142 matches
-
revendice proprietăți de familie care cu nu prea mulți ani în urmă ar fi făcut din el un reprezentant al exploatatorilor. Cît privește revendicarea d-lui Răzvan Theodorescu, socialistul, acestuia i s-ar fi putut întoarce pretențiile cu exemplul celebrului falanster realizat în secolul trecut de Theodor Diamand, fourieristul. Nici d-na ministru a Justiției, Rodica Stănoiu, nu s-a dat în lături de la a-și recupera proprietăți moșierești și conacale, în pofida faptului că nu vede cu ochi buni drepturile proprietarilor
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15943_a_17268]
-
cu dezamăgirea micii comunități din stațiune, că "victimele juntei nu puteau fi omagiate la căpătîiul morților de ciumă." Ciumă adevărată. Ignorînd-o, trecînd peste probele istoricilor, dar nu, pînă la urmă, și peste spusele străinilor poți acoperi, poți închide într-n falanster, rod al unei utopii, o boabă de realitate sub spuză de povești. O poți sfinți, nemeritat, prin pelerinaje și rugi. Poți crede sau te poți îndoi. Cîte ceva din toate astea se întîmplă în cartea lui Filip Florian, bine scrisă
Falange și falanstere by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11786_a_13111]
-
toată această parte a cărții, o întreagă paradă de instituționalism fără instituții. Asta pe de-o parte. Pe de alta, același Răzvan se apropie suspect de mult de un grup de gay care, s-ar zice, trăiesc într-un adevărat falanster artistic. Cel mai atașant e un anume Martin, poet până-n măduva oaselor, măcinat de crize existențiale pe care le normează după sisteme proprii. Cod verde înseamnă pentru el „rațiuni de incongruență cu lumea largă”, cod albastru, „idiosincrasii emoționale”, cod alb
Fișă de înregistrare by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5267_a_6592]
-
abstracție de trama SFistică cu extratereștrii debarcați în lanul de porumb al fermierilor și invadînd planeta, așa cum am făcut abstracție în Satul de povestea necreditabilă, în favoarea meditației asupra civilizației și răului, meditație trecută prin filtrul unei utopii fourieriste, cu un falanster undeva într-un colț uitat de lume. În schimb, povestea din Indestructibilul și felul în care a fost moderată de regizor mi-a plăcut, în ciuda amenințărilor de tip Die Hard prin prezența incasabilului Bruce Willis, acompaniat însă de un actor
Ce va urma? by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8319_a_9644]
-
ansamblu, Teofil și câinele de lemn reprezintă un text hibrid, greu de încadrat într-o categorie anume, care mixează ingrediente dintre cele mai diverse: de la SF și fantasy la alegoria cu tentă politică (Șantierul este, de pildă, un soi de falanster totalitarist) și la satira socială, cu debușee în fantastic. Proza aceasta cu pronunțate accente poematice, îmbibată de satiră politico-socială, dar și cu unele inflexiuni mistic-religioase se înscrie pe o filieră rusească, mai exact în descendența unui Bulgakov, marcând o zonă
O proză atipică by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/3858_a_5183]
-
lemn - capitole ce alternează constant cu cele în care evoluează Teofil Barbălată - prilejuiesc pagini dintre cele mai frumoase ale cărții. Sunt pagini de rară și sfâșietoare poezie, țesute în jurul unui personaj care încearcă cu disperare, în zadar, să evadeze din falansterul guvernat de teroare (el se cheamă Șantierul, și e înconjurat de „închisoarea din pădurea de pin”, dar mai ales de Mlaștină, în care, „când nu mai încăpeau în închisoare, muncitorii erau scufundați de vii”). Câinele de lemn - numit așa după
O proză atipică by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/3858_a_5183]
-
Editura Fundației Culturale Române, 1995. Fizionomii, București, Editura Nemira, 1997. Medalioane, Iași, Editura Institutului European, 1998. Portrete, București, Editura Minerva, 1999. Glose despre altădată, prefață de Dan-Silviu Boerescu, București, Editura Allfa, 1999. în colaborare: A. D. Xenopol, București, Editura Științifică, 1966. Falansterul de la Scăieni, București, Editura științifică, 1968. P.S. Continuarea cronicii la volumul lui Ioan Groșan în numărul viitor.
Z. Ornea la 70 de ani by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16818_a_18143]
-
întrebăm pe medicul protector al urbei, care oferă unui motan porții din sângele lui, pentru a-i transfera atomii de resemnare și îndoială. Sau pe matroana de la bordelul Prințesa Împuțită, cu logoreea ei erudită, din care se desprinde proiectul unui falanster erotic și al unei Fabrici de Fericire. Sau pe domnul Șarl, cu piramidele lui ce amplifică forța odică. Ori pe domnișoara Orzan-cea-bătrână, care ghicește în cafea și le prezice aproape tuturor că vor muri de glonte. Ceva, fără îndoială, se
Un roman spectral by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9447_a_10772]
-
de „picații din lună", bieți funcționari care-și apără porția de lene. Partea de umbră, aceea pe care Ștefan nu i-o găsește, dintru început, Corinei. Caută, toți, variante improbabile de-a prelungi vacanța. Bogoiu închipuie de-a dreptul un falanster: el, Ștefan, Jef și Corina, întorși la viața primilor oameni. Ștefan Valeriu, acela din micul roman, trăia în orizontul misterios al mai multor femei. După niște ani, trei bărbați își descoperă personalități îngropate, lepădate piei de tinerețe, în secretele unei
Jocul de-a speranța by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6793_a_8118]
-
genere, ca soluție de izolare, ca entitate individualizată prin limite bine definite" (L. Boia, Cuvînt înainte. Cu privire la forța imaginară a insulei, p.7). Astfel "insule" pot fi oricare din formele izolării: geografice (insule propriu-zise, oaze, munți etc.), sociale (mănăstirea, spitalul, falansterul, ghetoul, închisoarea), individuale ș.a.m.d. Dar, sîntem avertizați, "nu vom întîlni pe insulele imaginate sau transfigurate în imaginar decît ceea ce propriul nostru imaginar ne oferă", "fantasmele, proiectele, speranțele și temerile noastre. Doar că pe insule totul apare mai concentrat
Despre insularitate ca spațiu central by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/17072_a_18397]
-
cât vezi cu ochii, ad infinitum. Iată, cu o privire "din avion", reînvierea lui Barthes care ni se propune, cu o rigoare extremă, unde Imaginarul scriiturii se lasă descifrat în scriitura Imaginarului. Emoționantă pentru cel care i-a împărtășit cândva falansterul și îi datorează propria sa formație, ea devine o descoperire ce ține de miraculos pentru generațiile tinere care doar l-au citit (sau nu) pe Barthes după moartea lui, nefiind marcați de influența sa indelebilă, dar putându-se lăsa acum
Întoarcerea lui Roland Barthes by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/14150_a_15475]
-
niște relații de "consangvinitate", puse, în general, mai presus de orice judecăți critice. Gîndindu-ne că ideile, chiar și cele mai inocente dintre ele, dau, vor nu vor, un tribut felului cum sînt scrise, un punct de plecare, pentru "deschiderea" falselor "falanstere", ar putea fi concluzia, pedagogică, oarecum, a lui David Randall: "Nu există jurnalism american sau european, liberal sau conservator, republican sau monarhist. Există doar jurnalism de bună sau de proastă calitate." Sigur, "buna calitate" înseamnă, cîteodată, și o anume atipie
Id și identitate by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11900_a_13225]
-
formalizare, fiindcă suferă de neastîmpărul și de uimirea ,sălbaticului" (trecute vremurile cînd Eliade vedea în ele ,armele" savantului) se face frate, în împrejurări diferite, cu doi, cîndva, copii de pripas, ca și el, Gelu Popescu și Radu A. Grințu. Presiunea ,falansterului" (a orfelinatului, a cazarmei) dă legitimitate acestor legături cu totul întîmplătoare. De altfel, revenind la acel regnum puerile, foarte potrivit cu personajele lui Nedelciu, una din nemulțumirile copiilor, pînă se obișnuiesc, este că rudele nu ți le alegi. Ei, nu... A
Toate numele by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11559_a_12884]
-
zi înainte de înfăptuirea șușanelei-de-viță nobilă, care i-a marcat conte lui, pentru totdeauna, drumul în istorie. Legănându-se gânditor în șezlongul ce scârțâia din când în când la o mișcare mai bruscă, contele își mângâia barba lungă visând probabil la falansterul uriaș care se poticnise în regulile unei societăți prea plictisite ca să mai guste idei inovatoare. Aici, de fapt, intrăm în sfârșit în zona curioasă a șușanelelor-de-viță-nobilă. Căci, dincolo de cele ce au fost scrise, transmise pe cale orală sau anesteziate în cotloanele
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
iubire. Numai că o omenire alcătuită exclusiv din făpturi mirabile, înzestrate congenital cu daruri pe care nu ar trebui decît să le scoată din latență pentru a le exersa spre binele colectiv, o astfel de omenire aduce cu un uriaș falanster al deliciilor culturale. E greu de crezut că un tăietor de lemne are înclinații estetice și metafizice. Dimpotrivă, e mai ușor de acceptat că niciodată preocupările lui nu vor urmări o cultivare proprie în numele frumosului sau al temeiului divin, ceea ce
Metaphysica naturalis by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7515_a_8840]
-
a însuși autorului Manifestului Comunist este un anti-catharsis programat. Șocul astfel provocat unifică istoria și istoriile sub semnul unui nenorocit prezent continuu, al cărui stupid determinism presupune un reînnoit exercițiu de exorcism, nu și o salvare sub zodia cine știe cărui utopic falanster. Ironia combinativă devine legea morală, liberul arbitru relativizînd tirada patriotardă dar și emfaza hipertextuală a dramaticului". Celelalte două texte din volum Decembrie, în direct și Cafeaua domnului Ministru (sau Rigor Mortis) continuă linia de forță paralelă a teatrului lui Horia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
revoluție ecologică, poate semnul unei treziri civice din delirul globalizării. absolut niciun ghid turistic nu indică această oază unde în jur de treizeci de parizieni își cultivă fantasmele vegetale, reconstituind cu parcelele lor lipite unele de altele un fel de falanster demn de viziunile unor utopiști precum saint-simon sau Charles Fourier. Da, în fața computerului și în grădina mea de legume pariziană mă simt apărat. Cînd ies însă la diverse cumpărături, cînd intru în librării sau mă așez pe o terasă ca să
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
asasineze pe Magistrat, dacă nu cumva, pe parcurs, te vei răzgândi. Un tiran ucis de către un filozof! E altceva! Până acum a fost numai invers. Jos tirania! Tu ai instaurat-o! Ai fi putut gândi o Stațiune-stat model. Ceva gen falanster, de pildă. Chibuț. Cum vor fi însă membrii unei comunități când singurul ei filozof, cunoscut și recunoscut ca atare, este un ucigaș? Nu, călău! Încerci să îndrepți nițel lucrurile. Ai visat, spre cântători, că erai Isus Cristos. Răstignit, o așteptai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
trebuie constrânsă!”. Nu știe cum, dar e convins. Face o muncă fizică, chiar dacă la nivelul falangelor: coase haine, e înclinat spre acțiune. Suplinitorul e de altă părere. Nu îl contrazice, are simțul conducerii colective; a citit cărți despre revoluții, despre falanstere, despre democrații mai vechi sau mai noi, despre comuna primitivă. Nu e pentru o acțiune dură, cel puțin deocamdată. Se teme, printre altele, de reacția Garnizoanei, neutră, în principiu, dar un garant al stabilității. Prin contacte prudente, va sonda părerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
plus de Înălțime, de vigoare; și sîngele lui Thomas, tot un amestec, avea să se scurgă, prin Bert, În alte trupuri amalgamate - dacă se vroia globalizare, atunci trebuia să ajungă totul la grămadă, un alt fel de comunism, Într-un falanster mondial, dar nu ajungeau ele lucrurile chiar așa de departe, Antonia veghea. Numai că Dumnezeu o ignora complet, avea să-și aducă aminte de ea doar cînd ar fi trebuit să o ridice la cer, măcar atîta merita și babușka
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
Band. I-a plăcut și lui Adi foarte mult, mai ales să vadă profesioniști între 47 și 55 de ani, cântând așa pasionat blues și jazz. Adică, pe scurt, viața poate să fie și așa: una pur academică, într-un falanster american în care până seara dai și primești cunoaștere, iar seara primești sau dai artă. Aici s-a mai întunecat un pic. Boala lui I. Își face mendrele, iar lui Nick îi e tot mai rău, e tot mai obosit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
acordă familiei o importanță covârșitoare în organizarea națiunii. Familia, iar nu Statul, e considerată ca cea dintâi și cea mai bună educatoare. Familia implică proprietatea privată (16 martie 1933) și de aceea Salazar privește cu scepticism concepțiile socialiste ale "marilor falanstere, colosalele construcții pentru locuințele lucrătorilor cu restaurantele lor anexă și masa în comun". Familia alcătuiește celula originară, indestructibilă, a națiunii, și toate calitățile sau păcatele unei națiuni își au izvorul într-însa. De aceea, nici o revoluție nu e posibilă și
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
clar vântul ce suflă printre dune, aplecând tufele de iarbă. Uneori, vântul se oprește; liniștea este atunci totală, tulburată doar de gemetele de plăcere. Nu Încercăm, aici, să descriem stațiunea naturistă de la Cap d’Agde sub aspectul idilic al unui falanster fourierist. La Cap d’Agde ca și oriunde, o femeie cu trup tânăr și armonios, un bărbat seducător și viril se văd Înconjurați de propuneri măgulitoare. La Cap d’Agde ca și oriunde, un individ obez, bătrân sau dizgrațios va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
tare, cred că ăsta era un semn al dependenței. Deși pe atunci Îmi ziceam că-s un consumator prudent, care doar Își potențează trăirile, Își limpezește gândurile. Îmi ziceam că am lucruri importante de realizat, trebuia să pun la cale falansterul Celebrului animal. CAPITOLUL XV. ÎN CARE SE NAȘTE MICA REPUBLICĂ A CELEBRULUI ANIMAL N-a fost deloc greu, lucrurile s-au mișcat natural. Totul a Început de la traiul În comun, de la mesele laolaltă pe care, dacă tot le pregăteam eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
câți bani aveam, nu știu cât de mult ne-am implicat emoțional. Poate că, pentru a scoate și niște sentimente la iveală, ar fi fost nevoie și de ceva muncă. Dar, după cum scriam mai devreme, nici vorbă de travaliu cot la cot. Falansterul nostru nu presupunea așa ceva. Doar Cristina ne-a pus pentru puțină vreme la muncă. Nu renunțase la editura ei, deși avea acum doi susținători generoși, pe Cătă și Andreea, așa că ne-a provocat la un moment dat să participăm la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]