie. De aceea, pentru descrierea și
A M P E L O G R A F I E M E T O D E ? I M E T O D O L O G I I D E D E S C R I E R E ? I R E C U N O A ? T E R E A S O I U R I L O R D E V I ? ? D E V I E by Doina DAMIAN, Liliana ROTARU, Ancu?a NECHITA, Costic? SAVIN () [Corola-publishinghouse/Science/83089_a_84414]
-
adoptând ideea că inteligența constă într-un factor general g, comun tuturor operațiilor realizate, și o serie de factori numiți specifici, care reprezintă aptitudini pentru anumite domenii sau soluții la probleme determinate. După teoria „monolitică" a inteligenței a apărut teoria factorială, având o metodologie mai sofisticată, ale cărei criterii răspund unei mai bune raționalități de utilizare. Această concepție se bazează pe ideea existenței unor componente intelectuale multiple, dependente sau nu una de cealaltă, care constituie ansamblul inteligenței. Conceptualizarea funcționării intelectuale printr-
Inteligență () [Corola-website/Science/303019_a_304348]
-
a luat în considerație în mod special cinci factori pe care îi numește aptitudini mentale primare specifice : factorul V (înțelegere verbală), factorul W (fluiditate verbală), factorul R (raționare abstractă), factorul N (numeric) și factorul S (spațial). Critica adusă acestui model factorial se referă la faptul că pleacă de la reprezentarea unui domeniu al inteligenței, începând de la ceea ce măsoară testele pline de elemente legate de învățarea școlară. Guilford (1967), a definit inteligența ca un produs al unei serii de factori încadrați în schema
Inteligență () [Corola-website/Science/303019_a_304348]
-
o mare variabilitate, în cel puțin trei aspecte : Principalii reprezentanți ai școlii engleze, ca Burt, Vernon sau Cattell, au ținut să includă în nivelul superior al ierarhiei factorul g al lui Spearman. Concepțiile ierarhice diferă, în general, de viziunile exclusiv factoriale cu privire la evaluarea factorilor. Adepții structurilor ierarhice se referă la factorii de cea mai mare importanță sau generalitate, ca, de altfel, și la subdiviziuni de factori: Burt considera că factorul g este un factor de ordin secund ce se extrage din
Inteligență () [Corola-website/Science/303019_a_304348]
-
fizic. Această concepție în privința inteligenței a fost adoptată și de alți autori. Cattell (1963) a realizat o prezentare ierarhică diferită: a disociat factorii de ordin superior în factori elementari, realizând astfel o analiză și o conceptualizare mai sofisticată a modelelor factoriale. Adepții acestor perspective pleacă de la un punct de referință mai amplu decât cel al modelelor anterioare. În funcție de abordare - evolutivă sau calitativă - autorii sunt grupați astfel: Dezvoltarea proceselor psihice superioare este rezultatul unui proces de construcție, însă, evolutiv, aceste procese apar
Inteligență () [Corola-website/Science/303019_a_304348]
-
citește toate tratatele despre arta combinatorie, de la Lullus Încolo. Și iată ce publică el În a lui Ars Magna Sciendi...“ „Parc-ar fi un model de croșetat“, zicea Belbo. „Da’ de unde, domnule, sunt toate combinațiile posibile Între n elemente. Calculul factorial, ăla din Sefer Yetsirah. Calculul combinărilor și al permutărilor, esența Însăși a lui Temurah!“ Așa era, desigur. Una era să concepi proiectul vag al lui Fludd, ca să identifici harta pornind de la o proiecție polară, alta era să știi câte Încercări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
asemănătoare se se situează și M. Stoica (33, pp. 90-91): J. L. Moreno (vezi R. Chiran, 10) relaționează strâns realizarea și caracterul operei de artă de intensitatea spontaneității: Factorii creativității Anca Munteanu (17) detaliază factorii creativității în capitolul intitulat Dinamica factorială a creativității, subliniind că a adoptat, din multitudinea variantelor de clasificare, soluția lui M. Bejat, soluție la care a intervenit cu unele modificări și suplimentări de detaliu. De asemenea, autoarea mărturisește (17, p. 70): . într-o viziune pe care o
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1327]
-
și piețele financiare, prin politica macroeconomică și prin eficiența administrației publice. Cei mai relevanți indicatori cu privire la calitatea mediului de afaceri sunt următorii: Indicatorul procesului de reglementare a pieței (Organizația pentru cooperare economică și dezvoltare - OECD); Indice global al competitivității; Indicele factorial de competitivitate. D. Tehnologii de inovare și informare Inovațiile tehnologice determină schimbări structurale prin deschiderea de noi orizonturi, diversificarea și reînoirea activităților, apariția a noi ocupații, meserii, diferențierea produselor. Sectorul tehnologiilor de informare și comunicare (TIC) corespunde unei părți substanțiale
Impactul politicilor de tip anticriză asupra economiei reale by Picu Alina () [Corola-publishinghouse/Science/1127_a_2357]
-
a cinci variabile de bază ale structurii (se va vorbi despre "parametri de concepere" la Mintzberg): specializarea (diviziunea muncii); standardizarea procedurilor (existența regulilor); formalizarea (regulile sunt scrise); centralizarea; configurația posturilor. Aceste scale au fost folosite în 52 de organizații. Analiza factorială a chestionarelor a permis degajarea a trei dimensiuni. Structura activităților Această variabilă privește definirea explicită a comportamentului salariaților. Ea include specializarea, gradul de standardizare, gradul de formalizare. Concentrarea autorității Această variabilă traduce centralizarea organizației. Controlul ierarhic al parcursului muncii de
Psihologia socială a organizaţiilor by Claude Louche [Corola-publishinghouse/Science/879_a_2387]
-
societății, care trebuie să-i dea de lucru; îndatoriri: obligația socială de a munci). 1.5. Identificarea cu rolul profesional Această identificare poate privi sarcina, întreprinderea, produsul fabricat sau serviciul prestat, profesia... Aceste dimensiuni au fost validate printr-o analiză factorială realizată pe date culese de la 1800 de persoane (Harpaz, 1986). Analiza empirică permite regăsirea lor la grupuri foarte diverse în planul componenței (pensionari, cadre didactice, muncitori, șomeri, lucrători temporari, studenți, ingineri). În lucrări mai recente, Estelle Morin (1997), pornind de la
Psihologia socială a organizaţiilor by Claude Louche [Corola-publishinghouse/Science/879_a_2387]
-
găsim în literatura de specialitate și pe care le-am menționat mai sus. Acestei populații i se propunea să răspundă diferiților itemi proveniți din scalele lui Dubi, Vroom, Lodhal și Kejner, Davis (1966), Iverson și Render, French și Kahn... Analiza factorială permite degajarea a trei factori. Primul corespunde unei "participări active" în muncă. Cel de-al doilea trimite la "interesul central al muncii". În fine, cel de-al treilea privește "centralitatea performanțelor la nivelul stimei de sine". E interesant de remarcat
Psihologia socială a organizaţiilor by Claude Louche [Corola-publishinghouse/Science/879_a_2387]
-
fost stabilită prin cercetări. Lucrările mai vechi (Morse, 1953) rețin a priori patru dimensiuni: munca însăși, întreprinderea, salariul și apartenența la grup. Au fost efectuate investigații pentru a identifica riguros dimensiunile satisfacției. Twery, Schnid și Wrigley (1958) degajă, prin analiza factorială a răspunsurilor la un chestionar, un factor de satisfacție generală și cinci alți factori: relația cu colegii; relația cu superiorii direcți; relația cu superiorii de nivel înalt; condițiile materiale; varietatea posturilor. Alți autori au obținut rezultate asemănătoare. Friedlander (1963) grupează
Psihologia socială a organizaţiilor by Claude Louche [Corola-publishinghouse/Science/879_a_2387]
-
2. Comportamentele liderului Cercetătorii, sensibili la criticile aduse unei orientări centrate pe caracteristicile personale, s-au îndreptat în anii '50 spre descrierea comportamentelor liderilor. Două echipe (una de la Universitatea din Ohio, cealaltă de la Universitatea din Michigan) au izolat, prin analiză factorială, două dimensiuni esențiale pentru a descrie comportamentele liderilor. Cele două dimensiuni obținute sunt identice; însă cercetătorii nu le-au dat același nume. Se întâmplă destul de des în cercetare ca nume diferite să se folosească pentru desemnarea acelorași lucruri! Aceste două
Psihologia socială a organizaţiilor by Claude Louche [Corola-publishinghouse/Science/879_a_2387]
-
dinamica proiectului personal, referința la societate); • sistemul de reprezentări. Reprezentările autorității, finalității muncii și finalității întreprinderii permit conturarea acestuia; • comportamentele de ajustare colectivă. Această dimensiune privește comportamentele relaționale dezvoltate față de ierarhie, dar și de colegi, precum și atitudinile față de muncă. Analiza factorială realizată pe datele culese într-o sută de întreprinderi permite degajarea a două dimensiuni: • integrarea colectivă. Ea "determină fundamentele încorporării indivizilor într-un mediu de lucru". Două moduri de integrare se diferențiază: un mod de integrare prin reguli care valorizează
Psihologia socială a organizaţiilor by Claude Louche [Corola-publishinghouse/Science/879_a_2387]
-
et stratégies de recherche d'emploi", l'Orientation Scolaire et Professionnelle, 22, 4, 393-408. Harding, L.; Sewel J. (1992). "Psychological health and employment status in an island community", Journal of Occupational and Organizational Psychology, 65, 269-275. Harpaz I. (1986). "The factorial structure of the meaning of working", Human Relations, 39, 7, 595-614. Hersey, P.; Blanchard, K. (1977). Management of organizational behavior, Prentice Hall, Englewood Cliffs. Herzberg, F.; Mausner B.; Snyderman B. (1959). The motivation to work, New York, Wiley. Higgins, C., Duxbury
Psihologia socială a organizaţiilor by Claude Louche [Corola-publishinghouse/Science/879_a_2387]